Ina Bixade-Romanian Girl Living In New York City

Voila!

2012-02-12T15:35:00.006-05:00

Am inceput lucrul la sculptura personala in Iulie, intr-o zi dogorita, cu un soare galben, rotund si... hotarit ca mine. Eram magulita si plina de avint, luindu-mi foarte in serios rolul de muza. Dupa citeva sesiuni de lucru intens, in care am fost supusa si cooperativa, am plecat la Paris intr-o vacanta romantica.

Dupa ce am revenit acasa, fara o explicatie clara, munca la sculptura a stagnat. Imi iesisem din ritm si cu greu mi-am reluat atributiile de muza. Ba mai grav, incepusem sa dau eu indicatii sculptorului: "dragul meu, azi sa-mi lucrezi (la) gura, lasam nasul pe miine! " Replica lui ferma venea imediat:"lucram la ce cred eu, tu stai cum iti spun, nu te mai foi atita, uita-te-n sus acum".

Cum sa zic, amindoi fiind Capricorni, se instalase intre noi un soi de tensiune capricorniana, unul mai conducator si mai autoritar ca altul. Iar eu nu prea sint genul de om care sa stea acolo unde-l pui, ori cind e vorba de pozat pentru un portret, asta este cerinta principala. Prin urmare...greu mi-a fost!

Mi-a declarat ca sint cel mai rau model. Si pe buna dreptate! De la 2 ore cit tinea initial o sesiune de lucru, ajunsesem la una jumate, apoi la o ora, apoi la jumatate de ora: ba ma apuca foamea, ba cascam, ba ma scarpinam, ba vorbeam, pina cind, intr-o zi, am adormit. Si astfel, artistul mi-a zis asa: "Draga mea, cel mai bine pozezi cind dormi. Ramii asa adormita".

Grea arta asta, dom'le. Dupa ce crezusem ca sculptura mea draga e aproape finalizata, uitindu-ne cu atentie la ea, descopeream o eroare: urechile erau pozitionate gresit. (nu-i de mirare, la cit ma foisem si miscasem). Asa ca, iar a trebuit sa-mi fie sapate, scormonite si din nou modelate, de data asta in planul corect. Dar, fara vreo indoiala, tot procesul creativ mi-a placut de la inceput pina la sfirsit. Cei care ma cunosc in carne si oase, isi vor da seama mai bine de asemanari, decit cei care ma stiu doar din fotografiile virtuale.

Deocamdata este straniu cind ma trezesc dimineata si-ntr-un colt din casa dau nas in nas cu mine, in chip de ipsos, ce ascunde multe trairi acumulate, mai ales, in ultimile luni. Iubesc arta sub toate formele ei, iar in momentul asta ma simt plina de vitalitate...

Azi ninge peste mine...

2012-01-21T22:05:00.007-05:00

De ce oamenii singuratici sau insingurati sint considerati ciudati, eventual, nebuni? De cite ori am avut o altercatie, sau o cearta verbala cu cineva care ma cunostea de mult timp, dojana comuna care mi se facea, suna asa: esti o singuratica, o ciudata! Spre disperarea interlocutorului enervat, zimbeam! Imi placea reprosul lui. Nu am vazut niciodata nimic grav in a ma simti linistita in lumea mea in care putini oameni intra... pentru ca asa vreau eu, asa aleg. Deseori, cind sint caracterizata de cineva care m-a cunoscut efemer, intr-o anumita imprejurare, poti auzi: "Ina este o fata interesanta, dar... un pic ciudata!" Automat se ataseaza apelativul: -ciudata-. Zimbesc din nou! Chiar asa m-am nascut (si nu este vina mea), un pic ciudata si, din fericire, nu numai ca-mi accept conditia, dar o si imbratisez!

Eu, mai degraba, nu-i inteleg (fara sa-i judec) pe acei fluturi sociali, pe acei oameni care nu pot trai decit inconjurati in PERMANENTA de altii, nu inteleg oamenii care nu pot dormi singuri o noapte, pentru ca le e teama de intuneric si singuratate... Vai ce tragedie, ce boala grea! "Cu siguranta" se poate muri din asta (nu-mi amintesc sa fi auzit de cineva care a murit de insingurare-singuratate). Si uite asa am ajuns la concluzia ca, de fapt, specia umana este frumoasa si curioasa in varietatea si individualitatea ei. Daca am fi cu totii identici, am muri de anosteala si banalitate, nu-i asa?

Ianuarie

2012-01-07T20:41:00.006-05:00

M-am nascut intr-o noapte de ianuarie! Unele ianuarii au fost zbuciumate, geroase. Altele, luminoase si calde. Ca cea de acum! S-ar putea sa devina una dintre lunile mele preferate, chiar daca in fiecare ianuarie mai cresc cu un an. Se pare ca e adevarat ce mi se-ntimpla, anume, "infloresc" si-mi pare rau! Dar in urma acestei descoperiri, parca traiesc si mai din plin zilele care duc la saptamini, saptaminile care duc la luni, lunile care duc la ani. Tot ce vreau este sa fiu sanatoasa tun ca pina acum, sa cochetez cu viata care parca a innebunit de se duce ca un val-virtej. Duca-se!

Fara vreo ezitare o sa ma napustesc in virtejul ei, sa-i simt forta si strinsoarea. Un lucru bun atunci cind "infloresti" este ca nebuloasele si angoasele se mai diminueaza, indiferenta fata de oamenii marunti si goi creste, nu te mai afecteaza asa grav putoarea anumitor caractere din jur, nostalgiile se controleaza mai usor, fostii se transforma in niste pitici transparenti, accepti fara confruntare ca unii prieteni vechi nu au fost si adevarati, afli ca dragostea matura este cea mai frumoasa, iar sexul deplin si hranitor. Ianuarie, luna in care m-am nascut...

La la la diri diri da!

2011-12-25T16:52:00.009-05:00

May Christmas joy remain with you to brighten up the New Year too! La New York avem un Craciun pe gustul meu, tomnatic si nu unul inzapezit cu sanie si zurgalai, un Craciun asa cum imi place, armonios si linistit, fara parfum de sarmale, cirnati spinzurati in brad sau intinsi in farfurie ori butoaie cu varza murata. Cine spune ca trebuie sa taiem purcelul, sa mincam soric si sa facem racituri, sau sa mergem cu plugusorul, ca sa simtim Craciunul?

Orasul straluceste pe acorduri de muzica, dragostea in alb si negru rataceste-n aer, mirosul de castane coapte se imprastie, oamenii au un spirit saltat, in timp ce contul in banca li se goleste, dar hei, o data pe an se celebreaza Mos Craciun, asadar sa vina cadourile alea odata, cit mai multe si mai scumpe (rid, dar... cum sa spun eu, vorbesc serios).

Va sarut, imbratisez si sa ne regasim cu bine in fabulosul 2012 cind...o sa fie si mai frumos, nu-i asa? Cu drag, Ina

AICI am mai adaugat fotografii facute zilele astea.

Later Edit: Iata si ultima mea activitate artistica, sa dati sonorul mai tare:)

New York, 16 decembrie, ora 21.42

2011-12-16T21:42:00.005-05:00

Ma desfasor si comport diferit cind sint la serviciu si cind sint inafara lui. Sint cumva inchegata in doua personalitati: cea de la serviciu este mai organizata, mai discreta, mai distanta. Cea din sfera personala este mai imprastiata, mai aiurita, mai curioasa,

Cu toate astea, nu-mi prea place sa aud secretele murdare ale nimanui sau evenimentele prea dramatice din viata cuiva. Ma sperie si indispun. De aceea nu citesc ziarele, nu ma uit la TV. Din pacate, nu am scapare de fiecare data, cum a fost zilele astea cind fara sa vreau ochii mi-au ramas proptiti pe o pagina de ziar care descria sfirsitul absurd si groaznic al unei femei zdrobita de un lift care si-a pierdut controlul, in timp ce alti doi oameni au fost martori la scena oribila. M-a durut capul toata ziua si m-au luat toate depresiile.

Eram deja intristata de citeva zile, in care o colega s-a gasit tocmai pe mine sa ma ia drept confidenta si sa-mi dezvaluie despre cum copil fiind,(la 8 ani) a fost molestata sexual de un unchi de-al ei. Zile in sir ma tragea intr-un colt sau venea aproape de mine sa-mi spuna despre traumele ei. Nu usor mi-a fost sa o incurajez sau sa-i spun cuvinte alese. As fi vrut sa nu stiu lucrul asta nefericit, intim si grotesc despre viata ei, nu sint puternica suficient sa aud astfel de drame, nu prea stiu cum sa raspund la auzul lor. Ma las afectata de ele, noaptea mi se strecoara pe furis in vis sa mi-l tulbure...

Simt uneori cum toate murdariile si nefericirile care se intimpla prin lume se pun pe umarul meu si ma ghebosesc de greutatea lor. Lumea prin ochii mei o vreau roz, albastra, calda, lina, usoara, o vreau muzica, poezie, primavara, dragoste...

PS: AICI am pus citeva fotografii noi. Chiar daca nu postez ceva nou pe blog, pe albumul foto flickr, o sa pun poze mai regulat decit scriu pe blog, asa ca, daca vi se face dor de mine click pe link-ul din stinga de sus-my photos-. Va sarut, va imbratisez! Cu drag, Ina

Bau!

2011-11-18T22:48:00.008-05:00

La New York a venit iarna! Aud cum trosnesc lemnele in soba.Dar stiti deja, nu? In inima mea e primavara! Azi am avut totusi o zi obositoare care a inceput cu metroul new-yorkez. Am stat o ora blocata in tunel, intr-un vagon cu new-yorkezi autentici, animati de o personalitate inflacarata si pasionala. Cu nervii fututi la maximum din cauza ca metroul nu mai pornea, 2 au inceput sa se certe intre ei. Asa cum vedem, uneori, prin filmele cu nebuni, au inceput sa ne incurajeze pe noi, ceilalti care doar ne roteam ochii si strimbam din nas iritati : "There is no way out, people! We all gonna die in here! Mother fucker! Fuck MTA! Fuck this shit!" Asa poate arata o zi obisnuita din viata unui locuitor al orasului indragit de mine. O ora sa stai inchis in tunel, fara sa primesti vreo informatie.

Cine zicea ca-n America e mereu roz, e clar ca se uita la multe filme americane. Este si negru, fix ca-ntr-un tunel de metrou. Nu vreau sa-mi imaginez cum s-ar fi derulat scena, daca vagonul in care ma aflam era prea plin si nu aveam loc si eram nevoiti sa stam lipiti unii de altii, sau, daca se nimerea un cersetor tipic, cu miros care te face sa lesini sau sa o iei la fuga. Cei care nu locuiesc in NY, ar trebui sa stie ca, atunci cind vad un vagon gol de metrou sa nu se bucure si ingramadeasca sa intre in el, pentru ca, motivul pentru care e asa, este pentru ca acolo este un homeless care nu s-a spalat de un an de zile. Si toti au fugit in alte vagoane!

Dar cei care ma stiti de citiva ani, imi cunoasteti dragostea pentru orasul NY cu toate defectele si neajunsurile lui. Desi la un moment dat m-am speriat ca daca scoate vreunul pistolul si-mi trage un glont in fund si mor nevinovata, chiar acum cind am zis ca soarele danseaza pe strada mea, toate glasurile agitate si ridicate, s-au potolit, odata cu auzul rotilor de tren. Din fericire, a fost doar un incident, care apare, citeodata, pe liniile metroului din NYC. Dragii mei, ma duc sa ma culc, daca am scris ceva gresit, puneti, va rog, pe seama grabei si a oboselii, nu mai stau sa vad ce am scris. Am avut chef sa bat un pic cimpii pe blogul asta si sa povestesc pe scurt aceasta patanie de astazi. Noapte buna! Cu drag, Ina

Marile sperante...

2011-11-10T17:32:00.003-05:00

As putea scrie despre o copilarie neimplinita, umbrita de 2 oameni care nu meritau sa fie parinti: un barbat caruia nu i-am zis niciodata tata pentru ca l-am vazut o singura data si o mama care mi-a luat multi ani sa o accept si sa o iert pentru nepasarea cu care m-a tratat.

As putea scrie despre cum, copil fiind, imi doream adesea sa nu ma fi nascut vreodata sau, cum in secret tinjeam-speram sa fiu infiata de niste parinti adevarati.

As putea scrie despre cum am fost de doua ori sotie ... a aceluiasi barbat.

As putea scrie despre citiva oameni care-mi zimbesc in fata, iar pe la spatele-mi rotund tintesc cuvinte strimbe.

As putea scrie despre Romania, locul care nu-mi place si nu-mi placea NICI cind traiam in el si despre faptul ca am incetat sa explic de ce doar limba romana si covrigii de pe Lipscani sint printre putinele lucruri care mai imi plac cind e vorba de locul in care NU eu am ales sa ma nasc.

As putea scrie despre cit timp mi-a luat sa vad viata ca un dar, si nu ca o povara.

As putea scrie despre ultima noapte de dragoste si despre urmatoarea care se apropie.

As putea scrie despre faptul ca, daca ne nastem sub o stea mai putin stralucitoare, nu inseamna ca trebuie sa traim sub ea pina la bun sfirsit, ci, dimpotriva, cu putina forta si vointa sa-i modificam traseul dupa bunul plac. Inca nu stiu ce sa fac: sa cred sau nu in noroc sau destin? Sint doua cuvinte mari. Dar stiu ca toamna asta este ca o iasomie, iar cuvintele mele preferate de acum sint doar doua: marile sperante!

PS: Daca aveti timp de pierdut, apasati AICI pentru fotografii noi, din toamna asta. Va imbratisez! Ina

Frinturi din corespondenta personala

2011-10-15T10:00:00.014-04:00

***De la mine catre o veche prietena:

Draga mea, franchetea ce ma caracterizeaza de cele mai multe ori, ma impinge si mai mult sa-ti spun cum am primit vestea ta ca vei fi mama peste citeva luni. Asadar, o veste comuna si tipica pentru cele mai multe femei. Pe o parte, ma bucur daca asta este dorinta ta, pe de alta parte, ma ia cu nostalgii cind realizez ca femeile din generatia mea fac, in ultima vreme, acelasi lucru: copii. Pentru mine asta este inca o confirmare ca se apropie batrinetile, pentru ca e adevarat, nu mai sintem la 20 de ani si, un pic mai avem si nici la 30 de ani nu o sa mai fim prea mult...

Rugamintea mea este sa nu iei personal ce spun eu, pentru ca, daca toate femeile ar gindi ca mine, ar disparea rasa umana de pe pamint, batrinii nu ar mai avea pensii, femeile ar fi doar femei,(nu si mame si bunici) de aceea tin, in sfirsit, sa-ti spun felicitari. Ma bazez pe restul femeilor ca vor salva posteritatea. Deci nu ma mai intreba cind am de gind sa fac copil pentru ca nu ma curteaza nici un sentiment matern si nici vreo teama ca voi regreta alegerea la 70 de ani cit mi-ar placea sa traiesc. Nu toata lumea de pe planeta asta simte nevoia sa procreeze si in ceea ce ma priveste, pot trai si fara curiozitatea de a cunoaste acea dragoste neconditionata, miraculoasa si super fenomenala pe care un copil ti-o ofera si pe care toate mamele au satisfactia sa o descrie. Imi asum aceasta lipsa, sau, daca vrei, aceasta lasitate, pentru ca, pe undeva este si teama de o asa imensa responsabilitate.Mi-e teama, uneori, si de umbra mea. Si e adevarat, iubesc libertatea si lipsa de obligatii. In plus, imi displac mediul inconjurator, viitorul metalic si tehnologic, mincarea artificiala, cum sa aduc un copil pe lumea asta incerta si gri? As fi toata o ingrijorare! Ca sa nu mai adaug cit de comoda sint.

Iar pe undeva, copilul din mine va fi prezent mereu, nu cred ca voi fi coapta vreodata suficient de mult incit sa iau in miinile mele viata unei alte fiinte. Ce sa fac? Voi fi singura femeie din generatia mea, care, in loc sa-si arate fotografii cu nepoti si copii, isi va arata fotografii cu ea. Si da, imi voi lua lumea-n cap ori de cite ori voi pofti. Bine, hai fie, intirziata cum am fost la multe, daca ma va izbi dorinta de a fi mama (desi, fie vorba intre noi, arat eu a mommy?), voi fi cea mai batrina mama de pe pamint si astfel, copilul va avea automat si o bunica (voi avea rol dublu cum ar veni).

***De la mine catre EL: dragul meu, grija ce mi-o porti ma copleseste si asta este motivul pentru care cu greu adorm cind bratele tale puternice nu sint prin preajma. In secret, tes ginduri doar cu noi doi. Te sarut cu mare dor!

***De la mine catre o veche cunostinta:

Draga mea, datorita acestui facebook renumit am dat de tine. La naiba! Cum sa te recunosc cu usurinta cind, silueta ta zvelta, demna de invidiat pe vremuri, a suferit grave transformari. Ma enervezi de-a dreptul. In privinta mea, ai auzit bine, gura lumii a fost corecta de data asta, traiesc la New York si duc o viata linistita, mai nou artistica, dar detalii in urmatoarea ravasa. Scrie-mi cind iei o pauza de la alaptat. Ia zi-mi, pe fostul meu iubit din copilarie l-ai mai zarit sus pe povirnis?

***De la mine catre o amica parizianca:

Oh, draga mea, cita incintare ca ne-am revazut pe pamintul lui Hugo! Voiam sa te salut si sa-ti urez spor la terminat lucrarea de doctorat. La New York sint rasfatata de o toamna imbelsugata, dar stii, sezonul ce se apropie, cu iarna cu tot, imi va da batai de cap. Ca fapt divers, iti spun ca simbata am fost la un dinner party si am cunoscut oameni din cercul artistului meu favorit: francezi, italieni, australieni, americani, oameni cu international life, cu studii la Paris, Berlin, Viena, ce sa spun, un context social, din care ai ce invata. Chiar asa, stii care sint cele 50 quiet places in New York City? (daca tot ai stat aici, poate le-ai aflat). Se spune ca unele dintre cele 50 de locuri care se voiau secrete pentru linistea si pacea din ele, nu mai sint asa linistite. Intre timp s-a aflat de existenta lor si masele au dat navala.

Tin sa-ti mai spun ca nici nu voiam sa merg la aceasta petrecere, pina cind am auzit o voce masculina frumoasa cu iz de repros: de ce esti salbatica? Si astfel am decis sa ies din carapacea mea si sa dau nas in nas cu lumea. Si ce crezi? Am fost o vorbareata! Am fost intrebata daca sint artista si am raspuns, da, (in gindul meu), pictez ginduri naravase.

Bine, draga mea, hai ca te-am innebunit la cap cu bazaconiile mele, tu, femeie maritata, mama si viitoare detinatoare de diploma de doctorat. Te-am pupat si sper sa revii la NY. Ciao

***De la o fata care vrea sa ma cunoasca: Buna, vin la New York si mi-ar placea sa ne cunoastem. Iti citesc blogul de mult timp. Am raspuns: desigur, da-mi de veste cind aterizezi si ne vom intilni negresit. Pe curind!

Toamna e ca primavara!

2011-10-01T22:20:00.000-04:00

Cascind gura la toamna calda si la natura ei zburlita, ma gindeam cu uluire la repeziciunea cu care se duc zilele. As vrea sa tin timpul in loc. Imi place timpul asta, imi place toamna asta, pe care, desi nici nu s-a incheiat, as vrea deja sa o repet. Este o toamna balsamica, pe care as vrea sa o prelungesc la nesfirsit... Nu-mi miroase a vestejire, ci a pomi inverziti. Da, toamna mea are parfum de liliac inflorit. Si nu stiu cum sa fac sa opresc timpul in loc, imi aluneca printre degete, as vrea ca timpul meu sa schiopateze si de acum incolo vreau ca anul meu sa aiba 4 toamne, ca cea de acum.

Concluzia la care am ajuns in toamna asta fandosita in care se numara furnicile, este ca dragostea ma face fericita, dar... banii ma fac si mai fericita! Na poftim ce revelatie!(rid cu gura pina la urechi ). Voi cum stati cu revelatiile tomnatice? dar cu timpul liber? Eu, in timpul liber, ma fandosesc dupa cum veti vedea AICI Va sarut, muahh!

True or False?

2011-09-21T21:04:00.004-04:00

"Blogging is not writing. It is graffiti with punctuation"-. Eu zic ca e adevarat.

Nu demult spuneam cuiva ca detinatorii de bloguri sint niste amatori simpatici, fara un talent literar sau creativ, care, pentru o anumita perioada de timp, scot capul din anonimat. Deodata toti devin populari si cunoscuti. Cei mai multi o fac de dragul galeriei si al spectacolului, nu pentru ca talentul urla-n ei! Oamenii cu adevarat talentati nu scriu pe o pagina de Internet toxic.

La fel cred si despre acei "pictori" sau "muzicieni" care isi desfasoara talentul inchipuit pe o strada in Times Square sau statie de metrou. Eu nu-i vad artisti in adevaratul sens al cuvintului. Sint niste oameni care cred despre ei ca au talent, dar de fapt au doar dexteritate. Un amator are intotdeauna tendinta sa spuna mai mult decit e necesar, fiind foarte sigur de sine.

Revenind la blogareala, acest curent maniac din ultimii ani, personal, nu am luat niciodata prea in serios acest blog, chiar daca ma mai agit si rasucesc pe el. La urma urmei si amatorii au emotii. Avind destul timp liber si fiind priceputa la a NU face nimic, ma distrez o data sau de doua ori pe luna mizgilind graffiti si gidilindu-mi narcisismul exacerbat. muahhh (exact cum va explicam).

***In rest, tin sa va anunt ca trebuie sa-mi acopar inima cu ceva, intrucit mironosita toamna a inceput sa-si bage coada ruginita si blegita in aerul new yorkez, ceea ce inseamna ca apatia si nelinistile, simptomele specifice toamnei mele personale din fiecare an, imi dau tircoale. Oh, nelinistile! Ele sint starile mele preferate deoarece ma fac sa simt viata mai bogata si mai intensa. A-propos, voi ce nelinisti aveti?

Cu drag va imbratisez! Ina B

Paris, Paris

2011-09-10T20:05:00.008-04:00

Scriam AICI ca filmul -Midnight in Paris- m-a convins sa merg in orasul de pe malul Senei. Astfel ca, tocmai am revenit dintr-un Paris romantic, colorat, plin de miscare, unde am savurat fiecare moment cu specific parizian.

Nu am vazut niciodata atitea cafenele cu terase pline de oameni pe care i-am gasit frumosi si imbracati cu mult bun gust si imaginatie vestimentara. Parizienii imi pareau intr-o continua vacanta si leneveala, care, doar de dragul unui pahar de poveste isi prelungeau sederea la masa unei terase, un fel de ritual nelipsit din cotidianul lor. M-am trezit intrebindu-ma: aici oamenii nu merg la serviciu?

Am adorat sa ratacesc-hoinaresc pe stradutele inguste si cochete, pavate cu piatra cubica, printre cladirile ghebosite de carat ani grei in spate, sa ma opresc la colt de strada sa imi iau clatite sau croissant, sa simt spiritul parizian asa cum mi-l imaginam: elegant, rafinat.

Ca de fiecare data cum se intimpla cind ies din America, am exclamat si la Paris: astia nu au grasi? si strazile ce mici si inguste sint! Aproape ca la Bucuresti! Iar vagonul metroului este cit un vagon de tramvai. Este clar, ochiul meu s-a obisnuit cu -mare si mult-.

Stiam ca mincarea in Franta este delicioasa si sofisticata, de cind am fost pe Coasta de Azur, si, desi nu sint o gurmanda, abia asteptam sa maninc. Ce muzee, catedrale, ce galerii de arta si atita istorie si civilizatie? Cui ii mai pasa? Ma trezeam dimineata cu un singur gind care ma facea fericita: mincare! Si ma culcam cu acelasi gind pentru urmatoarea zi: mincare!

Incepusem sa cred ca traiesc ca sa maninc! Ah, ce piine buna, tarte cu fructe, clatite, rosii, struguri parfumati, vin, zmeura... In Franta, nu ai cum sa nu ai un trup sanatos, o minte sanatoasa.

Chiar si cind nu mi-era foame, mincam de placere, pentru ca acolo mincarea este prea gustoasa ca sa-i poti rezista. As fi luat cu mine toate patiseriile si -bulangeriile-. Si cred ca am exagerat putin, am mincat prea multe -croasante- si prajituri, ca sa nu mai spun ca am venit acasa cu o sacosa plina de grisine, ciocolata si...croissants. Parca nu mai vazusem, dar ce sa fac daca americanii astia nu-s la fel de tari ca francezii cind e vorba de dulciuri. Ma simt cam dulcegoasa si fainoasa acum...

Dar, pentru ca deja salivez, mai bine sa uit pentru moment de mincarea francezilor si sa spun ca foaaarte incintata am fost sa fac cunostinta cu misterioasa si faimoasa Mona Lisa, Venus de Milo, (despre cea din urma, nu ma asteptam sa fie asa impozanta), sa intru in atelierul lui Brancusi si casa lui Victor Hugo, sa urc in cap la Turnul Eiffel si batrina grandioasa Sacre Coeur de unde am privit indelung frumosul Paris. Cartierul Montmartre m-a cucerit de la prima intilnire.

Si, pentru ca s-a nimerit sa fie duminica cind am fost la catedrala Notre- Dame de Paris, am ascultat partial si slujba religioasa.

Eu nu sint prietena cu toamna, dar, pentru prima oara, i-am simtit frumusetea si farmecul si asta pentru ca toamna pariziana, cu miros de frunze si castane, nu este o oarecare toamna, cel putin nu in ochii mei... Cineva spunea ca daca nu ai vazut Parisul, nu esti femeie. Adevarat sau nu, cred ca Paris este orasul caruia merita sa-i oferi atentie si o scurta bucatica din viata. Nu cred ca exista cineva caruia sa nu ii placa orasul cu un nume asa frumos: PARIS!

Dar, ca sa nu o mai lungesc, va las in compania imaginilor aduse din frumosul Paris. Fotografiile se intind cam pe 3-4 pagini din albumul meu flickr, adica AICI

Va sarut cu drag, Ina

PS: Voi ce ati facut cit timp eu v-am neglijat?

New York, New York

2011-08-24T19:51:00.015-04:00

Inainte sa trec la subiectul propriu-zis, tin sa fac un anunt important, adresat unei anumite categorii de "fiinte umane" care se impiedica voit sau intimplator de mine:

- Hello! I want to let you know that i have a solid dose of nastiness in my bones and I usually display it when people are really getting on my nerves. So, please, don't bother me with your stupidity, arrogance and nonsense. I will snap!!! Thank you.-

*** Si acum, dragii mei, sa va vorbesc in citeva rinduri, asa cum am promis la un moment dat, despre dragostea mea, numita New York.

Imi displace (ma revolta, mai bine zis) cind cineva spune de New York ca este rece, brutal, murdar, aglomerat sau de oamenii care locuiesc in el, ca fiind agresivi si neprietenosi. In acelasi timp sint constienta ca fiecare individ in parte are un drept al sau la opinie. Asta nu inseamna ca eu o aprob. Ma strimb, sar in apararea orasului in care traiesc si-mi spun in gind ca sint niste imbecili (iertati-ma, va rog) cei care isi permit sa vorbeasca asa de orasul meu favorit.

Iubesc orasul asta pentru ca aici ma simt cu adevarat libera. Aici am invatat sa dansez cu lupii, sa fiu vocala si sa strig atunci cind ma simt neindreptatita. Aici un barbat iti deschide usa, iti zimbeste, iti face loc sa treci. Aici oamenii spun (dupa situatie si stare) hello, excuse me, thank you, please, i'm sorry. In acelasi timp, aici oamenii iti zimbesc, te incurajeaza.

Iubesc New York pentru ca aici ma simt in siguranta si viata imi este simplificata. La 2 dimineata, daca poftele mi-o iau razna, pot iesi la magazinul din colt sa-mi iau o inghetata.

Aici pot fi urita, grasa, sluta, nimeni nu se uita chioris sau pe furis. Aici pot iesi in pijamale pina la coltul strazii.

Aici imi place sa fac cadouri. Nu esti judecat si birfit de valoarea acestuia, nu se uita la eticheta, dimpotriva, esti apreciat ca ai purtat in ginduri persoana respectiva.

Iubesc New York pentru ca de cite ori ma refer la el, spun ACASA.

Iubesc New York pentru ca m-a ajutat sa ma maturizez frumos, mi-a oferit sansa sa fiu eu insami. Cu toate astea stiu prea bine ca alegerile mi-au apartinut, dar in acelasi timp cred ca e foarte important locul in care traiesti, cumva te modeleaza si dezvolta.. Pentru multi oameni nu conteaza locul in care stau, ci persoana linga care se afla. La mine nu este asa. Trebuie sa fie si locul si persoana pe gustul meu. Altfel... aleg locul. (tocmai ce spuneam). Se pare ca e adevarat ce se spune despre femeile Capricorn, daca nu le cunosti cu adevarat, tinzi sa ramii cu o impresie proasta despre ele. Si care e problema?

Iubesc New York pentru ca aici pot iubi pe romaneste, in timp ce pot minca "pe alta limba". Iubesc sa traiesc aici pentru ca nu trebuie sa fii director sau presedinte ca sa fii bine platit si apreciat.

Iubesc New York pentru ca aici am invatat sa traiesc singura si sa fiu responsabila.

Iubesc orasul asta pentru ca in el si o viata banala sau simpla poate fi interesanta. Toate astea sint simtirile mele, fara sa nu iau in seama si imperfectiunile de aici. Doar ca eu am ales sa ma opresc la ce este frumos. "Neclaritatile" new-yorkeze nu-mi afecteaza oricum existenta, sint usor de tolerat, (pentru mine, cel putin), dar despre uritenie si mizerie ii las pe altii sa vorbeasca. Sint destui care au placerea asta.

Ar mai fi de spus mai multe de ce port o mare dragoste acestui oras, dar mai bine sa ma sucesc pentru citeva momente si sa va spun despre...oare ghiciti? Da, despre sculptura mea frumos modelata. Am mai avansat putin, dar arta cere timp, (ca si dragostea, citeodata) asa ca mai este pina la finalizarea ei.

Una dintre urechi mi-a fost perfect conturata, iar creatorul s-a amuzat pe seama ei spunind ca nu a mai vazut asa ureche ciudata si intortocheata, cu multe planuri. Iar nasul meu, zice el, este o intreaga istorie, asta fiind trasatura care i-a placut intiia oara cind m-a zarit.

