joi, 31 iulie 2014

Fragmente din corespondența personală


Draga mea Kiki, am impresia ca, de la o vreme incoace,  pe strazile New York-ului miroase din ce in ce mai mult a marijuana.  Se pare ca oamenii au nevoie de o frunza aprinsa, ( sau de un praf in singe) cind isi dau seama ce căcășenie este acest dar divin numit –viata-. E  greu sa-i fii lucid in permanenta. De ce se ajunge la o saturatie? De ce? Pentru ca te dezmeticesti dintr-o iluzie si refuzi realitatea. Cauti si preferi halucinatia. Este mai reconfortanta.
*****
Dragul meu artist, azi as vrea sa-mi prinzi pe lentila ta simandicoasa, spatele tonificat. Daca nu m-as fi apucat de ridicat cele doua haltere, m-as fi transformat intr-o bășică. Iar o muză  bășicoasă nu se cade, nu? Procesul asta al maturizarii este curios, dar la naiba,  toate incep s-o ia la vale. Sportul e medicamentul necesar. Ce bine ca l-am descoperit la timp. Inca nu am chef si nici pregatita nu sint sa incep sa atîrn!   
*****
Draga mea Biki, raspunderea de a-mi purta singura de grija imi este de ajuns. Nu cred ca exista cineva care sa urasca mai mult ca mine responsabilitatile de adult.  Am zile pline de tristete. Ma simt ca-ntr-un cavou. Stau ascunsa.  Mi-e dor sa fiu aventuriera, curajoasa. De fapt, ce s-o mai lungesc? As vrea o nebunie. O nebunie! Intelegi? De ce mi-am dorit atit de mult stabilitatea? Este cel mai rau lucru care mi s-a intimplat. Mi-a anihilat trasaturile rebele, mi-a amortit maruntaiele emotive si mi-a cumintit comportamentul.  Ma tem ca am devenit plictisitoare! Imi vreau nelinistea inapoi!
****
Draga mea Liki, multumesc pentru carte. Citind-o pe Simone de Beauvoir in “  Memoriile unei fete cuminti”, am asteptat si am stat ca pe țepi sa  se intimple ceva. Ceva grotesc, ceva grav, ceva urit, ceva dureros.  Dar ce lectura calma, aproape banala. Ironie! Ea chiar era cuminte. Ce dezamagire!  Acum, dind la o parte scriitura de calibru, ce poate fi asa atragator povestind despre o fata cuminte? Dar o aplaud. A stiut sa dea cartii titlul perfect.  Prin cuvintul cheie –cuminte- a tinut cititorul curios, pina la sfirsit. Pentru nimic.
*****
Bonjour, dragul meu strain. A trecut mult timp de cind nu ne-am mai scris. Asa laconic cum ne-am obisnuit.  Cred ca e timpul sa iti spun ca esti cel mai enigmatic barbat din viata mea. Oare sa pastram misterul, sau sa-l demontam? Decide tu. Eu sint nehotarita. Dar daca vii la New York, asta este numarul meu  (1)-347-346….Deci vino!

*****
Ce zi, draga mea Ziki, ce zi! Insuportabila.  M-am saturat de toti ocupatii care nu au timp de nimic. Si de succesul lor prelins. Si de vietile lor incarcate cu lucruri care, chipurile, le dau sens. Ce fericiti inchipuiti! Si, dupa ce ca eram irascibila de la hormonii menstruali, (cit mai urasc o data pe luna sa fiu femeie) o colega s-a gasit sa-mi divulge intimitatea ei secreta, sa-mi faca grave confidențe. Asculta ce mi-a zis, ca sa te crucesti.  La 37 de ani este inca  virgina, dar…o suge!  Este si o mare credincioasa. Merge la biserica saptaminal, nu crede in sex inaintea mariajului si de aceea  tine mortis la castitate. Dar gura ei nerusinata nu are complexe! Ce a apucat-o sa-mi spuna mie toate astea? Pentru ca nu se mai suporta cu secretul ei cu tot. Se considera o mare pacatoasa.  Ce puteam sa-i zic?  “ Draga mea creștină,  ce onorata ma simt  sa o intilnesc pe fecioara cea muista.  Roaga-te si suge-o, dar numai  gaseste-ti  odata, calea  cea dreapta  si curata.” Am consolat-o cum m-am priceput mai bine, explicindu-i ca toti oamenii detin secrete obscene, dar nu recunosc. Sint pudici si ipocriti, pitiți sub masca intelepciunii false. In acelasi timp, i-am sugerat subtil ca ar fi timpul sa se cam futa, macar de dragul gurii, sa-i dea o pauza, sarmana…

