luni, 30 iunie 2014

I want to break free


Ce este, ma rog, asa grozav si inaltator in a fi om mare, adult responsabil si raspunzator? Pentru mine este o povara si o suferinta! Vreau sa fiu un copil batrin cu spiritul descatusat, o nebuna libera in libertate. Vreau sa fiu un fluture, o pasare, un pirat rebel pe-o mare sa ma pierd, departe de tot ce-i regula si lege.

Ah, de as putea, as (in)calca regulile toate, normele acestei lumi, o lume strimb orinduita. De as putea, multimii si legii ei, cu pumnul m-as impotrivi. Si daca cineva, vreodata, ar cauta pedeapsa sa imi dea, ea, fara indoiala, ar fi asta: libertatea sa mi-o ia! Oh, libertatea mea draga, pazeste-ma, te rog, de oameni sluți si raufacatori. I want to break free!
  feeling paranoid about losing my sweet freedom

miercuri, 25 iunie 2014

Viața nevăzută


Oamenii pe care-i admir si  care ma inspira sint oamenii pentru care fiecare zi din viata lor este o sfruntare, o zbatere, fara a se considera, sau simti victime.
Zilele trecute am cunoscut o  femeie care traieste o viata nevazuta. Nascuta in Japonia, la virsta de 10 ani, o explozie i-a luat vederea. Acum  vede doar umbre vagi, siluete pline de intuneric. Legal/medical este declarata un om orb. Se deplaseaza cu ajutorul unui baston. Azi este o femeie la 40 de ani, traieste la New York, alaturi de un sot si doi copii, vorbind o engleza clara.

Mi-a marturisit ca apreciaza faptul ca vede si desluseste viata chiar si asa pe jumatate si in ceața, pentru ca sint altii care nu vad deloc, care nu au vazut niciodata culorile si care nu stiu cum arata chipurile de oameni. Ea macar a vazut viata timp de 10 ani, iar acum, cel putin, ii vede umbra. Nu stie cum arata barbatul pe care il iubeste si care i-a dat 2 copii. Sa-l simta ii este de ajuns. O satisface si o implineste.    “Sint norocoasa”, a exclamat. Era exuberanta, optimista.

Pofta ei  de a trai  imi explica faptul ca, asa vicleana cum este, ea, viata, trebuie iubita si consumata pina in cele mai mici detalii. Aranjata, fardata, cocheta, era de o volubilitate verbala care m-a lasat muta.   Ochii ei ingusti si albi erau veseli. Prin ei, simte viata fara sa o vada.  Stind alaturi de ea, sîmburele pesimist si umflat din mine mi-a dat un ghiont, ordonindu-mi: “ ascult-o pe femeia asta cu atentie. De la ea invata bucuria, increderea…viata.”
Era o femeie fericita si impacata cu destinul ei unic.    Feeling inspired by genuine people

vineri, 20 iunie 2014

Doru


Doru poate fi un nume, poate fi un simț. Mi-e dor sa-mi fie dor de-acel dor bezmetic si  sucit. Cine-ar putea îndura o viata fara dor? Toti avem nevoie de un dor, toti tînjim sa ne fie dor, toti cautam sa ducem dorul dorului: dorul de duca, dorul de revedere, dorul de suspin, dorul de a fi indragostit si perpelit, dorul de-a trăi in trei, dorul de a fi… batjocorit! Cite doruri sint pe lume?  O gramada! Dar dintre toate dorurile, mie cel mai dor mi-e dor de...dorul cel nebun! Oh, Dorule! Doru! Dor! 

marți, 17 iunie 2014

Nesărutatul


Mie-mi place sa fiu sarutata asa: brusc-neasteptat, lung si nemiscat! Un astfel de sarut imi pune singele-n miscare si gura-mi potoleste. Sarutul generos este preferatul meu. Strigatul omului fara (de) sarut este unul disperat. El are mereu chipul incruntat si infometat, dezamagit ca nimeni nu-l saruta. Sta tot timpul cu ochii insetati si gura pregatita. Tot ce-si doreste este un biet sarut si-n orice loc il cauta descurajat.Toti in jurul lui au guri de sarutat, el raminind nesarutat. Sa-i dam, asadar, nesărutatului, un plin sarut. Si ce credeti? Indata sarutat, nesărutatul incruntat se transforma intr-un om vesel, chiar înfumurat!!!

vineri, 13 iunie 2014

Cerșetoarea de iluzii


Am o mare  învrăjbire cu starea asta: deziluzia.Ah, cit de urita-mi este! Doamne, scapa-ma din ea. Cei doi de z din deziluzie imi pișcă porii fericiti. Zzzzzzz
iluzia ma excita, ma trezeste mental si-apoi trupeste. Imi da impresia ochioasă ca este si va fi  asa cum vreau si cum cer eu. Ce-mi pasa mie ca impresia cauzata este una plăsmuită?

Vreau iluzii, vorbe acre, vreau minciuni  care sa ma înalțe. iluzia este escapada din realitate. Cine naiba vrea sa lîncezească in realitatea obligata? Eu nu! Am nevoie de-o iluzie. O cer si recunosc: sint cerșetoarea de iluzii! feeling hungry for illusions

marți, 10 iunie 2014

Flirtul


Frumosul Kundera declara: “Flirting is a promise of sexual intercourse without a guarantee”.