Vedeti voi? Artistii sint speciali, profunzi, privesc femeia din alte perspective, unghiuri, nu ca tot barbatul comun si obisnuit care se uita mai intii la buci, tite si solduri de care sa traga...

Bine, va las acum! Urmatorul post va fi despre romanticul Paris si despre cum o sa le maninc francezilor "toate croasantele", pentru care sint asa populari... Cu drag, Ina

PS: Voi ce faceti acum la final de vara? Cu ce va ocupati? Despre mine v-ati lamurit: sint ocupata cind cu dragostea, cind cu arta, o imbinare mai frumoasa ca asta nici ca s-ar putea.

Despre pula si pizda in doua limbi

2011-08-03T18:59:00.006-04:00

Henry Miller este unul dintre scriitorii mei preferati. Zilele trecute m-am plimbat pe strada unde a copilarit si am zabovit in fata casei unde a locuit,(vezi foto de sus) imaginindu-mi timpul lui, New York-ul de atunci. Citindu-l in " Sexus", vocabularul meu a capatat nuante colorate si sonore. Iubesc limba romana si este cea cu care ma hranesc atunci cind vreau sa exprim profunzimi si cele mai ascunse si secrete ginduri...rusinoase. Dar limba romana nu are o rezonanta suava atunci cind vrem sa exprimam adevaruri clare si directe, mai ales cind este vorba despre sexualitate sau erotism, asa cum spunea si cea care a tradus cartea lui Miller, "in limba romana, limbajul erotic se confunda cu argoul obscen, trivial, golanesc".

M-am gindit si eu la asta, de multe ori, in timp ce in limba engleza, pina si cele mai abjecte cuvinte, au parca o sonoritate fina, o " infatisare" decenta.

De pilda, sa ne oprim la organele sexuale masculine si feminine si sa luam in discutie cuvintul "clasic" pula. In limba romana cuvintul pula are un sonor care zgiriie, stinjenitor, iar cel care il intrebuinteaza este trimis automat la categoria-de strada, vulgar-. In limba engleza cind spui dick, este ca si cum ai zice" oh, Nick"! Parca tocmai s-a exclamat un nume dragut de barbat.

Un alt cuvint, sa-i zicem cuvintul pereche al cuvintului pula, este pizda. In limba romana cuvintul pizda suna scandalos, grotesc si parca ti se infatiseaza in fata ochilor o baba cloantza, in loc de ceva pufos, moale si alunecos. In limba engleza, cuvintul pussy suna aproape melodios si te face sa zimbesti strengareste. Personal, in limba romana, ma incomodeaza si-ntzeapa-n ureche cuvintul- coaie-.Imi suna gretos si vomitos, in timp ce in engleza, corespondentul- balls-are un sunet rotund, de invingator, miscator, ca doar nu degeaba exista si expresia " you've got balls", dezvelind un caracter tare si victorios.

In cartea lui Miller, expresia originala - inghitatoare de pule- (desi eu credeam ca pluralul substantivului comun pula este puli) m-a facut sa rid bine. Nu o mai auzisem, dar i-am aprobat-o. Nu ar mai suna asa expresiv daca am inlocui-o cu, sa zicem,- mincatoare de penisuri-. De ce sa folosim perdea si s-o rotunjim metaforic, elevat?

Tot la Miller am retinut cuvintul vaginatie, care la prima vedere nu ti-ar fi clar ce anume ar insemna, decit daca ai citi cartea. Mi se pare perfect utilizat mai ales ca se sincronizeaza ritmatic cu felatie. Vaginatie-felatie se impletesc aromonios, nu? Vulvareala este un cuvint pe care nu l-am auzit niciodata, dar care mi-a venit acum in cap. Prefer, insa, sa ramin la vaginatia lui Miller.

Si acum sa ''smulg'' un fragment din ''Sexus'', al genialului Miller: " stai, stai, m-a implorat gifiind si cramponindu-se de mine cu furie si, rostind aceste cuvinte, a lunecat intr-un nou orgasm prelungit, de-am crezut ca-mi reteaza pula.... m-am aplecat peste ea s-o sarut si mi-am plimbat mina peste pizda ei uda. S-a agatat de mine ca o lipitoare, rotindu-si curul alunecos in frenezia abandonului .... imi tremura si zvicnea. Pula mea o privea drept in fata."

Iata ce frumos este descrisa aceasta scena turbata a doi oameni infocati, si prinsi in ritualul erotic animalic, care nu vad de ce ar suna grobian si indecent, doar pentru ca actiunile lor au fost prezentate exact asa cum s-au desfasurat: cu pula-n pizda! Aproape romantic, divin!

Asta da, literatura adevarata! "Henry Miller nu e un pornograf, ci un frondeur, un evadator in sexualitate".

Eu spun ca merita citit. Dincolo de agresivitatea cruda si limbajul rebel, franc si nerusinat, savurindu-i paginile, nu ai cum sa NU simti si vezi in el, marele scriitor.

A eliberat de bariere chiar si pe cea care i-a tradus cartea din americana in romana, dupa cum ea insasi admite: "la inceput traiam rezerve, reticente, retractari in fata cuvintelor scrise -pe sleau-, pe urma, insa, incercam un soi de voluptate. Miller m-a dezinhibat si pe mine".

Dragii mei, va urez lectura placuta in cazul in care scriitorul american Henry Miller se numara printre autorii pe care vreti sa-i cititi in aceasta vara.

*** Despre mine va pot aduce la cunostinta ca-n curind voi pleca la Paris cu gagicu' si artistu' meu preferat, care a locuit acolo 2 ani si care imi va face ambianta pariziana una de neuitat, mai ales ca stiind orasul destul de bine, nu voi avea probleme cu orientarea. Sculptura mea personala este inca in plina desfasurare si sint uimita sa vad ce pot face unii oameni cu miinile si mintea lor. It is still work in progress, dar mi-e foarte draga chiar si asa pe jumatate alcatuita. In acelasi timp, ma simt privilegiata ca fac parte din acest act creativ. Pina revin din vacanta pariziana, cu drag va sarut si va invit la citeva fotografii noi pe strazile unui New York insorit. Au revoir!

O altfel de vara...

2011-07-24T13:04:00.007-04:00

Traiesc una dintre cele mai fierbinti veri new yorkeze si la propriu si la figurat! Vara voastra cum este acolo unde va aflati? Mi-ar placea sa-mi raspundeti la o intrebare care mi-a venit in cap acum citeva momente, sau sa-mi satisfaceti o curiozitate: de ce intrati pe acest blog? Ce va determina sa reveniti la el...la mine? Acum citva timp eu explicam de ce inca sint activa in acest -circuit- de bloguri.

In alta ordine de idei, ieri mi-am luat rolul de muza in serios (asadar dialogul de jos este real si natural 100% ,pentru cei intrebatori si nedumeriti). Prin urmare, dragii mei, viata de muza nu este numai glamuroasa, dar si multa munca. Pentru prima oara voi avea sculptura mea proprie si personala. Gasesc foarte interesant tot acest proces al creatiei, unul destul de lung, pe care nu il inteleg nici eu prea bine, insa ma supun cu disciplina instructiunilor sculptorului.

Cind e vorba de sculptura, foarte mare atentie se acorda proportiilor si volumelor, astfel incit sint schitata si masurata foarte mult...asimetria chipului meu nu este chiar usor de transpus intr-o sculptura. Ieri am stat ore in sir nemiscata (bine, am luat citeva pauze), pe un scaun inalt, privind intr-un punct fix, in timp ce, cele mai fine si mai pricepute miini imi umblau pe fata, git, nas, gura, cautind masuratorile exacte.

Din cind in cind trageam cu ochiul curios sa vad cum imi sint modelate in argila nasul, gura, urechea...eram plina de curiozitate si bucurie. Acum spuneti voi, dragii mei, citi barbati ridica statuie femeilor pe care le iubesc, nu? Toata aceasta incarcatura si amestec de emotii si trairi sint necesare in creatia unui artist, iar eu imi iau rolul de muza in serios si ma asigur ca isi face meseria bine si ma reproduce intocmai. Chiar ieri mi-a declarat ca incet, incet, imi surprinde caracterul si personalitatea in lucrarea lui.

Ciudat, pe vremea cind eram fata in viata careia nu se intimpla nimic, zamisleam o fantezie: sa traiesc la New York si sa fiu iubita unui artist. Si culmea, chiar el, artistul din fantezia tineretii mele, este si primul barbat care NU ma face ciudata, complicata, nebuna...asta pentru ca vede DINCOLO de aceste calitati aditionale.

Acum ma tot uit prin casa si ma intreb oare unde sa-mi asez bustul sculptat. O sa-mi ia ceva timp sa ma obisnuisc cu -cealalta eu- in casa. Deci cind veniti in vizita la mine, sa nu va speriati de statuia mea.

Cum spuneam, vara asta este ca un cuptor. Chiar am postat pe facebook un status in care ceream sa mi se toarne-n cap o caldare cu apa rece. Dar trebuie sa adaug, nu ma pling! Iubesc toate verile, dar pe cele din New York in mod special. Poate voi scrie un post despre motivele pentru care ma simt acasa aici si de ce iubesc orasul asta asa de mult. Pina atunci, va invit la fotografii facute ieri, in pauzele dintre sedintele pentru munca cu sculptura.

Va sarut cu drag si va trimit o particica din soarele de aici, acolo unde nu-l prea aveti. Vedeti ce generoasa sint? Va dau din soarele meu! Acum click pe ALBUM. Cu drag, Ina

Dialog intre un artist si muza lui infatuata

2011-07-15T21:29:00.008-04:00

Artistul: esti cea mai mare dragoste din viata mea si nu cred ca este posibil de ceva mai mult.

Muza infatuata: ce cuvinte mari, maestre, faptele sa le vad! Stii, personalitatea mea este croita cam gresit, se satura usor de stari si oameni, ca atare, tu, ca artist, ai un rol vital, acela de a ma amuza si distra, ca doar de aceea esti artist.

Artistul: de acord!

Muza infatuata: dragul meu artist, explica-mi, crezi ca sint oameni care NU pot iubi? Care, sa spunem, se iubesc prea mult pe ei?

Artistul: hmm, nu stiu, nu prea inteleg si totusi...ce-ti trece prin cap?

Muza infatuata: nu te iubesc inca, nu m-ai stirnit, deocamdata sint doar infatuata cu tine, dar sint nerabdatoare sa te revad de fiecare data. Aproape tresar!

Artistul: ma iubesti, dar inca nu-ti dai seama! Sau...o sa ma iubesti.

Muza infatuata(in gindul ei doar): stiu, asa au mai zis si altii.

Artistul: esti prima femeie care imi spune asa ceva, anume, ca nu ma iubeste.

Muza infatuata: prea multa dragoste mi se urca la cap, crezi ca poti sa-mi oferi din cind in cind mici drame, tragedii, jocuri? Crezi ca-mi poti face jocul?

Artistul: aaa, deci asa. Drame! Bine, o sa ti-l joc!

Muza infatuata: un lucru bizar mi s-a intimplat cu un fost iubit: nu numai ca incepusem sa simt ca nu aveam nici o conectie, dar imi devenise antipatic, ma irita si calca pe nervi si doar numele lui ma facea sa mor de plictiseala. A fost prima oara cind mi s-a intimplat asa ceva si ultima, pentru ca acum te am pe tine. Vezi? aveam dragostea linga mine si eu o cautam la Cucuietii de Jos. Destul de caracteristic mie, daca analizam un pic istoria mea.

Artistul: da, dar acum ai crescut si ai invatat!

Muza infatuata: asa spun si eu. Iata, muza ta iti trimite 2 sarutari si asteapta sa i le-ntorci negresit.(ea spera sa nu astepte mult si bine). Deci?...

Artistul: chiar acum te sarut de 3 ori, draga mea iubita! Vino mai aproape.

Muza infatuata: ma iubesti prea mult, ma sufoci, ma poti iubi un pic mai putin? Stii, artistii sint cam nebuni si sariti de pe coordonatele normale, dar tu esti altfel.

Artistul: sint, poate, cel mai normal artist.

Muza infatuata: si totusi te culci cu muzele tale, ele se transforma in iubite.

Artistul: numai tu m-ai inspirat in felul asta...

Muza infatuata: intr-adevar, numai eu! Dar se pare ca pictorii sfirsesc prin a face dragoste cu muzele lor, cum altfel sa reproduca perfect trairile si simtirile in operele lor, nu?

Artistul: asa este.

Muza infatuata: cam toti marii artisti au avut iubite mult mai tinere decit ei, in Arta se poarta, dar e adevarat, muzele trebuie sa fie pline de tinerete, nu pot fi batrine. Eu mereu mi-am imaginat muzele ca fiind niste fiinte tinere, micute si delicate...

Artistul: tu ai fi un subiect bun pentru urmatoarea mea lucrare.

Muza infatuata: si pensula ta se incadreaza perfect pe pinza mea matasoasa. Cum bine imi sopteai, te simti ca-ntr-o matrice. Asadar, acolo este locul tau!

Artistul: nu ma mai satur!

Muza infatuata: ma gindeam deunazi, viata linga un artist o gasesc interesanta. Am impresia ca sint in continua vacanta. Voi, artistii, nu sinteti ca niste roboti rutinati, care merg la birou de la 8 la 4. Abordati, vedeti si percepeti viata intr-un mod diferit, optimist, colorat. Iubesc lumea voastra misterioasa, recunosc. Tocmai de aceea am nevoie de cineva care sa-mi alimenteze fanteziile si nebuniile din cap, sa le dea amploare si incurajare si sa diminueze greutatea unei realitati si a unei rutine ce se repeta la nesfirsit. Poate retii, cindva, am mai fost iubita unui pictor, deci e clar ca am ceva cu voi si voi cu mine.

Artistul: asa se pare.

Muza infatuata: vezi tu? eu nu detin cunostinte solide in materie de Arta, dar o iubesc, admir, apreciez si interpretez.

Artistul: suficient de bine si mi-e de ajuns! Acum ca-mi esti iubita, te anunt ca nu-mi plac femeile care stau la bucatarie. Sa nu te vad in locul ala. Gasesc respingatoare femeile care poarta sortz si miros a mincare.

Muza infatuata: artistul meu drag si preferat, am o veste frumoasa pentru tine: ti-ai gasit muza si iubita ideala!

Artistul: de cind te-am vazut intiia oara, am stiut ca interactiunea va fi fatala si ca destinul mi se va modifica!!!

Muza infatuata: si e abia inceputul...

SFIRSIT

***Ce credeti, cititorilor? Acest dialog este real, fictiv sau un produs al imaginatiei mele?

PS: am introdus citeva fotografii de la 4 iulie, cind am celebrat pe frumoasa America si de la Muzeul de Arta Moderna: MoMA. Nu sint iubitoare de arta moderna, uneori am impresia ca sfideaza bunul simt si isi bate joc de spectatori, dar totusi, daca ii acorzi o sansa, s-ar putea sa simti altfel, sa o indragesti chiar. ***Mai intii stati sa va sarut si pe urma puteti sa mergeti AICI

???

2011-07-03T00:55:00.003-04:00

De multe ori sint intrebata cine anume imi face fotografiile. Voi ce credeti? Cine se ascunde in spatele camerei? Un barbat, o femeie, un crocodil, un iubit, o...iubita ? Sa dezlegam misterul si sa vedem cit de intuitivi sint unii.

In alta ordine de idei, se apropie ziua Americii. Asadar, sa ii spunem La Multi Ani tinerei frumoase si sa o celebram cu sampanie, zgomot si culori de artificii. AICI sint fotografiile facute de... cine ziceati? Va sarut cu drag! Ina

Trecatoare-i tineretea...

2011-06-26T20:27:00.007-04:00

Nu mai sint atit de tinara! Dar ma simt ca o fata tinara. Nu atit de tinara. Imi dau seama de acest lucru mai ales cind am tendinta sa critic fetele adolescente care au fusta scurta, sint fardate si decoltate. Bombanesc in capu' meu de femeie nu asa tinara: dom'le, pe vremea mea nu se purta fusta asa scurta, generatia din ziua de azi a luat-o razna.

Cind eram eu mai tinara imi placea sa port decolteuri adinci, dar automat eram acoperita in jos, niciodata nu eram dezvelita si sus si jos. Eram mindra de cei doi sini ca doua pere si nu ratam nici o ocazie sa-i scot cu sfircu'n lume.

Acum, sa zicem ca sint aproape de virsta when everything starts going South, deci o iau mai usor cu decolteurile, dar imi place sa-mi scot la iveala picioarele care sint sprintene si tari si mai scot si fundul la orizont, desi mi se pare ca s-au asternut niste mici bulgari de grasime, in niste zone ale lui, care nu erau acolo si nici ca mai au de gind sa se topeasca.

Cu toate asta, niciodata nu am avut posteriorul mare. (poate va interesa, de aceea v-am si zis). Un alt semn cind tineretea ti-e pe duca, se stie, nu? Metabolismul incepe sa schiopateze. (ciuda mare am pe el de la o vreme).

In orice caz, sint inca tinara! Da, dar nu e usor sa nu mai fiu cea mai tinara. Ma aflu in procesul de acceptare, care spre mirarea mea, nu il gasesc usor. Spun spre mirarea mea, pentru ca ma bateam cu pumnul in piept ca eu voi sti sa imbatrinesc si sa astept cu gratie ridurile si parul argintiu si deci sa nu fiu egoista si sa las locul tinar urmatoarelor fandosite si fete mari.

Este clar ca nu stiam ce vorbeam. Dar stiu ca se poate ca la aproape 60 de ani sa ai un trup de femeie de 30 de ani. Dovada este mama unei dragi prietene cu care am fost la plaja nu demult. O femeie la 57 de ani care are un corp de femeie la 30 de ani. Asa voi fi si EU! Peste 30 de ani sa intrati pe blogul asta si veti vedea poze cu mine, femeia la 60 de ani. V-am speriat, nu-i asa? Si eu m-am speriat pentru ca, drept sa zic, sper ca peste 30 de ani sa fiu ocupata cu treburi serioase ale batrinetilor si nu cu postari pe blog.

Ce este grozav cind ajungi la o virsta a maturitatii? Sa privesti in urma zimbind in semn de: -mi-am trait tineretile conform dorintei... Ce urmeaza? Urmeaza asa: va fi din ce in ce mai bine!

Voi, cele din generatia mea sau mai inaintata, cum va impacati cu primele semne ale capitolului din viata: nu mai sint atit de tinara? Reactii puternice, cumva? (intrebarea e valabila si pentru barbati, daca citesc rindurile astea. Stiu ca si ei au batai de cap atunci cind nu mai sint asa de tineri).

PS: Acum va sarut, va imbratisez si va invit la citeva fotografii facute pe Governors Island, la un picnic inspirat din era anilor '20. (nu am fost pregatita cu o costumatie specifica, dar la anul, ma voi conforma). Cu drag, Ina

Midnight in Paris

2011-06-09T20:57:00.009-04:00

Este titlul filmului pe care l-am vazut zilele trecute si care m-a convins ca Paris este un oras pe strazile caruia trebuie sa ajung intr-o buna zi sa ma plimb...indragostita. Nici nu cred ca ar avea farmec altfel...Nu m-a atras niciodata acest oras...pina acum citeva zile, cind magicul din filmul lui Woody Allen m-a facut curioasa si chiar nerabdatoare sa-l cunosc in -carne si oase-. Dar pina una alta, sa ne plimbam pe strazile orasului meu cel mai preferat: New York! Chiar asa, orasul vostru cel mai indragit care este? Ia sa vedem! Va sarut cu drag!

Costa Rica the beautiful

2011-05-29T09:03:00.006-04:00

Costa Rica, denumita -Elvetia Americii latine- este cu siguranta un colt rar si pretios din lume, care poate surprinde atit prin frumusete cit si prin... uritenie (nu gasesc alt cuvint). The greenest and the happiest country in the world, mi-a oferit una din cele mai surprinzatoare experiente si mi s-a confirmat inca o data ca stiu sa aleg atunci cind este vorba de destinatii de vacanta. Am tinut sa cunosc cele 2 laturi ale acestui loc verde si fericit: latura urita si latura frumoasa. Cu siguranta, cei mai multi prefera sa vada doar partea pozitiva atunci cind aleg acest loc de vacanta. Eu nu!

Traind in NY de atitia ani, unde viata-mi este ordonata si organizata, simt, la un moment dat, sa evadez din aceasta jungla civilizata, sa ma salbaticesc, sa ma fac haiduca. Simt nevoia sa intru in contact cu un alt fel de trai, ritm, dimensiune, sa-mi dea o noua viziune despre ceea ce se numeste viata de om si sa-mi aminteasca ca, atunci cind ma pling de lucruri absolut BANALE, in alte unghere ale lumii, oamenii merg desculti, flaminzi sau goliti de speranta, fara orizonturi...(si nu ma refer la Costa Rica, ci in general).

Asadar, ajunsa in anumite cartiere rau famate din San Jose,(capitala) imaginea care m-a intimpinat a fost tipatoare si stridenta: aveam impresia ca ma aflam intr-un loc dezertat, fantomatic, cu cladiri in paragina, sau care gazduiau genul de crisma cu muzica lasata in voie sa urle si plina de fum de tigara, cu strazi mirositoare, gunoaie, ciini schiopi si rataciti, oameni dormind pe asfaltul umed sau in cutii de carton, turmentati de prea mult alcool, lucruri care-mi indicau fara vreo indoiala ca ma aflam intr-o tara din lumea a treia. Aveam sa aflu ca prostitutia este legala in aceasta tara. Parea un loc uitat de standardele de baza ale civilizatiei, fara reguli, legi, un loc in care viata nu-ti suride din cauza unei saracii stralucitoare.

De curiozitate, am intrat intr-un bar popular in zona, cu multa activitate nocturna. Ce-am gasit acolo? Multi americani veniti la vinat femei care se vind lejer pe 50-100$. Era o scena a sinilor dezgoliti, a fundurilor descoperite, a unor fete tinere care concurau una cu alta, un tablou al desfriului si al inocentei demult pierduta...Pentru prima oara am fost martora la un astfel de scenariu. Un lucru bun despre Costa Rica este ca nu te simti in pericol, chiar si-n locurile intunecate, oamenii nu sint agresivi, isi vad de-ale lor, nu se leaga nimeni de tine.

Acum sa trecem la cealalta fatza a acestui loc, care vine in contradictie cu prima. Este vorba, evident, de frumusetea si bogatia lui (care cintareste mult mai mult decit latura urita) si la care cei mai multi se refera atunci cind pasesc in aceasta tara din America Centrala. Frumusetea costa ricana nu este usor de descris in cuvinte.

Parca nici fotografiile nu redau intocmai realitatea ei verde si frumoasa. Am ratacit in lung si-n lat, pina cind mai aveam un pic si saream gardul la vecina Nicaragua.

Nu am vazut niciodata atit de mult verde in jurul meu si deci e adevarat, Costa Rica este cea mai verde tara. Nu mai este nevoie sa spun ca cel mai bun ananas si mango acolo am mincat si ca desertul preferat este acum dulceata de fructe tropicale.

Crocodilii morocanosi, iguanele sfioase, maimutele discrete, fluturii dansatori, papagalii multicolori, broastele adormite sint vietatile fara de care tara asta nu ar mai fi asa frumoasa si interesanta. Pasarile au un colorit asa de aprins si de viu, de parca ar fi luate dintr-o pictura realista...Mi-am mingiiat trupul si mintea in hot spring (a hot spring is a spring that is produced by the emergence of geothermally heated groundwater from the Earth's crust) si am ascultat muzica copacilor exotici si a creaturilor misterioase ce se cuibareau in ei.

Am fost incintata sa vad plantatii de cafea, orez, (orezul in tara asta este cel mai scump din lume), banane si am baut multa apa de cocos. ( sa nu ma usuc de tot de la soarele rotund).

Oamenii sint zimbareti, generosi, prietenosi, iar spiritul lor latin este pus pe distractie continua, asfel ca, la 6 dimineata intr-o zi de luni, sa nu te mire cind auzi muzica bubuind in baruri, in timp ce oamenii isi incep rutina, astepind in statie autobuzul care sa-i duca spre serviciu. Si de cite ori aud muzica lor reggaedon, imi vine sa dansez, chiar daca nu am fost niciodata o dansatoare buna.

Va invit la fotografii facute pe strazile unui San Jose plin de surprize si-n salbaticiile verzi, unde am experimentat zip-line, (aventuriera din mine dormea de ceva timp, astfel ca am trezit-o un pic la viata) si va rog sa nu rideti de felul un care arat suspendata de acel cablu, zburind de nebuna prin jungla. De asemenea am incercat snorkeling. Nu prea am reusit pentru ca trebuie sa mai stii sa si inoti pentru activitatea asta, dar tot m-am bagat cu capul in apa sa vad fundul oceanului de unde am cules niste pietricele.

In mai toate fotografiile eu apar ca o chichineata sau ca un punct, asta pentru ca voiam sa fie surprins fundalul cit mai pe larg, dar daca va uitati cu atentie sau mariti poza facind zoom in, o sa ma observati si pe mine, in unele chiar fac semn cu mina, ca sa fie clar ca sint si eu acolo.

Cam asta ar fi in mare -expeditia- mea costa ricana.

PS: Am uitat sa va spun ca vulcanul Arenal pe care il veti vedea in poze, este activ din 1968, iar de atunci zona este considerata riscanta.

Iar acum: click AICI ( un scurt video cu mine in care va fac din mina), AICI (un alt scurt video in care ma aflam in drum spre jungla) si AICI pozele (se intind cam pe 4 pagini). Va sarut si va imbratisez! Cu drag, Ina

Como estas?

2011-05-25T09:25:00.002-04:00

Hey, inca ma aflu in colorata Costa Rica si abia peste citeva zile o sa postez impresiile de calatorie, inca le adun...Voiam doar sa va spun holaaaa...

Citeva rinduri

2011-05-14T16:41:00.017-04:00

M-am gindit ca, pina revin din calatoria costa ricana, sa va mai tin un pic de urit cu niste imagini din New York, orasul de care sint indragostita si de care nu ma satur. Motivele sint multe, unul dintre ele fiind faptul ca nu te poti plictisi niciodata, datorita diversitatii pe care ti-o ofera pe tava: vrei galagie, betoane si agitatie le gasesti, sa zicem, pe Broadway, vrei calm, natura, poveste, le gasesti AICI. Ce ziceti? Am sau nu dreptate? Ca sa stiu sa-mi suflec minecile si sa ne luam la contrazis (glumesc).

Ce vreau de fapt sa spun este ca New York nu inseamna doar zgirie-nori, sirene,Wall Street si aglomeratie, ci si pamint, miros de iarba, (chiar balegar), oaza de liniste. Trebuie doar sa fii informat si sa stii unde sa le cauti. Spre ex., Old Westbury Gardens, pe care le veti vedea in poze, se afla cam la 20-25 de minute(cu masina) de unde locuiesc. Bine, cam atit pe azi dragii mei frumosi. Acum va sarut de ramas bun si ne -vedem- cind ma intorc! Intre timp sa nu indrazniti sa va distrati mai bine ca mine. Ca sa nu ziceti ca nu v-am zis! Cu drag, Ina

Printre flori, printre copaci...

2011-05-01T19:45:00.011-04:00

Azi m-am plimbat printre ciresi, magnolii, panselute, dupa cum veti vedea AICI. Cind eram in facultate, iubitul meu de atunci imi zicea Panseluta, iar cind nu mai putea de dragul meu, ma prescurta in Panse. Cind l-am parasit pentru un alt copac la trunchiul caruia sa infloresc, a oftat asa: "Of, of panseluta mea a fugit in alta gradina!" Morala? cele mai frumoase flori nu-s panselutele, nici trandafirii...Dar, care atunci?

Ma intrebam azi, plimbindu-ma prin gradina botanica, ce floare sau copac mi-ar placea sa fiu, ce planta? O magnolie, o lalea, o floare de -nu- ma- uita? Un nuc, un cires, un cactus?

Am simtit mereu o oarecare atractie fata de nuc. Un nuc batrin si bogat pentru ca il simt plin de poveste si secrete ce ascunde sub crengile lui blegite si pentru ca imi aminteste de copilarie, cind ma jucam in frunzele si nucile lui verzi cu care-mi murdaream gura mica si miinile. Azi am stat citeva minute sub un nuc, dar parea prea tinar si fraged sa aiba ce povesti. Nu am simtit mare emotie...

Voi ce floare sau planta credeti ca vi s-ar potrivi? Eu inca nu mi-am gasit floarea sau copacul care sa ma reprezinte si care sa mi se potriveasca. Poate ca le voi descoperi in jungla tropicala din Costa Rica unde voi decola luna asta? Asadar, daca vrei sa aflati ce fel de floare sint si ce mireasma mi se ascunde in petale si cum m-am inteles cu prietenosii costa ricani, nu trebuie decit sa-mi bateti din nou la usa pe adresa asta. Va sarut cu drag si ramine cum am stabilit. Pe curind!

Infloresc gradinile!

2011-04-16T19:49:00.000-04:00

Cu mare nerabdare astept Pastele. Cei care ma cunosc stiu ca este sarbatoarea mea preferata. Anul asta sint asa ocupata cu dragostea, incit nici cozonaci nu am timp sa fac. Voi cu ce sinteti ocupati? La mine este dupa cum va spuneam: infloresc gradinile!!!

Vreau doar sa trimit ginduri frumoase celor care zimbesc sau se incrunta atunci cind citesc paginile mele de blog si care mi-au tinut de urit, dar mai ales celor care, veniti din alte locuri, (tara sau oras) au vrut sa ma cunoasca personal. Surpriza de pe fata lor? Nu sint asa inalta precum par, ci, dimpotriva, sint o mignona veritabila, dar cu proportiile bine armonizate (rid). O alta remarca de la cei care abia m-au cunoscut? Ca as fi agresiva atunci cind comand meniul la restaurant sau cind merg intr-un magazin. Eu cred ca mi se trage de la ritmul orasului in care traiesc. (ce sa mai zic si eu, nu?)

Dar sa lasam proportiile si remarcile si sa ne intoarcem la cozonaci si sa va trimit urmatoarea urare: din New York City, va sarut pe toti (sint darnica acum) si va doresc sarbatori insorite, un Paste cu multa fericire in el si desigur, cu multi cozonaci umpluti cu...ce altceva, daca nu dragoste? Acum sa ne uitam la niste fotografii recente facute ici-colo. Va sarut cu drag! Ina

Etape

2011-03-20T10:00:00.007-04:00

De-a lungul timpului, am trecut prin citeva etape personale care au dat culoare existentei mele, culoare mai mult sau mai putin placuta.

