duminică, 24 mai 2009

From New York with Love!

A venit vara! Asadar sint toata o bucurie. Dupa atita timp in care au stat ascunsi de frig, sinii-mi zimbesc si ei fericiti ca i-am scos la aerul varatic. De acasa pina la plaja, pe jos fac in jur de 20-25 de minute, astfel incit, in sfirsit fac si eu un pic de miscare. In general, mi-e lene sa ridic si o mina-n sus. Ca tot ma plingeam ca sufar de o forma usoara de ipohondrie, sa continuam asadar pe aceasta linie. America asta, daca nu esti atent, te transforma intr-un risipitor si un rasfatat. Eu chiar cred ca ti se poate uri cu binele si incepi sa scormonesti, in cele din urma sa te "depresezi". In Romania, nu stiam ce e aia anxietate, acolo avind motive reale, aici, ce sa zicem, cind nu apare soarele pe cer, sintem deprimati. Dar sa revenim la nelinistile mele. Ele se aplica si in cazul mincarii. Tin cel mai mult la sanatate, care depinde in mare parte de ce bagam in gura.(culinar vorbind, desigur). Toate produsele lactate ce le maninc, musai sa fie organice. In Ro nu prea mincam fructe. Cind am aterizat prima oara in America, am sarit pe banane si capsuni. Am infulecat toate bananele si capsunile americanilor. Acum sa nu le mai vad. Nu-mi convine ca am inceput de la o vreme sa analizez eticheta de pe mincare, sa ma asigur ce anume ingrediente sint puse in ea. Inainte nici nu o observam. Dar de cind un amic, care este nutritionist, mi-a zis ce anume poti gasi in anumite mincaruri, m-am speriat si acum analizez totul in materie de hrana. Stiti, s-a emis si teoria ca boala oribila-cancer- este cauzata si de chimicalele din mincare. Asta-mi mai lipsea. In Romania exista avocado? eu nu imi amintesc sa fi mincat acolo. Imi place mult. De asemenea, ginger ale imi place sa beau. Nici de asta nu imi amintesc sa fi baut in Romania, unde am auzit ca si acolo mincarea a inceput sa fie processed. Too bad! In alta ordine de idei, v-am zis oare cum este traditia americana cind cineva isi celebreaza ziua de nastere? In traditia americana, spre deoserbire de cea carpatina, cel care isi sarbatoreste ziua de nastere este tratat la restaurant de prieteni, ei suportind cheltuiala. Da, prietenii fac cinste. La inceput mi s-a parut asa ciudat. Apoi mi-am zis ca de fapt it makes more sense. Iar eu aplic obiceiul asta dupa bunul plac: cind e ziua mea, ma dau americanca si deci mi se face cinste. Cind e ziua unui prieten, ma dau romanca si deci iara mi se face cinste. So, no one can win but me. Vedeti? Asta este avantajul dublei cetatenii: ai multe privilegii! Si ca veni vorba de acest subiect, nu mai retin unde am citit ca s-ar putea sa se elibereze vizele de America ptr. romani. Sa vedeti ce parere am enuntat, de mi-a sarit in cap prietenul meu drag, cu care, va mai povesteam eu intr-un post, ca era sa ma iau la bataie, el fiind inca atasat de Romania (desi o critica), iar eu...cea care s-a dat cu americanii.(desi tot nu imi place Mc Donald-ul lor si alte obezitanii). In fine, iata parerea mea:
"Sper sa NU se scoata vizele!!! Imi este tare bine in US, fara sa se stie de catre americani cum este neamul romanesc in esenta lui…da, the ignorance is bliss, uneori. Si cum a mai zis cineva, sa se pastreze criteriul de selectie in continuare. Romanii si-au stricat destul imaginea in batrina Europa, nu avem nevoie de asta si in America!!! Deci VREAU vize!!!" (mrrrrrrr) Prietenul cu pricina i-a acuzat pe romanii care ajung aici ca uita de unde au plecat. In privinta mea, nu am uitat, ci am vrut sa uit. Imi place sa pastrez anumite chestii de acolo cum ar fi: papanasii, cozonacii, martisorul, Declaratie de Dragoste, si desigur expresiva Limba Romana pe care nu o voi uita vreodata. Desigur ca imi pare rau ca cei dragi care as vrea sa vina cu usurinta aici in vacanta trebuie sa treaca prin procesul asta al cererii de viza, insa e mai bine asa pentru toata lumea. Cam asta ar fi parerea mea!