Pentru mine flirtul este o  agitatie, un pericol in care, din cind in cind, imi place sa ma arunc si din care ma descurc  sa ies la timp. Este ca o verificare a reflexului. Cind flirtez, ma incalzesc si ma foiesc ca o fata curata si cuminte care se transforma spontan intr-una jegoasă si porcoasă. Pentru mine, flirtul este de doua feluri: verbal si in scris. La cel din urma  ma descurc  mai bine. Forta declaratiilor este mai mare. Arunc cu vorbele-n scris si nu-mi pasa de efectul  lor. Ma pornesc intr-un spectacol cu ginduri spurcate, in timp ce imaginatia imi scapa intr-o groapa  adîncoasă,  groapa in care,  imi despletesc gura si picioarele, invit si…promit ! (ca-n zicala lu’ Kundera).  In flirtul efectuat in scris, mintea imi este triviala si bolnavicioasa. Ma intreb  rusinata, dar cu zimbet murdar in coltul gurii: “Sint chiar asa de ordinara?” Imi aplec capul jenata  cind imi recitesc vorbele scrise. Refuz sa cred ca pot gindi asa lăbărțat. Dar totul este negru pe alb. Lasciv!

In scris, in sacul cuvintelor mele,  atunci cind flirtez, sint in stare sa ma arunc in bratele tuturor celor care-mi  ies in cale. Intreb, sint indiscreta, iscodesc si ispitesc complicele. Ma tavalesc in cuvinte urite, sint libera si ma simt eliberata. Flirtul in scris mi-e usor. Este ca o activitate distractiva, in care ma las scuturata de colo-colo. Fantezia mea este stricata! Participantul meu se bucura si el de pericolul in care s-a  angajat. Amindoi ciugulim din promiscuitatea noastra secreta care ne ațîță poftele, fara sa ne pese ca am putea fi prinsi. Ni se rupe!  Pentru ca amindoi vrem aceeasi nebunie: sa ne pierdem mintile!
Flirtul verbal, insa, este dificil pentru mine. Calculata cum sint, acesta se transforma usor in discutie serioasa,  aproape insultind interlocutorul. Sint stingace si ma irita imediat daca un cuvint care mi s-a spus, imi suna  umflat, sau exagerat. Eram la o petrecere. Mincarea si desertul sint singurele mele placeri cind ajung la o petrecere, intrucit abilitatile mele sociale sint mediocre.  Gasesc  obositor sa fac cunostinta cu oameni  si sa incep sa intretin dialoguri de dragul protocolului.

Stateam izolata intr-un colt de camera si priveam ingramadeala de oaspeti parfumati, lustruiti, importanti. Petreceau, dansau, rideau zgomotos.  Eu nu am fost niciodata o partenera buna de petrecere. Nu beau, nu fumez, nu dansez din buric, nu ma urc pe mese, nu tip de bucurie cind se cinta melodia  preferata, nu-mi azvirl miinile in aer si nu dau din cap de-a lungul muzicii.  Astept ca petrecerea sa se termine mai repede ca sa pot merge acasa in singuratatea mea muta, sa dorm in tihna...Cam asta e atitudinea mea la o reuniune de voie buna.

La acea petrecere, un barbat simpatic si sigur pe el a venit linga mine. Mi-a zimbit si m-a abordat direct cu vorbe si complimente vizibil regizate. Nu-mi dau seama daca in ochii lui i-am parut vreo nefutută neconsolată si a nimanui, dar a inceput sa flirteze cu mine. Eram in incurcatura, intrucit flirtul era in direct… I-am tinut in seama, acceptind sa fiu pionul lui de joc  usor agasant, pastrind in acelasi timp o tonalitate serioasa, sa nu transmit mesaje gresite ca as fi stîrnită sa petrec  seara cu el.  Nu aveam nevoie de nimeni. 

Indiferenta cum eram,  ar fi trebuit, totusi, sa ma bucur ca aveam companie, macar de dragul petrecerii si de …ochii lumii. De parca imi pasa! Dar in schimb, asteptam un moment in care sa scap de barbatul de linga mine. Si a venit ca o surpriza.  Cind prostănacul a ris larg si masculin, uitindu-ma in gura lui, i-am depistat un inel in limba. Mie nu mi-au placut niciodata limbile găurite. Nici nasurile, nici buricele, nici buzele cu cercei…  Cu o voce melodioasa, i-am zis:  “iti marturisesc un lucru si apoi ne putem intoarce la dialogul nostru. Limba ta, dragul meu, este  dezgustatoare, iar inelul din ea serveste drept capcană pentru bacterii. Nu te-as săruta in veci! “ La auzul declaratiei mele,  zimbetul  i s-a strimbat, mi-a spus la rindul lui ca sint un caracter interesant, dar urit si s-a scuzat ca trebuie sa plece pentru moment. Si dus in departari a fost!

Incintata,  in sfirsit, de petrecerea la care am fost invitata, m-am repezit in toate farfuriile cu mincaruri alese.  Petrecerea incepea si pentru mine. Fara sa-mi dau seama, imi miscam fundul in ritmul muzicii. Mi-era bine!  Barbatul care a incercat sa flirteze sincer cu mine era la o alta masa, in compania altei pizde, careia, probabil, ii dezvaluia aceleasi –adevaruri- languroase.
Am avut dreptate! Actul de-a flirta nu-mi iese atunci cind acesta se deruleaza față in față.  In scris, insa, in spatele cortinei si al usii inchise, mintea mea este altfel organizata si pusa pe  murdarii golașe. Asadar,  stati departe cind ma zăriți la petreceri si flirtati cu mine la …masina de scris, sau prin răvașe….    Feeling flirtatious