A fost o lunga perioada in viata mea cind unii alergau dupa mine, iar eu...dupa altii. Imi place sa numesc etapa asta asa: perioada mea de glorie, sau perioada alba. Eram preocupata de fericirea individuala, nu-mi pasa daca raneam oameni care-mi purtau de grija, nu stiam decit sa iau, fara sa dau. Mi se urcase la cap ca sint-toate femeile- si ca m-am nascut o rasfatata in d-ale dragostei. Cu cit eram mai iubita si dorita, cu atit loveam mai mult. Nu intru in detalii, dar vreau sa spun ca ma aflam in acea parte din viata in care ma cautam si nu ma gaseam, nu ma interesa dragostea, pentru ca mereu o primeam fara efort si, ca atare, ma saturasem de ea. Imi doream solitudinea, undeva intr-un colt din lumea asta mare. Sa fiu doar eu cu mine...Era evident, aveam o problema.

Apoi a urmat o lunga perioada in viata mea cind eu alergam dupa unii si...nimeni dupa mine. Gasisem solitudinea visata (izolarea, daca vreti)! Imi displace, dar numesc etapa asta: perioada mea de cacat, sau perioada neagra. Imi gasisem coltul in lumea asta mare, dar, emotional vorbind, era un fel de n-ar mai fi fost. Aveam sa cunosc prima mea dezamagire in amor, desi infatuarea care ma caracteriza, imi dadea convingerea ca nu mi se va intimpla vreodata.

Asadar, cunosteam chinurile inimii si dezamagirea, la o virsta la care cei mai multi sint deja casatoriti si au copii. Eu, intirziata, eram abia la prima dragoste si prima dezamagire. Vulnerabilitatea ce pusese stapinire pe mine, ma mutilase. Prima mea dragoste avea nume de imparat: Claudiu! Stateam atirnata de...imparatia lui si nu stiam decit sa il iubesc si sa mi-l inchipui peste tot. In orice barbat, imi aparea EL. Ma transformasem intr-o obsedata, intr-o rima lucioasa care se tiriia mereu catre aceeasi directie: a lui! Agonia mi-era accentuata de indiferenta, de respingerea ce mi le servea fara rezerve. In momentele de luciditate, tot ce voiam era sa-mi revin la propria identitate, sa aduc inapoi perioada mea de glorie, sa-i vin de hac imparatului si sa-l bag in pizda ma-sii cu imparatia lui cu tot. (ceea ce s-a si intimplat, dar asta e o alta poveste).

Desi, la momentul respectiv, aveam sa mor de suparare, acum stiu ca am avut nevoie de etapa mea existentiala de cacat, mi-a prins bine, m-a ajutat sa cresc, sa fiu matura, sa nu ma mai joc in dragoste si cu viata altora. Am aflat ce ticalosi misuna prin lume, ce crunt doare cind unuia ii pasa prea mult, in timp ce pe celalalt il doare fix in acel loc rotund si intim: cur! Pe scurt, invatatura ce am tras-o de aici este asta: ce tie nu-ti place, altuia nu-i face sau...totul se plateste!

Acum am intrat intr-o noua etapa. Imi place sa o numesc perioada roz sau perioada PUF. Este caracterizata de sincronizare: se alearga reciproc, in aceeasi directie. Sa zicem ca eu sint o caprioara, careia ii place sa rumege iarba din aceeasi poiana cu a unui cerb care are niste coarne frumoase si tari. La rindul lui, cerbul se bucura de compania caprioarei, se dezmiarda reciproc in coarne si-si declara armonie fara...agonie. Amindoi alearga unul catre celalalt...

Si acum, dupa ce v-ati distrat pe blog la mine, voi, dragii mei, in ce etapa va aflati in momentul asta si ce culoare are? Sint curioasa, sincer! Va sarut cu drag, din coltul meu din lume, despre care va povesteam: New York! Pe curind! Ina

PS: O sa merg la un festival indian si o sa revin cu niste poze la acest post, intr-un later edit. Deocamdata, apasati AICI pentru primele fotografii din primavara asta mult asteptata.

LATER EDIT: Ce veselie la festivalul indian, sau festivalul culorilor! Imaginea din cele 2 filmulete (scurte) se cam misca pentru ca ma bitiiam pe acordurile muzicale. Imi venea sa ma urc si eu pe scena sa dansez cu indiencele gratioase care se smuceau din trupurile mladioase.(pe femeile indience, eu le gasesc calde, senzuale si expresive). Mi-am amintit de copilaria comunista, cind, la cinematograful din orasul natal, se rulau numai filme indiene, fiind fascinata de dansul lor unic, muzica si costumele stralucitoare si elaborate. Si acum iubesc ritualul dansului indian! In general, e frumos sa fii receptiv si deschis la culturi si traditii diferite, dar mai ales daca traiesti in New York, caruia i se mai spune si- a cultural melting pot-. Bine, intrati AICI, AICI si AICI (in poza am pudra colorata pe frunte, ca sa celebrez culorile festivalului indian). Va imbratisez!

Unde-i bine, e de mine!

2011-03-02T20:27:00.012-05:00

Seara buna! D-ra primavara este iubita mea! Deja ii simt mireasma de zambile si ii aud zumzetul de albine batind in geam (mereu ma amuza cind un om incearca sa construiasca o metafora).

Spuneam ca voi povesti pe scurt despre cum am aterizat eu pe aceasta blogosfera romaneasca. Ei bine, prima oara cind am auzit eu termenul asta-blog- a fost in 2006, cind o prietena mi-a zis ca isi face blog. Am intrebat-0 asa: ce naiba mai este si chestia asta? Mi-a explicat cum a stiut ea mai bine, iar eu o intrebam: deci pot sa scriu despre ce-mi trece prin cap? pot pune si poze? si cine ma vede? sau cine afla de blogul asta ca eu tot nu ma pricep sa-nteleg.

In fine, aflind ca pot pune poze personale, atita mi-a trebuit. Pe vremea aceea, in loc sa fac ceva util si constructiv, tinjeam dupa o iubire apusa si lesinata si deci cum ziceam, aflind ca pot atasa poze, mi-am zis in sinea mea: aha, imi fac si eu blog, dar cu un scop precis: sa ma vada fostul iubit si sa cinte refrenul meu preferat: -ma uit ca fraieru-n trecut si-mi dau seama ce-am pierdut- hi hi hi

In primele posturi puneam numai poze si ma comentam singura pina m-am prins ca altii ar trebui sa comenteze. Dupa foarte scurt timp, deja uitasem parola. Mai bine de un an a fost inactiv. L-am dat uitarii. Apoi, din senin, mi-am amintit ca am un blog si de atunci i-am fost fidela (ma rog, il neglijez doar).

Si oh, dupa ce oamenii dadeau de blogul asta si ma puneau in lista numita blogroll, ce ma mai minunam. Mi se parea asa o grozavie sa-mi vad numele pe pagina unor oameni. Ca sa nu mai zic ce scofala mare era cind primeam comentarii, mai ales ca aveam rolul de a le publica. In capul meu, eu eram sefa unui business asa de important cu numele blog.

Si asa intram eu in, ceea ce oamenii numesc, blogosfera romaneasca. Cam asta ar fi istoria acestui blog personal. Dar tot nu am un raspuns clar de ce el inca exista. Fostu' gagic a murit demult pentru mine, deci mi se rupe ca ma vede sau nu, bani nu fac din el, informatii utile nu furnizez, literatura nu fac, asa ca, singurul raspuns plauzibil ar fi asta: vad in el o usoara forma de distractie, de exhibitionism si narcisism, un instrument de comunicare cu oameni pe care ii stiu sau nu, dar fara sa joace un rol decisiv sau important in viata mea (ar fi culmea). Mi-ar fi placut sa scriu mai multe lucruri despre orasul asta pe care-l iubesc si de care nu ma satur, ati ghicit, e vorba de New York, insa cumva mi-a scapat, nu m-am concentrat pe aceasta latura, si in plus, sint altii care o fac, unde sa mai am si eu loc sa il ridic in slavi, nu?

Eu nu sint activa ca multi altii care au domiciliu pe blog, insa bine ca nu mai uit parola. Si desigur, ma bucur cind oamenii sint prietenosi si imi scriu comentarii, chiar daca pe cei mai multi nu ii cunosc. Chiar asa, voi cine sinteti dragii mei straini si cum ati ajuns pe adresa asta: www.inabixade.blogspot.com? Ia dati-va mastile jos si dati noroc cu mine sa facem cunostinta. Nu credeti ca e timpul? Eu zic ca da.

Si ca veni vorba de New York, iata ca avem si noi telecabina aici, nu numai voi acolo la Poiana Brasov. Cei care locuiesc pe Roosevelt Island, fac neveta in oras, cu telecabina. Bine, cam atit pe azi. Va sarut, noapte buna!

Cele 7 secrete

2011-02-06T08:37:00.017-05:00

Fosta mea colega de camin, de pe vremea studentiei, mi-a sugerat sa divulg pe blogul personal 7 lucruri pe care unii s-ar putea sa nu le stie despre mine. Asadar, ma lansez:

1.In facultate, materia la care eram cea mai buna era limba latina.

2.Cind eram mica, locuind la bloc (era sa scriu blog) la etajul 2, aruncam cu diverse chestii in cap oamenilor sa ma amuz pe seama lor.

3.Nu am avut niciodata un idol.

4.Am un tic: imi invirt-rasucesc parul cind sint suparata-iritata, sau cind imi pierd rabdarile.

5.Nu am fost niciodata la petrecerile din comunitatea romaneasca din NY.

6.Nu pot adormi cu lumina aprinsa sau cu televizorul deschis.

7. Sint virgina.

Ce mai secrete si la mine! Stiam eu ca nu pot fi serioasa pina la capat. M-am impotmolit fix la secretul nr. 7. Chiar asa, de ce 7 secrete si nu 10? Poate ne luminezi tu Mariuca, care ai propus acest joc al secretelor.

Lasind jocurile la o parte, tin sa va anunt ca e iarna serioasa la NY. Un pic mai dureaza si iau calmante. De cele mai multe ori, cind nu ninge, sigur ploua. Dimineata cind ma scol, mi-e teama sa ma uit pe geam sa nu vad alb in fata ochilor. Nu am vazut niciodata atitea masini de deszapezire ca anul asta. Saptamina viitoare merg la teatru si tocmai am aflat ca in ziua respectiva se anunta mare zapada. Minunat!!!

Nu pot amina deoarece am confirmat ca merg si chiar asa? sa imi las viata ruinata de o iarna imposibila? E adevarat, am inceput sa-mi fac program in functie de conditiile meteo: e sarbatoare cind nu ninge, sau cind nu e ger. Singurul semn de speranta ca o trece si iarna asta si care se vede stingaci, este faptul ca s-a marit un pic ziua si astfel...mi-e tare dor de sandale.

Sarind la un alt subiect, va spun ca fapt divers ca ard de nerabdare sa ma urc in avion si sa plec in vacanta. Mai este ceva pina atunci, insa numai asta am in cap: cum o sa vorbesc cu broastele testoase pe care le poti pindi cind isi depun ouale, cum voi experimenta zipline, cum voi asculta vulcanii bolborosind, cum ma voi scalda in hot spring...

Oamenii sint foarte prietenosi si renumiti pentru ospitalitatea lor, ceea ce va alcatui o vacanta perfecta. Locul se afla in America Centrala. Acum ca v-am dat citeva repere, v-ati prins incotro o sa o apuc? Ia sa vedem.

Voi ce faceti? ***Voi reveni cu un post (sugerat de cineva) in care, pe scurt, voi scrie despre motivul initial pentru care acest blog a fost conceput.

PS: Acum sa ne sarutam un pic muah-muah si sa ne vedem AICI si AICI.( micul filmulet arata ce vreme penibila a fost ieri, spre finalul lui, pentru citeva secunde, aratindu-ma si pe mine facind fetze, iar pozele arata ce soare este azi, mai aveam un pic si ma dezbracam de tot, dar cui ii mai pasa ca domnul soare are niste dinti mari si lati? dupa intunericul si ceatza din iarna asta, sigur o sa ies timpita din ea). Pe curind! Ina

2011

2011-01-13T21:20:00.000-05:00

2011! Ce-i cu numarul asta? Parca-i din razboiul stelelor dar, ma rog, avem nevoie de un reper, care sa ne organizeze si disciplineze viata. Daca nu ar exista ceasul sau calendarul, nu am putea functiona ordonat.

Traim era facebook-ului, a youtube-ului, a blogurilor. Cind va lua sfirsit aceasta era tehnologica? Daca nu esti atent, iti intoxica existenta. Sau ce credeti ca va urma dupa?

Refuz sa am internet pe telefon. (nici webcamul nu mi-a placut niciodata, dar greu gasesti acum celular fara camera).

Vad atitia oameni care nu mai privesc in jur, ci in jos, nu conteaza unde se afla, la slujba, in metrou, la volan, pe strada, cei mai multi fac acelasi lucru: butoneaza pe Iphone, sau BlackBerry, verificind statusul pe facebook sau postarile pe un blog.

Am inceput sa vad facebook-ul, spre ex, ca o baie comunala, unde toti NE balacim intr-o baltoaca hilara. Nu mai exista intimitate, chestiune personala, toti ne expunem, putem citi liber ce scriu altii altora, de poze nu mai zic, astfel disparind si factorul curiozitate, mister. Ce atita personal si confidential? Luati si vedeti pe alese, sa vada toata lumea. Sa nu mai zic, unii isi scriu la profil, adresa si nr. de telefon.

Tehnologia asta ar trebui sa ia o pauza de la inventii. Deja a depasit bunul simt, nu credeti? Eu asa cred. Am auzit ca unii isi cumpara roboti care reproduc intocmai comportamentul uman. Miine poimiine nu se mai plinge nimeni de singuratate, ne vom iubi cu roboti. Cind se strica, ii ducem la reparat si le punem suruburile la loc.

Bineee, am avut o zi cam obositoare si m-am saturat ca de ziua mea, pe 13 ianuarie, sa fie asa ger. Multumesc mult celor care m-au felicitat. E prima oara cind am primit atitea urari si ginduri frumoase. Pina la urma, facebook-ul asta nu-i chiar asa rau. Asadar sa ne balacim si iubim in continuare. AICI puteti vedea primele fotografii pe 2011. Va sarut cu drag! Ina

Bate vintul frunzele

2010-12-26T17:01:00.016-05:00

Motivul nefericirii mele actuale este ASTA. Am vrut sa ma aventurez prin oras, dar m-am intors val virtej acasa, asta dupa ce am inghitit si niste zapada, care mi-a intrat in ochi, gura si sub bluza, indiferent de fularul gros. Ce mi-a inghetat? Nu va zic. Plimbarea mi-a fost ruinata de vintul rece si fulgii nesuferiti care se imbulzeau in ochii mei micuti, dar patrunzatori. Ca sa stiti! Ma simt odihnita, de altfel, si ma bucur de zilele libere desi, in general, nu ma pling de timp liber, am suficient. Nu sint atit de ocupata ca restul populatiei de pe glob.

Ma intreba cineva daca mi-e dor de Craciunul romanesc. Nu. Nu mi-e dor, mai ales cind aud de porci taiati, sarmale si ciolan afumat. Craciunul nu trebuie celebrat prin suprasolicitatea stomacului, dupa parerea mea, nu trebuie sa-l asteptam ca sa facem cadouri si sa mincam ca lacomii. Mie nu-mi plac porcii, oricum (mai ales aia umani). Ii gasesc grasi, murdari si mirositori.

Cum a fost anul 2010 pentru mine? Un an intens, in care mi s-a confirmat inca o data: nu-mi place socializarea, ma obosesc grupurile mari de oameni, nu iubesc prea mult oamenii. Nu am rabdare sa cunosc prea multi oameni, ma epuizeaza de energie. De asemenea, nu iubesc nici animalele, nu simt vreo afinitate pentru aceste fapturi. (mi-e si frica de ele, recunosc). Ce fiinta ciudata si insuportabila mai sint si eu.

Bine, revenind la ce ziceam mai sus, desigur ca imi plac oamenii cu care, spre ex. interactionez aici, dar ce credeti, nu am un filtru prin care sa-i filtrez si astfel, mai intra pe teava si animale sub forma de porci gretosi care guitza strident, fara sa ma cunoasca personal. Acesti porci ar trebui taiati, jupuiti si mincati.(desi ar exista pericolul unei intoxicatii). Ce vreau sa zic este, de fapt, asta: nu mai pot cu unii!

Si acum ca am incheiat povestea porcilor (umani), imi iau la revedere de la voi, dragii mei frumosi si ma duc sa ma rostogolesc sub plapuma, sa ma ascund de vazduhul iernatic. Cu cine ma rostogolesc? Eeeeeee! Va sarut cu drag si, fara sa ma justific, sa stiti ca am avut un motiv anume sa ma leg de oameni si animale la un loc. Bine, pe curind! Of, cum era sa uit sa va indrum sa apasati AICI

PS: Voi? Sinteti bine, sanatosi, plictisiti, indragostiti?

LATER EDIT: -Bau Bau si sosonii- este noul meu filmulet inregistrat azi dimineata ca o matinala ce sint. Asadar sa ne diXtram un pic pe seama mea cu rol de bau bau.(o sa apar pe scurt in video clip ha ha ). Doamne, cita treaba au unii! Click AICI

Printre stele...

2010-12-12T07:03:00.010-05:00

De regula, merg AICI sa maninc si sa beau preferatul suc de morcovi facut pe loc, dar aseara, m-am dus special sa ma uit la STELE (galagia pare mai mare in micul filmulet ce l-am inregistrat, decit era in realitate, dar sper sa ma auziti cind va salut).

PS: Am uitat sa spun, stelele danseaza din culori si lumini dupa cum ii cinta muzica, din pacate, din cauza galagiei de pe fundal, s-ar putea sa nu va dati seama de asta. Pe youtube comentariile sint inchise. Va sarut cu drag!

PS1: Am uitat ca mai am un mic filmulet tot din aceeasi seara, eram cam dezorientata ha ha, insa m-am dus mai aproape de stele. AICI

Tomboy vs feminine

2010-12-03T20:51:00.006-05:00

Pentru inceput, sa spun ca prima poza este facuta acum vreo 10 ani, cind eram mai baietoasa. A doua poza este facuta zilele trecute, dupa dus. Imi plac pozele facute dupa baie, ma simt, cum sa zic eu... naturala!

Faceti click pe poza ca sa ne apropiem un pic.

La virsta maturitatii constat niste schimbari in materie de gusturi referitoare la: oameni, stari, mincaruri. Spre exemplu:

- Inainte imi placeau bananele, acum imi plac merele.

-Inainte imi placea guma mentolata, acum o prefer pe cea cu aroma de fructe.

-Inainte imi placeau baietii micuti de statura si bruneti, acum ii prefer pe cei inaltuti, atletici, mai deschisi la culoare.

-Inainte imi placea ciocolata, acum prefer vanilia.

-Inainte ma intelegeam mai bine cu femeile decit cu barbatii, acum... nu ma mai inteleg cu nimeni(ha ha).

-Inainte imi placea sa zbor, acum mor de plictiseala numai la auzul cuvintului avion.

-Inainte zimbeam la gindul ca imbatrinesc, acum ma ingrozesc (rid).

-Inainte nu suportam sa aplic nici un fel de machiaj, acum am descoperit rimelul.

-Inainte imi placea parul scurt, acum imi place parul lung.

-Inainte pretuiam relatiile cu oamenii din jur, acum le tratez cu o oarecare indiferenta (pai nu-i bine).

-Inainte eram ambitioasa, acum mi se rupe ha ha ha

Bagati de seama ca asta e un post scris aproape la misto, dar atentie, sint adevaruri in el, deci sa nu-l tratati superficial. Oricum, imi da de gindit lista asta cu schimbarile pe care le simt. (voua vi se intimpla astfel de transformari?)

Cum? eu care eram dependenta de ciocolata, de mai bine de 2 luni sa nu o mai vreau? Cum? Eu care nu suportam ceva pe fata mea, acum ma rimelez? E adevarat, ma aflu inca in etapa in care invat cum sa aplic rimelul pe gene si nu cred ca e vreo problema daca dam un pic si pe nas, pleoape sau obraz. Cine zicea ca rimelul este pentru gene? ha ha ha

AICI va daruiesc un cintec pentru copilul din fiecare dintre voi. Ma dezamagiti daca nu il ascultati si nu va bucurati. Iar AICI e un mozaic ce-mi place mie. Ma mai gindesc daca sa revin cu un post nou curind, sau cu un later edit cum imi sta in obisnuinta. Pe curind, atunci. Acum ma duc sa ma culc, mi-e somn! Cu drag, Ina

Welcome!

2010-11-30T13:56:00.006-05:00

Oh, ce s-a intimplat? Unde au disparut bulinele? Nu s-a intimplat nimic, doar ca, la sugestia unui prieten (si cu ajutorul lui), am schimbat un pic imaginea si culoarea blogului meu personal. Ma gindeam, uneori, sa fac aceasta schimbare, insa, afona cum sint in d-ale setarilor si modificarilor tehnice, m-am temut sa dau friu acestei actiuni, in fapt, minuscula. Inafara sa postez un articol, sa atasez o fotografie si sa las comentariu, admit, nu stiu sa fac mai nimic pe blogurile astea. (sa fac o paranteza, se pare ca blogul asta nu poate fi citit in Firefox, in acest browser apare dezordonat si anormal incadrat in pagina, facind imposibila navigarea pe el).

In alta ordine de idei, ce ziceti voi ca ne aflam in apropierea noului an cu numarul 2011? Ce naiba a facut timpul asta nebun? A zburat?

Urmeaza un sezon galagios, nu chiar pe gustul meu. Prea multe cintece si colinde, prea mare agitatie si goana dupa cadouri si surprize. E adevarat, surprizele si cadourile sint frumoase, dar de ce asteptam sfirsitul de an ca sa le facem?

Cu toate ca aceasta nu este una din perioadele mele favorite, ma bucur de frumusetea orasului, de stralucirea lui si am de gind sa ma plimb la bratul cuiva, pe bulevardele lungi si luminoase, admirind decoratiile minunate si oprindu-ma la o taraba sa maninc castane coapte. Dupa 12 ani de locuit in New York, inca ma regasesc admirindu-l si bucurindu-ma de el. In acelasi timp, contrastele lui ma tulbura.

Aici ma refer la acei oameni ai strazilor, care zac, dorm si-si duc zilele pe asfaltul rece, (pina sa fie depistati de serviciul social) linga cine stie ce cladire impunatoare din care ies sau in care intra oameni la costum, aranjati si dichisiti, cu servieta care 'gazduieste' ultimul tip de computer Apple, vorbind la iPhone sau Android, preocupati de cine stie ce afacere banoasa, sfidind si ignorind acei oameni flaminzi si murdari, de care, parca, se impiedica cu pantofii lor scumpi si luciosi, infatuati ca nu fac parte din colectiv, turma sociala...

Revenind la cei din categoria umana defavorizata, deseori ma intreb cine se ascunde sub vesmintele acelea negre, rupte si atit de urit parfumate, incit trebuie sa iti acoperi nasul cind treci pe linga ei. De cite ori trec pe linga un astfel de om pierdut si ratacit in mizerie si propriul esec, ma intreb cine este, cine a fost, care este povestea lui, cum de a ajuns sa aiba viata aceea de sobolan, ce gindeste, ce spera, ce simte, cum de rezista in ritmul acela incert si fara orizont.

Am remarcat cum unii isi marcheaza teritoriul, in sensul ca isi construiesc culcusul din cartoane si paturi, culcus care, pina sa le fie darimat, ii adaposteste pentru o anumita perioada de timp.Trec aproape zilnic (pentru cei care cunosc NYC) pe linga Columbus Circle ( o zona grandioasa) si acolo am ocazia sa vad, deseori, acesti oameni care par pustii si goliti de viata si un sens, care se cuibaresc regulat in acelasi colt rece de strada.

Ce m-a frapat intr-o dimineata de noiembrie, la ora 6.30 cind treceam pe-acolo, a fost sa vad o femeie ascunsa sub niste paturi imbibate in jeg, pitita si zgribulita de frig, dar cu o carte in mina, concentrata asupra lecturii.

Ea, om al strazii, statea calma si relaxata citind, -savurind- o carte, fara sa para ca ar avea o grija pe lumea asta, fara sa fie deranjata de frigul ascutit, de zgomotul din jur, de oamenii care treceau pe linga ea la fiecare 2 minute. In -dormitorul- ei improvizat sub cerul glacial, inconjurat de fabulosii zgirie-nori, femeia saracacioasa, care sclipea in propria murdarie mirositoare, tolanita pe un trotuar, CITEA o carte!!! M-am uitat la ea socata si in acelasi timp zimbind, spunindu-mi ca viata, pina si-n cele mai intunecate trasaturi ale ei, are o licarire de bucurie... Am descris pe scurt, un -spectacol- al discrepantelor sociale, oferit de unul dintre cele mai frumoase si provocative orase din lume, in care sint fericita ca traiesc: New York! Va sarut cu drag!

PS: AICI sint citeva poze. Din pacate au iesit cam mici pentru ca am setat camera gresit.
PS1: Sa ramin pe culoarea asta, sau sa revin la bulinele mele mari, cu care v-ati invatat?

Cum rămâne cu dragostea?

2010-11-12T07:05:00.015-05:00

Am fost un copil mic si slabanog, care intelegea lucruri mari si grave, un copil responsabil care lua viata in serios. Uitindu-ma la pozele in care eram mica, un sentiment de dedublare ma cuprinde si, desi stiu ca sint eu, in ele vad un copil de care a trebuit sa am grija. Nu degeaba, la virsta maturitatii, am devenit copilaroasa si mai indiferenta la problemele lumii inconjuratoare, fara sa fiu dependenta de dragoste, dragostea fiind un lucru pe care nu l-am pretuit si inteles atunci cind mi-a iesit in cale. L-am refuzat, respins, ranit. Stiam ca pot trai si fara, pentru ca asa fusesem invatata.

Muzicienii vorbesc despre dragoste in note muzicale, poetii in versuri, pictorii in culori si uleiuri, sculptorii in lemn sau piatra, iar oamenii cu bloguri, pe bloguri. Imi dau seama ca eu niciodata nu am ridicat iubirea in slavi, nu am stiut sa o pun in cuvinte alese si pretioase. Foarte greu ma indragostesc de cineva, dar atunci cind se intimpla (foarte rar) sint capabila sa daruiesc acele stari, acele momente de fericire ( si nu ma refer la momentul orgasmic sau erotic), ca doar atita dureaza fericirea dupa care alergam cu totii, nu? Citeva momente. Restul de momente sint...viata, pur si simplu.

Ma refer la acea explozie de bucurie si vibratie pe care o simti atunci cind esti in preajma celui pe care il iubesti, la acea tulburare launtrica care te face sa te zvircolesti de dragul lui, la miinile puternice pe care le vrei uitate peste coapsele si soldurile tale, la acea unire si patrundere uda si ferma, la noptile care vrei sa fie cit mai lungi, la saruturile cit mai alunecoase si adinci, la teama ca miine nu vei mai avea abundenta asta de trairi - emotii clare (o teama ce te amorteste). Si, bineinteles, odata cu aceasta frumoasa dragoste apar si grijile aferente, ingrijorarea ca ceea ce traiesti, adica iubirea, este doar o biata amagire ce ne imbata ca sa ne putem misca si functiona in lumea asta gaunoasa.

Acum sa lasam lirismul si sa schimbam tonul, pentru ca am auzit ca prea multa dragoste, pe barbati, ii face ingrati. Daca li te dai toata, daca le faci prajitura preferata, daca mai ai si clasa, daca ii iubesti dupa bunul lor plac, la naiba!, barbatii, in prostia lor de barbati, nu inteleg, pentru ca, de cind e lumea si pamintul, se stie ca au o problema cu unul dintre cele 2 "capuri". Si nu ma refer la capul de pe umerii lor barbatosi. Dar de ce un barbat sa aiba coaie si sa insele si femeia nu? Care ar fi raspunsul drept?

Vedeti ce s-a intimplat? Am incercat sa scriu despre dorinta si dragoste si am ajuns sa vorbesc despre femeia cu coaie. Asta e problema mea, sint prea cerebrala si alerta, calculez prea mult, nu degeaba, pina ma indragostesc si iubesc trec luni, ani... Voi va dati dragostei cu usurinta, va aruncati in bratele ei asa cu una cu doua? Sau cereti mult timp? Si, daca tot am vorbit de dragoste, sa ne si sarutam acum la final, muahhh!

PS: O sa revin cu niste fotografii noi la acest post, intrucit, pentru mine urmeaza 3 zile libere si am chef sa zburd sub soarele asta de toamna primavaratica si sa click - click pe niste - hirtie digitala - (era sa scriu igienica ha ha)
Pe curind!
***Am revenit pe scurt. Iata ce soare este azi in New York City

...still a small town girl living in a lonely world

2010-10-27T22:21:00.012-04:00

Recunoaste cineva primul oras din colajul de sus? (colajul se numeste: orasul natal si orasul adoptiv). Acolo m-am nascut eu si crescut pina la virsta de 18 ani. Eram fata dealurilor si a padurilor. Imi placea sa merg la izvor si la cules de margarete si ciubotica-cucului, sa privesc panorama orasului de sus din virful dealului, sa ma tavalesc cu baietii in iarba (fara splendoare), sa ma feresc de urechelnitele din finul abia cosit, sa ma mozolesc de verde de la nucile crude si de rosu de la agude, sa maninc flori de salcim, sa ma joc cu albinele si sa ascult cucuveaua:) Nu degeaba iubesc mai mult muntele decit marea. Muntii, padurile au mai multe culori, nuante si arome decit marile si oceanele si poti trai mai multe povesti in decorul lor...Daca ati putea alege locul in care sa va nasteti, care ar fi acela? V-ati intrebat vreodata? Acum, va invit sa ascultati cintecul asta pe care il aveam in cap, atunci cind am ales titlul de sus.

***Am aruncat cu privirea la arhiva de pe blog si m-am oprit la postul din octombrie 2009! Iata ce faceam acum un an cam pe vremea asta.
PS: Cred ca voi reveni cu un later edit. Va imbratisez cu drag!!!