PS: Aici celebram The Memorial Day, asa ca Luni nu se lucreaza. Zilele astea am fost prin oras si m-am fitiit un pic...nu mai fusesem pe Brooklyn Bridge de citiva ani. Nu prea am avut chef de fotografii,(se si vede ce moaca aveam in ele, but hey, nu pot straluci chiar in fiecare zi, nu? i've got my bad days too) dar am facut citeva. AICI Va sarut cu drag si pe curind!

luni, 11 mai 2009

It's complicated:)


Fiind in vizita la niste dragi prieteni,(casatoriti de mai bine de 15 ani) ma gindeam la convietuirea in doi (pe care, cindva, am cunoscut-o). Cit am stat eu acolo, acesti 2 soti simpatici s-au ciondanit de la un geam, pe care unul il voia deschis, celalalt il voia inchis, prin urmare: unul il inchidea, celalalt il deschidea, unul il inchidea, celalalt il deschidea, au facut cu turele pina cind am obosit eu...
Coabitarea, a real challenge!!!
Am realizat (ce descoperiri mai fac si eu) ca
2 oameni, ca sa traiasca impreuna, trebuie sa se muleze unul pe altul, sa-si suporte capriciile-nebuloasele si totusi, chiar si dupa o lunga perioada de timp sub acelasi acoperis, inca sa se certe de la aceleasi chestii ca la inceputuri sau pur si simplu de la nimicuri...Inca nu imi dau seama de ce anume "unealta" ai nevoie in primul rind sa depasesti aceste mici inconveniente, diferente de personalitate, obiceiuri- preferinte divergente, ca sa poti convietui armonios in doi. Ca sa nu mai zic de acele bodily functions, de care, inevitabil, te izbesti in rutina in doi: ragaituri, pirturi, sforaieli. Pirturile, cred ca sint cele mai provocative. Un studiu zicea ca never, ever, sa tragem o fisiiala fata de partener. Studiul asta, cu totii sintem de acord, e gresit, in ciuda frumoasei lui intentii. Cum adica sa ne abtinem de la asa o desfatare prin ejectarea acelei bule acidoase, parfumate care ne strabate cerculetul anal.(ce metaforica sint, nu?) Pe mine, spre ex., m-ar enerva colacul de la buda sa imi fie lasat in sus, ridicat, adica. Un barbat ar trebui sa invete sa urineze sezind, nu stind in picioare, existind pericolul gretos de a stropi cu jetul lui auriu. Disgusting!!! Femeia are si ea damblalele ei. Cind o apuca durerea menstruala e irascibila, chinuita si pusa pe cearta de la orice.(barbatul tinde sa o numeasca nebuna in situatiile astea). Eu consider ca femeia e mult mai puternica decit un barbat, emotional-mental vorbind (de aceea ele, femeile, ar trebui numite sexul tare si mare). Femeile trec prin atitea procese, ca de pilda: nastere, avort, ciclu, menopauza. Barbatul trece prin...viata! Oh, feminista, ma pot cataloga unii! Sa le fie de bine! De asemenea, nu-mi place cind un barbat scuipa. Urit! Mai ales daca scuipatul este format dintr-o mucozitate mai consistenta, flegma cum s-ar zice. Saliva, indiferent de cantitate si textura, trebuie inghitita. Ea contribuie la curatarea cavitatii bucale, asa ca...sa o tina-n gura, sau nu stiu, sa o pastreze pentru momente mai intime si personale, pentru ca are si rolul de lubricant. Nu era mai bine, oare, ca fiecare sa stea la casa lui? Ce tot atita coabitatie, sa ne amestecam gazoasele-mucoasele-fluidele... Mi-a placut Mircea Badea (pe care il urmaresc uneori) cind a zis ca el nu stie sa scuipe sau sa fluiere. What a gentleman!!! Sa-i transmiteti, va rog, ca mi-ar conveni sa fie my romanian lover!!! Un alt gest barbatesc care ma incrunta, este cind un reprezentant al sexului asa zis tare, isi apuca in public, din reflex sau disconfort, pachetul genital. Nu-mi este clar care e motivul, insa am o banuiala ca ori isi aranjeaza accesoriile testiculare, ori barbatia greoaie care atirna cumva acolo in pantaloni si jeneaza.( credeam ca odata nascut cu aceasta parte anatomica, nu simti nimic in plus).Deseori vad pe strada aceste apucaturi masculine. Vad aceste gesturi specific masculine, fara sa vreau, sa nu care cumva sa se inteleaga ca stau acuma cu ochii atintiti la...cine stie ce. Oh, m-am cam legat de barbati in postul asta, shhhh, oricum nu se prind ei, caci blogul meu este frunzarit 99% doar de gagici dragute. Va puuup, frumoaselor, muahhh !!! Mda! De altfel, in New York City au inflorit, laolalta cu mine, desigur, pomii, florile, doar ca nu am auzit albinele nebunele. Probabil ca sint ocupate cu bondarii lor. Voi cu cine sinteti busy, ma rog? La mine, zilele trecute s-au scurs intr-un ritm lent si linistit si am tras o fuga pina la Ocean. Dovada AICI

PS: Voi reveni cu un Later Edit!!!
LATER EDIT: Tocmai am vazut filmul romanesc realizat in 1990 "Sobolanii rosii"-film interzis in Romania. Nu-l recomand! Am vazut altele mai bune.

duminică, 3 mai 2009

I'm single, let's mingle:)


Eveniment! Azi am gatit macaroane cu brinza care mi-au iesit delicioase (si nu din greseala). Cine stie, s-o ascunde-n mine o mica gospodina, dar care rar iese la iveala, deoarece ma apuca din An in Pasti sa stau prin bucatarie si cind fac o omleta, mi se pare ca cine stie ce grozavie am mai facut si eu (stiu ca adevaratele gospodine isi rotesc ochii si-mi rid in nas, daca citesc rindurile astea, in care ma dau mare ca am facut omleta si niste macaroane, care aratau ca niste floricele, ca daca nu aveau forma asta draguta, nici nu le mai faceam).

