luni, 30 noiembrie 2009

Hello! is it me you are looking for?

I love Astoria! The surprise factor: autobuzul ma ia din fata casei si ma lasa fix in pix in fata cladirii in care lucrez. Timpul efectuat: 20 de minute! In New York nu prea ai asa ceva, distantele fiind mari, unii fac chiar si mai mult de o ora pina la serviciu.(inainte faceam o ora, ceea ce nu ma deranja, atita timp cit metroul era express, dupa ce nu a mai fost, am vrut sa ma mut, unul din motive asta a fost). The fun factor: merg la acelasi supermarket la care mergeam cu ani in urma cind locuiam aici. There is a very high chance to bump into my ex... Uhhh, I love my life! Acum ma confrunt cu o dilema interesanta cum ar fi: imi place mult sa locuiesc singura, dar in acelasi timp gasesc draguta si coabitarea.(cum? draguta? asa descriu eu actul de a trai cu cineva? ca fiind doar dragut?) Oare cum sa fac sa le am pe amindoua? Ma tem ca it's complicated, cum povesteam AICI. Cred ca am nevoie de-un castel hi hi hi.

PS: De ce toate femeile maritate si cu copii, imi aplica in ultima vreme intrebarea daca am de gind sa ma marit si sa fac copil, de parca asta ar fi menirea femeii in lume, sa faca un barbat fericit si sa reproduca. E vreo problema?

LATER EDIT: maritatelor,(cele pe care le stiu si pe care le iubesc, de altfel) sa nu sariti cu gura pe mine, va rog!

miercuri, 18 noiembrie 2009

Good Bye, Brooklyn!!!

Acesta este ultimul post pe care il scriu din cartierul Brooklyn, unde am petrecut una din cele mai frumoase etape din viata mea din New York si totodata, una din cele mai urite. Una din cele mai frumoase, pentru ca aici am fost pentru prima oara independenta si aici am trait prima si marea mea dragoste. A fost una din cele mai urite, pentru ca tot aici am cunoscut prima si marea mea dezamagire si... 3 ani de solitudine pura. (singuratatea mi-a placut mereu, dar nu in cazul in care sa fiu dezamagita si sa tinjesc dupa o himera). Sa se inteleaga ca prima si marea mea dragoste este de fapt prima si marea mea dezamagire, ca doar nu? ele sint legate unele de altele si toate lucrurile frumoase ajung la un final. ( pe vremuri, cind eram infatuata si refuzam sa cedez in fata dragostei, credeam ca o sa scap de chinurile inimii hi hi hi) Oricum, am de gind ca prima si marea dezamagire sa fi fost si ultima, deoarece nu ma descurc deloc cu dezamagirile. Acesta este ultimul post scris aici, deoarece ma voi muta asa cum va povesteam. Am gasit un apartament dragut, cu 3 camere, pe gustul meu, in cartierul unde am mai stat, ca tot ma pricep eu sa ajung de unde am plecat. (numai ca de data asta, este in sensul frumos). Stiam ca sint atasata de locuinta asta si de cartierul frumos care m-au gazduit atita timp, dar nu ma asteptam sa mai si pling acuma, dar of, sensibila si nostalgica din mine si-au spus cuvintul. Apoi mai sint si oamenii minunati pe care i-am intilnit aici si de la care, dupa aproape 7 ani, imi iau ramas bun. Nu ca as pleca prea departe, insa cu siguranta nu ii voi mai vedea asa des. Nu voi mai locui aproape de plaja si Ocean, unde mergeam pe jos, ci aproape de electricul Manhattan. Ma simt mai bogata, mai puternica, mai implinita decit cea, care, acum 7 ani sosea in cartierul Brooklyn, pe care nu-l vazuse niciodata. Eram pentru prima oara single si pe cont propriu.( am stiut mereu ca o femeie trebuie mai intii sa invete sa traiasca singura, sa se descopere, sa afle, sa se cunoasca). In cei 7 ani de locuit singura, am dus la implinire un plan vechi de-al meu din Romania, anume, sa ma rasfat (ca un pic mai aveam si la sapa de lemn ajungeam ha ha ha) sa bintui prin lume, sa nu dau socoteala nimanui, sa fiu libera, sa fiu buna, sa fiu a dracului cind trebuie, sa ma apar de oameni uriti si rai, sa am grija de mine si lectia cea mai utila pe care am invatat-o este urmatoarea: -sa te bazezi doar pe TINE- Si daca ar fi sa o iau de la capat, fara indoiala, la fel as face, aceleasi greseli, aceleasi alegeri. Asadar, voi incheia o perioada cu interesante transformari si voi incepe alta intr-un loc nou and cozy. Imi va fi bine acolo. Nu are cum altfel! Si trebuie sa celebram, nu? Asa ca va astept la un pahar de sampanie! Dar sa lasam palavragelile si sa trecem la impachetat si despachetat!

PS: Poza de sus am pus-o in amintirea vremurilor brooklynete. Nu-mi pasa de frumosul Atlantic si astfel eram o navetista indragostita pe ruta New York -Bucuresti, caci va amintiti? Traiam prima si marea mea dragoste....Noapte Buna!