LATER EDIT:

Hello, again! De la o vreme, dragii mei, simt asa: imbatrinesc si-mi pare rau. Alteori simt pe invers, adica asa: la dracu, viata e prea lunga. Da, lunga, am scris bine. Cine sa mai inteleaga femeile Capricorn? Apoi, cind sint revoltata ca cineva (apropiat) indrazneste sa-mi insulte inteligentza, fac ce stiu eu mai bine, anume, ma refugiez in lumea mea senina si incui poarta cu lacatul cel mai mare. In ultima vreme, starile mele emotionale sint dure si imi displace ca m-am facut om mare, pentru ca realizez ce de cacat pot fi viata si oamenii care ne inconjoara preocupati de problemele lor. Am si eu dreptul sa fiu dezamagita si neimpacata, dar mai ales nostalgica, atit de nostalgica incit mi s-a facut dor de mine cind eram copil. Mi-am dat seama ca nu am poze cu mine de cind eram mai mica decit sint acum si astfel i-am zis mamei sa-mi trimita. Ia de ma vedeti AICI. E adevarat, de atunci m-am mai dezvoltat un pic, ca na, pe vremea aceea eram soim al patriei, acum sint ina new-yorkina!

Sa mai defulam si defilam

2010-10-03T00:26:00.006-04:00

Shhh, liniste, va rog, vreau sa ascult cum vuieste vintul care-si plimba agitat si nelinistit crengile pe linga fereastra mea. Asta este vocea toamnei, prietena mea urita si posaca, toamna, care a inceput sa ma trezeasca diminetile cu ploile ei zgomotoase si reci. Nu demult, cica, a fost o tornada la New York, care a facut ceva stricaciuni in anumite cartiere, (pomi rupti si cazuti pe masini sau case, geamuri sparte etc) din fericire, eu habar nu am avut, am dormit ca o nebuna, (o viata am si pe-aia o dorm), putea sa-mi intre copacul in casa si-n pat si sa ma trezesc cu nasul in crengile si frunzele lui, iar eu sa nu stiu de ce. M-as fi numit asa: fata care a dormit cu copacul.

Spuneam la un moment dat ca imi doream mult sa merg la amish country. Ii stresam pe toti cu: vreau la amish, vreau la amish, amish in sus, amish in jos, dar ma duce si pe mine cineva la amish? In cele din urma (ca nu stiu ce naiba, pina si chichinetele astea de dorinte nu mi se mai implinesc asa cu una cu doua, trebuie sa rabd si sa zbier la domnu' Univers sa se indure si sa ma ia in seama), mica dorinta a fost implinita, dar a doua oara nu m-as mai duce pina-n fundatura Pennsylvaniei. Mi-a placut sa revad cai, vaci, gaini, trasura cu cal, fintina, lanuri cu porumb, sa miros pamintul de tara, cimpul si linistea din el, insa abia asteptam sa ma intorc printre oameni, sa simt miscare in jurul meu, forfota. Gata, acum nu mai vreau la amish! Cumva nu mai suport linistea?***

In ultima perioada am avut pofta de lectura, astfel ca am terminat 2 carti: Mario Vargas llosa -Elogiu mamei vitrege- (dar mi-a placut mai mult cartea cu povestea acelei nesabuite) si Umberto Eco- Misterioasa flacara a reginei Loana-. Tot in ultima perioada, am avut mare chef sa merg la cinema si astfel am vazut- Wall Street- (imi place mult Michael Douglas, a carui performanta artistica o gasesc excelenta in filmul asta), -The Town-, - Buried-, and -Never let me go-. La al treilea film, desi sint iubitoare de filme thriller si suspans, nu stiu ce am cautat, claustrofoba cum sint, abia asteptam sa ies la lumina, dupa ce aproape 2 ore am ascultat si urmarit agonia unui barbat ingropat de viu.

Revenind la carti, urmeaza sa vina din Romania un drag prieten pe care l-am rugat sa imi aduca 2 carti ( ambele de Pascal Bruckner care este unul din preferatii mei) si anume: -Dezordine amoroasa- si - Iubito, eu ma micsorez- cel din urma, un titlu care te face sa zimbesti, insa daca il stii pe scriitor, cu siguranta intelegi ca nu a ales titlul la intimplare si are o insemnatate subtila. Dupa cum bagati de seama, mare lucru nu am sa va scriu, dar nu trebuie sa scriem numai despre lucruri mari, nu? Poate, ca fapt divers sa mai zic ca am participat la o clasa de nutritie ( se stie deja ca nu am imaginatie culinara deloc) si la o sedinta despre hartuire sexuala la locul de munca. Avocatul care a sustinut discursul a sfatuit asa: don't date anyone at the workplace. La fel gindesc si eu. (si pot argumenta). Voi? In rest, stelele si universul imi fac in continuare in ciuda, dar stiu ca in curind, imi vor face din nou pe plac, trebuie doar sa vreau neaparat si cu adevarat. Pina atunci, insa, nu merg nici inainte, nici inapoi, stau pe loc si torc la greu (ginduri frumoase). Acum ca eu v-am zis de poftele mele, voi ce pofte ascundeti? V-ati apucat de muraturi la borcan si de dulceturi? Doamne, cind ma gindesc ca eu in viata mea nu am pus o muratura sau un gogosar la otet. Si, daca tot nu am avut mare lucru de defulat, atunci poate am de defilat, (am impresia ca v-a fost dor de mine, sau nici cu asta nu am nimerit-o?) Asa ca, apasati...unde in alta parte daca nu pe acelasi buton, adica AICI

PS: Pe flickr am setat sa nu se lase comentarii, ca nu avem nevoie! Comentariile de pe blog sint importante. Va sarut cu drag!

Adio, vara!!!

2010-09-05T20:54:00.011-04:00

Ce s-a intimplat? Unde s-a dus vara mea cu soare dintos? O vara anosta si totusi diferita de celelalte de pina acum, o vara epistolara, as numi-o eu, deoarece casuta mea postala a fost activa ca niciodata, plina de ravase cu patos si ura. Si, pentru ca am ales ca recentele mele postari sa fie mai personale, sa redau doar o frintura din corespondenta mea de vara:

EL:"Doresc din toata inima, sa mori rapusa de cele mai crincene boli". (cea mai puternica urare ce am primit-o vreodata, de aceea imi place si o pastrez in tasca tineretii mele).

EU: "Te invit politicos, iubitule, sa iesi dracului din viata mea. Nu e o tragedie ca ma iubesti (sau cumva este?) ha ha ha"

***Frinturile cu limbaj expresiv aleg sa nu le fac publice.( the language would be too strong and graphic for my blog). In orice caz, recitind corespondenta mea din vara 2010, ma amuza (acum) si un lucru este clar: iubesc cuvintele, mesajul din ele, indiferent ca acesta este unul dur, scabros sau care produce suplicii. Prin urmare, cine vrea sa ma loveasca vreodata sau sa ma doboare, trebuie sa o faca fizic, si nu prin cuvinte pentru simplul fapt ca sint foarte buna la a da replica. (in sfirsit sint si eu buna la ceva ha ha ha). Si acum sa ne intoarcem la vara mea:

Da, dragii mei, nu stiu cum ati trecut voi prin vara asta, insa eu am simtit pulsul zvicnind si intensitatea crescind la maxim. Mereu mi-au placut trairile intense, simtirile tari, mai ales pentru ca stiu oameni care niciodata nu au cunoscut astfel de stari emotive puternice (oare ce fel de viata ar fi asta? fara sa simti?) si, interesant cum orgoliul, mindria pot invinge logicul si rationalul, chiar si unui om care se crede puternic si stapin pe situatie. Inca nu gasesc o explicatie de ce oameni, care, cindva au fost apropiati, intimi, poate cei mai buni prieteni si iubiti, pot ajunge la lupte si insulte aspre si ascutite. Cu siguranta, natura umana va ramine un mister pentru mine, iar eu incep sa cred ca realitatea este un fel de labirint, in care nu e usor sa ne gasim unii pe altii, dar atunci cind ne gasim, de ce e asa greu sa ne pastram si pretuim? Oh, nu mi-a iesit metafora dupa bunul plac, insa sper ca ati inteles ce am vrut sa transmit. Stiti cum se intimpla cu unii care incearca sa para inteligenti si nu le iese deloc, asa si eu cu metaforele mele. Asadar, ruginita toamna se inghesuie sa ia locul verii mele. Dar la ce sa ma astept de la o toamna, anotimpul pe care il antipatizez de cind m-am nascut, daca pina si vara, pe care am ridicat-o mereu in slavi, mi-a inselat asteptarile. Cred ca stiu ce am de facut, anume, sa ma astept la din ce in ce mai putin, daca am de gind ca urmatoarele mele veri sa nu mai fie pline cu un soare cu dinti mari si taiosi. Nu mai vreau sa visez BIG ca iese cu Zbang! M-am lecuit! (oare?) Trebuie sa fi fost nebuna sa cred ca tot ce-i mare e si bun hi hi hi. Uh, am trancanit cam mult in ultima vreme si poate ca ar fi timpul sa trag cortina, mai ales ca vara mea afectiva s-a incheiat, gasind-o si dramatica dar si ilara, de culoare galbena cu pete negre. Ca veni vorba de trancanit, cind recitesc ce am fabulat pe blogul asta, pe linga faptul ca ma distrez, ma si crucesc:) Si inca ceva, vara asta a mea a fost mai diferita si prin faptul ca am avut frecvent musafiri, de data asta, evident, rolul meu fiind de gazda si nu musafir cum eram obisnuita. Daca va preocupa starea mea actuala, regret, nu o pot divulga dintr-un simplu motiv: nici eu nu stiu cum mi-e starea, nu stiu sa o descriu. Pina aflu, insa, va invit la primele POZE din toamna asta.

PS: Ca veni vorba de urari de bine sau de rau, care a fost urarea cea mai sonora pentru voi? Eu tocmai v-am dezvaluit-o:) Va sarut tot cu drag, ca de obicei (cum altfel?)

LATER EDIT: La un moment dat, intr-un post, spuneam ca vreau sa fac rost de cartea lui Mario Vargas Llosa " Elogiu mamei vitrege''. (m-am indragostit de Llosa in " Ratacirile fetei nesabuite"). Acum am inceput "Elogiu mamei vitrege" si sint foarte incintata si curioasa sa vad, pe parcursul lecturii, ce ginduri imi transmite si la ce anume ma face sa reflectez. Atentie, se spune ca este "probabil cel mai rafinat roman erotic contemporan". (exact de ce aveam nevoie dupa asa o vara gri, de erotism ha ha ha).

Dileme...

2010-08-15T15:11:00.010-04:00

Sint din ce in ce mai dezamagita si o stare de dezolare m-a prins in zimtii ei ascutiti incit ma simt zgariata. Imi displace cum este orinduita lumea si cum, de la o vreme incoa', femei maritate si nemaritate incearca sa ma convinga ca toti barbatii sint infideli,(la un moment dat) gindesc cu penisul si ma indeamna sa ma trezesc la realitate, daca am de gind sa nu ramin fata batrina (of, of ce tragedie) cu ideile mele din epoca lui Casablanca. Mereu am luat apararea barbatilor, chiar daca pe blogul asta m-am amuzat adesea pe seama lor, dar asta nu pentru ca as fi o feminista cum adesea sint etichetata, ci pentru ca am inceput sa fiu mai curioasa despre relatiile dintre o femeie si un barbat. Era timpul! Prea individualista si dezinteresata fusesem si voiam sa cred ca barbatul nu are un rol important in viata unei femei. Prea egoista si preocupata de linistea de sine am fost, fara sa dau importanta celui de linga mine. Anii au mai trecut, nesabuita din mine s-a mai domolit, iar eu am mai crescut si am inceput sa simt altfel si sa vad si rolul barbatului, despre care, cum ziceam si in postul precedent, aveam o parere frumoasa, ba chiar strigam in gura mare ca barbatii sint fiinte bune, dar pe care nu am fost capabila sa le apreciez atunci cind am avut ocazia. De asemenea, ziceam mereu ca am cunoscut familii construite de 15-20 de ani si e dovada suprema ca se poate, ca da, exista coabitare armonioasa si oameni fericiti unii cu altii. Aceasta dovada mi-a fost, ulterior, darimata cind am aflat ca de multe ori, nimic nu este ce pare a fi, ca in spatele cortinei acelor familii si acelei fericiri aparente, exista de fapt multe cicatrici, multe iertari de greseli, multe mizerii. Convingerea ca barbatii sint fiinte bune si frumoase, de asemenea, mi-a fost strimbata cind am aflat ca de fapt, barbatii pot fi niste scurgeri de -puroi infectios-, peste care nu merita decit sa arunci cu un acid care fisiie.Voila! Inca nu pot iesi din bula mea de vis, sa ma confrunt cu realitatea de cacat, sa accept toate astea, sa le accept in sensul ca da, asa decurge lumea, asa se misca adesea legaturile interumane, prieteniile, amorurile, fie ca ne place sau nu. Mi-e sila ca, dupa spusele multora, ale celor cu un sac mai greu de experiente, fericirea trebuie adesea dobindita prin promiscuitate, compromisuri si inchis ochii. Atunci propun o hora a sexului, let's just have plain sex, ( ca la naiba, se pare ca omul e un animal grotesc care uita usor de indatoriri) fara sa tinem cont de sot, sotie, iubit, iubita, prieten, prietena. Cica in ziua de azi se poarta sa ne-o tragem unii cu altii, sa ne minjim si scormonim unii pe altii. Tineretea este facuta, printre altele, sa ti sa permita sa gresesti, si apropos de asta, cindva am fost si eu o buba cu puroi, si mereu am constientizat mirsaviile savirsite pentru care, din fericire, am fost iertata, (asta pentru ca eram o norocoasa) insa ma depaseste cind vad oameni la peste 35, 40 de ani ca se comporta imatur si uita ca au verigheta pe deget. Obisnuiam sa vad toti oamenii ca fiind frumosi si buni, insa acum simt altfel, o stare de descurajare ma incearca cind descopar ce urita si meschina poate fi speta umana. Si e adevarat, cu cit aduni ani mai multi in traista, cu atit devii mai pretentioasa: ala ba fumeaza, ba e cracanat, ba nu are acte, ba are baggage, ba plescaie cind maninca, ba nu are pic de romantism, ba e prea romantic si tandru dar nu are scoala vietii, ba e prea roman, ba e prea american, ba nu vrea copil, ba vrea prea multi, ba scuipa si se scarpina-n chiloti ha ha ha Normal ca nu sint nici eu vreo rupta din soare, insa imi rezerv dreptul sa aleg...pina culeg. Ma lasati, da? Bine! In orice caz, exemplificarile de mai sus sint inspirate si de ce vad in jur, de femeile care isi exprima nemultumirile cind e vorba de alegerea jumatatii. O prietena mi-a zis ca ea nu vrea sa fie cu cineva care cistiga mai putin decit ea. Ce ziceti mai barbatilor de asta? Au innebunit femeile, nu? Mda! Deocamdata eu prefer sa stau in bula mea de vis si sa vizionez in continuare -Casablanca-! Ma insoteste cineva? sau v-ati bagat cu totii in hora sexului? Si, daca tot sint o guraliva, mai ales pe ziua de azi, o ultima intrebare: e adevarat? barbatul gindeste cu penisul?

PS: AICI citeva poze, unele facute in Montauk, Hamptons! Sper sa ma intorc acolo intr-o buna zi, sa pot zimbi din nou la stelele de pe cer...Cred ca voi reveni cu un later edit, desi m-am plictisit si de blogul asta!!! va sarut!

LATER EDIT: Am uitat sa spun, in poza de sus sint alaturi de noii mei prieteni! Iar cind ascultam cintecul asta, inca nu stiam viata, abia acum m-am apucat sa o invat...(codasa).

Arsita in New York City!!!

2010-07-27T17:59:00.011-04:00

Ce liniste s-a asternut aici. E timpul sa facem niste galagie, mai ales ca arsita a dat buzna in NYC, motiv pentru care beau multa apa si dorm la amiaza ca un nou-nascut. Da, m-a toropit fierbinteala verii lui 2010, dar nu ma pling. Iubesc toate verile! ***Va amintiti de fantezia mea cu un pictor care sa-mi traseze nudul, nu? Da, am eu fantezia asta de ceva vreme, cu un pictor care ma trage-n pensula, ulei si acuarela. Ei bine, deocamdata nudul asta al meu, este sub forma de schita, urmeaza finalizarea, cred ca luna viitoare sau Septembrie, nu depinde doar de mine. Sper sa nu ma transform intr-o rubiconda pina mi se face si mie un nud. In orice caz, o sa revin cu un later edit la acest post, cind primesc schita respectiva. Oare ce-ar mai fi de spus? Dupa citeva saptamini sau chiar luni de analiza si reflectie, am ajuns la concluzia, dar mai ales am simtit, ca e timpul sa pun punct unei povesti ce a tinut aproape 3 ani. Si stiu ca de data asta nu a mai fost vina mea si in sfirsit sint pe partea cealalta a baricadei si recunosc, parca imi place mai mult, asta si pentru faptul ca ma saturasem sa fiu eu vesnicul vinovat si acuzata de fapte nu tocmai nobile. In orice caz, eu traiam cu impresia ca toti barbatii sint niste fiinte minunate, cind colo, abia acum inteleg femeile care afirma: barbatii -este- niste porci ha ha ha. Si e adevarat, barbatii pot fi niste creaturi dizgratioase, carcase sparte, care nu stiu sa piarda si nu au barbatia sa-si recunoasca grosolania. Este bine sa stii sa te descotorosesti de ei la timp. O doamna draga mie, mi-a marturisit asa: "draga mea, barbatii se impart in doua categorii: barbati suportabili si barbati insuportabili!" Ouch! Cam radicala clasificarea asta, nu credeti? Dar un lucru mi-e clar: nu pot tolera minciuna, infidelitatea nici atita! Si in privinta mea, cel mai important este ca am inima si mintea libere acum si sint mai deschisa si pregatita ca niciodata sa intru in adevarata si responsabila etapa a vietii mele, mai ales ca am aflat in sfirsit ce anume vreau si cum vreau. (mi-a luat ceva timp, e adevarat). Mai clar decit imi este acum, niciodata nu mi-a fost. Deocamdata m-am intors la "mine" din nou si marele meu noroc a fost ca am invatat cum sa jonglez cu a fi doar cu mine si sa ma bucur pur si simplu: stiu sa calatoresc singura, sa dorm singura, sa ma iubesc singura, sa-mi car singura sacosa cu pepenele de 5 kg, sa pling singura, sa zimbesc singura, sa-mi platesc singura toate facturile, sa maninc singura, sa visez de una singura, sa-mi schimb singura becul cind face pac sau poc... Desigur, orasul in care stau m-a ajutat intotdeauna. Nu degeaba am visat sa traiesc in el. Apropos, luna viitoare se fac 12 ani de cind m-am mutat aici. Eu zic sa celebram, asa ca va astept! Nu uitati sa-mi spuneti ce tort preferati: de inghetata sau normal...cireasa de pe el sint eu, desigur. Asadar, sint curioasa sa vad cine o sa ma infulece. Oh, sa nu uit, m-am facut vegetariana. Ma simt grozav. Am mai bine de 2 luni de cind nu am mai mincat carne, mincam doar pui si curcan, oricum, but not anymore.

***Vreau sa merg la amish country. "(The Amish are known for simple living, plain dress, and reluctance to adopt modern convenience)". Ati fost vreodata?*** Si pentru ca iubesc era anilor' 80 si cumva sint ancorata in trecut, va propun sa uitam citeva momente de Lady Gaga si sa ascultati cu mine acest cintec. Vi-l amintiti, nu? Eram in clasa a saptea. Va sarut cu drag, Ina

PS: Citeva fotografii noi AICI

LATER EDIT: Nude in progress. Ma dau doar jumatate. Atit!

Ginduri de vara insorita...

2010-06-24T06:15:00.014-04:00

Cum e vara voastra? A mea e plina de soare, deci as putea sa spun asa:- I'm burning from the inside-!!! Recitesc Murakami, " La sud de granita, la vest de soare''. O placere... Imi aminteste de copilarie, mai ales ca se aduce vorba de copilul singur la parinti cum am fost si eu, de primele vibratii si nebuloase launtrice. V-am zis ca niciodata nu am visat la un frate sau la o sora? Nu m-am intrebat niciodata de ce am simtit asa. Revenind la cartea de sus, te indeamna cumva sa-ti pastrezi mereu o doza de inocenta si naivitate, odata ajuns la maturitate. Maturitatea-maturizarea nu sint adesea agreabile, sint etape in care incet si gradual realizezi ca relatiile interumane, pe cit sint de frumoase, pe atit pot deveni de veninoase. In ceea ce ma priveste, mereu am fost stricta si selectiva cind a venit vorba de oameni. I sense people, si foarte rar am dat gres in a-i simti si cataloga. Cred ca o singura data s-a strecurat in viata mea un om meschin si fals, defecte pe care, indata ce le-am detectat, BUM, la gunoi cu el. Intre timp imi place sa cred ca am platit suficient ptr. nefericirile produse altora (in perioada mea de glorie hi hi hi) si ca e timpul sa fiu din nou invadata de acel soi de iubire cu care am fost invatata. Oh, sa nu uit. Blogul asta e bun la ceva. Cind am intrat intr-un restaurant, (care NU era romanesc) o fata draguta, romanca, angajata acolo, m-a recunoscut exclamind cu zimbetul pe buze: "Esti Ina, fata de pe blog". Of course, eu sint aceea. Ei, si nu va mai mirati atita ca nu sint asa inalta precum par in poze si atentie, nici asa a dracului si aroganta nu sint, cum mi s-a cam zis de cind sint activa pe blogspot.com. Trebuie sa ne cunoastem mai bine, atita tot!!! Va imbratisez cu drag!!! AICI parca dirijam...

LATER EDIT: Nu mai pot cu unii, nu-i mai suport. Simt ca mi se suie tensiunea la cap cind cineva incearca sa ma prosteasca-n fata. Cum dracu ajung asa specimene sa-mi iasa in cale in ultima vreme, sa-mi disturbe viata mea pasnica si linistita? Si va asigur, specimenul asta este romanesc. Incep sa devin rasista cu proprii mei semeni, daca nu sint lasata in pace! Trebuie sa ma fac si mai a dracului, (tocmai ce ziceam ca nici nu sint) ca nu se mai poate!!!

Cu sau fara sfirc?

2010-05-30T13:15:00.014-04:00

Una dintre chestiile la care nu m-am americanizat, cum se zice, dom'le, este cea a sfircurilor dezgolite. Pudicii de americani au o problema, se pare, cu imaginea sfircului femeii, cind aceasta poarta o bluza prin care i se intrezaresc feminin, sfircurile, pe care eu, personal, le gasesc naturale si senzuale, fara sa fie ostentative cum s-ar interpreta de asa- zisii pudici. Adica ce e rau in a ti se vedea sfircurile, atita timp cit sint imbracate, dar isi scot "nasul" prin bluza? Americanii au produs aceste fisii, -nipple covers-, (nu ma refer la sutiene, desigur) pe care sa le lipesti de mamelon, astfel incit sa fie minimalizat, "sters", frumusete de sfirc. Va puteti imagina un sin fara sfirc? Eu nu! Cum preferati: ascuns sau in vazul lumii? Nu va sfiiti sa raspundeti, hi hi hi. Acum ca am lamurit si problematica sfircurilor, tin sa va anunt ca sint bine, sanatoasa, iar AICI am pus niste poze recente. Incotro vara asta? Mai vine cineva incoa'?(din Romania, ma refer) Vreau turta dulce, glucoza si o carte, doua...Va sarut cu drag, pe curind!!!

LATER EDIT: Am inceput sa merg la Body Combat classes, asa ca, sa nu ma enervati, deoarece i'll kick your ass. Dupa prima clasa, sint cam damblagita, but I really enjoyed it. The music is energetic and it kind of gets you all pumped up. In primele minute, nu stiam din ce sa dau mai intii: mina, picior, cap, toate la un loc. Mi-am dat seama ca habar nu am sa... kick and punch, iar reflexul de aparare cam lipseste. M-am smucit din toate partile and now my whole body aches. Nu mi-a placut niciodata sa fac sport, chiuleam de la toate orele, insa -chestia- asta, body combat, imi place. Sa vedem cit m-o tine!!!

Yes! The perfect alternative to no.

2010-05-14T07:40:00.007-04:00

M-am incadrat intr-un mozaic! Si-mi mai place cintecul asta. Una din sarcinile cele mai grele pentru mine este sa iau decizii. Ma gindesc si ma razgindesc, ma tulbur si ma limpezesc si-n cele din urma, zbang, lovesc! V-am zis cum imi place sa lovesc? Zimbind!! Partea buna este ca atunci cind decid, there is no regret. Si o sa ma asigur ca azi o sa hotarasc BINE! Va sarut cu drag!

PS: Acest post s-a vrut a fi cel mai scurt. Am reusit, nu?

LATER EDIT: As vrea sa o cunosc pe Alina (nu stiu daca este numele ei real), se pare ca locuieste in US, imi rasfoieste blogul si imi ia apararea atunci cind sint atacata pe alte site-uri. Stau si ma intreb cine se ascunde in spatele acestei persoane feminine care ma apara cu atita indirjire si careia vreau sa ii multumesc si sa ii trimit acest mesaj: - Daca locuiesti in New York, nu ezita sa ma contactezi. Mi-ar placea sa te cunosc!!! Cu drag, Ina-

All or Nothing!!!

2010-05-08T11:27:00.004-04:00

Asta este deviza mea. Cu ce ma aleg, atunci cind o adopt? You go and figure! De mai bine de o saptamina o fac pe turista, m-a doborit New York-ul asta, tura viitoare cind mai vine cineva in vacanta la mine, eu voi pleca de acasa hi hi hi Glumesc, desigur! Cam asa arata NY-ul vazut prin ochii unei europence: urias, grozav, Dunkin' Donuts delicios, cappuccino la fel, oamenii relaxati si f. prietenosi, fiecare isi deruleaza ritmul propriu, fara sa tina cont de ce este in jur, mincarea buna (sa nu mai aud pe nimeni ca zice ca mincarea de aici nu este buna si ca se rezuma la McDonald's, ignoranta si ingratitudinea in astfel de afirmatii ma supara). Nu mi-am dat seama ca sint asa agitata pina nu mi-a zis musafirul meu, pe care l-am cam fugarit prin tot orasul, grabita fiind sa ajung la destinatia propusa. I-am explicat ca asa e ritmul in NY, aici nu se plimba, ci se alearga ha ha ha Se citeste mult aici, in metrou, pe strada, in parc. Chiar asa, stiati ca residents of Minneapolis and Seattle are the most bookish and well-read? Nu stiati. Sa revenim la NY! Magazinele sint atacate de catre europeni, care considera ca aici preturile la haine,(si ma refer la cele de calitate sau brand names cum se zice ) electronice, incaltaminte, mincare sint ridicol de ieftine comparativ cu cele din Europa. Astfel ca, nu e de mirare cind vezi europeanul carind cosul cu papuci, ca si cum ar cara la supermarket, legumele si fructele. Serviciile la salonul de frumusete, de asemenea, sint considerate de catre european, ca fiind ieftine si impecabile.( Georgiana a adormit cind si-a facut a spa pedicure). Eu ma gidil la pedichiura si asta enerveaza si pe cea care imi --"finiseaza" piciorul incercind sa il tina intr-un loc si pe mine, pentru ca...ma gidila. Chiar, stiti cum se scapa de gidileala? hi hi hi Bine, am scris pe fuga, cam asta ar fi in mare. Astazi gatim si o luam de la capat cu plimbarea sau...alergarea. Revin! AICI niste fotografii.(ce altceva?) Va sarut cu drag!

Intimacy

2010-04-29T23:13:00.007-04:00

V-am orbit cu blitzul, stiu, dar imi place mie cum a iesit lumina lui, parca ar fi luna chiar linga urechea mea sa-mi dezvaluie un secret. Aproape ca uitasem de blogul asta, sint mai activa pe facebook acum, imi place acolo ca pot incarca cu usurinta si filmulete. Oricum, intru intr-o mini-vacanta, dat fiind faptul ca miine seara ma indrept spre JFK sa astept pe cineva drag, asa ca voi reveni cu noi poze si intimplari de pe acoperisul lui Empire State, ca unde sa ducem musafirii, daca nu la Miss Liberty, Empire State, Central Park, Times Square etc. Am constatat cum europenii dau buzna in magazinele de aici, eu de cite ori ma duc in alt oras, tara, ocolesc magazinele, nu imi place sa merg la cumparaturi in vacanta. Stiu, multi cred ca locuiesc intr-un magazin si ca alta treaba nu am decit sa probez pantofi. So wrong! Dar e interesant cum oamenii judeca asa fara sa cunoasca "dedesubtul". Si nici reviste nu citesc. Cele pentru femei ma plictisesc teribil, le gasesc siropoase si brinzoase, vesnicul subiect despre cum sa indepartam celulita si burtahanul, cum sa cucerim un barbat performind nu stiu ce felatie, cum sa ne mai imbracam si oh, ce ne mai prezic astrele. Cind traiam in Romania mai rasfoiam revista -Formula As-. O preferam pentru ca nu mi se parea asa comerciala, ba dimpotriva, avea informatii utile, gen "cum sa indepartam petele de ...cerneala". *** V-am zis ca mi-am cumparat adidasi? Tare uriti imi sint. Prima mea pereche de adidasi in vreo 8 ani, cred. Pentru ca locuiesc linga un parc dragut am zis sa incep sa mai fac si eu miscare, sa alerg, ca de nu, gravitatia incepe sa isi spuna cuvintul. (cu toate astea, dupa 6 ture de teren, nu stiu cind mai dau in parcul ala, m-a extenuat complet). Bineee, mi s-a facut somn acum! Ma culc! Noapte Buna

LATER EDIT: citeva POZE *** o sa tot adaug poze noi cam in fiecare zi saptamina asta, asa ca puteti intra pe flickr cind nu aveti ce face! Verisoara mea, dupa doar prima portie de New York, a declarat ca nu mai suporta galagia ha ha ha. Adevarul este ca, de dimineata de la 8 pina seara la 9, am strabatut strazile, a fost cam brusca trecerea ei de la linistea olandeza ( ea traind in Olanda) la vibratia new-yorkeza. Va sarut cu drag!