In alta ordine de idei, dragii mei prieteni, de la o vreme-ncoace constat o doza de paranoia care a pus stapinire pe mine. Cum ma doare ceva, incep sa-mi aplic singura diagnosticul, sau cum aud ca cineva e bolnav, incep sa ma paranoizez ca daca si eu am boala aia. Daca imi iese pe nas un cos mai mare si mai rosu, ma gindesc ca daca e skin cancer, daca ma doare capul, ma intreb daca cumva am ceva, o buba pe creier, daca imi trosneste un os, ma sperii ca daca sufar deja de batrinete. O prietena tocmai a aflat ca are nu stiu ce noduli la ambii sini. Atita mi-a trebuit, acum toata ziua imi ating "merele" sperind sa nu dau de vreo "nuca" umflata si tare...de fapt, parca incepe sa-mi placa..(deci e de bine). Nodulii astia uriti apar cica sub forma unei nuci. Pe altcineva am auzit ca i-au iesit niste noduli la git, asa ca mi-am luat gitul la pipait si ptr. ca nu am fost sigura ca o fac cum trebuie, am rugat un doctor sa-mi examineze gitul. Din fericire, sint bine, sanatoasa. Dar stau prost la capitolul paranoia...deci s-ar putea sa nu fiu chiar sanatoasa cum tocmai ziceam si asta sa fie boala de care sufar: paranoia. Nu stiu ce tratament exista ptr. asa ceva...O alta prietena isi face practica de viitoare sora medicala la spitalul -Bellevue- which is well known for its psychiatric facilities. Imi povestea cum un tinar de 25 de ani, dus cu capul, i se plingea ca medicamentele care i se dau il fac de fapt nebun si ca nu stie ce se intimpla, de ce l-au pus cu toti nebunii la un loc, cind el e perfect sanatos. Boala de care sufera este schizophrenia. Imi povesteste intimplari din acel spital si ma ia cu frica. Mereu am zis ca sanatatea este cea mai importanta si ca cel mai trist si dureros lucru din acest punct de vedere este sa-ti pierzi controlul aupra ta, asupra propriei minti, sa nu stii ce e cu tine, sa nu fii capabil sa gindesti lucid si sa traiesti pe cont propriu, ci ajutat de altii care gindesc si decid ptr. tine. Cea mai mare pedeapsa ptr. mine ar fi asta: sa depind de cineva. Sensibila cum sint si mindra-n toate cele, as muri de necaz. Ploaia de afara cred ca mi-a indus o stare de anxietate si neliniste. Demult nu am mai fost asa cu... fundu-n sus, sa zicem....nu-mi vine nici sa plec, nici sa stau. De asta nu as putea trai intr-un oras mic, am nevoie de zgomot, de drama, si unde sa gasesti aceste elemente, daca nu in NYC. Si ce chestie, se implinesc 6 ani de cind locuiesc singura intr-un cartier frumos, din care nu vreau sa ma mut. Trebuie sa celebrez una din cele mai faine etape din viata mea, pe care vreau s-o prelungesc si parca in acelasi timp, as vrea sa-i aduc o schimbare...ma mai gindesc. Si ca veni vorba de pedepse, care ar fi cea mai mare pedeapsa ptr. voi, sau chinul pe care cu greu l-ati indura? Si acum ia vedeti mica mea colectie de magneti AICI (din pacate nu am luat din toate locurile pe unde am fost, cum ar fi minunata Cascada Niagara sau misteriosul Marele Canion, pe vremea aia nu ma pasionau magnetii, deci daca ajungeti pe-acolo sa-mi trimiteti unul). In rest, nimic fabulos deocamdata...(dar sint eu fabuloasa destul, nu?)
PS: Poza de sus (a carei scanare nu e prea reusita) a fost facuta about 9 years ago by my then-husband...eram tinara si nelinistita...ca si-acum!!! va sarut, cu drag, of course!!!
LATER EDIT: in ultimile 5 minute ma gindeam ca nu stiu ce naiba sa mai scriu pe blogul asta bulinos, caruia nu-mi vine sa-i bag delete, pentru ca... il simpatizez oarecum. Am tot batut cimpii, (dar de asta e blog, nu?), am ajuns sa vorbesc despre macaroane si omleta, eu, care nu am nici o treaba cu subiectele culinare...ma rog, daca aveti sugestii, le primesc. Poate mi se deblocheaza inspiratia si imi iau avint. Pina una alta, ma duc la cofetaria asiatica sa-mi iau un tort dragut. Ma celebrez pe mine!!! Va imbratisez!!!