joi, 29 ianuarie 2009

Amintiri din copilarie !!!

Incercam sa-mi amintesc de mine, cum eram pe vremea copilariei... stiu ca eram un copil singuratic, nu prea social. Si mai stiu ca eram toata o intrebare, ma intrebam in permanenta de ce si cum? si ii disperam pe toti cu intrebarile mele incuiate de genul" dar de ce miauna pisica?".... Detestam serbarile si reuniunile de scoala...(nici la banchet nu m-am dus, motiv pentru care s-au suparat toti pe mine). Tendinta asta spre solitudine (care inca exista si va exista), cred ca venea si de la faptul ca facind parte dintr-o familie mica, fiind singura la parinti, niciodata nu am avut multi oameni prin preajma, nu plingeam daca eram lasata singura in casa....si curios, niciodata nu mi-am dorit sa am o sora sau un frate...n-am simtit ca imi lipseste ceva sau cineva din acest punct de vedere... De pe atunci eram self-sufficient! Ce bine! Imi vin in minte anumite momente de cum am intrat in etapa curioasa a pubertatii...mi-amintesc ca imi analizam adesea sinii care se umflau gradual, fara sa fie hraniti in vreun fel, aveam cosuri pe fata, probleme cu cavitatea bucala, (motiv pentru care ma prezentam constant la dentist), eram destul de dezvoltata fizic incit sa atrag privirile baietilor liceeni, aratam mai matura decit eram in realitate...imi petreceam toata vacantele de vara (sau iarna) in Bucurestiul comunist, (toti bucurestenii plecau la tara, cum se spunea atunci, eu plecam la oras, in canicula arzatoare) de unde imi cumparam haine moderne de la celebrul magazin Unirea. Cine mai era ca mine? Toamna, inainte de 15 Septembrie, reveneam in orasul natal, cu aere de capitala, mai emancipata decit plecasem si cu accent de Bucuresti de ii enervam si ii scoteam pe toti din sarite. Mi-aduc bine aminte o pereche de pantaloni blue cu niste dungi albe pe care mi i-am luat de la Cocor sau Unirea si of, ce mindra mai eram de ei, i-am purtat pina s-au tocit...Imi luasem si material de rochie de vara, pe care croitoreasa mi-o facuse prea scurta si mi-amintesc de o geaca de iarna ce avea imprimat pe spate, un om de zapada. Doamne, ce incintata mai eram de geaca aia. Eram in stare sa merg cu spatele, doar ca sa se vada frumosul om de zapada pe care mindra il caram in circa! Cind se uita un baiat la mine, eu ii intorceam spatele sa-mi vada omul de zapada. (chipurile, acum aveam motiv sa-l tratez cu spatele)... si recunosc, nu prea tratam bine baietii, inca de cind eram scolarita. (Orgoliul mi-a dat batai de cap pina acum la virsta maturitatii...se pare ca asa sint eu construita)! NU stiu, eram cam antipatica si cu nasul pe sus, de pe atunci eram convinsa ca inca nu s-a nascut baiatul care sa ma cucereasca, dar asta este deja o alta poveste .....Asadar, la Bucuresti, stateam la matusa mea in Militari, unde inchegasem frumoase prietenii cu fetele din acelasi cartier...