Hi there

2010-04-11T10:16:00.005-04:00

De la o vreme, adorm tirziu si ma trezesc turmentata.Tot de la o vreme, constat ca oamenii imi vorbesc, iar eu ma gindesc la cai verzi pe pereti, fara sa fiu atenta la ce mi se spune. (poate sufar de attention deficit disorder, se mai intimpla). Orice lucru neinsemnat, care nu e la locul lui, ma da peste cap si ma agita, de parca cine stie ce tragedie s-a intimplat in rutina mea. Niciodata nu am fost buna in a manevra stresul si presiunea. Tocmai de aceea cind acestea apar (din fericire rar, dar daca nu, gasesc eu niste motive sa ma perturbez in capul meu) nu stiu incotro s-o apuc si ce sa fac. Cunosc oameni care functioneaza perfect sub stres, ei chiar nu pot altfel. La mine e asa, daca intr-o zi sint stresata de ceva anume, simt cum ma micsorez, slabesc 5 kg in citeva ore, apetitul imi scade subit si ma simt extenuata-vlaguita de dorm 2 zile fara sa mai stiu de mine. Voi cum va descurcati cind ceva va streseaza la maximum? Poate ma sfatuiti cumva cum sa-i vin de hac acestui factor numit simplu: stres. *** In alta ordine de idei, acest wee, am fost la Carnegie Hall la opera si cum a inceput orchestra sa cinte, eu am inceput sa pling. Nu mai fusesem la opera de la Rigoletto, acum vreo 2 ani, cind tot asa, am fost sensibilizata. Minunati acesti artisti care ating fiecare particica sensibila dintr-un om, fie el egoist si self-centered, cum as fi eu de ex ha ha ha. Da, ce sa va mai spun? Intrebati-ma voi. Am pus un video pe Facebook, nu reusesc sa il incarc aici pe blog. L-am inregistrat aseara, pe strazi, vorbeam de una singura, (stiti, nu? ca in NY, din 5 oameni, unul vorbeste singur) insa galagia din jur mi-a cam acoperit vocea cristalina.(ei, vorba vine). Si trebuie sa invat sa nu misc camera, ma ia cu ameteli cind vizionez propriile inregistrari. Bine, va sarut cu drag!

LATER EDIT: Aseara m-am dus la Apple Store, eram in mare graba ca nu cumva sa inchida. Surpriza a fost sa aflu ca este deschis 24/7, asa ca, daca la 3 dimineata aveti chef sa va cumparati laptop, Ipad, Ipod, nu va grabiti, magazinul are usile larg deschise. Niste poze pe care le-am facut aseara la ora 9 in Apple Store le gasiti AICI

!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

2010-03-17T21:22:00.004-04:00

Nu stiu ce sa mai scriu pe blog, decit ca e multa liniste pe Coasta de Est. O sa fac prajituri zilele astea. Pentru prima oara in viata mea o sa imi testez my baking skills. Daca simtiti miros de ars si fum, sa stiti, asadar, de unde vine: din cuptorul meu! De ce oare subiectul despre mincaruri ma plictiseste monstruos? Stiu ca unei femei ii sade bine la bucatarie, chiar mi-ar placea, insa este o antipatie reciproca intre mine si locul respectiv. Gatitul ar trebui sa fie relaxant, pentru mine este un chin. In fine, mi-amintesc cind eram in caminul studentesc din Regie with my then lover. Ne pregateam sa mincam cartofi prajiti, facuti de el. Din cauza unei certuri ivite chiar in timpul prepararii cartofilor, a pus in tigaie benzina in loc de ulei. Ce a urmat, va imaginati! Ce vreau sa spun cu asta este ca eu nu numai ca nu ma pricep in d-ale bucatariei, dar mai stresez si bucatarul!!! Bine, ma duc sa ma culc! Voiam doar sa va salut! Aici sint niste poze recente!

PS: In postul asta, reiese cit de "priceputa" sint cind dau nas in nas cu bucataria!

LATER EDIT: Intimpin probleme tehnice pe platforma blogspot.com Nu stiu ce se intimpla, insa nu-mi arata numarul corect de comentarii si, de asemenea, mi-a dat hard time la publicat. In cazul in care lasati comentariu si nu il vedeti afisat imediat, sa stiti ca e din cauza asta si o sa public mesajele indata ce rezolv dilema. Va imbratisez cu drag!!!

Ziua buna, primavara!!!

2010-03-07T20:14:00.008-05:00

Azi a fost prima zi primavaratica! Imi venea sa zburd, dar nu pe dealuri, caci nu le am la indemina. In orice caz, am aruncat cizmele cit colo, geaca si caciula, de asemenea. Sper totusi sa nu fie amagitoare vremea asta cu iz de muguri si papadie, ca apoi sa mai cada vreo ninsoare. Am inregistrat zilele trecute, cind a nins, un mic filmulet, dar nu am reusit sa il incarc, decit pe Facebook. In rest, sint bucuroasa, voi avea un musafir special, anume pe verisoara mea draga, pe care nu am mai vazut-o de 3 ani. Am avut emotii ca maimutoii astia de americani nu ii vor da viza, insa ce credeti, nici nu s-au uitat la invitatia trimisa. A fost cel mai usor interviu, dupa spusele ei. Nu am inteles niciodata criteriile lor de selectie a oferirii vizelor, oameni in virsta sint refuzati, in timp ce tineri primesc viza, fara sa fie luati la prea multe intrebari. In alta ordine de idei, azi cind am fost la supermarket, nu stiam ce sa iau desert, asa ca am luat ambele cutii. Urati-mi pofta buna! Eu va urez o primavara verde, colorata si florala, iar femeilor LA MULTI ANI!!! Aici nu se celebreaza ziua de 8 Martie, insa ca o romanca ce sint, mi-am amintit de aceasta traditie! Va imbratisez! Cu drag, aceeasi Ina New Yorkina. (asa este, vibrez, infloresc si am tonusul ridicat)!!! Primavara este de vina si...nu numai!!!

LATER EDIT: EU, in urma cu citiva ani...

Fleosc, fleosc!!!

2010-02-25T20:02:00.010-05:00

Asa am tropait azi prin orasul inzapezit. Am niste ciubote de ploaie, care, atunci cind dau printr-o baltoaca, mai bine sa te feresti din calea lor, pentru ca...stropesc! Ce sa va spun? Azi m-a intristat o stire, anume, un instructor de balene ucigase a fost omorit de...insasi una dintre balenele uriase pe care le-am admirat la Disney, in acele spectacole de la Sea World. Cit de mult trebuie sa iubesti acele "vietati", incit sa vrei sa-ti fie "colege de munca", linga care, iata, iti risti viata? Si acum sa ne inveselim putin. V-am zis ca si eu dansez ca ea? Sa nu imi spuneti ca nu va amintiti de "Flashdance". Nu degeaba iubesc era anilor'80...

PS: Acum click AICI

Hola from Nueva York

2010-02-15T21:10:00.006-05:00

A nins zilele trecute, prilej de bosumflare pentru mine. Dar azi dimineata cind m-am trezit si m-am uitat pe fereastra, un soare mi-a zimbit si un cer senin mi-a incintat ochiul, asa ca mi-am zis sa ies un pic la aer, sa salut soarele, mai ales ca in fata ferestrei auzeam ciripit de pasarele, (nu cred ca am auzit la patrat) numai ca, pina cind m-am foit eu si m-am urnit din casa, soarele s-a dus la mama naibii, iar seninul din cer a fost atacat de nori cenusii si grei si astfel ca am dat nas in nas cu aceeasi atmosfera apasatoare si greoaie a unui Februarie care astept cu nerabdare sa se incheie. Pentru ca a trecut o groaza de timp de cind nu am mai fost la cofetaria romaneasca, am zis ca ce ar fi sa ma duc azi sa imi iau niste prajituri. M-am dus cu o pofta de prajitura diplomat, numai ca mi-am pus pofta-n cui. Era inchis, dat fiind faptul ca azi este President's Day si cofetaresele si-au luat liber. Atunci mi-am zis ca daca tot am ajuns in zona cu localuri romanesti, sa ma opresc la restaurant romanesc sa ma tratez cu o ciorba de perisoare. Mi-am pus pofta-n cui si de la ea, deoarece nu aveau ciorba de perisoare. Si pentru ca nu am mai mincat ciorba de fasole de nu mai stiu cind, atunci am zis ca daca tot am ajuns pe vremea asta de balegareala pina in Sunnyside, (care numai sunny nu era), macar sa maninc ceva, fie ea si ciorba de fasole, care a fost delicioasa, cel putin. Macar asta mi-a placut azi: fasolea din ciorba. Acum sa vedem daca o sa tragem pirturi. Mi-e sila de iarna asta care parca te prosteste, te invita doar la mincat si la vegetat. Mda! Nu am un tonus bun. Am facut 4 poze azi, am revenit la breton.

*** Mi-am mai cumparat chestii pentru casa si am descoperit o noua pasiune, aceea sa cumpar farfurii, cani, si perne decorative.(parca-mi string zestrea). De cite ori ajung intr-un magazin cu accesorii de casa, hop, bag ba cite-o farfurie, ba cite-o perna. Dar pernele sint asa de dragute, umflate-n pene si colorate, sa tot dormi pe ele, ca nu tin doar de decor, sint si moi. Bine, una are o fundaloaie mare, nu cred ca mai incape capul cuiva acolo. Ceea ce nu imi place insa, sint ramele de fotografii. Imi place sa vad la altcineva, insa nu sa le am eu. Probabil ca s-ar crede ca am poze cu mine prin toata casa, ei, ma iubesc eu, dar inca nu sint indragostita de mine sa ma vad prin toata casa, in fiecare colt sau pe fiecare masa. Bineee, va las acum, ma duc... nu stiu unde ma duc, da' gasesc eu! Pe curind si mai scrieti si voi de una, de alta, sa nu am impresia ca vorbesc singura!

LATER EDIT: In pozele de ieri se vede ca era uscat, zapada aproape disparuse. Azi dimineata cind m-am trezit, iacata ce am descoperit dincolo de fereastra. Click AICI

Maimutica fara cercei

2010-02-04T18:44:00.021-05:00

Cineva ma tot cicaleste ca de ce nu port cercei. Azi m-a cicalit iar ca am urechile golase. Mie nu imi plac bijuteriile, eventual, le admir la alte persoane, (de sex feminin, pentru ca la barbati, chiar sint a big turn off) dar nu sa le port eu. Curios este ca pe vremea liceului imi placea sa port cercei si margele. Ma apuca risu' cind dau de poze vechi in care cercei mari imi atirnau de urechile mele mici. Intre timp preferintele in materie de accesorii s-au schimbat si astfel le-am eliminat de tot. Nu numai ca nu-mi place sa port bijuterii, dar ma si incomodeaza, am impresia ca e ceva in plus pe mine. Prin urmare, diamantul nu este cel mai bun prieten al meu, cum spune vorba unei reclame, cum ca diamantul este cel mai bun prieten al femeilor. Ma lasa rece. Mai bine imi iei o cutie mare cu ciocolata. Ce de-a modestie pe capu' meu. Nici nu s-ar fi crezut! Dar nu exagerez cind spun ca nu iubesc podoabele. Si de cite ori persoana respectiva imi atrage atentia sa imi infig cercei in urechi, eu ii spun ca sint sofisticata si fara sa ma inzorzonez, nu am nevoie de accesorii aurii sau argintii. La fel si cu lenjeria intima, nu as putea purta nebuneli dintr-astea. Mi se par complicate, atitea funde, sireturi, dantelarii, barete, pentru ce? sa le dai jos oricum, sau...sa ti se dea jos oricum. Parca ai fi intr-un cabaret sau...bordel. Nu stiu, asa percep eu genul asta de lenjerie intima. Fiecare are preferintele lui, desigur, sa nu imi sariti in cap. Eu iubesc bumbacul. Si nu cred ca barbatii se dau in vint dupa astfel de lenjerie intima, atunci cind se afla sub plapuma cu o femeie. Sau cumvaaaa.... Oricum, multa munca pe capul lor la "descheiat si desfacut". Eu, daca as fi barbat, as vrea ca femeia in intimitate sa mi se dea simpla si totusi sa-mi fie atragatoare prin nuditatea si erotismul ei, fara sa se foloseasca de Victoria's Secret. Ei, si cu astea fiind spuse, va imbratisez cu drag!

PS: Peste 2 saptamini eu am musafiri. Am emotii pentru ca, de regula, eu sint musafir si nu gazda. Insa hai, Doamne Ajuta, sa nu las musafirii sa moara de foame ha ha ha, la cit de "gospodina" sint la bucatarie, dar onesta cum sint prin nastere, i-am avertizat deja ca bucataria e a lor, se pot auto-servi.

LATER EDIT: "Whatever u give a woman, she will make it greater. Give her sperm, she will give u a baby. Give her a house, she will give u a home. Give her groceries, she will give u a meal. Give her a smile n she will give u her heart. She multiplies and enlarges what she is given. So if u give her crap, be ready to receive a ton of craps..." Aha!!!

Nedumeriri

2010-01-27T20:18:00.004-05:00

S-ar putea sa nu ne-ntelegem in postul asta, sau mai bine spus, s-ar putea sa nu pricepeti ce vreau sa spun-transmit, pentru simplu' fapt ca este cam complicat de explicat in citeva vorbe despre starea mea din ultima perioada, mai ales ca niciodata nu m-am confruntat cu astfel de nebuloase. De cind ma stiu, am fost minata si dominata de o anumita dorinta, uneori, chiar obsesie, asta ca sa subliniez intensitatea si dramatismul dorintei ce punea stapinire pe mine, in anumite etape din viata mea. Gindul ca aveam la ce sau la cine visa, ma tinea treaza, "batalia" pentru a obtine acel ceva ma provoca si ma tinea vie, indiferent cit de greu parea de atins dorinta, mie mi-era bine si ma simteam motivata si determinata. Exemplul cel mai relevant ar fi dorinta mea de a trai in America si nu oriunde, ci la New York. Deci dorinta mi-era nu numai clara, dar si specifica. Chiar daca la un moment dat parea o himera, o utopie, m-am invirtit, sucit si rasucit si hop, am ajuns si in Haberica si dorinta mi-a fost bifata. Lista ar continua cu astfel de exemplificari, dar vreau sa ajung la problema care ma macina de ceva timp, anume, in aceasta bizara etapa a vietii mele, nu-mi doresc nimic cu adevarat, nu doresc pe nimeni cu adevarat si asta nu numai ca ma face sa lincezesc intr-o stare de indiferenta, dar daca cumva trebuie sa ma ingrijorez? Pentru ca nici ingrijorata nu sint. Tot ce vreau este sa VREAU ceva cu ADEVARAT, vreau sa pot sa vreau (din nou), vreau sa-mi suflec minecile si sa pornesc la atacul dorintei, la atingerea ei, vreau sa rivnesc ceva sau la cineva (chiar si la bunul altuia, numai sa rivnesc odata hi hi hi). Nu-mi dau seama de unde atita lipsa de dorinta, interes, visare, ca tare buna mai eram la visat cu ochii deschisi sau la caii verzi de pe pereti. Mi-e dor sa vreau, numai ca nu vreau, nu-mi vine si cu asta basta. Of, ca de fapt nici nu mi-e dor, deci se anuleaza cuvintul dor, ca de aici porneste drama mea, in fond. Daca m-ati inteles si aveti solutii, le primesc la casuta postala de sus (vorba vine). Un lucru va mai spun, mie nu imi plac sfaturile, nici sa le dau, (decit daca mi se cer) nici sa le primesc, mereu am facut cum am vrut eu si n-am ascultat de nimeni, dar acum as fi curioasa sa aflu daca cumva am innebunit, iar eu nu stiu ha ha ha. Rog seriozitate, asadar.***Mai nou, dragii mei, mi-am reactivat contul de pe Facebook, pe care inca nu il inteleg (ca de asta mi-l dezactivasem) si ma oboseste rau, nu pricep care pe care, cine pe cine, atitea caracteristici si desenele, rindunele, floricele si reclame, dar na, mi-am zis sa fiu si eu pe acest Facebook, ca numai de acolo nu mai lipseam. Si cind colo ce sa vaz? Toti cei de pe bloguri sint pe Facebook. Doamne, nici acolo nu scapam unii de altii! Ma gindeam ca o fi vreo lume noua, da' de unde. Pun pariu ca la rindul lor, toti cei care dau de mine si acolo, isi dau ochii peste cap si exclama: poaaah, nici aici nu scapam de narcisista asta de ina new-yorkina care iara isi intinde toate pozele de ne ia tot spatiul de pe facebooku' asta, ca parca nu ii mai ajungea blogspotu'. Na, ce sa va fac, mai suportati-ma un pic, pina imi gasesc dorinta aia despre care va povesteam si dupa care o sa ma fac ocupata sa alerg in atingerea ei, a dorintei, adica. Deocamdata nu fug dupa nimeni si nimeni nu fuge dupa mine. Macar e reciproca treaba, nu? Dar nu in asta sta gravitatea conditiei mele actuale, ci in faptul ca nici nu doresc sa fug dupa cineva si nici sa fiu fugarita. Ati obosit cumva cu aceasta intimitate a postului meu din 27 ianuarie 2010? Si ca sa va obosesc in continuare, conchid asa cum am inceput: imi lipseste dorinta de-a dori! Zbang! Bine, va puuup, muahhh!

Din valiza cu amintiri...

2010-01-18T09:09:00.008-05:00

Acum citiva ani am fost intr-un road trip in Arkansas. Curiozitatea mea mare era sa calaresc. Un cal, ce altceva? Eram in culmea bucuriei ca voi defila prin padure calare pe un cal. Bucuria mea a tinut doar pina in momentul in care mi-am suit fundul pe spinarea calului naravas, care a luat-o la sanatoasa fara sa am timp sa ma obisnuiesc in circa lui si care mi-a dat cu coada peste mina intr-un mod constant.Toti caii mergeau frumos, organizati, numai al meu o lua pe aratura. Vezi foto AICI Atunci am realizat ca nu mi-e bine deloc cind nu sint in control si ca da, I've got a controlling personality.Traseul dura in jur de 2 ore si implica trecut prin apa, suit si coborit povirnisuri, toate astea cu mine calare pe cal. Am stat incordata timp de 2 ore, incruntata si timorata ca animalul de cal o sa o ia la fuga prin padure, fara sa tina cont de mine. Am mirosit a cal 2 zile si m-a durut posteriorul alte citeva, de la atita incordare, de frica sa nu ma arunce calu' nebunu' in vreun boschete. De cite ori am repetat cuvintul -cal-? Prea multe, stiu! Chiar si instructorul a zis ca e ceva in neregula cu acel cal, care, de obicei, era pasnic si linistit. Asa ca visul meu de a calari s-a dovedit a fi o eroare ce s-a transformat in oroare si de atunci mi-am zis ca in viata mea nu o sa ma mai sui pe un cal. Un lucru am descoperit, totusi, nu-mi place cind lucrurile imi scapa de sub control si nu le pot manevra dupa bunul plac. Asa aratam dupa 2 ore de calarie prin padure. O alta dovada ar fi AICI unde eram intr-un roller coaster ce subit a luat-o la vale, cu spatele, pe intuneric bezna.(eram mai negricioasa pentru ca ma bronzasem). Da, asa arat eu cind nu pot controla ceea ce mi se intimpla, isterica si mutilata hi hi hi O alta curiozitate ce o aveam, era sa sar cu parasuta. Intre timp, se pare ca m-am facut mai fricoasa, nu as avea tupeul sa ma arunc dintr-un avion atirnata de un balon. Credeti ca e adevarat? Cu virsta devenim mai domoliti si mai putin dornici de aventura? hmmm ***Acum sint harnica, ma duc sa spal rufe, azi nu se lucreaza, este Martin Luther King. Stam acasa si sintem platiti. Nu-i chiar naspa in Haberica asta, nu? ha ha ha

PS: In pozele de pe cal, eram mai rotunjoara, iar parul scurt era preferatul meu.

LATER EDIT: Stralucesc!!!!!!!!!!

Sa ne -simtem- bine!!!

2010-01-07T15:15:00.006-05:00

Ianuarie, luna in care m-am nascut! V-ati prins, nu? Bat apropo-uri sa imi spuneti "La Multi Ani." Imi amintesc ca la scoala niciodata nu imi placea sa se stie ca e ziua mea de nastere, nu am servit niciodata colegii cu bomboane cum se obisnuia, nu imi placea acea atentie, sa mi se cinte -La Multi Ani- si toata lumea sa se uite la mine (greu de crezut, nu? la cit de exhibitionista ma desfasor aici). Este o iarna aspra in NY, dar cu toate astea m-am dus intr-un loc care-mi place mult si iacata-ma in primele fotografii pe 2010. Stiti ce am chef sa fac in ultima vreme? Sa vizionez filme thriller si nu stium cum, greu gasesc ceva care sa-mi placa. Poate stiti, sint mare fan filme thriller, suspans. Sa-mi recomandati, prin urmare, un thriller bun. Voiam sa mai spun ceva, dar am uitat, asa ca nu-mi ramine decit sa va sarut cu drag! aaa, stiti ce vreau sa mai fac? Sa ma plimb cu asta. Se foloseste aceeasi cartela de calatorie pentru autobuz si metrou.

PS: Acum haideti sa dansam si sa ne -simtem- bine asa cum propuneam in titlu! Oare ce ne-am face fara muzica? V-ati intrebat vreodata?

LATER EDIT: Veniti la tort.

Welcome to Ohio!!!

2009-12-28T06:01:00.007-05:00

Sa intram direct in subiect: am avut un Craciun rustic, interesant in Ohio ... unde mi-am amintit de viata la tara si de o perioada in care eram mai tinara si mai nelinistita decit sint acum. Am mai fost, deci, in Ohio si nu-mi place midwest-ul american pe care l-am strabatut destul de bine acum citiva ani si pe care il gasesc monoton si flat. Am petrecut o vara in Ohio, toata ziua stateam in lanurile de porumb si vorbeam cu greierii,(vezi foto) pina cind m-am saturat sa ma conversez cu ei si asa am inteles ca pentru mine este f. important locul in care traiesc, oricita dragoste as avea linga mine...daca nu stau intr-un loc care sa-mi placa, dragostea primita nu are efect si semnificatie.. DA! That's me! Unii fac misto de mine si imi spun ca la un moment dat o sa las dracu' NY-ul si cine stie unde voi ateriza sa-mi urmez inima... Ii contrazic...(sau poate la vreo 70 de ani cind o sa fiu prea babacioaica sa mai tin pas cu ritmul de aici, dar nici atunci...) mi-amintesc cum, atunci, in Ohio, m-am dus la un salon sa ma fac mai fina decit sint deja(hi hi hi) si habar nu aveau ce este aia waxing. Acum nu am fost sa "cercetez" zona, ci in vizita, unde am avut o gazda f. ospitaliera si care a oferit un Craciun tipic romanesc( de care aproape uitasem). Uitasem cit de petrecareti sint romanii, cit de multi cirnati maninca si cit vin sint in stare sa bea la astfel de ocazii..a fost prima mea petrecere romaneasca de cind traiesc in America, ma refer la genul de petrecere numai cu romani,(doar o americanca s-a ratacit pe-acolo, care, apropos, mi-a zis ca ii place stilul romanesc de a petrece) mincare traditionala, muzica lautareasca, de pahar: gabi lunca, gica petrescu, romica puceanu...bine, s-au strecurat si niste manele, ca doar nu scapa nimeni de ele. Din fericire nu au fost fani manele asa ca nu s-au cintat decit vreo 3. Am retinut un refren: "astea sint zilele mele, una buna, zece rele: ha ha ha...fredonez manele acum....Cine naiba le-a inventat, nu stiu... Recunosc, sint o persoana plictisitoare cind e vorba de petreceri. Mai bine ma lasi acasa. Nu beau, nu dansez, ma bitii pe scaun si astept desertul, bucurindu-ma de voia buna din jur, doar ca eu nu sint genul sa ma dezlantui...nu cred ca am dansat la mai mult de 3 petreceri la viata mea, mai ales ca ma apuca somnul inainte devreme. Am intilnit niste romani f. draguti, care si-au construit o viata frumoasa si linistita in orasul american Ohio.
***Si acum, pentru ca I love my generation si muzica ei, va dedic un cintec.. AICI sint poze recente, sa-mi faceti din mina, acum la final de 2009, in care mi-ati tinut de urit pe acest blog care, initial, a fost facut dintr-o intimplare, fara sa-mi treaca prin cap ca aveam sa ma apuc de bolborosit pe el si sa fiu activa. Nici nu auzisem de cuvintul asta-blog- Intre timp, m-am lamurit!

PS: La NY, la un moment dat, au dat nametii peste mine si ca-n fiecare iarna, eu astept primavara! Atunci cind ma uit pe geam, imi imaginez ca in loc de copaci dezbracati, vad frunze si crengi vii, in loc de zapada, vad iarba. In alte cuvinte, imaginatia mi-e bolnava. Voi ce asteptati? pe mine, nu? (glumeam, desigur). va sarut, muahh

LATER EDIT: In prima zi a lui 2010 am fost la filmul "Avatar". Frumoooos....Merita vazut in 3D pentru efectele speciale! Vizionare placuta!!!

Bolboroseli!!!

2009-12-16T08:35:00.005-05:00

Ce faceti? Va pregatiti sa veniti la mine cu plugusorul? Bine faceti! *** Nu stiam ca odata ce te muti la casa noua, apar si mici inconveniente, cum ar fi instalarea internetului, umblatul dupa mobila si nu numai.

Tehnologia asta, care, admit, ne simplifica viata, are si un dezavantaj, mai ales cind dai telefon la lumina, gaze sau cable service si te trezesti ca vorbesti cu niste roboti, care iti spun ca reprezentantii de la customer service sint ocupati cu alti clienti si ca the estimated waiting time este mai mult de 20 de minute.(incredibil). In ultima perioada, mi-a fost pusa la incercare rabdarea, la care, de regula, stau prost, iar urechile mi s-au incins pe telefon, tot asteptind sa aud o voce umana de partea cealalta a receptorului, iritata fiind sa aud numai roboti si masini. In asa hal ma facusera cu nervii robotii de la serviciul de Internet, incit m-am imbracat si m-am dus direct la ei la office, frustrata si zburlita toata si le-am zis ca vreau sa vorbesc cu o faptura umana, cu un OM, cu cap, picioare si miini, ca m-am saturat de roboti, care nu se pricep sa-mi rezolve problemele tehnice cu care ma confrunt. Am facut parte din categoria- irate clients- cu care ei au tactica profesionala sa te calmeze, sint f. buni americanii astia la customer service.(adica stiu sa te abureasca hi hi hi). Una din optiunile care ma enerveaza cel mai rau este cea in care robotul iti comanda sa spui cu voce tare numele, si care, dupa ce i-l spui, el, robotul, zice ca nu a auzit, iar tu te simti un caraghios ca un robot are neobrazarea sa nu-ti receptioneze numele. In fine, acum m-am calmat, dar a trebuit sa imi descarc ofurile si pe cale virtuala. ( ce sa fac si eu, unii se agita cu politica, altii cu robotii telefonici). Dar m-am invatat cu o rutina calma si care se desfasoara lin, de aceea ma precipit cind ceva sau cineva imi disturba ambianta si planul meu nu decurge dupa cum mi-am propus, iar sistemul are lacune. Oricum, chiar si dupa atitia ani, zimbesc cind mi se adreseaza, in special la telefon cu" Ok, Ms. Bixeid, can i have your social security number?" imi place cum suna, Ms. Bixeid-ul asta. Nu ma deranjeaza deloc, dimpotriva, ma amuza, in fond si eu, la rindul meu, stilcesc numele multora, avind in vedere ca lucrez cu publicul. *** Aici sint citeva poze de la" The Rockettes", the popular NYChristmas show, la care am fost zilele trecute si care mi-a placut muuult. Daca veti petrece Craciunul la NY, sa mergeti la Radio City Music Hall sa vedeti acest minunat spectacol. Nu oricine poate fi a Rockette girl. Dansatoarele trebuie sa aiba the same figure, ca sa poata reda o sincronizare perfecta si o precizie unica care te uimesc. Poza de sus este de la spectacol, dar am ramas fara baterie la camera si nu am mai apucat sa si inregistrez, asa ca am gasit AICI una din partile mele preferate si anume" The wooden soldiers". Finalul e haios!

PS: Sa nu uit, prima oara cind am fost la magazin sa imi iau sofa bed, bed frame, coffee table, nightstand, m-am intors acasa cu 2 perne, 3 becuri si un cosulet impletit de pus chestii in el, ca cine stie, poate aveam de gind sa plec la padure la cules de mure si cosu' imi mai lipsea... asa de priceputa sint la cumparat mobila si la gospodarit. Dar ma rog, a doua oara mi-a iesit.Va sarut cu drag si sarbatori frumoase si sa ne auzim-vedem cu bine pe 2010, in care am de gind sa fiu foarte ocupata cu, atentie, ...dragostea! Voi reveni cu un Later Edit la acest post ca sa-l facem cel mai lung pe anul asta si cel mai variat!!!

Hello! is it me you are looking for?

2009-11-30T17:05:00.007-05:00

I love Astoria! The surprise factor: autobuzul ma ia din fata casei si ma lasa fix in pix in fata cladirii in care lucrez. Timpul efectuat: 20 de minute! In New York nu prea ai asa ceva, distantele fiind mari, unii fac chiar si mai mult de o ora pina la serviciu.(inainte faceam o ora, ceea ce nu ma deranja, atita timp cit metroul era express, dupa ce nu a mai fost, am vrut sa ma mut, unul din motive asta a fost). The fun factor: merg la acelasi supermarket la care mergeam cu ani in urma cind locuiam aici. There is a very high chance to bump into my ex... Uhhh, I love my life! Acum ma confrunt cu o dilema interesanta cum ar fi: imi place mult sa locuiesc singura, dar in acelasi timp gasesc draguta si coabitarea.(cum? draguta? asa descriu eu actul de a trai cu cineva? ca fiind doar dragut?) Oare cum sa fac sa le am pe amindoua? Ma tem ca it's complicated, cum povesteam AICI. Cred ca am nevoie de-un castel hi hi hi.

PS: De ce toate femeile maritate si cu copii, imi aplica in ultima vreme intrebarea daca am de gind sa ma marit si sa fac copil, de parca asta ar fi menirea femeii in lume, sa faca un barbat fericit si sa reproduca. E vreo problema?

LATER EDIT: maritatelor,(cele pe care le stiu si pe care le iubesc, de altfel) sa nu sariti cu gura pe mine, va rog!