LATER EDIT: Imi place partea asta cu mutatul in casa noua, dar vai, uitasem ca trebuie sa organizez lucrurile si sa le mai si impachetez si transport. Nu stiu de ce sa ma apuc mai intii, imi vine sa ma bag si pe mine intr-o cutie sa fiu transportata laolalta cu toate lucrurile. Uhhh, acum am nevoie de mult spor la treaba!!! Iar asta e pentru TINE!

miercuri, 4 noiembrie 2009

Fara titlu!!!

Am impresia ca va ginditi la ce mai fac si daca m-am mutat. Sa va aduc la cunostinta, asadar, ultimile noutati din viata mea de new-yorkina. Dupa ce am constatat ca nu ma descurc de una singura sa imi gasesc un apartament pe plac, am apelat la o agentie imobiliara...Comisionul lor inseamna chiria pe o luna.(in jur de 1100$-1200$, ca sa fie si un blog informativ) Asa este, comoditatea m-a costat de cind ma stiu, insa chiar ma streseaza sa umblu ca naluca dupa o locuinta, asa ca astept sa mi se aduca mura-n gura oferte. Important este ca nu ma grabeste nimeni, nu e nici o urgenta, ci este dorinta mea de a schimba decorul, simt ca ma sufoc de la o vreme.(si cit de mult iubeam acest Brooklyn, cu verdeata si casele lui mari, v-am zis ca locuiesc in cartier evreiesc, cred)... Cum era zicala aia?" sa schimb aerul si...fraierul" hi hi hi.... Sa revin la acesti agenti imobiliari care au un singur scop: sa te jumuleasca de bani. Am abandonat 2 (m-am facut a dracului) dupa ce mi-am dat seama ca pe linga faptul ca parca imi ofereau only the rejects, aveau neobrazarea sa umfle pretul dupa bunul plac. Recunosc ca nu le am deloc cu negociatul, insa am strimbat din nas constant atunci cind veneau cu un pret nesimtit. Adica la telefon cind vorbeam cu ei, spuneau un pret, cind ajungeam la fata locului, pretul era schimbat...urit business-ul asta...in fine, pina la urma mi-a fost recomandat un alt broker( a female one) care cred eu ca ma va ajuta. Se stie ca New York si Los Angeles sint orasele cele mai scumpe din US si am impresia ca in New York platim taxele cele mai mari****. Sa nu uit, am fost la vot, am votat primarul NY-ului.. Imi place ca pe cine votez, este ales...asa a fost si cu Obama. Bloomberg, primarul reales al orasului New York, e -destul- de bogat sa nu vrea salariul primariei,(saracu', ce greu i-o mai fi si lui) a fost democrat, republican, acum este independent si munca lui de primar o face de placere, voluntar, din pasiune.... Frumos din partea lui. Unii il acuza ca manipuleaza lumea cu banii lui, insa, personal, cred ca in general, noi, oamenii, cu sau fara bani, la un nivel mai mare sau mai mic, ne manipulam si folosim unii de altii... Ce imi place cel mai mult la acest personaj politic, este faptul ca he's a self-made millionaire. Admir oamenii care o iau de jos in sus, cind e vorba de agonisit averi si bunuri. Una din ultimile lui reguli, care la prima vedere pare absurda, but somehow it makes sense si care nu stiu daca este oficiala inca, prevede fumatul interzis in parcuri, ca sa pastram aerul curat... Mie, care sint impotriva tutunului, imi place regula asta, dar sint sigura ca sarmanii fumatori nu o aproba.. Dar putem face un sondaj aici, sinteti sau nu sinteti de acord dragi fumatori si nefumatori, sa se interzica fumatul in spatiile verzi? Ma rog, ce vorbesc eu aici de politica, voiam insa sa mai spun ca imi place sa merg la vot, e o atmosfera placuta, oamenii sint optimisti, prietenosi. Ce altceva sa va mai spun? Mai intrebati-ma voi de una, de alta...pina atunci, va sarut cu drag si voi reveni cu un Later Edit si niste poze noi!!! Cu zimbetul pe buze, va parasesc acum!!!

Later Edit: In direct din BOSTON: Am strabatut America frumoasa in lung si-n lat si uitasem de Boston, despre care auzisem ca este un oras studentesc, cu multa activitate. Prin urmare, am ajuns si la Bostoooon, unde inca ma aflu! Asa se pare, Boston is a college town, un oras cu mult tineret, dar tare friguros, fapt care ma cam siciie, avind in vedere ca sint racita...(la ce am mai facut flu shot, nu stiu). Nici nu-mi vine sa mai ies din hotel, mai ales ca panorama de la etajul 40 unde este cocotata camera, ofera o priveliste cuprinzatoare a orasului. La ce sa mai ies sa explorez locurile pe jos si in frig,(32 de grade F) cind pot sa stau sa ma uit pe geam, nu?...adevarul ca se vede totul ca o chichineata de aici din virfu' "muntelui betonat si sticlos". Nu prea am chef de pozat pentru ca mi-e frig si nu-mi pot tuguia buzele ha ha ha si nici manusi nu am., dar am facut totusi citeva si am de gind sa trag o fuga pina in campusul studentesc de la Harvard University si o sa mai adaug citeva atunci...deocamdata, incalziti-ma cu imbratisarea voastra AICI si AICI