(eu mereu m-am inteles mai bine cu fetele, decit cu baietii).Mi-amintesc cum m-am ratacit in pasajul Unirea. Ce m-am mai speriat! Ma invirteam in cerc si nu ajungeam nicaieri. Nu mai retin cum am gasit drumul spre casa. In clasa a noua am avut primul si ultimul meu iubit, din timpul liceului Nu! Sa nu va ginditi la prostii sau erotisme. Doamne, ce adolescenti cuminti eram! (eu tineam mortis la castitate si daca era dupa capu' meu, stateam ina virgina pina la 30 de ani hi hi hi). Iubirea noastra a fost si s-a mentinut una platonica, inocenta, cruda, asa cum trebuia si era frumos la acea virsta, moment! Ce vremuri! Imi cinta la chitara ("eu sint nebunul care te iubeste, eu sint acel frumos nebun"-ducu bertzi- sau "fata din vis" a lui compact, oh, sint deja melancolica), mergeam pe deal la izvor, la cules de margarete si trifoi cu 4 foi, la cofetarie, la majorate (unde, recunosc, cu greu ma lasam convinsa sa merg, deoarece mie nu imi plac petrecerile)...Intr-o vara, mi-amintesc ca i-am zis iubitului meu (pentru care am fost prima iubire, tin eu sa mentionez) ca mi-e pofta de caise si ca sa mergem la furat in gradina profului de mate de la liceu. Avea un cais mare si frumos, care ma facea sa salivez de cite ori treceam pe linga el. Se facuse seara bine astfel incit sa putem patrunde in gradina cu caise. Ne-am inteles ca eu sa stau la pinda sa-l pazesc,(oare?) iar el sa se cocoate sus in copacul cu caise aurite. Am asteptat pina a ajuns in virful copacului si eu am inceput sa strig: hotii la furat caise, hotii la furat!!!! iar el ma implora asa: shhhhhhhhhhh, taci, Ina, ce te-a apucat? shhhhhhh Iar eu ma amuzam de sperietura lui! Nu mai retin daca mi-a dat cu caisele-n cap indata ce a ajuns cu picioarele pa pamint, de sus din copac.*** In scoala, eram in relatie de dusmanie cu matematica. "Bixade, la tabla", asa ma striga profu' de mate care ma stia paralela la aceasta materie, eu fiind umanista prin constructie...de multe ori refuzam sa ma duc la tabla, caci ma duceam degeaba...matematica mi-a dat batai de cap, pina in clasa a noua, cind, din fericire, a venit Revolutia si atunci si sistemul invatamintului s-a schimbat. Asa am avut sansa sa optez ptr. profilul uman al liceului la care eram eleva.... eram chinuita rau, matematica fiind un mister ptr. creierul meu. Mi-amintesc ca am luat un 4 chiar de ziua mea, pe 13 Ianuarie. Aveam sa mor de suparare. La lucrari de control, facusem o intelegere cu colega de banca, ea imi sufla la mate, eu ii suflam la latina si franceza, ne ajutam-suflam reciproc. In catalog, notele cele mai mari de 9 si 10 erau la Romana, Franceza, Latina, iar notele urite erau la: mate, fizica, chimie. Dar am supravietuit si fara antipatica asta de matematica si uita asa am intrat din prima la Facultatea de Litere din minunatul Bucuresti pe care l-am indragit pina in 1998 cind l-am parasit pentru un altul, mai destept, mai frumos, mai bogat, mai iubitor: New York City!!!!!! yeeeees!!!!! Iar cind stateam in Regie in caminul P11, mi-amintesc ca lasam bilet in usa de genul: "Revin in 10 minute", cind de fapt stiam ca voi reveni peste citeva ore bune, sau... a doua zi, dar imi placea sa ma las asteptata!!! hmm, mi-a placut aceasta mica calatorie in anii copilariei, adolescentei... Voi aveti un moment memorabil din copilaria voastra? sau nu ati fost niciodata la scaldat, sau la furat de ...cirese sau caise? Va imbratisez acum! Good Bye!!!