28 Noiembrie 2009, New York City

2009-11-28T19:30:00.006-05:00

Este Simbata seara dintr-un Noiembrie, care pina acum a fost insorit, racoritor si foarte agreabil. Instalata in noul culcus de care sint tare incintata, ma plimb de colo- colo si realizez ca toate sint aranjate, puse la locul lor. Zilele astea, am fost ca o furnica pe un musuroi, adica harnica, asta ca sa stiti. (dar oare de ce o femeie are nevoie de atitea perechi de pantofi si posete, ahaaa, americanii sint de vina.....era un cintec romanesc, l-am fredonat zilele astea cind imi impachetam si despachetam cutiile). Mai am nevoie de o canapea si un pat, ca de somn facem rost, nu? Daca veniti acum la mine, va culc pe jos sau...cu mine-n pat. (nu sforai). Azi mi-am luat un scaunel ca sa pot ajunge la rafturile din dulap care sint prea inalte, iar la mine procesul de crestere in inaltime s-a oprit mult mai devreme. Mi-e tare drag cartierul asta unde practic am prins radacini, fiind primul loc unde am sosit din Romania. Ma simt parca si mai acasa aici decit ma simteam in Brooklyn, caruia, inca, nu-i duc dorul. Aseara, pentru prima oara in viata mea, m-am imbatat ( cu sangria). Nu mi-a placut niciodata ideea ca o femeie sa se imbete, dar cu toate astea, am vrut sa vad cum este si am zis sa profit si de ocazie, sa celebrez mutarea mea. Am descoperit ca atunci cind sint cu capul turmentat, sint foarte fericita, cu un tonus ridicat, ca si cum toate grijile din lumea asta sint sterse, coerenta si volubila si am tendinta de a merge foarte rapid, aproape s-o iau la fuga, asa ca, daca vreti sa va luati la intrecere cu mine atunci cind sint manga(hi hi hi), s-ar putea sa pierdeti.Ciudat efect are alcoolul asupra creierului meu. Voi cum reactionati atunci cind sinteti cu ceva alcool in sistem? Se stie ca fiecare reactioneaza diferit. Aici s-a celebrat Thanksgiving, am cumparat ditamai porcu' de curcan, ca o vegetariana ce am esuat sa fiu si am baut egg nog, bautura specifica de sarbatori. La radio, astia au inceput deja cu muzica de Craciun, curtile oamenilor sint decorate foarte creativ si cu bun gust, unele arata ca Magic Kingdom de la Disneyworld. Prin urmare, intram in ultima luna a lui 2009. Oare ce sa ne mai dorim pe 2010? cum? 2010? mi-amintesc cind prin 1998 vedeam filme cu actiunea petrecuta in 2010 si parea un numar de neatins, ca doar erau filme sci-fi. Mda! hai va pup acum si dati-mi vesti bune despre voi! Cu drag, Ina

Good Bye, Brooklyn!!!

2009-11-18T20:15:00.013-05:00

Acesta este ultimul post pe care il scriu din cartierul Brooklyn, unde am petrecut una din cele mai frumoase etape din viata mea din New York si totodata, una din cele mai urite. Una din cele mai frumoase, pentru ca aici am fost pentru prima oara independenta si aici am trait prima si marea mea dragoste. A fost una din cele mai urite, pentru ca tot aici am cunoscut prima si marea mea dezamagire si... 3 ani de solitudine pura. (singuratatea mi-a placut mereu, dar nu in cazul in care sa fiu dezamagita si sa tinjesc dupa o himera). Sa se inteleaga ca prima si marea mea dragoste este de fapt prima si marea mea dezamagire, ca doar nu? ele sint legate unele de altele si toate lucrurile frumoase ajung la un final. ( pe vremuri, cind eram infatuata si refuzam sa cedez in fata dragostei, credeam ca o sa scap de chinurile inimii hi hi hi) Oricum, am de gind ca prima si marea dezamagire sa fi fost si ultima, deoarece nu ma descurc deloc cu dezamagirile. Acesta este ultimul post scris aici, deoarece ma voi muta asa cum va povesteam. Am gasit un apartament dragut, cu 3 camere, pe gustul meu, in cartierul unde am mai stat, ca tot ma pricep eu sa ajung de unde am plecat. (numai ca de data asta, este in sensul frumos). Stiam ca sint atasata de locuinta asta si de cartierul frumos care m-au gazduit atita timp, dar nu ma asteptam sa mai si pling acuma, dar of, sensibila si nostalgica din mine si-au spus cuvintul. Apoi mai sint si oamenii minunati pe care i-am intilnit aici si de la care, dupa aproape 7 ani, imi iau ramas bun. Nu ca as pleca prea departe, insa cu siguranta nu ii voi mai vedea asa des. Nu voi mai locui aproape de plaja si Ocean, unde mergeam pe jos, ci aproape de electricul Manhattan. Ma simt mai bogata, mai puternica, mai implinita decit cea, care, acum 7 ani sosea in cartierul Brooklyn, pe care nu-l vazuse niciodata. Eram pentru prima oara single si pe cont propriu.( am stiut mereu ca o femeie trebuie mai intii sa invete sa traiasca singura, sa se descopere, sa afle, sa se cunoasca). In cei 7 ani de locuit singura, am dus la implinire un plan vechi de-al meu din Romania, anume, sa ma rasfat (ca un pic mai aveam si la sapa de lemn ajungeam ha ha ha) sa bintui prin lume, sa nu dau socoteala nimanui, sa fiu libera, sa fiu buna, sa fiu a dracului cind trebuie, sa ma apar de oameni uriti si rai, sa am grija de mine si lectia cea mai utila pe care am invatat-o este urmatoarea: -sa te bazezi doar pe TINE- Si daca ar fi sa o iau de la capat, fara indoiala, la fel as face, aceleasi greseli, aceleasi alegeri. Asadar, voi incheia o perioada cu interesante transformari si voi incepe alta intr-un loc nou and cozy. Imi va fi bine acolo. Nu are cum altfel! Si trebuie sa celebram, nu? Asa ca va astept la un pahar de sampanie! Dar sa lasam palavragelile si sa trecem la impachetat si despachetat!

PS: Poza de sus am pus-o in amintirea vremurilor brooklynete. Nu-mi pasa de frumosul Atlantic si astfel eram o navetista indragostita pe ruta New York -Bucuresti, caci va amintiti? Traiam prima si marea mea dragoste....Noapte Buna!

LATER EDIT: Imi place partea asta cu mutatul in casa noua, dar vai, uitasem ca trebuie sa organizez lucrurile si sa le mai si impachetez si transport. Nu stiu de ce sa ma apuc mai intii, imi vine sa ma bag si pe mine intr-o cutie sa fiu transportata laolalta cu toate lucrurile. Uhhh, acum am nevoie de mult spor la treaba!!! Iar asta e pentru TINE!

Fara titlu!!!

2009-11-04T19:30:00.008-05:00

Am impresia ca va ginditi la ce mai fac si daca m-am mutat. Sa va aduc la cunostinta, asadar, ultimile noutati din viata mea de new-yorkina. Dupa ce am constatat ca nu ma descurc de una singura sa imi gasesc un apartament pe plac, am apelat la o agentie imobiliara...Comisionul lor inseamna chiria pe o luna.(in jur de 1100$-1200$, ca sa fie si un blog informativ) Asa este, comoditatea m-a costat de cind ma stiu, insa chiar ma streseaza sa umblu ca naluca dupa o locuinta, asa ca astept sa mi se aduca mura-n gura oferte. Important este ca nu ma grabeste nimeni, nu e nici o urgenta, ci este dorinta mea de a schimba decorul, simt ca ma sufoc de la o vreme.(si cit de mult iubeam acest Brooklyn, cu verdeata si casele lui mari, v-am zis ca locuiesc in cartier evreiesc, cred)... Cum era zicala aia?" sa schimb aerul si...fraierul" hi hi hi.... Sa revin la acesti agenti imobiliari care au un singur scop: sa te jumuleasca de bani. Am abandonat 2 (m-am facut a dracului) dupa ce mi-am dat seama ca pe linga faptul ca parca imi ofereau only the rejects, aveau neobrazarea sa umfle pretul dupa bunul plac. Recunosc ca nu le am deloc cu negociatul, insa am strimbat din nas constant atunci cind veneau cu un pret nesimtit. Adica la telefon cind vorbeam cu ei, spuneau un pret, cind ajungeam la fata locului, pretul era schimbat...urit business-ul asta...in fine, pina la urma mi-a fost recomandat un alt broker( a female one) care cred eu ca ma va ajuta. Se stie ca New York si Los Angeles sint orasele cele mai scumpe din US si am impresia ca in New York platim taxele cele mai mari****. Sa nu uit, am fost la vot, am votat primarul NY-ului.. Imi place ca pe cine votez, este ales...asa a fost si cu Obama. Bloomberg, primarul reales al orasului New York, e -destul- de bogat sa nu vrea salariul primariei,(saracu', ce greu i-o mai fi si lui) a fost democrat, republican, acum este independent si munca lui de primar o face de placere, voluntar, din pasiune.... Frumos din partea lui. Unii il acuza ca manipuleaza lumea cu banii lui, insa, personal, cred ca in general, noi, oamenii, cu sau fara bani, la un nivel mai mare sau mai mic, ne manipulam si folosim unii de altii... Ce imi place cel mai mult la acest personaj politic, este faptul ca he's a self-made millionaire. Admir oamenii care o iau de jos in sus, cind e vorba de agonisit averi si bunuri. Una din ultimile lui reguli, care la prima vedere pare absurda, but somehow it makes sense si care nu stiu daca este oficiala inca, prevede fumatul interzis in parcuri, ca sa pastram aerul curat... Mie, care sint impotriva tutunului, imi place regula asta, dar sint sigura ca sarmanii fumatori nu o aproba.. Dar putem face un sondaj aici, sinteti sau nu sinteti de acord dragi fumatori si nefumatori, sa se interzica fumatul in spatiile verzi? Ma rog, ce vorbesc eu aici de politica, voiam insa sa mai spun ca imi place sa merg la vot, e o atmosfera placuta, oamenii sint optimisti, prietenosi. Ce altceva sa va mai spun? Mai intrebati-ma voi de una, de alta...pina atunci, va sarut cu drag si voi reveni cu un Later Edit si niste poze noi!!! Cu zimbetul pe buze, va parasesc acum!!!

Later Edit: In direct din BOSTON: Am strabatut America frumoasa in lung si-n lat si uitasem de Boston, despre care auzisem ca este un oras studentesc, cu multa activitate. Prin urmare, am ajuns si la Bostoooon, unde inca ma aflu! Asa se pare, Boston is a college town, un oras cu mult tineret, dar tare friguros, fapt care ma cam siciie, avind in vedere ca sint racita...(la ce am mai facut flu shot, nu stiu). Nici nu-mi vine sa mai ies din hotel, mai ales ca panorama de la etajul 40 unde este cocotata camera, ofera o priveliste cuprinzatoare a orasului. La ce sa mai ies sa explorez locurile pe jos si in frig,(32 de grade F) cind pot sa stau sa ma uit pe geam, nu?...adevarul ca se vede totul ca o chichineata de aici din virfu' "muntelui betonat si sticlos". Nu prea am chef de pozat pentru ca mi-e frig si nu-mi pot tuguia buzele ha ha ha si nici manusi nu am., dar am facut totusi citeva si am de gind sa trag o fuga pina in campusul studentesc de la Harvard University si o sa mai adaug citeva atunci...deocamdata, incalziti-ma cu imbratisarea voastra AICI si AICI

Bum! Bum! Bum!

2009-10-21T18:20:00.010-04:00

Se stie ca sint o nefericita pe timp de iarna cu sarbatorile ei stralucitoare si zgomotoase. Trairile mele launtrice imi sint atit de grave, incit ma simt insingurata si izolata si indiferent cit de multa afectiune as primi din jur, nu-mi ajunge. Iarna, sint o nesatula, cum ar veni. Toamna, de asemenea. Simt nevoia acuta de socializare si imprietenire (era sa scriu imperechere) astfel ca imi vine sa fiu prietena tuturor si iubita multora hi hi hi (numai prostii vorbesc pe blogul asta). So, let me rephrase, sa se inteleaga ca a fost o gluma: deci am chef sa fiu prietena tuturor si iubita doar a unuia. Oare ce se mai intimpla prin lume? Eu nu citesc ziare, nu urmaresc stirile, sint o ignoranta fericita, cum ar zice gurile rele. Sa le fie de bine. In alta ordine de idei, am fost la teatru. Nu mai fusesem demult si era timpul. Soooo, am vazut Hamlet, iar Jude Law gave a brilliant performance. Nu este unul din preferatii mei, dar acum ca l-am vazut in carne si oase, trebuie sa admit ca nu este doar un barbat cu un sex-appeal grozav, ci si inzestrat cu abilitati artistice deosebite. (dar tare mic de statura mi s-a parut, ma asteptam la o prezenta masculina impunatoare, cind colo, un prichindel).Citisem criticile inainte sa merg sa-l vad si numai cuvinte de lauda ii erau adresate. Pe buna dreptate! Ma rog, eu, care nu am nici un talent si nici o veleitate artistica, admir pe oricine este capabil sa recite o poezie, sa deseneze o floare sau sa cinte la un instrument. Daca stii sa faci unul din aceste lucruri, in ochii mei esti deja artist. Si tot urmarind-ul cu privirea pe Jude Law asta,(timp de 3 ore) foarte implicat in pielea personajului, eu, Ina Beduina, uitasem de tragedia in sine si imaginatia mi-o luase hai-hui, tocmai ce ziceam ca nici macar nu este genul meu de barbat. Ce seara surprinzatoare am avut, asadar! Sa nu uit sa spun ca mi-am amintit de perioada studentiei mele la Bucuresti, cind am fost prima oara la Nottara si l-am vazut pe Horatiu Malaele. Tare incintata mai eram...si desigur, Dan Puric imi placea mult...".Goana dupa fluturi", va amintiti? Se mai joaca? Cum va mai culturalizati, dragii mei romani? In rest, m-am cam saturat sa aud ce ocupati si obositi mai sint unii. Ma plingeam unui prieten ca sint deprimata. Mi-a dat peste nas cu replica:" ai timp de asa ceva?". Asta-i buna acuma. De prostii sa nu ne facem timp? Spuneti voi!

PS: bagati-va nasul AICI

LATER EDIT: Se spune ca in New York omul alearga mereu ba dupa casa, ba dupa dragoste, ba dupa slujba. Eu sint in faza in care alerg dupa o noua locuinta. Desi sint o persoana f.comoda in special cind e vorba de chestiuni dintr-astea administrative, mi-am zis ca mai intii sa caut pe cont propriu si apoi sa apelez la o agentie. E deja o provocare si am obosit, dupa ce am dat vreo 4 telefoane, am vazut doar 2 apartamente, in zona in care vreau sa ma mut. Dar ce dezamagire pe capu' meu sa descopar 2 apartamente, unul mai neingrijit ca altul, ca sa nu mai zic ca intr-unul am gasit un iepure. Da! Ati citit bine. Persoana care tocmai s-a mutat din apartamentul ala, si-a lasat iepurele acolo, iar proprietarul superficial prezinta clientilor locuinta in acest hal: cu pereti vechi si cu un iepure in bucatarie. Initial am crezut ca am vedenii, insa cei care au trecut prin aceasta etapa de cautat locuinta, mi-au zis ca mai am multe de vazut.Cine stie, tura viitoare cind o sa vizionez urmatorul apartament, poate o sa dau de vreo oaie. Mereu am zis ca in New York nu ma plictisesc niciodata si ca viata in orasul asta este una din cele mai palpitante. Nu degeaba locuiesc aici, nu? Bine, hai tineti-mi pumnii sa gasesc, cit mai curind, o locuinta draguta si simpla, asa ca mine! hi hi hi

Una aventura!!!

2009-10-10T20:32:00.009-04:00

Foarte incintata sint ca am pasit in Florida portocalie unde m-am mai infruptat dintr- o bucata buna de vara, (si ce vara dogorita) anotimpul pe care il iubesc cel mai mult.

La Florida am mai fost, dar nu la Orlando, ci in Miami, Boca Raton and South Beach, unde am petrecut primul Craciun sub soare. Minunat acolo la Disney World. Your inner child cu siguranta iese la zbenguiala odata intrat in regatul lui Mr.Walt Disney. In primul parc vizitat, -Sea World-, am descoperit o lume plina de culori si miscare a vietatilor de sub apa, nu stiam ca asa minunatii se ascund acolo. Nu sint iubitoare de animale, insa am fost fascinata de balenele ucigase, delfinii si leii de mare care au facut niste spectacole absolut incintatoare. Parcul -Universal Studios- mi-a placut muuult datorita diverselor cinematografe 3D si 4D. Sint dati in pizda ma-sii americanii astia cu tehnologia lor cu tot. Sa nu uit, mi-am zguduit creierii in caruselele alea demente. Nu credeam ca o sa ma mai dau in asa ceva, fiind convinsa ca nivelul de aventura mi-a scazut. Da' de unde? in toate m-am suit, in unele chiar de 2 ori. Descrierea unui trenuloi de ala suna cam asa: this high-speed roller-coaster includes: sudden and dramatic acceleration, climbing, tilting, dropping, cu mentiunea ca daca ai probleme medicale, mai ales cu inima, sa faci bine sa nu te sui. Unele te mai si stropeau cu apa, asa ca in citeva poze voi aparea mai uda si flescaita. Am tipat de m-a luat naiba si m-am schimonosit toata. Stiam ca eu am o gura mica, insa cind am vazut poza ce ti-o face automat in carusel, in care aratam isterica si ingrozita, mi-am dat seama ca oh, ce gura mare mai am. Parcul -Magic Kingdom- este un loc vrajit, unde te simti ca in basme, uitind ca esti om mare, fiind fermecat de ambianta de poveste si culori si uite asa te trezesti ca te sui ba pe- un calut, ba pe-un fluture, facind din ochi Cenusaresei... Piticii lui Alba ca Zapada sint niste simpatici. Imi venea sa-i pup pe fiecare in parte. De dimineata pina seara am ascultat muzica din poveste, clopotei, fluturasi, broscute, iepurasi li li li ki ki ki bi bi bi, ca nu ma impac deloc cu diminutivele astea. Am experimentat din nou free fall, am alergat dupa toate caruselele high-speed, si m-am dus la cele mai multe spectacole, unele fiind destinate numai ptr. copii mici, dar cui sa-i pese? La Disney World ti se permite sa te porti copilareste, sa te maimutaresti, indiferent de virsta si marime. In parcul -Animal Kingdom- mi-a placut un roller-coaster super misto-Everest- in care, printr-un tunel in intuneric bezna, o buna portiune, mergeai cu spatele pe ditamai viteza de tipai de te lua naiba. Sa nu uit, m-am intors ragusita de la atita tipatura. Safari a fost dragut si el desi eram ramolita de la caldura aia inabusitoare. Nu mai vazusem asa gorile mari. Ce pot sa va zic?cind sinteti prea plictisiti si satui de realitatea cacacioasa, luati-va copiii, iubitii, iubitele, amantii, amantele si porniti spre regatul fermecat al lui Walt Disney. Cu siguranta va fi una dintre cele mai distractive vacante. Pina atunci, va trimit fiecaruia in parte un sac de saruturi, de data asta, nu de la mine, ci de la Ciocanitoarea Woody, muahhhh!!!

PS: Din pacate, fotografiile nu redau intocmai frumusetea reala de la Disney, mai ales ca am fost preocupata mai mult sa vad si sa ma hilizesc, decit fotografiatul in sine, dar oricum, puneti degetul pe mine AICI ptr. poze si AICI for 1 video si AICI ptr. un alt video . (intr-unul este The Incredible Hulk Coaster in care m-am dat de 2 ori si m-a durut capul din cauza lui, dar a meritat).

PS1: Si acum, ma adresez acelor romani stabiliti in NY, care stiu ca-si mai pierd timpul pe blogul asta. In urmatoarele luni, intentionez sa ma mut in Astoria, de preferat in private house, la un 1 bedroom apart. Daca stiti ceva, cunoasteti pe cineva cu casa care inchiriaza un apartament, please let me know. Stiu ca e un proces mai lung atunci cind cauti locuinta, de aceea intreb in stinga si-n dreapta, poate se iveste ceva. Multumesc anticipat!

LATER EDIT: Ce faceti, ma'? Nici nu stiti ce sila imi este de sezonul care se apropie. Daca s-ar face un salt magic de la toamna la primavara, ce bine mi-ar mai fi si mie. Sau daca ar exista o pastila care sa ma adoarma pina trece anotimpul friguros, bine ar mai fi ptr. existenta mea simpla. Ce mai face PRO FM? Se mai dau dedicatii speciale? vreau si eu una (hint hint hint) Bineee, va parasesc acum, dar revin curind!

How do you do?

2009-09-24T21:08:00.008-04:00

Repede, repede, sa postez ceva pe luna Septembrie, inainte ca doamna si cucoana toamna sa soseasca neinvitata, cu frunzele ramolite si copacii chelbositi. V-ati cumparat lemne pentru soba? sau va incalziti cu dragostea? Ce bine ar fi daca dragostea asta ar tine de foame si caldura.
Si pentru ca v-am neglijat (dar cum oare sa creasca dorinta), e timpul sa va umplu gurile cu sarutul meu lasciv: muah muah muah. Ce sa spun? ca am fost ocupata? cu ce naiba? aaa, poate cu dragostea! Mereu mi-a luat mult timp chestia asta.Kevin Bacon, care-mi place ca actor, cind a fost intrebat care este secretul mariajului lui, a raspuns : Sex! cit mai dirty! Ce ziceti, e adevarat secretul asta? Atunci, sa ne murdarim-stropim-minjim-terfelim cu d-ale sexului si sa traim in plina armonie unii cu altii. Indrazneste cineva sa refuze invitatia? Atit ii trebuie.
Of course, voi reveni cu impresiile din vacanta despre care mai jos va povesteam. Stiti ce fac eu acum? I create my memories pentru cind nu voi mai fi ce sint acum: tinara si exuberanta!

PS Sa nu uit, New York State este singurul stat care obliga lumea, in special pe cei din medical field, sa-si faca vaccinul anti-gripa. In cazul in care refuzi, te concediaza. hmmm, unde ma credeam eu ca traiesc? in capitalismu' lu' Big Haberica?

LATER EDIT: Am fost la pescuit! Ia de ma vedeti AICI

Cucu-Bau!!!

2009-08-26T13:03:00.008-04:00

Stiam eu ca va sperii! Ia sa vedem ce se mai intimpla in lumea asta virtuala? ca-n cea reala m-am lamurit, este atita liniste, ordine si disciplina, nu stiu ce s-a intimplat cu furtunile, tunetele...pe unde s-au poticnit... nici nu mai cred in chestia aia cu linistea dinaintea furtunii. Oricum, de data asta as avea chef de un tunet mare, sa ma faca harcea-parcea ha ha ha. Ma plingeam ca, dom'le, as vrea sa zburd si nu am pajiste. Voi ati inteles ceva din rindurile de mai sus? Ca eu, nu.(asa este, imi place sa o fac pe nebuna sau cumva asa m-am nascut?) Am observat ca lumea se repeta pe blogurile astea, eu una am scris despre oamenii grasi de 3 ori. Constat ca nu am scris niciodata despre sex. Oare cum am indraznit?(eh, cine are nevoie de asa ceva, se poate trai armonios si fara dinsa'ntrinsa hi hi hi). Citind cartea -Eat Pray Love-, am inteles ca practic asta ar fi mesajul catre omul-cititor, avem nevoie de 3 simple elemente sa ne fie bine: mincare,dragoste si credinta. Chiar cred asta, ne trebuie doar putina vointa si mai multa intelepciune. In ultima vreme ma tot gindesc la copilarie, la anii din scoala generala...atit de mult mi s-au trezit amintirile, incit am inceput sa google niste nume de colegi de clasa...Si ce frumos sa gasesc citiva...vi s-a intimplat, nu? sa intrati pe google si sa tastati numele unor oameni cu care la un moment dat v-ati intersectat, chiar al unui fost iubit, iubita. Am fost asa nostalgica cind am vazut poze cu niste colegi din clasa a 6-a, realizind ca au trecut anii astia ca o vijelie, ca s-au dus si copilarie si adolescenta.... nu imi vine sa cred ca ne-am facut asa oameni mari, ca am crescut, ca am imbatrinit, de ce sa nu spunem adevarul, nu? Surpriza frumoasa a fost nu numai sa dau de anumiti fosti colegi, dar sa si pot comunica cu ei, sa avem afinitati de comunicare, deoarece mi s-a intimplat sa ma reconectez cu oameni din trecut si sa realizez ca nu mai am nici o legatura emotionala cu ei, chiar sa ma enerveze si plictiseasca reaparitia lor in viata mea ca mai bine nu ne regaseam. Si stiti ce ma mai enerveaza? ca veni vorba de enervare. Cind se trezesc unii sa ma apeleze direct pe yahoo fara sa-si dezvaluie identitatea. Se pare ca sint destui care au criza de identitate. Iar lista mea de ignore a depasit-o pe cea de friends pentru ca nu am chef si dispozitie sa o frec aiurea cu necunoscuti virtuali sau sa stau la vrajeli de caca-maca. And now, let's shed my malicious persona and try to be nice again si sa va spun ca la New York este vara minunata, ca-n curind voi pleca spre lumea lui Alba ca Zapada si cei 7 pitici. Daca ati fost la Orlando, la Disneyworld, sa-mi spuneti ce parc v-a placut cel mai mult. Si asa simt ca my adventure level a scazut mult, deoarece nu mai am tupeul sa ma urc in acele deliciously disturbing roller coasters. Se pare ca mi-au pus capac acum 7 ani cind m-am urcat in cel mai rapid si inalt roller coaster, undeva prin Cleveland. Mi-a trebuit o saptamina sa ma recover. Mi-amintesc ca m-a zguduit in asa hal, incit sinii mi-au iesit din bluza decoltata (dragii de ei, ce agitati au mai fost, batindu-se sfirc in sfirc unul de altul, eu fiind neputincioasa sa ii introduc la loc sub bluza, din cauza vitezei cu care ma zguduia trenuletul ala), falcile imi tremurau, ochii mi se invirteau in cap, parul vilvoi, iar creierul meu bagat in sperieti. De atunci, am zis ca niciodata n-o sa ma mai sui in asa ceva. Si nu m-am mai suit. However, acum ca ma voi merge in fabulosul Disneyworld, parca nu ar fi fair sa nu-mi cocot fundul intr-un roller coaster, sau macar intr-o gargarita de aia care se invirte. Ati incercat vreodata free fall? Nu numai de sus in jos, dar si de jos in sus. Cu un fel de lift in aer liber te ridica sus de tot, la inaltimea unui bloc de 7 etaje sa zicem ,dupa care ti se da drumul subit si liber in gol. Sau brusc, esti ridicat de jos in sus. Doamne, sint nebuni cei care au inventat asa ceva..mi-amintesc ca iubitul meu de atunci a zis ca la suitul brusc si neasteptat de jos in sus a avut impresia ca i-au ramas testiculele pe asfalt hi hi hi Bine, ramine de vazut cum ma voi desfasura in lumea lui Mickey Mouse cu care o sa dau noroc. Si sper sa nu fiu turmentata de la roller coasterurile alea, ca sa fac si niste poze dragute. AICI am pus o poza din zona WTC unde se ridica "Gemenii", nu stiu exact cum se vor numi, de fapt! Va sarut! Cu drag, Ina B

LATER EDIT: Eu am long weekend, deoarece Luni este Labor Day si nu se lucreaza. So, if you're looking for troubles, just call me hi hi hi Toata ziua ma hilizesc pe blogul asta! Vedeti ca am ametit setarile la postul asta si de aceea fontul este ca vai de el, insa mi-e teama sa incerc sa corectez problema, sa nu dau, din greseala, delete la blog, mi s-a mai intimplat...voi ce ziceti? Sa stergem acest blog, sau sa ne mai distram un pic? Va puuuup, paaaaa!!!!

Despre oameni de zapada...

2009-08-08T22:59:00.005-04:00

Atrag atentia de la inceput, ca sa nu ma trezesc cu bombardamente, (unii sint ca niste insecte atunci cind se simt avizati) asupra faptului ca in acest post o sa ma leg de oamenii grasi, care, in viziunea mea, arata ca niste oameni de zapada, asa ca rog sa nu se ia personal, nu am intentia sa jignesc pe nimeni, doar ca am dreptul sa imi exprim parerea, fie ea acida. ***Da, dragii mei, din cind in cind (f. rar, mai bine zis) ma mai apuca pofta de hamburgers astfel incit ma duc la McDonald's sau Burger King, asta din urma preferindu-l, de fapt. Aici restaurantele Mcdonald's sint aiurea, alea din Ro stralucesc pe linga astea. Oricum, azi cind am intrat intr-un McDonald's Express (care inseamna deschis 24 de ore, asta mai lipsea, da) m-a izbit o imagine de multa dolofaneala, unul mai gras ca altul, era o femeie rotunda ca un bulgare, care minca la o masa, 2 hamburgers uriasi. Mi s-a implinit pofta doar uitindu-ma la ea. Jenanta treaba! Aici toata ziua se vorbeste de cura de slabire, toate femeile sint la diet si merg la gym. Nu am mai vazut o alta natie atit de obsedata de grasime (din pacate, pe buna dreptate). Eu am mai scris un post sau 2 pe tema asta, dupa atitia ani, inca, minunindu-ma de cele mai mari burduhane, busturi, posterioare, falci si gusi. Deci daca sinteti prea slabi si firavi si vreti sa puneti niste colacioi de carne adevarata pe voi, veniti in Haberica, in nici o luna, sinteti in forma "maxima". Sa stiti ca am momente cind pur si simplu ma incomodeaza ca ma invirt printre ei si aici nu intra cei care au probleme medicale). Adevarul ca nu sint usor de suportat, mai ales cind imi ocupa tot scaunul in metrou. O fesa de-a mea, de multe ori sta suspendata pe linga scaun, ca juma' din el e ocupata de gabaritul de linga mine. Si nu stiu cum se face, insa grasanii astia ochesc de multe ori locurile in metrou linga cei cu a petite frame, asa ca a mea, ca sa se lafaie ei pe ambele scaune. Au si ei micile lor bucurii, se pare... Nu e de mirare ca atunci cind ajung in alta tara, primul lucru care ma intreb este: unde sint oamenii grasi? Imediat sesizez absenta acestora.Sondaje s-au tot facut despre tarile cu oamenii cei mai grasi (America ia premiu intii cu coronita) dar oare exista vreun loc cu cei mai slabi oameni? Nu am auzit, dar mi-ar placea sa existe si asa ceva. Si acum sa lasam birfele astea de duzina si sa ne mai etalam un pic in poze diverse. Cita treaba au unii, nu?

PS: Voi ce faceti acum in August? Sinteti bine, indragostiti, nefericiti, ingindurati, plini de dor, curiosi? Cumva cei care ma cunoasteti personal, in carne si oase imi duceti dorul? Ce stare va acapareaza? ca pe mine ma apuca toate deodata...but humans are emotional creatures. Oh, sa nu uit, o prietena a sosit din Romania si ce credeti? mi-a adus pufuleti. Vedeti? Lucrurile simple conteaza in viata asta mare. Stiam eu!