In sinea mea mi-am zis: Doamne, scapa-ma de nebunii care-mi sar in cale si apara-ma de mintile lor diforme. Vezi tu? Cum sa nu iubesti New York-ul?  Aici poti intilni o  oarba fericita, un musulman jovial fara nevasta, o virgina cu gura inselatoare. Si, ca sa fie ziua completa, cind am ajuns acasa si mi-am deschis email-ul, am gasit acest mesaj:
“Good day ,
Nice to meet you , i am Philip Williams, from  American Soldier but I am stationed in Afghanistan. I saw your profile on Facebook and would like to know more about you. Thanks”.
Cum ajung soldatii americani pe pagina mea, sau, mai exact, ce cauta astia pe facebook? Iti spun, nu mi-e usor sa tin pasul cu vremurile astea.
*****
Oh, hello, haiducule! Bine ca ti-e bine.  Nu, nu am mari noutati. Aici avem o vara tomnatica. Ce incintata sint cind aerul plin de racoare imi zburleste porii adormiti. Ti-am zis ca dorm neobisnuit de mult, in ultima perioada? In rest, ce naiba sa-ti spun? Satula  de capitalism si de birocratia lui, sper sa ajung cit mai curind in Peru. De ceva timp port in mine acest capriciu: sa urc pe Machu Picchu, sa trag caprele de coada si sa ma imbratisez cu toti localnicii. Tu ai vazut ce colorit au straiele lor? Pun pariu ca ma voi intoarce de acolo cu o palarie vesela si larga si cu inima impodobita.
*****
Draga mea Kiki,  eu cred ca eroina mea este Anaïs Nin. Ce femeie vivace si bolnava-n ginduri, cu un destin absurd si intrigant. Dar cine-ar vrea o viata obisnuita? Eu ii aprob si-i inteleg  nevrozele, dezordinea boema, minciunile, lacomia amoroasa.  Aceasta narcisista bruna, cu sprincene negre si subtiri,  si-o tragea cu toata elita scriitoriceasca din acea vreme, iubitul ei preferat fiind Henry Miller. Si eu tot pe el l-as fi ales. In timp ce despre sotul ei declara ca avea un penis fara nerv, cu Miller se simtea in paradis. Imi amintesc pasajul in care, tolanita si goala printre manuscrise si insemnari, suspina”: Ce vremuri traim! Sint futută de moarte. Scriu, citesc, ma masturbez”.   

La vazul acestor rinduri, ma scutur!  Ma descopar in vorbele ei pline. Sint prinsa-n ele si, oh, ma inspira la… o gingașă preacurvie.   
Stind cu ochii in jurnalul  acestei  femei, o decadentă  cenzurată, ii simt spiritul aproape. Chiar si rasuflul. Cred ca este prima femeie de care ma simt atrasa. Nu te ingrozi, imaterial, ma refeream.  Dar, o  intrebare prinde radacini in mine: de ce nu m-am nascut la 1900? As fi scapat deja de viata…  

joi, 24 iulie 2014

A blast from the past

Cind locuiam la Bucuresti, am cunoscut un muieratic. Un mare guraliv! Folosea cuvinte speciale, menite sa incinte femeia sub toate formele ei. Vorbele lui, cu cit erau mai solemne, cu atit erau mai pline de mucegai stralucitor. Emotional, cred ca era un barbat fara echilibru. In timp ce arma lui erau vorbele bine minuite, a mea erau replica si intuitia. Dar era inteligent, avea un umor bun si un sarcasm treaz! Dupa citeva strinsori sub lumina stelelor din batrinul Cismigiu si citeva plimbari la bratul lui meschin, ca sa previn un dezastru, am disparut, am fugit. M-am ascuns!

Mereu am fost alerta si m-am aparat de genul de om care a incercat sa ma fenteze sau sa ma prosteasca. L-am considerat un pericol. Gaseam felul lui ca fiind mincinos, iar mintea lui plina cu orificii femeiesti. Era un crai vanitos!
Ultimul mesaj pe care l-am primit de la el suna cumva amenintator si zaharos: “ Nu-i nimic! Si la 80 de ani si tot voi face dragoste cu tine”.