PS: Si oare cum am uitat de filmele copilariei? Eram innebunita dupa Arabela, (cit mai voiam si eu un inel de ala fermecat sa ma transform in...bufnita) , Omul din Atlantis, Ciresarii, Pistruiatul...iar la cinema vizionam si plingeam la celebrele filme indiene: O floare si doi gradinari, Lantul Amintirilor....cit despre muzica mai este nevoie sa spun: CC Catch, Jennifer Rush, Blue System, Modern Talking? ce sa mai...ma simt deja ca o bunica tot vorbind de vremurile acelea atit de indepartate si totusi...parca ieri aveam cosuri pe fata, imbracata fancy cu pantaloni de la Unirea.... Acum, veniti AICI unde m-am mai jucat de-a pozele.
LATER EDIT: sint suparata ca mi s-au lasat comentarii si nu le-am primit. Incepe sa ma enerveze blogspot.com, nu suport cind trimit ceva si nu ajunge, sau cind mi se trimite ceva si nu ajunge. Chiar am o fixatie cu asta! Anyway, daca lasati comentariu si nu-l vedeti publicat, anuntati-ma pe ina.bixade@yahoo.com va puuuuup

luni, 19 ianuarie 2009

Scrisoare de dragoste:)

Nu ma pricep la declaratii de dragoste, ca drept sa zic, nici nu-mi plac, nici sa le fac, nici sa le primesc,(hmm, doar daca nu-s siropoase) dar pentru ca am stat inchisa in casa din cauza gerului care mi-a pus capac,(nu stiu, s-a mutat Polul Nord la New York fara ca eu sa fiu anuntata?) am inceput sa aud tril de pasarele si sa mi se umple capul cu ciripit si sa-mi imaginez ca afara e primavara, pomi in floare, iar in geam aud o bubuitura: Iubirea imi batea la geam, asadar, iaca ce mi-a iesit: "Good Afternoon, my love! Afla ca ma simt cel mai bine in bratele tale puternice si paroase, e adevarat, cit despre sarutarile tale nu mai zic, vibrez si zvicnesc, dar material, recunosc, nu ma simt in siguranta cu tine. In acelasi timp, stiu ca ai potential si ca ma vei satisface si din acest punct de vedere (desi eu ma descurc si singura) insa vreau sa ma simt safe cu tine din toate aspectele. Scenariul sa fim saraci, dar indragostiti e frumos, din poveste, insa din pacate, dragostea trece prin stomac (nu-mi place cum suna, dar nu gasesc altceva) si deci trebuie sa avem macar the basics. Dar oricum, putem trai asa simplu, plini de iubire si dorinta, bintuind prin cotloanele lumii sa o descoperim impreuna Nu cumva sa ma dezamagesti, indiferent ce va fi...pina acum, trebuie sa iti marturisesc ca esti singurul barbat care m-a infruntat, sau mai bine zis, mi-a infruntat nebunia si personalitatea hai-hui si m-a acceptat asa cum sint, fara sa incerce sa ma schimbe. Apreciez asta si o sa fac tot ce pot sa nu te dezamagesc. Imi place sa imi dai libertate atita timp cit avem incredere unul in altul. Totusi, onesta cum sint, te sfatuiesc sa nu-mi dai prea multa libertate, caci o sa fug de acasa, sau o sa ma sui in capu' tau. Oh, mi-e asa teama sa intru in miezul vietii, a problemelor de cuplu sau cum ii zice acelei chestii in care se unesc doi oameni, vreau sa construim o viata frumoasa impreuna, fara complicatii care sa ne amarasca si imbatrineasca inainte devreme....mai trebuie sa stii, daca ajungem sa facem acel pas important, trebuie sa o facem pina la capat. Deunazi am citit undeva cum unii oameni traiesc in -invisible divorce- (m-am intrebat, ce o mai fi si dracia asta)? Am aflat: oameni care stau impreuna doar de convenienta, fara sa mai aiba conectie emotionala sau sexuala. Vai! Nu pot asa ceva! Trebuie sa fim conectati pe toate nivelele, mai accentuat pe cel emotional. Mai vreau sa stii si sa te gindesti bine inainte de a ma alege, ca nu simt nevoia de a avea copil, bine, doar UNUL, atit. unul si bun. (ca sa nu zici ca nu ti-am spus)... Eu zic ca putem fi fericiti si fara scutece si biberoane prin preajma, nu cred ca a avea un copil este cea mai mare scofala in viata unui om. Eu ma simt completa chiar daca te-as avea numai pe tine. (bine, eu ma simt completa, oricum, tu ai fi doar un bonus). Si mai vreau sa nu ne jignim, in gluma mai merge sa ne porcim, dar NU accept sa aruncam cu jigniri grosolane, vreau sa ne respectam si sa comunicam si te vreau tandru si romantic! Oh, romantismul este ingredientul meu preferat! Si nu accept sa ne certam de la bani. E urit si jenant! Vreau sa nu ne pierdem si pina acum ai fost singurul din ultimii ani, perseverent, care a vrut sa fie cu mine. (in rest, toti au fugit ca i-am speriat eu, ca o baba cloanta ce sint, uneori:) Sint cam tulburata acum, vreau sa aleg bine de data asta! Nu vreau sa aleg pina culeg, ( ma pricep la asta). Iubirea este motorul, chiar daca, din pacate, in timpurile astea reci si plastice, primeaza factorul material. Vreau sa ne asiguram, ca indiferent ce va fi, nu vom renunta unul la altul. Asta e sentimentul care mi-a placut cel mai mult de cind te cunosc: faptul ca ma pot baza pe tine si asa vreau sa-l pastram. Da! Cred ca asta visam: un barbat pe care sa il dau afara pe usa si el sa intre pe geam. Cred ca l-am gasit, nu? tu esti acela!!! mi-amintesc bine ca te-am dat afara pe usa si tu mi-ai intrat pe geam. ( la propriu). Si da! Imi place sa alergi dupa mine ca un ciine gifiind cu limba scoasa! Stiam eu ca sint modesta si nu vreau multe. Oricum, tin sa te anunt ca nu ma dau toata, pina nu declari in gura mare ca ma iubesti! Vino, sa pot regasi drumul catre mine.(nu, nu eu am zis asta, ci Octavian Paler, D-zeu sa-l ierte). Cu nerabdare, te astept in viata mea! (sa nu intirzii, ca nici nu stii cum ma razgindesc) SFIRSIT!!! "