LATER EDIT: Mereu am zis ca sint destule imperfectiuni si aici. In ultima luna, am deja 2 exemple care arata ca exista mari goluri in sistemul american (mai ales in cel medical) Mai intii, mi s-au pierdut rezultatele de laborator (a doua oara, in 5 ani), si apoi, cind m-am dus la o programare, doctorul era in vacanta hi hi hi. Da! Mi s-a dat un appointment cu un doctor care de fapt se afla in vacanta... Asta mi s-a parut f. tare. M-am intrebat in primele secunde: cumva am aterizat in Romania si nu stiu eu? But anyway, God bless America!!!

Baliverne!!!

2009-07-30T18:35:00.012-04:00

Cred ca unul din lucrurile triste care i se pot intimpla unui om este acela de a-si pierde pasiunea pentru viata, to lose interest in things, sa simta ca atirna, ca nu are nici o directie. In ceea ce ma priveste, mereu am avut cite o tinta, de la o vreme incoace, insa, m-am impotmolit un pic, dar nu se pune. hmm si parca nu-i chiar nasol sa stai atirnat ca un liliac, sa vezi lumea cu fundu'n sus. Jesus Lord, cum? m-am transformat intr-un liliac? Eu, Ina balerina si new-yorkina pe deasupra?! Ei, se intimpla si la case mai mari, nu?.*** Am fost zilele trecute la un brunch interesant, pe o mica croaziera in jurul Manhattan-ului. In loc sa stai acasa sau sa mergi la un local sa maninci, te sui pe un mic iaht si te mai si invirti un pic pe apa. Nu sint mare fan la plimbarea pe apa, insa o prietena a tot insistat si am zis sa accept totusi invitatia. Mi-a placut ca am revazut-o pe Miss Liberty, de ani buni nu o mai vazusem, mi s-a parut mai mititica acuma, spre deosebire de acum 10 ani cind facusem prima oara cunostinta cu ea, si cind mi s-a parut uriasa. Parca mai ieri stateam cu gura cascata si cu capul in sus la dimensiunile colosale de aici... Acum totul mi se pare mic... si voi imi pareti mici, mai ales TU, muahhhh

Oare v-am mai spus ca eu m-am nascut romantica si nostalgica si, desi ma repet, nu pot trai fara muzica? Unele cintece nu mor niciodata, clar. Zilele astea am ascultat muzica de pe vremea cind eram pionier. Cei din generatia mea sigur isi amintesc de: Carmen Radulescu, Oana Sarbu, Stela Enache si Florin Bogardo, Corina Chiriac, Eva Chis, Marina Florea, Natalia Guberna, Marina Scupra.. ce prezenta scenica era atunci, atitudine, costumatie...Iar eu chiar dansez ca pe vremea aia, mi s-a si zis ca dansez ca o matusa, nu le-am avut niciodata cu dansul modern, cu dezlantuirile-smucirile pe acorduri muzicale. De fapt, nu le-am avut niciodata cu nimic, mai ales cind e vorba de calitati creative si artistice. Si discutam cu prietena asta a mea in timp ce vaporul ala se legana pe valurile lui Hudson River, despre barbati. Cam banal subiectul, asa este... Avind in vedere ca ea este single, o preocupa, totusi, tema respectiva. Si cum se face ca atitea fete ca ea, dragute, inteligente, cu o frumoasa cariera, sint totusi singure? E un mister, pe undeva. Si socializarea asta virtuala intre oameni este de-a dreptul indobitoceala. Un barbat nu mai invita o femeie la un apus de soare, la ascultat o ciocirlie, la un mirosit de floare, la o splendoare-n iarba, acum un barbat te invita pe yahoo, la un chat pe messenger, la un webcam (asta cu webcamul m-a enervat mereu ca idee), la un blog, forum. Mda! Niste maimutoi barbatii din secolul asta (persoanele masculine de fata se exclud, of course, pai se poate?). S-au deformat parca relatiile umane, au disparut vechile cuceriri si pasiuni. Sau cumva am ramas eu in urma...cum ziceau bunicile noastre: "o innebunit lumea, maica", asa zic si eu acum. Cind nu aveti ce face, puteti sa intrati pe albumul meu foto, unde sint imprastiata si labartata, am luat tot spatiu' lu' flickr, nu mai are nimeni loc de mine. Cu drag, va sarut acum!!!

PS: Revin curind cu un Later Edit.

LATER EDIT: In acest later edit aveam de gind sa fabulez despre altceva, dar planul mi-a fost dat peste cap de un dialog constructiv (totusi) cu...un EL care sustine sus si tare ca femeia trebuie sa urmeze barbatul, nu invers. Ne refeream in special la acea situatie cind doi sint implicati in a long-distance romance. Cica femeia trebuie sa renunte la locul ei,(in care ei ii este bine) sa-si urmeze barbatul, acolo unde acesta se afla. Voi ati renunta la locul in care va este cald si bine, de dragul indragostelii si al marii iubiri? Ca raspunsul meu, oare il ghiciti?

It's no good!!!

2009-07-20T18:35:00.005-04:00

Tocmai am vizionat filmul Tarzan (1932-alb negru, desigur). V-am zis ca ador filmele vechi.Nu cred ca mi-ar placea sa fiu rapita de Tarzan, tipatura-urlatura lui m-ar irita. Cit despre intepatura lui, nu stiu, nu ma bag hi hi hi Dar recunosc, m-ar cuceri cind m-ar apara de gura unei fiare fioroase.Cineva, mai demult m-a certat asa: "draga mea, esti tentata de stralucire si cacaturi, priveste in esenta, nu la suprafata". Din pacate, cred ca sint superficiala in multe lucruri si totusi, profunzimea trairilor si simtirilor mele, nu este mereu bine receptata si inteleasa. Cred ca trebuie sa merg intr-un loc anume, diferit, special, care sa ma ajute sa-mi schimb cumva perceptia despre viata, sa o apreciez mai mult, sa nu mai risipesc lucruri si emotii, sa fiu mai intelegatoare si mai docila. Culmea, inainte imi placea sa fiu supusa, acum sint o razvratita , inainte cu greu ma plictiseam, acum multe mi se par deja banale. Obisnuiam sa fiu cu usurinta, atasata emotional de lucruri si oameni. Acum m-am transformat intr-o risipitoare, arunc lucruri in general, sau la care cindva tineam si credeam ca au semnificatie sentimentala, ( tot spun ca intr-o zi o sa ma arunc si pe mine, sa-mi iau de-o grija), inainte aveam incredere in oameni, acum asta e de fapt o piedica, cu greu am incredere in cineva, si asta fara sa fi fost dezamagita de cineva sau ceva anume, ba dimpotriva. S-a intimplat gradual si sigur aceasta tendinta de lipsa de incredere. Poate ca vine dintr-un reflex de aparare, sint gata sa ma apar, inainte sa fiu atacata, de fapt. Curind voi celebra 11 ani de America!!! aaaa, deci asta e explicatia...dupa 11 ani de America ti se urca la cap, nu prea iti mai convine regimul, incepi sa te plingi de chestii pe care doreai sa le ai, dar iata, odata pusa mina pe ele, nu le mai apreciezi, nu le mai consideri de valoare. Urit din partea naturii umane!!! Mda, m-am cam lamentat in articolul asta. Dar e firesc sa ne mai plingem, o stare continua de bucurie ar dauna si obosi. Nu prea mi-e bine acum, nu-mi convine ceva, nu-mi convine si gata si imi este si ciuda pe deasupra, deci va imaginati ca sint o involburata acum, dar totusi hai sa cintam un pic, (iubesc versul asta:" I have all the time in the world to make you mine")si sa cascam ochii la niste poze facute aiurea prin oras si cu mine sooo out of it. AICI

PS: Mai nou mi s-a pus pata pe Costa Rica.Un coleg tocmai a sosit de acolo si m-a incintat tot ce a povestit despre calatoria lui. Costa Rica e de fapt in traducere rich coast si apropos de asta, un consatean de acolo(povestea acest coleg al meu) a exclamat: "nu stiu de ce i se zice rich, we don't have shit here"! Nu mai vreau civilizatie, urbanisme, vreau la vulcani, la rainforests, la jungla. Sint 4 ore cu avionul din New York in Costa Rica...Prin urmare, cine vrea sa alerge cu mine prin jungla lu' Costa Rica? Sa ne balacim cu frumosii crocodili, sa ne sisiim cu serpii, sa ne biziim cu insectele, sa ne tragem de urechi cu elefantii, sa mincam all day long orez si fasole...(cam asta este meniul in Costa Rica) Anyone? let me know!!!

je suis ina trambulina:)

2009-07-06T05:01:00.005-04:00

Buna ziua, dragii mei, cu ce ocazie pe blogul meu? aaa, ati venit sa mai fabulam un pic! Bine faceti ca nu uitati de mine. Pai cum sa uitati? Sint eu fata de uitat? (amicul meu parizian, care ma urmareste din umbra, iara strimba din nas si-si zice: oh, ce plina de ea este fata asta si enervanta).... Dar sa lasam francezii in pace (habar nu au ei) si sa ne intoarcem la americanii si canadienii nostri.
Care va sa-zica viata mea de new-yorkina este una linistita si organizata. Asa ca stind si analizind mi-am zis sa ies un pic din cotidian si sa plec intr-un mic necunoscut, asa cum va povestisem pe scurt in postul anterior. M-am suit in avion si intr-o ora si 25 de minute am ajuns la Montreal. Franceza mea s-a saracit de-a binelea, AICI am scris despre acest aspect. It's a shame, insa sa dam rusinea deoparte si sa revenim la Montreal, asadar. Am avut un pic ginduri, cind mi s-a zis ca oamenii nu sint chiar primitori si prietenosi, mai ales daca nu li te adresezi in Franceza. Iar eu evit astfel de oameni: incruntati, ursuzi, nefericiti, care nu stiu sa se hilizeasca si sa nu ia viata prea in serios. Mereu am zis ca este foarte important sa fii inconjurat de oameni cu atitudine pozitiva, optimista, care vad viata in culori de primavara si care sint capabili sa se bucure de bucuria altora. Foarte amabili si ospitalieri s-au dovedit canadienii, tin sa va precizez. Totusi, Montreal nu m-a cucerit, nu m-a dat pe spate, nu m-a impresionat. Sau poate ca asteptarile mele au fost cam mari? Nu stiu exact ce voiam eu sa experimentez acolo, dar nu m-a satisfacut. Sau te pomenesti ca nu ma las impresionata cu una cu doua. S-ar putea, s-ar putea!!! E un oras mic, nu prea semnificativ, de locuit, nu de vizitat, imi dau eu cu parerea. Aveam impresia ca sint singura turista pe acolo, cam gol pe strazi. Mi s-a parut destul de anost, fara energie, vibratie, fara acel ceva care sa te faca sa vrei sa stai mai mult, sa te atraga. Daca nu o aveam pe Antoaneta , o draga prietena ce m-a gazduit si binedispus cu istorisirile din viata ei interesanta si cu personalitatea ei curioasa si vesnic insetata de inedit, cred ca imi petreceam toata sederea mea acolo, prin patiserii, unde am dat oricum buzna, din prima. M-as fi intors la NY rostogolindu-ma, de la atitea gogosi si "beigals". Mi-au placut totusi Festivalul de Jazz, portul vechi si niste cartiere mai boeme si cochete. Metroul mi s-a parut asemanator celui din Bucuresti. ....v-am zis ca, traumatizata fiind de ploile din ultima vreme din NY, am plecat la Montreal cu umbrela dupa mine? Insa mi-a prins bine, pentru ca nici acolo nu am scapat de ploaie, nu stiu, credeti ca pe mine ma urmareste sa ma faca cu capu'? Eu, pe cuvint, am impresia ca ploaia ma urmareste-hartuieste, i s-a pus pata pe mine, ma vrea, ma adora, ma vrea uda- stropita- flescaita pleosc- pleosc, fleosc-fleosc. Cine stie, poate ca urmatorul meu post se va numi simplu: PLOAIA. Dar duca-se odata!*** Si voi ce mai faceti, cum va mai desfasurati acum pe timp de "vara". Care vara? va puuup cu dor si dati-mi de veste ca sinteti bine si frumosi. Haideti la un pahar de vorba, sau de...comentarii.

PS: Si acum sa ne tragem un pic in poze AICI cu mentiunea ca nici de maimutarit in fotografii nu prea am avut chef pe teritoriu canadian.

LATER EDIT: Of, ce saptamina enervanta cu oameni enervanti, but when I put my mind to something, I take it all the way. Si tare nu-mi place sa iau decizii... sa-mi tineti pumnii ca ma pregatesc de un razboi... noroc ca am invatat sa dansez cu lupii... nici nu-i nevoie sa-mi ascut sabia, dintr-o miscare si smucitura, jap-jap am doborit lupul...hi hi hi Revin!

Good Evening!!!

2009-06-16T21:03:00.010-04:00

De bine ce ma laudam ca a sosit vara, de citeva zile incoace este chiar rece si multa ploaie de m-am saturat sa car umbreloaica dupa mine. Numai eu stiu cite umbrele am pierdut. Dar ma consolez cu gindul ca peste putin timp voi lua avionul spre Montreal,(deci Elena, Dan si Ovidiu nu ati ghicit destinatia) sa mai bintui un pic prin lume, ca doar asta mi-a fost planul de pe vremuri. Si sint incintata ca zborul va fi cel mai scurt din viata mea: o ora si 45 de minute. In Canada am mai fost, dar in Vancouver si Ontario ( la Cascada Niagara). Numai cu gindul la patiseriile si brutariile din Montreal stau. Daca ati fost acolo, sa-mi sugerati ce anume este delicios in patiseriile lor. O sa ma intorc de acolo mai dolofana, but hey, cum zice americanul, more cushion for the pushin'...bine, nu-i bun nici prea mult cushion, ca nu mai putem pushin' hi hi hi Am mai pus 2 poze AICI dar voi reveni cu ceva impresii canadiene. (se zice ca americanii si canadienii sint precum romanii cu ungurii). Si pentru ca am primit reclamatii ca toata ziua port pantaloni,(but I just love leggings, admit, 30 de perechi am colectionat, dintre care 4 black) voila, m-am dezbracat...un pic. Pina una alta va sarut cu drag and... let's break the ICE

PS: uraaa, mi-a iesit un post SCURT! (toata lumea respira usurata, aha).

LATER EDIT: Cineva m-a enervat!!! De regula sint o necrutatoare si tai in carne vie atunci cind sint calcata pe coada mea delicata si fina. De data asta, chiar daca sint cea care poarta vina, (I'm brutally honest, da) am decis doar sa-i trag un glonte-n cap: pac pac!!! acum sa celebram moartea personajului, care avea sa-mi cinte asa: STOP I love this one!!! Voi cind va enervati, cum procedati? Trageti cu pusca sau va faceti ca nu vedeti? Stiu ca fiecare reactioneaza diferit in momente de astea cu nervii suparati!va puuup ma' si pe curind!

Abortion: pro sau contra?

2009-06-06T13:39:00.005-04:00

Desigur ca cel mai sanatos ar fi sa nu se ajunga aici, insa "accidente" in timpul actului, sa-i zicem, erotic, se intimpla si ca atare sint de parere ca femeia trebuie sa aiba optiunea de a alege. Yes, it's cruel to destroy the human life, but it's more torture sa nasti un copil pe care nu l-ai dorit si "planificat".(si ma refer in special la acele situatii in care chiar NU se dorea un copil). It's a touchy subject, dar mi-a venit ideea sa scriu un PIC despre asta cind, stind de vorba cu o colega care are 4 copii, mi-a zis ca ea a ajuns la acest numar pentru ca nu crede in avort. Cind a aflat ca este insarcinata a 4-a oara a fost deprimata si panicata.(am intilnit o gramada de femei aici care au 2 copii, ambii facuti din "accident," nu din dorinta). Aici sint multe femei (in special black and hispanic ones) care au cite 2-3 copii cu barbati diferiti. It is very common in their culture. Ca sa nu mai zic ca nici nu sint casatoriti multi din acei care au copii.(nu accept deloc ideea asta, prima, nici atita). De aceea in tara asta se pune mare pret pe familie, tocmai ca este greu sa o construiesti. Femeia este independenta, powerful, are drepturi, este protejata, respectata. Oooo da, femeia este atit de independenta incit de multe ori ea este cea care intretine familia...(she's the provider)...numai eu am 2 colege care isi tin sotul acasa pe post de nanny, in timp ce ele muncesc. S-a intors lumea cu fundu'n sus. Daca as fi barbat, nu as accepta sa fiu intretinut de o femeie. (bine, mie nici ca femeie nu imi place sa fiu in grija unui barbat, ca doar cel mai intelept este sa te bazezi DOAR pe tine...dar nu ma mai leg iar de ei, ca cine stie, or crede ca am ceva impotriva lor...hi hi hi la la la, cind de fapt...eu ii indragesc, asa ca rasa).... However, statisticile arata ca in USA, populatia alba are sanse sa devina minoritara, in timp ce the black , hispanic and the asian population sint in crestere. Pai ce faceti oameni albi? Nu mai aveti chef de facut copii? Sau ne bazam pe evrei care se pare ca sint singurii albi care au chef de sex cu un scop precis: sa se inmulteasca considerabil.(noroc cu ei, nu?) Locuiesc in cartier evreiesc si mereu ma izbesc de imaginea asta: mama, tata si...copilul, pardon, 6 copii. Macar asa sa se mentina populatia alba! Aleluia! ***Am strabatut Brooklyn-ul asta pe jos (ca mersul pe jos e sanatos si este singurul exercitiu de care sint in stare) pina am ajuns prin niste tufisuri si balarii, asa ca am pornit la cules de iasomie. Ia sa ma vedeti AICI
Cum cred ca deja v-ati familiarizat pe blogul asta narcisist, titlurile posturilor nu au aproape niciodata vreo legatura cu subiectul din ele (hai sa zicem ca asta de azi e o mica exceptie) iar pozele, nici atita. Bine, la revedere si o vara fabuloasa!!!

PS: Dar cita vacanta are dom'le romanu'? Aici lumea se plinge ca europenii au vacante mai lungi decit americanii.(in jur de 2 saptamini, asta dupa vreo 2-3 ani de munca in aceeasi companie, ma rog, se mai adauga vreo 4 personal days, plus 8 sick days si deci se mai lungeste vacanta pina la vreo 3 saptamani asa trase de par). In Ro nu am lucrat decit 8 luni, dupa care mi-am luat vacanta...definitiva, insa cum? se da vacanta de o luna? Cineva drag m-a tot invitat in Romania anul asta.Eu la anul am de fapt in plan sa ajung sigur (dar nu ca ma da dorul natal pe dinafara, ci din motive personale), insa invitatia respectiva m-a cam provocat si nu stiu, ma mai gindesc. Voi ce ziceti? Se mai vind covrigi pe Lipscani? Ca pentru ei, as trage o fuga pina acolo. hai va pup, muahhhh

LATER EDIT: Buna Dimineata!!! De citeva zile, la New York ploua, e gri si ceata... aseara aveam impresia ca este Noiembrie! Dar va reveni zgircitul soare de miine! Intre timp, ma pregatesc de decolare. Ia sa vedem daca ghiciti ce am ales dintre urmatoarele destinatii: Disneyworld( Orlando-Florida), Bucuresti (Romania), Montreal (Canada). Pe curind!!!

From New York with Love!

2009-05-24T10:03:00.005-04:00

A venit vara! Asadar sint toata o bucurie. Dupa atita timp in care au stat ascunsi de frig, sinii-mi zimbesc si ei fericiti ca i-am scos la aerul varatic. De acasa pina la plaja, pe jos fac in jur de 20-25 de minute, astfel incit, in sfirsit fac si eu un pic de miscare. In general, mi-e lene sa ridic si o mina-n sus. Ca tot ma plingeam ca sufar de o forma usoara de ipohondrie, sa continuam asadar pe aceasta linie. America asta, daca nu esti atent, te transforma intr-un risipitor si un rasfatat. Eu chiar cred ca ti se poate uri cu binele si incepi sa scormonesti, in cele din urma sa te "depresezi". In Romania, nu stiam ce e aia anxietate, acolo avind motive reale, aici, ce sa zicem, cind nu apare soarele pe cer, sintem deprimati. Dar sa revenim la nelinistile mele. Ele se aplica si in cazul mincarii. Tin cel mai mult la sanatate, care depinde in mare parte de ce bagam in gura.(culinar vorbind, desigur). Toate produsele lactate ce le maninc, musai sa fie organice. In Ro nu prea mincam fructe. Cind am aterizat prima oara in America, am sarit pe banane si capsuni. Am infulecat toate bananele si capsunile americanilor. Acum sa nu le mai vad. Nu-mi convine ca am inceput de la o vreme sa analizez eticheta de pe mincare, sa ma asigur ce anume ingrediente sint puse in ea. Inainte nici nu o observam. Dar de cind un amic, care este nutritionist, mi-a zis ce anume poti gasi in anumite mincaruri, m-am speriat si acum analizez totul in materie de hrana. Stiti, s-a emis si teoria ca boala oribila-cancer- este cauzata si de chimicalele din mincare. Asta-mi mai lipsea. In Romania exista avocado? eu nu imi amintesc sa fi mincat acolo. Imi place mult. De asemenea, ginger ale imi place sa beau. Nici de asta nu imi amintesc sa fi baut in Romania, unde am auzit ca si acolo mincarea a inceput sa fie processed. Too bad! In alta ordine de idei, v-am zis oare cum este traditia americana cind cineva isi celebreaza ziua de nastere? In traditia americana, spre deoserbire de cea carpatina, cel care isi sarbatoreste ziua de nastere este tratat la restaurant de prieteni, ei suportind cheltuiala. Da, prietenii fac cinste. La inceput mi s-a parut asa ciudat. Apoi mi-am zis ca de fapt it makes more sense. Iar eu aplic obiceiul asta dupa bunul plac: cind e ziua mea, ma dau americanca si deci mi se face cinste. Cind e ziua unui prieten, ma dau romanca si deci iara mi se face cinste. So, no one can win but me. Vedeti? Asta este avantajul dublei cetatenii: ai multe privilegii! Si ca veni vorba de acest subiect, nu mai retin unde am citit ca s-ar putea sa se elibereze vizele de America ptr. romani. Sa vedeti ce parere am enuntat, de mi-a sarit in cap prietenul meu drag, cu care, va mai povesteam eu intr-un post, ca era sa ma iau la bataie, el fiind inca atasat de Romania (desi o critica), iar eu...cea care s-a dat cu americanii.(desi tot nu imi place Mc Donald-ul lor si alte obezitanii). In fine, iata parerea mea:
"Sper sa NU se scoata vizele!!! Imi este tare bine in US, fara sa se stie de catre americani cum este neamul romanesc in esenta lui…da, the ignorance is bliss, uneori. Si cum a mai zis cineva, sa se pastreze criteriul de selectie in continuare. Romanii si-au stricat destul imaginea in batrina Europa, nu avem nevoie de asta si in America!!! Deci VREAU vize!!!" (mrrrrrrr) Prietenul cu pricina i-a acuzat pe romanii care ajung aici ca uita de unde au plecat. In privinta mea, nu am uitat, ci am vrut sa uit. Imi place sa pastrez anumite chestii de acolo cum ar fi: papanasii, cozonacii, martisorul, Declaratie de Dragoste, si desigur expresiva Limba Romana pe care nu o voi uita vreodata. Desigur ca imi pare rau ca cei dragi care as vrea sa vina cu usurinta aici in vacanta trebuie sa treaca prin procesul asta al cererii de viza, insa e mai bine asa pentru toata lumea. Cam asta ar fi parerea mea!

PS: Aici celebram The Memorial Day, asa ca Luni nu se lucreaza. Zilele astea am fost prin oras si m-am fitiit un pic...nu mai fusesem pe Brooklyn Bridge de citiva ani. Nu prea am avut chef de fotografii,(se si vede ce moaca aveam in ele, but hey, nu pot straluci chiar in fiecare zi, nu? i've got my bad days too) dar am facut citeva. AICI Va sarut cu drag si pe curind!

It's complicated:)

2009-05-11T18:24:00.009-04:00

Fiind in vizita la niste dragi prieteni,(casatoriti de mai bine de 15 ani) ma gindeam la convietuirea in doi (pe care, cindva, am cunoscut-o). Cit am stat eu acolo, acesti 2 soti simpatici s-au ciondanit de la un geam, pe care unul il voia deschis, celalalt il voia inchis, prin urmare: unul il inchidea, celalalt il deschidea, unul il inchidea, celalalt il deschidea, au facut cu turele pina cind am obosit eu...
Coabitarea, a real challenge!!!

Am realizat (ce descoperiri mai fac si eu) ca
2 oameni, ca sa traiasca impreuna, trebuie sa se muleze unul pe altul, sa-si suporte capriciile-nebuloasele si totusi, chiar si dupa o lunga perioada de timp sub acelasi acoperis, inca sa se certe de la aceleasi chestii ca la inceputuri sau pur si simplu de la nimicuri...Inca nu imi dau seama de ce anume "unealta" ai nevoie in primul rind sa depasesti aceste mici inconveniente, diferente de personalitate, obiceiuri- preferinte divergente, ca sa poti convietui armonios in doi. Ca sa nu mai zic de acele bodily functions, de care, inevitabil, te izbesti in rutina in doi: ragaituri, pirturi, sforaieli. Pirturile, cred ca sint cele mai provocative. Un studiu zicea ca never, ever, sa tragem o fisiiala fata de partener. Studiul asta, cu totii sintem de acord, e gresit, in ciuda frumoasei lui intentii. Cum adica sa ne abtinem de la asa o desfatare prin ejectarea acelei bule acidoase, parfumate care ne strabate cerculetul anal.(ce metaforica sint, nu?) Pe mine, spre ex., m-ar enerva colacul de la buda sa imi fie lasat in sus, ridicat, adica. Un barbat ar trebui sa invete sa urineze sezind, nu stind in picioare, existind pericolul gretos de a stropi cu jetul lui auriu. Disgusting!!! Femeia are si ea damblalele ei. Cind o apuca durerea menstruala e irascibila, chinuita si pusa pe cearta de la orice.(barbatul tinde sa o numeasca nebuna in situatiile astea). Eu consider ca femeia e mult mai puternica decit un barbat, emotional-mental vorbind (de aceea ele, femeile, ar trebui numite sexul tare si mare). Femeile trec prin atitea procese, ca de pilda: nastere, avort, ciclu, menopauza. Barbatul trece prin...viata! Oh, feminista, ma pot cataloga unii! Sa le fie de bine! De asemenea, nu-mi place cind un barbat scuipa. Urit! Mai ales daca scuipatul este format dintr-o mucozitate mai consistenta, flegma cum s-ar zice. Saliva, indiferent de cantitate si textura, trebuie inghitita. Ea contribuie la curatarea cavitatii bucale, asa ca...sa o tina-n gura, sau nu stiu, sa o pastreze pentru momente mai intime si personale, pentru ca are si rolul de lubricant. Nu era mai bine, oare, ca fiecare sa stea la casa lui? Ce tot atita coabitatie, sa ne amestecam gazoasele-mucoasele-fluidele... Mi-a placut Mircea Badea (pe care il urmaresc uneori) cind a zis ca el nu stie sa scuipe sau sa fluiere. What a gentleman!!! Sa-i transmiteti, va rog, ca mi-ar conveni sa fie my romanian lover!!! Un alt gest barbatesc care ma incrunta, este cind un reprezentant al sexului asa zis tare, isi apuca in public, din reflex sau disconfort, pachetul genital. Nu-mi este clar care e motivul, insa am o banuiala ca ori isi aranjeaza accesoriile testiculare, ori barbatia greoaie care atirna cumva acolo in pantaloni si jeneaza.( credeam ca odata nascut cu aceasta parte anatomica, nu simti nimic in plus).Deseori vad pe strada aceste apucaturi masculine. Vad aceste gesturi specific masculine, fara sa vreau, sa nu care cumva sa se inteleaga ca stau acuma cu ochii atintiti la...cine stie ce. Oh, m-am cam legat de barbati in postul asta, shhhh, oricum nu se prind ei, caci blogul meu este frunzarit 99% doar de gagici dragute. Va puuup, frumoaselor, muahhh !!! Mda! De altfel, in New York City au inflorit, laolalta cu mine, desigur, pomii, florile, doar ca nu am auzit albinele nebunele. Probabil ca sint ocupate cu bondarii lor. Voi cu cine sinteti busy, ma rog? La mine, zilele trecute s-au scurs intr-un ritm lent si linistit si am tras o fuga pina la Ocean. Dovada AICI

PS: Voi reveni cu un Later Edit!!!

LATER EDIT: Tocmai am vazut filmul romanesc realizat in 1990 "Sobolanii rosii"-film interzis in Romania. Nu-l recomand! Am vazut altele mai bune.

I'm single, let's mingle:)

2009-05-03T19:06:00.009-04:00

Eveniment! Azi am gatit macaroane cu brinza care mi-au iesit delicioase (si nu din greseala). Cine stie, s-o ascunde-n mine o mica gospodina, dar care rar iese la iveala, deoarece ma apuca din An in Pasti sa stau prin bucatarie si cind fac o omleta, mi se pare ca cine stie ce grozavie am mai facut si eu (stiu ca adevaratele gospodine isi rotesc ochii si-mi rid in nas, daca citesc rindurile astea, in care ma dau mare ca am facut omleta si niste macaroane, care aratau ca niste floricele, ca daca nu aveau forma asta draguta, nici nu le mai faceam).