Au trecut aproape 20 de ani. Acum citeva saptamini alergam in parc, pe terenul special amenajat, imprejmuit de un gard din sirma. De el statea sprijinit un barbat. Era guralivul din Bucuresti! Socati si ingroziti cind ne-am depistat si recunoscut, ne-am facut instinctiv din mina, fara sa-mi opresc picioarele din fuga. Cind ajungeam in dreptul gardului unde ramasese nemiscat, in timp ce alergam, ne vorbeam aproape urlind, fiind o oarecare distanta intre noi:

Eu: Esti cumva bolnav? Ce naiba cauti aici? Locul tau e in trecut.
El: Esti nebuna? Sint sanatos tun. Opreste-te sa vorbim.
Eu: Alerg! Nu ma opresc pentru nimeni.

Din cind in cind, il mai zaresc linga gardul terenului pe care alerg. Are un catel mic, de care pare foarte atasat. Intr-o zi, vazind ca alerg fara oprire, s-a instalat si proptit in poarta de iesire, tinindu-si strins la piept catelul adorat. Amuzata de gestul infantil al vizitatorului meu din trecut, am intensificat ritmul picioarelor si, indepartindu-ma de poarta de iesire, am sarit gardul, pierzindu-ma printre copaci. Traiam un straniu déjà vu.

Ultima oara cind ne-am vazut de dupa gard, l-am surprins analizind posteriorul alergatoarelor. Ne-am facut din mina, zimbind arogant unul altuia. Rinjetul lui mi-a zis:

“O faci pe inabordabila, ha? Te prind eu. Antipatico!”
Al meu i-a raspuns: “Nu, nici la 80 de ani! Maimutoiule!”

Morala este simpla si obisnuita: Unii oameni nu se schimba niciodata. Lumea este un sat mic. Nu stii niciodata cind dai nas in nas cu un satean din trecutul tau.
Watch out!

joi, 17 iulie 2014

Pălăria


El  este un barbat din Bangladesh de la care cumpar, deseori, fructe. Vinde la o taraba pe strazile new yorkine. Este tot timpul vesel, bine dispus si mi-a destainuit ca...isi cauta nevasta. I-am sugerat ca asta inseamna de multe ori probleme si ca mai bine isi vede de caisele lui. M-a contrazis inversunat! Dar nu asta vreau sa spun. De cite ori il vedeam imi placeau palariile lui rotunde, vizibil usoare si colorate diferit. Intr-o zi i-am spus: "stii, daca tot cumpar mereu banane de la tine, imi dai si mie o palarie ca a ta?".

Mi-a raspuns cu un zimbet incurcat: "Miss, e pentru barbati si, in general, in cultura noastra, o purtam cind ne rugam."I-am raspuns ca asta nu e treaba mea, eu imi doresc o palarie ca a lor. I know how to make it fashionable si, eventual, ca sa ma supun ritualului, cind o port, ma si rog sa-mi fie bine mie si...aproapelui.

Dupa vreo saptamina, mi-a adus doua palarii. Le-a cumparat de la magazinul lor traditional. M-a taxat cu $10. De bucurie, am cumparat si o sacosa mare cu struguri, piersici si banane! Feeling fashionable with the Bangladesh hat

joi, 3 iulie 2014

Ploaia


Cred ca am inceput sa am o relatie intima cu ploaia. Cum incepe furtuna, cum ma duc in parc sa alerg, aruncindu-ma in virtejul ei. Si-n ce hal alerg, si-n ce hal ma balacesc in ploaia care curge din cerurile încruntate. Tuna, fulgera, eu ma încolăcesc in jurul ei.Uneori e brutala. Imi place! Cu cit vintul e mai agresiv, cu atit ma stropeste mai mult. Îi zimbesc cu subînteles si-i strig: "mai vreau! mai vreau! Voi reveni pentru mai mult, nemiloaso!"

Maieul ud devine transparent, sfîrcurile trezite, curioase privesc galagia de afara, rizind pe ascuns, pulpele intarite si alunecoase se cutremura, umerii imi sint inmuiati, genunchii tin pasul cu ritmul meu intens, respiratia se accelereaza necontrolat, gitul isi ia pozitia de drepti si gura mi se deschide treptat, primind apa curata a ploii mele minunate si perfide. E ca un sarut plin si hranitor in care buzele apoase tremura de mirare si placere. Ce amestec!  Dupa o ora de facut dragoste cu ploaia, ma simt îndestulată.  Asadar, va dau de veste: am o iubita! Numele ei este Ploaia. Feeling intimate with the rain