****Ei, ce ziceti frumosilor, (alooo, mai citeste cineva blogul asta?) ma pricep la scrisori de amor? sau sint o stingace in d-ale scrisului idilic, asa cum sint si in d-ale amorului? si sa nu uit, voi sinteti bine, cu ce va mai preocupati? ca mie mi-a inghetat mintea-n loc de la iarna asta crincena! Ca de altfel, duc aceeasi viata pasnica si linistita de adolescenta! Ma delectez cu aceleasi filme clasice, alb-negru. La mine, televizorul este deschis 99% doar pe canalul de filme vechi din era lui Cary Grant, Greta Garbo, Rita Hayworth... Uneori mai baga si cite un film mut, ma uit si la ala! fara indoiala mi-ar fi placut sa fi trait in acea perioada.. voua in ce perioada v-ar fi placut sa traiti, aveti vreo preferinta?

PS: Doamneee, ce ghiveci de post am facut aici, sint vreo 3 posturi in postul asta, bine? Si am scos un pic capul la aer, in cartierul meu pe care il iubesc muuult, AICI ( parca se mai dezmortise gerul).Cind or da batrinetile peste mine, sa vedeti ce inchid eu si blog si flickr si ma ascund in d-ale batrinetii! adevarul ca, pe undeva, incep sa simt cum tineretea se duce incet, dar sigur, pe apa simbetei. Dar atentie, gaina batrina face ciorba buna hi hi hi bine, va sarut ca cine stie, poate v-a fost dor! (oricum sarutul meu este congelat acum, nu stiu unde sa ma mai ascund de iarna asta, nu stiu)!!!

sâmbătă, 3 ianuarie 2009

A venit si vremea mea:)



