Italia, ce placere sa-i pasesc pragul! Confirm ce am auzit la cineva: "Roma si Florenta sint ca un muzeu in aer liber." In orice cotlon sau ungher, ma intilneam cu un trup sculptat, o statuie mareata, un monument ridat, batut de batrinete. Cele mai frumoase catedrale si biserici acolo le-am gasit. Admit, am mincat fara oprire. Mincam de placere, nu de nevoie. Mincarea in tara aia are savoare. Totul e cremos, aromat, cu esenta, culoare. Le-as fi mincat italienilor toate rosiile. Le uitasem gustul autentic. Ieseam dintr-o cofetarie, grabita sa intru in urmatoarea.
Mi-au placut la nebunie micile fintini aflate la colturile strazilor inguste si cochete, cu iz de intimitate, unde poposeam sa-mi stapinesc setea, in timp ce ascultam clopotele cintind puternic, invitind parca la o reintoarcere, revenire in trecut. Cei mai bogati si mai veseli nori i-am vazut umblind deasupra Romei!
Viata mi s-a parut lenta, somnolenta, oamenii negrabiti. Poate nu intimplator, acolo am respirat aerul de dolce far niente... Ah, dulce si draga trindavie, ce bine ca existi si ce mult imi placi!
Nu prea ma duce capul sa descriu literar si cu metafore alese, ambianta italiana in care m-am incadrat si m-am plimbat voioasa zilele trecute. Poate si din cauza ca sint aiurita de la fusul orar si inspiratia este obosita. Prin urmare, ca sa fac povestea scurta, spun doar atit: pentru mine, experienta italieneasca a fost wow!
PS: am alcatuit un album foto care sper sa completeze, in mare, vorbele de mai sus. Pe curind