DA! Asa am de gind s-o duc anul asta: din bine in mai bine!!! (un fel de prelungire a lui 2008, doar ca in editie revizuita si imbunatatita, cu noi si apetisante capitole) Imi inchipui cum sint ridicata in slavi si dezmierdata-sarutata toata, ca doar sint fata de iubit, nu? (cum imi zicea, cindva, cineva). Sau cumva imi imaginez cam mult? Ramine de vazut! Acum pun la cale o calatorie. Prima pe 2009! Nu! Nu vin in Romania de data asta, mai veniti si voi aici! (nu uitati sa-mi aduceti niste Poiana si covrigi ). Intre timp, mai sar din blog in blog si mai comentez. Care este blogul vostru preferat? al meu este ASTA (nu-l luati prea in serios, ca tot veni vorba) ***Sa mergeti la filmul "The curious case of Benjamin Button", despre un barbat who ages in reverse ( asa ca mine:). Oare cum ar fi sa o luam de la coada la cap? sa ne trezim la 80 de ani si in fiecare an sa ne transformam in tinerete? Sa vezi cum zbirceala se diminueaza pe zi ce trece, cum liniile dispar, cum postura cocosata se indreapta, cum albul din cap se face negru, cum carnea cacacita se intareste si catifeleaza, cum expresia matura se transforma in una tinereasca, cum petele maronii de pe piele dispar, cum menstruatia se opreste, himenul se regenereaza (uraaaaa:) V-ar placea asa? sa fiti pe dos? Mie cred ca mi-ar placea, sa fie totul pe invers! Sa devin Ina virgina hi hi hi Cu privire la tinuta, eu cred ca atunci cind o sa ma damblagesc de tot din cauza batrinetii, o sa fiu gheboasa, deoarece I often have a poor posture, motiv pentru care e indicat sa faci yoga, insa arat eu a yoghina? Nu ma prinde deloc, la cit sint de inflexibila si vai de mine. Tare as vrea sa imi placa sa fac exercitii, dar pur si simplu it's not my thing...sa nu mai zic, ca un prof de sport mi-a zis ca nici sa alerg nu stiu. Mi-a zis ca sint urita cind fug. Nu-i nimic, cred ca in sinea lui ii era ciuda ca nu alergam dupa el. De aceea cred ca mi-a mai zis ca sint fata buna da' a dracului. Nu ma supar, eticheta de afurisita, de cind ma stiu, o primesc de la sexul tare*** Si mai cred ca atunci cind o sa fiu baba in toata regula o sa ma micsorez, asta ma sperie cel mai rau, caci sint deja mignona, unde naiba o sa ma mai duc, in pamint? Nu stiu, nu mi se pare corect deloc. Sa va mai aduc la cunostinta ca la NY este asa frig de iti ingheata floricica cu tot cu petale hi hi hi Si daca aveti chef sa va distrati, intrati pe http://translate.google.com/translate_t?hl=ro# sa vedeti cum va este tradus blogul in engleza....trebuie doar sa va introduceti adresa lui si apoi vedeti ce bazaconii ies. Al meu arata jalnic! Am ris bine. Primele poze pe anul asta, in care ma chinuie talentul AICI

PS: si pentru ca sint satula de atitea sarutari, (numai cit mi le imaginez) azi nu va mai sarut! Sa va puneti pofta-n cui pina tura care vine! paaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa

LATER EDIT:Draga mea Ana, azi cind am deschis cutia postala si m-am trezit in poala cu plicoiul tau greoi, iti dai seama ce surpriza si bucurie pe capul meu, dar in acelasi timp, te-am si mustruluit in gind caci NU trebuia! Am sarit in sus de bucurie cind am dat de ciocolata de casa. Ador! (si mai am doar o bucata:) Calendarul e deja pe perete, iar magnetul e inclus si el la colectia mea de magneti. Multumesc mult, mult , mult!!! Lucrurile finute si cu gust pe care mi le-ai trimis, m-au facut sa ma simt speciala si, desi este inca 12 Ianuarie, simt deja ca este ziua mea! (dar in Romania, fiind ora 1 noaptea, este deci 13 Ianuarie, ca atare, ziua mea a inceput macar peste Ocean).Totul a ajuns intact, deci Posta Romana mai face si exceptii sa trimita la timp corespondenta!!! O sa incep lectura cu cartea ce mi-ai trimis-o! Eu acum am ajuns acasa de la serviciu, se anunta un mare ger aceasta saptamina, iar miine, ma mai gindesc daca sa ma duc sau nu la serviciu. In alta ordine de idei, am primit urmatoarea marturisire (in visul de azi-noapte) anume, ca ma iubeste chiar daca (sau pentru ca) NU am multe calitati: mincare nu stiu sa fac, sex nici la ala nu ma prea pricep, copii nu ma bate gindul sa fac decit unul, (sau niciunul), in schimb ma pricep sa comentez pe bloguri si din cind in cind sa-i mai sparg parolele atunci cind mi se nazare ca ceva nu e in regula! Morala: cine zice ca trebuie sa ai calitati ca sa fii iubita? **** Draga mea, iti multumesc mult de tot pentru frumoasele tale atentii, pentru prietenia ce mi-o porti si pe care trebuie sa o pastram intacta si pretioasa indiferent ce va fi. In zilele din timpurile astea superficiale, prietenia este din ce in ce mai rara si mai greu de dobindit! Te sarut si imbratisez cu mult drag si pe curind!!! Cu dor, Ina