In alta ordine de idei, dragii mei prieteni, de la o vreme-ncoace constat o doza de paranoia care a pus stapinire pe mine. Cum ma doare ceva, incep sa-mi aplic singura diagnosticul, sau cum aud ca cineva e bolnav, incep sa ma paranoizez ca daca si eu am boala aia. Daca imi iese pe nas un cos mai mare si mai rosu, ma gindesc ca daca e skin cancer, daca ma doare capul, ma intreb daca cumva am ceva, o buba pe creier, daca imi trosneste un os, ma sperii ca daca sufar deja de batrinete. O prietena tocmai a aflat ca are nu stiu ce noduli la ambii sini. Atita mi-a trebuit, acum toata ziua imi ating "merele" sperind sa nu dau de vreo "nuca" umflata si tare...de fapt, parca incepe sa-mi placa..(deci e de bine). Nodulii astia uriti apar cica sub forma unei nuci. Pe altcineva am auzit ca i-au iesit niste noduli la git, asa ca mi-am luat gitul la pipait si ptr. ca nu am fost sigura ca o fac cum trebuie, am rugat un doctor sa-mi examineze gitul. Din fericire, sint bine, sanatoasa. Dar stau prost la capitolul paranoia...deci s-ar putea sa nu fiu chiar sanatoasa cum tocmai ziceam si asta sa fie boala de care sufar: paranoia. Nu stiu ce tratament exista ptr. asa ceva...O alta prietena isi face practica de viitoare sora medicala la spitalul -Bellevue- which is well known for its psychiatric facilities. Imi povestea cum un tinar de 25 de ani, dus cu capul, i se plingea ca medicamentele care i se dau il fac de fapt nebun si ca nu stie ce se intimpla, de ce l-au pus cu toti nebunii la un loc, cind el e perfect sanatos. Boala de care sufera este schizophrenia. Imi povesteste intimplari din acel spital si ma ia cu frica. Mereu am zis ca sanatatea este cea mai importanta si ca cel mai trist si dureros lucru din acest punct de vedere este sa-ti pierzi controlul aupra ta, asupra propriei minti, sa nu stii ce e cu tine, sa nu fii capabil sa gindesti lucid si sa traiesti pe cont propriu, ci ajutat de altii care gindesc si decid ptr. tine. Cea mai mare pedeapsa ptr. mine ar fi asta: sa depind de cineva. Sensibila cum sint si mindra-n toate cele, as muri de necaz. Ploaia de afara cred ca mi-a indus o stare de anxietate si neliniste. Demult nu am mai fost asa cu... fundu-n sus, sa zicem....nu-mi vine nici sa plec, nici sa stau. De asta nu as putea trai intr-un oras mic, am nevoie de zgomot, de drama, si unde sa gasesti aceste elemente, daca nu in NYC. Si ce chestie, se implinesc 6 ani de cind locuiesc singura intr-un cartier frumos, din care nu vreau sa ma mut. Trebuie sa celebrez una din cele mai faine etape din viata mea, pe care vreau s-o prelungesc si parca in acelasi timp, as vrea sa-i aduc o schimbare...ma mai gindesc. Si ca veni vorba de pedepse, care ar fi cea mai mare pedeapsa ptr. voi, sau chinul pe care cu greu l-ati indura? Si acum ia vedeti mica mea colectie de magneti AICI (din pacate nu am luat din toate locurile pe unde am fost, cum ar fi minunata Cascada Niagara sau misteriosul Marele Canion, pe vremea aia nu ma pasionau magnetii, deci daca ajungeti pe-acolo sa-mi trimiteti unul). In rest, nimic fabulos deocamdata...(dar sint eu fabuloasa destul, nu?)
PS: Poza de sus (a carei scanare nu e prea reusita) a fost facuta about 9 years ago by my then-husband...eram tinara si nelinistita...ca si-acum!!! va sarut, cu drag, of course!!!

LATER EDIT: in ultimile 5 minute ma gindeam ca nu stiu ce naiba sa mai scriu pe blogul asta bulinos, caruia nu-mi vine sa-i bag delete, pentru ca... il simpatizez oarecum. Am tot batut cimpii, (dar de asta e blog, nu?), am ajuns sa vorbesc despre macaroane si omleta, eu, care nu am nici o treaba cu subiectele culinare...ma rog, daca aveti sugestii, le primesc. Poate mi se deblocheaza inspiratia si imi iau avint. Pina una alta, ma duc la cofetaria asiatica sa-mi iau un tort dragut. Ma celebrez pe mine!!! Va imbratisez!!!

Bonjour from San Francisco

2009-04-16T11:44:00.016-04:00

Ce faceti? Imi duceti dorul cumva? Sau v-a si trecut deja? Nu-i nimic, pot trai si fara dorul vostru si tin sa va anunt, dragii mei, ca eu sint precum vinul fin, mai buna cu virsta. Eee, ce ziceti de chestia asta? hmmm. Intre timp, de pe Est, am zburat un pic pe Vest. De asta iubesc America, ca e mare si multa, chiar daca atunci cind te apuci sa o strabati, te extenueaza. Am facut 6 ore din NY pina in San Francisco (zbor direct si cu multe turbulente)....(pina in Amsterdam, acum 2 ani, am facut 7 ore, ce diferenta, nu?)

*****California, the beautiful…San Francisco, dupa parerea mea, este cel mai european oras din America, din care am vazut cam tot ce merita vazut, de-a lungul anilor in care traiesc cu placere in ea. Strabatind-ul in sus si-n jos, superbul oras american, este ici-colo parca un amestec din French Riviera si Zurich, unde si de care am fost impresionata cu ceva timp in urma. Chiar pot sa-i spun Riviera Franceza in versiunea americana. Am fost sigura ca voi fi incintata de San Francisco, atunci cind am decis ca vreau o vacanta acolo.(mai ales ca auzisem numai pareri frumoase de la cei care l-au “cunoscut” inaintea mea). Nu am dat gres in alegere, de regula am intuitie buna, atit la oameni cit si la locuri. Am fost impresionata de arhitectura ingenioasa a cladirilor, de abundenta de flori colorate cu parfumul lor proaspat, clima clara si aerisita, de Pacific(care mi se pare mai frumos, mai impunator, mai nelinistit decit Atlanticul) cu valurile lui albe si spumoase si hey, credeti sau nu, nu m-am izbit de oameni grasi, cu care mi s-a format si obisnuit, eventual, ochiul. Mi-a placut de minune cind urcam si coboram colinele-dealurile care alcatuiesc strazile propriu-zise, (la un moment dat, erau unele asa abrupte, incit gifiiam la urcat). Troleele si tramvaiele greoaie intareau si mai mult senzatia ca ma aflam undeva prin batrina Europa. Provocarea mare a fost cind si din dorinta de a face ceva miscare si de a explora cit mai mult din tinutul californian, am inchiriat bicicleta, ca sa traversez, in acelasi timp grandiosul Golden Gate Bridge,(nemultumindu-ma sa-l trec doar pe jos si cu masina) despre care se spune ca este podul unde se inregistreaza cele mai multe sinucideri. (eu una m-am speriat numai cind m-am uitat in jos, nu stiu ce curaj au unii sa-si ia zborul si viata de acolo). Si ca o balerina ce sint, am pedalat, atentie, 30 de km, ceea ce m-a extenuat la maxim si chiar daca privirea mi-a fost incintata de niste imagini absolut magnifice, nu ma voi mai urca pe o bicla muuuult timp de acum incolo. Mi-a pus capac toata pedalarea aia si am mers cracanata vreo 2 zile si cu ceva durere intr-un loc dorsal sensibil. Ca sa nu mai zic ca traseul a inclus si o padure la mama naibii, in care, chipurile, zaceau cei mai inalti copaci din lume. Mie nu mi s-au parut asa inalti, insa la cit eram de epuizata, e f. posibil sa nu fi fost in stare sa vad ce e mare sau scund. Foarte incintata am mai fost sa vizitez renumita inchisoare Alcatraz, care a functionat intre anii 1934-1963 si care a “gazduit” cei mai notorii criminali, inclusiv pe Al Capone. De cind am vazut filmul Escape from Alcatraz, inspirat de una din cele 14 incercari de evadare, la care au participat in total 36 de prizonieri am fost curioasa sa vad acest loc glacial si deloc prietenos. Curiozitatea mea a fost cu atit mai mare intrucit a fost pentru prima oara in viata mea cind am intrat intr-o inchisoare. M-am amuzat cind m-am plimbat pe strazile franciscane cu cable car,(un fel de teleferic, insa pe strada, nu aerial, tras de un cablu, ah, nu stiu sa explic intocmai mecanismul, nu sint tehnica deloc) de care am stat atirnata de bara.(o sa intelegeti din poze despre ce e vorba, sa nu rideti de mine, eram cam incordata sa nu scap bara din mina). Un oras f. original, i-as mai zice eu. Oamenii f. prietenosi si veseli, mai laid back decit new-yorkezii care au renumele de agresivi si nu chiar politicosi.(eu contrazic totusi ideea asta). Anyway, din San Francisco pina-n Los Angeles am facut in jur de 10 ore cu masina, pe Coasta Pacificului, un peisaj balsamic si mirific. De o parte se intindeau munti si vai, pe de alta, Oceanul linga care, pe o fisie de pasune puteai zari vaci dolofane la pascut sau foci masive tolanite in nisipul matasos. Los Angeles nu mi-a placut in mod special, dar nici nu mi-a displacut. Un lucru e clar, traficul este absurd(fiecare membru de familie are masina, aceasta fiind indispensabila ptr. oricine locuieste in L.A) si daca as locui acolo as fi bolnava cu nervii din aceasta cauza. Beverly Hills- un cartier cu multa liniste, verdeata si cu niste resedinte superbe, cu mult bun gust, imprejmuite de garduri vii. Hollywood mi-a placut prin agitatia lui, prin magazinele colorate, prin cei care "impersonau" staruri precum Superman, Marilyn Monroe etc. Da, cam asa ar arata in mare calatoria mea in California insorita. Recomand cu placere sa alegeti aceasta destinatie atunci cind porniti in vacanta. Asadar, eu (dezlantuita and californicated)in San Francisco si Los Angeles, in fotografiile ce urmeaza- click pe mine AICI
PS: Va puuuuup ma’ si va doresc o primavara cu mult soare, flori si tril de rindunele!!!! muaahhhhhh

LATER EDIT: Portarul de la serviciu, care are si un al doilea job de taxi driver si care stie ca sint europeanca, m-a intrebat: "Ikeatarina(americanii asa ma striga, e vorba de Ecaterina, v-ati prins, cred) de ce europenii nu platesc tip taximetristilor?" Era indignat ca turistii europeni sint zgirciti la bacsis. L-am asigurat ca o sa va iau eu la intrebari pe blogul meu personal. Asadar va intreb: Pai ce faceti europenilor? Credeti ca in Haberica e pe de-a moca plimbarea cu taxiul?

Avion cu motor ia-ma si pe mine-n zbor:)

2009-03-22T17:37:00.007-04:00

Mereu am fost fascinata de zbor, avioane, navete spatiale...Chiar visam sa ma marit cu un pilot sau astronaut.( in facultate am fost iubita unui viitor inginer in industria aero-spatiala, deci un pic din vis se implinise; cind facea practica pe aeroportul din Baneasa, ma duceam si eu sa ma sui in avioane). Mereu il puneam sa-mi explice cum functioneaza aparatele astea de zbor, cum e motorul, structura lor. Desigur ca mintea mea de umanista nu intelegea mare lucru, insa era o placere sa aflu cit mai mult despre avioanele mele preferate. De asemenea, mereu am fost atrasa de atmosfera din aeroporturi. Voiam la un moment dat sa ma fac stewardesa. Mi-a trecut pina la urma, mi-am dat seama ca nu ar fi de mine, eu care ma culc la 9 seara...si apoi meseria asta de flight attendant e un fel de chelner (asa o vad eu, cel putin) doar ca in aer, nu pe pamint. Primul meu zbor cu avionul a fost Bucuresti-Sibiu. Eram dezamagita ca avionul nu zburase deasupra norilor. Si era un avion Tarom, cam mic si cam damblagit. Cel mai mult mi-a placut sa merg la air show ( in Cincinnati, Ohio) sa vad spectacolul avioanelor alea supersonice...la un moment dat voiam sa sar si cu parasuta, intre timp insa, gradul meu de aventura s-a anihilat si acum nu cred ca as mai avea tupeul sa stau atirnata de o parasuta chiar daca as avea o plasa moale pe care sa aterizez. Cind ma aflu in aeroport, mereu analizez avioanele. Le vad ca pe niste capsule sau ca pe niste bombe. Turbulentele nu ma sperie, uneori imi plac, deoarece ma scot din amorteala. E minunat sa te plimbi printre nori, sa te uiti in jos si sa realizezi ce mica e lumea asta...e adevarat, nu mai e asa minunat sa dai nas in nas cu niste pasari aiurite care iti doboara capsula zburatoare.... De fapt, aici voiam eu sa ajung. Nu prea inteleg oamenii care au fobia asta de zbor. Am o colega care, inainte sa zboare, ia medicamente de calmare. Ma rog, o femeie mai merge sa aiba temeri de astea, dar un barbat? Ma apuca risul cind un barbat are teama de zbor (sau de dentist). In general, fac misto de barbatii fricosi si fug de ei (fuga fiind reciproca). Poza de sus e mai veche, de pe vremea cind eram mai mica si mai nelinistita, cu capul in nori si la propriu si la figurat si ma duceam la air shows sa casc gura la avioanele dansatoare pe cer. Apropos, mi-e dor sa zbor.Voi reveni curind cu fotografii noi si impresii de calatorie. Pina atunci, va sarut ca intotdeauna, adica cu drag!

PS: AICI sint 2 poze care imi plac mie.( intr-una ma aflam la Air Show, iar in a doua, ma intorceam la New York, din Olanda, unde o vizitasem pe verisoara mea draga)

LATER EDIT: Inmuguresc!!!

Punctul meu sensibil:)

2009-03-14T17:39:00.006-04:00

Mie nu-mi place sa ma cert, mi-e frica de scandal, dar recunosc, daca te legi de americani la modul rautacios si gratuit,(retineti: rautacios si gratuit) imi esti antipatic. Asa simt.(dar imi trece in timp, pentru ca inteleg ca e o chestie strict personala, a mea si doar a mea, pe care nu trebuie sa o explic nimanui). Desigur ca nimeni nu e obligat sa-i iubeasca, nu am aceasta pretentie, insa eu am o problema cu oamenii, mai exact cu romanii care traiesc in US si ii critica pe americani sau sistemul de aici. Simt cum mi se urca nervii in cap si imi vine sa pocnesc interlocutorul (care locuieste aici de citiva ani buni, bucurindu-se de privilegiile oferite de viata americana) cind zice:" americanii sint cei mai mari hoti, iti spala creierul, te indobitocesti traind printre ei". Imediat reactia mea ( eu aratind deja zburlita, cu ochii bulbucati in cap) vine asa:" ce dracu cauti atunci aici? intoarce-te in tara de origine, du-te-nvirtindu-te de unde ai venit si uite asa mai scapa America de un loser si de un frustrat care nu stie sa aprecieze". Eu nu prea cred in noroc, cred in chestia aia ca asa cum dormi, iti asterni, sau ma rog, pe invers. Iar creierul nimeni nu ti-l poate spala daca stii cine esti si ai o personalitate solida. Numai oamenii slabi, with low self-esteem, sint usor de manipulat si controlat. Nimeni nu te poate indobitoci daca stii ce vrei si incotro. Consider ca atunci cind alegi sa traiesti in alta tara, ai datoria sa ii imbratisezi traditia, cultura, sa ii respecti oamenii, legile... Pentru mine, America este casa mea, este o tara a tolerantei, care rasfata prea mult, uneori, mai ales pe cei care nici nu vorbesc engleza, dar au tupeul sa isi ceara drepturile. Americanii nu sint prosti (acest stereotip produs tot de niste frustrati) asa cum le place multora sa ii catalogheze, ii caracterizeaza doar un lack of interest fata de rest, fata de ce se intimpla in lume, nu ii intereseaza, evit sa ii numesc ignoranti, dar da, poate asta e un cuvint mai delicat, decit calificativul prosti.( cu alte cuvinte, li se cam rupe). Credeti sau nu, am intilnit americani culti, cititi, well-spoken, vorbitori de mai multe limbi, cu educatie, care au o viziune clara asupra ceea ce se intimpla in afara Americii. Ultima mea polemica pe aceasta tema, am avut-o chiar acum citeva zile, cind, la un pahar de vorba si de vin alb, aproape era sa ma iau la paruiala cu un drag prieten, cu care am inceput un dialog calm si linistit despre nimicuri, dar care a escaladat cind am atins subiectul -Haberica si habericanii-. Unul zbiera mai tare ca altul, eu ii ridicam in slavi pe americani, el ii injura, el ma facea sclifosita cu creierul spalacit, eu il faceam bulangiu de roman ofuscat si mic cit un Neghinitza, lipsit de gratitudine, invitindu-l sa ia avionul inapoi spre Romania si sa nu-l mai prind pe aici. Dialogul tipator-urlator s-a terminat cu mine plingind si cu el plecat in ale lui. (recunosc, se cam invirtea casa cu mine, ca eu o picatura de vin sa inghit si floricele pe cimpii incep sa vad). Deci da, daca vreti sa ma vedeti smiorcaind, sa ma frecati la cap si sa ma scoateti din sarite, legati-va de americani.(eu va sfatuiesc totusi sa nu fiti rautaciosi, ca sa nu stricam prieteniile). Dar cum mai ziceam, oricit de mult iubesc americanii, nu as putea trai cu unul, (la nivel intim si personal ma refer)...La mine, iubirea trebuie sa fie alba si romaneasca.(asta ca o paranteza). Am zis mereu ca exista imperfectiuni si aici ca peste tot, insa nu ma apuc sa fac disectie pe aceasta tema, in fond nu pot eu schimba felul in care este orinduita lumea. Acum ideea este doar asta: de ce alegi sa traiesti intr-un loc, daca nu-l intelegi si-l critici, daca nu ai capacitatea-abilitatea de a te adapta, nimeni nu te forteaza sa traiesti in el (asta este ipocrizie). Daca ar fi sa o iau de la capat, fara indoiala as alege sa-mi traiesc tineretile, singuratatile, iubirile, batrinetile tot in America, the fat and the beautiful, sau pe romaneste cum ar veni: America, grasa si frumoasa!!! Case closed!*** Si ca sa inchei in ton cu titlul, punctul vostru sensibil care este? ce va irita si zburleste la maxim?

PS: Ciocolata cu marzipan de unde vine dom'le? Imi place asa mult si o cumpar de la magazinul rusesc. M-a intrebat vinzatoarea rusoiaca care ma vede bucuroasa ori de cite ori imi iau ciocolata asta: "de cit timp esti in America? de 10 ani, am raspuns eu. la care ea zice...aaa, de aia!" nu m-am prins ce a vrut sa zica si nici nu am intrebat, ca eram grabita...*** Pentru ca s-a mai incalzit zilele astea, m-am mai tras in citeva poze AICI (pozele astea sint facute de partenerul de dialog cu care, tocmai va spuneam, ca era sa ma iau la bataie, acum ne-am impacat). Doar se stie, nu? After the break-up vine the make-up.(eeeeee)!!! Acum sa stiti ca va sarut, cu drag!!!

LATER EDIT: Stralucesc!!!

Palavrageli de new-yorkina:)

2009-03-03T21:12:00.004-05:00

Sinteti de acord cu eutanasia? eu DA! "Eutanasia este acţiunea prin care, într-un mod nedureros, este suprimată viaţa unei persoane a cărei suferinţă grea şi prelungită, este considerată iremediabilă". Stiu ca in US nu este acceptat acest proces al eutanasiei, in putine tari exista, Olanda, parca, se numara printre acestea. Eu prefer sa mor, decit sa traiesc ca o planta blegita, prelungind o agonie fara sens. Da' chiar si asa ca o floarea-soarelui ce ma cred, uneori, imi vine sa mor, sa ma scutur de seminte si petale si sa ma car naibii de aici, de pe acest pamint cacacios. Ca veni vorba de flori, stiti ce mi-a zis mai demult, o florareasa? Ca atunci cind mirosim o floare, ii mirosim, de fapt, organul sexual! ( hmmm, acum chiar ca vreau sa fiu o floare, sau mi se pare mie ca sint cam porcoasa in ultima vreme? hi hi hi) Dar concluzia este: Ce bine le-o mai fi si florilor!

****In rest, la New York este inca frig de nu stiu la sinu' cui sa ma mai cuibaresc, mi-am pus martisor in piept (iubesc martisorul romanesc, multumesc, Elena), zimbesc primaverii, desi e inca dintoasa si colturoasa, ma uit dupa zambile, maninc, ca o sparta, ciocolata si in ultima vreme am fost la cinematograf non-stop si am epuizat toate filmele. Ador sa merg la cinematograf. Pe voi ce stari va mai apuca ca pe mine ma apuca mai multe deodata, dar deocamdata nu duc la implinire niciuna. Acum, spre ex., ma incearca o stare de neastimpar, imi vine sa fug de-acasa, si o pofta sa zburd (dar nu din floare-n floare), de primavara, dragoste si sex, ca e cea mai frumoasa combinatie, nu? adica frumos si firesc ar fi sa nu se poata una fara alta...***zilele trecute am adormit in metrou. Si cit mai rideam la inceput de americanii astia babani cind ii vedeam dormind si sforaind in metrou. Ma intrebam: cum naiba pot astia dormi intr-un mijloc de transport care zdrangane si zguduie creierii-n cap. Mda, cred ca m-am americanizat...din ce in ce mai des mi se intimpla sa adorm in metrou...(dar eu nu sforai, insa cred ca adorm cu gura larg deschisa, in metrou, ma refer, si asta din cauza ca stau cu capul cumva suspendat)...anyway, stiti, mie nu-mi prea place sa citesc ziarele sau sa urmaresc stirile, selectez informatia atit cit sa nu imi tulbure universul meu linistit si ma simt destul de informata incit sa am idee in mare despre ce se intimpla pe aceasta Planeta minunata si pe alocuri buboasa-infectioasa. Ei bine, zilele trecute am dat de un articol de ziar oribil care mi-a dat toata dispozitia peste cap.(deci nu am selectat informatia cum trebuie). Aici ziceam, printre altele, ca iubesc maimutele. (pentru ca sint negre, urite si pentru ca le gasesc amuzante, caraghioase si uneori inteligente sau, ma rog)...Acum nu le mai iubesc. Articolul respectiv m-a facut sa ma razgindesc. In acest articol era redata tragedia cauzata de un cimpanzeu de 100 de kg. Acest cimpanzeu a fost crescut de o femeie, dintr-o suburbie new-yorkeza, care il considera ca pe copilul ei. Numai ca acest "copil" negru si cu par, de 100 de kg, i-a atacat buna prietena, ce-i venise in vizita, in asa hal, incit i-a mutilat chipul ce nu va mai fi vreodata la fel. Desi, initial, cimpanzeul era prietenos, se pare ca din cauza ca prietena respectiva si-a schimbat tunsoarea,(Doamne Fereste, ce stiri locale) acesta nu a mai recunoscut-o (cica) si a atacat-o intr-un hal fara de hal...in cele din urma, maimutoiul a fost injunghiat si impuscat, in timp ce femeia desfigurata se afla sub grija medicala intensiva, iar stapina fiorosului, sub investigatii de catre autoritati...in articol se spunea ca nu este, insa, clar daca Legea din New York State permite omului sa tina maimute in casa...asadar, dragii mei dragi, nu ma invitati la voi daca aveti astfel de creaturi sub acoperisul vostru, cu mare placere va voi refuza invitatia. Si acum sa ma maimutaresc (numai ca eu nu atac...sau cumvaaa?... ) si eu AICI Au revoir and muahhhh!

PS: Si tu ce mai faci? (hello, Bucuresti) dar tu? (hello, Brasov), dar tu? (hello, Comanesti City, yessss), dar tu? (hello, Pitesti), dar tu? (hello, Suceava), dar tu? (hello, Canada), dar tu? (hello,New York), dar tu?( hello,Germany), dar tu? (hello,United Kingdom, apropos, who are you?), dar tu? (hello, Los Angeles), dar tu? (hello, Sibiu), dar tu? (hello, Cluj), dar tu? (hello, Holland), dar tu? (hello, Paris), dar tu?( hello,United Arab Emirates, da' oare cine esti?), dar tu? (hello, Ivrea Piemonte, Italy and who are you?), dar tu? (hello, google reader, ooo, I see), dar tu? (hello, Aspen), dar Tu? (hello, mon amour:)

LATER EDIT: Infloresc!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Scrisoare de adio:)

2009-02-15T10:30:00.007-05:00

Hello, my own darling, cu ce ocazie in viata mea? Regret! Nu mai e loc. S-a ocupat. Stii ca ai avut o iubita rivnita de multi, nu? Initial, te alesesem pe tine, ca mi-erai la indemina si parea ca ne potrivim ca doi bobi intr-o pastaie. Dar atentie, PAREA. Apoi am realizat ca esti un pitic fricos, un mascarici, credeam ca te-ai prins, I need a man with a gigantic personality, who knows how to deal with me. Ce sa-ti fac? Stiai cum sta treaba: my way or...the highway! Ai fost o roata de rezerva.Thanks, but no thanks! Ti-am zis sa nu ma iubesti prea mult si sa nu te legi la cap cu mine ca-ti voi spune Adio, zimbind, dar deh, unii barbati nu suporta refuzurile- infringerile in dragoste! Ti-am marturisit ca te iubesc, dar te-am mintit in fatza. (da, eu sint protagonista din "Romantza celei care minte"). Si nu-ti datorez nimic. Nici macar o explicatie. Hai totusi sa-ti spun, asa de dragul efectului comic-tragic:te parasesc pentru un altul care m-a cucerit si care ma satisface 150%. Tu ma satisfaceai doar 100%, so, I cannot lower my standards. (I tried) No! I'm not a serial cheater! Doar ca ...nu m-ai cucerit! Let's put it this way. Dor de tine nu mi-a fost vreodata. And oh, my own true love, "you might have a big penis, but you have no balls"! ( bang bang you are dead)! Si daca m-ai indragit asa cum ziceai, tine-mi pumnii ca EL sa fie marea si adevarata iubire pentru mine. Acum poti fredona asa: "ma uit ca fraieru'n trecut si-mi dau seama ce-am pierdut!" Prin urmare, daca de uimit nu ai fost in stare sa ma uimesti, atunci nu-ti ramine decit un singur lucru: Uita-ma! Cu indiferenta totala, a ta, cindva, Ina balerina!!!! ****** ********************

eee, scrisoarea de adio este laconica si la obiect! ce rost are sa ne intindem, nu? (cred ca prefer sa compun scrisori de adio, decit de amor, sint mai distractive). Si acum, dupa ce m-am certat de una singura si m-am jucat de-a scrisorile, (in sfirsit, mi-a iesit si mie un post mai scurt, era timpul, ma rog, scurt, comparativ cu celelalte) va las pentru moment, nu inainte sa va spun ca sint bucuroasa, ziua s-a marit, semn ca primavara este pe undeva, in drum spre mine...
Mi-am amintit: va recomand filmele: The Reader, The Revolutionary Road, A place in the sun.(asta din urma e un film alb-negru din 1951) si va mai recomand sa cascati ochii la niste poze personale AICI ***A fost cineva in San Francisco? Am auzit ca e f. frumos si as fi curioasa sa vad Alcatraz. Si pentru ca veni vorba de San Francisco si de filme vechi, va recomand filmul Escape from Alcatraz.
Si ca tot sar de la un subiect la altul, as vrea sa stiu de ce un barbat, atunci cind se insoara, are pretentia ca sotia sa-i ia numele? Stiu ca in Romania era obligatorie chestia asta, si deci nu prea aveai incotro, in US insa, este optional, dar cu toate astea, stiu cazuri in care barbatul are pretentia sa i se poarte numele...de ce, ma rog? ce s-o ascunde sub aceasta regula sau traditie? eu nu-i vad sensul...personal, as prefera sa imi pastrez numele...sau poate sa il ia el pe-am meu, de ce nu? (cine stie, s-o ascunde in mine un mic barbat, nu degeaba mai nou mi se spune ina masculina) Are cineva ceva impotriva? Sa ridice mina sus! Va saruuut mai frumosilor mai si...pe curind!!!

PS: Nu mi-am dat seama, dar trebuie sa adaug o mica explicatie, scrisoarea aia de adio e facuta la misto, nu e personala, nu are legatura cu nimeni...asa m-a apucat, ce naiba sa mai scriu si eu pe blogul asta, ha? fabulez si inventez! sper ca am elucidat misterul si s-au linistit spiritele, dar multumesc pentru ingrijorare, ma gindeam eu ca sint citiva oameni care imi poarta de grija:) putini dar adevarati!!! va puuuuup muahhh

Amintiri din copilarie !!!

2009-01-29T23:44:00.008-05:00

Incercam sa-mi amintesc de mine, cum eram pe vremea copilariei... stiu ca eram un copil singuratic, nu prea social. Si mai stiu ca eram toata o intrebare, ma intrebam in permanenta de ce si cum? si ii disperam pe toti cu intrebarile mele incuiate de genul" dar de ce miauna pisica?".... Detestam serbarile si reuniunile de scoala...(nici la banchet nu m-am dus, motiv pentru care s-au suparat toti pe mine). Tendinta asta spre solitudine (care inca exista si va exista), cred ca venea si de la faptul ca facind parte dintr-o familie mica, fiind singura la parinti, niciodata nu am avut multi oameni prin preajma, nu plingeam daca eram lasata singura in casa....si curios, niciodata nu mi-am dorit sa am o sora sau un frate...n-am simtit ca imi lipseste ceva sau cineva din acest punct de vedere... De pe atunci eram self-sufficient! Ce bine! Imi vin in minte anumite momente de cum am intrat in etapa curioasa a pubertatii...mi-amintesc ca imi analizam adesea sinii care se umflau gradual, fara sa fie hraniti in vreun fel, aveam cosuri pe fata, probleme cu cavitatea bucala, (motiv pentru care ma prezentam constant la dentist), eram destul de dezvoltata fizic incit sa atrag privirile baietilor liceeni, aratam mai matura decit eram in realitate...imi petreceam toata vacantele de vara (sau iarna) in Bucurestiul comunist, (toti bucurestenii plecau la tara, cum se spunea atunci, eu plecam la oras, in canicula arzatoare) de unde imi cumparam haine moderne de la celebrul magazin Unirea. Cine mai era ca mine? Toamna, inainte de 15 Septembrie, reveneam in orasul natal, cu aere de capitala, mai emancipata decit plecasem si cu accent de Bucuresti de ii enervam si ii scoteam pe toti din sarite. Mi-aduc bine aminte o pereche de pantaloni blue cu niste dungi albe pe care mi i-am luat de la Cocor sau Unirea si of, ce mindra mai eram de ei, i-am purtat pina s-au tocit...Imi luasem si material de rochie de vara, pe care croitoreasa mi-o facuse prea scurta si mi-amintesc de o geaca de iarna ce avea imprimat pe spate, un om de zapada. Doamne, ce incintata mai eram de geaca aia. Eram in stare sa merg cu spatele, doar ca sa se vada frumosul om de zapada pe care mindra il caram in circa! Cind se uita un baiat la mine, eu ii intorceam spatele sa-mi vada omul de zapada. (chipurile, acum aveam motiv sa-l tratez cu spatele)... si recunosc, nu prea tratam bine baietii, inca de cind eram scolarita. (Orgoliul mi-a dat batai de cap pina acum la virsta maturitatii...se pare ca asa sint eu construita)! NU stiu, eram cam antipatica si cu nasul pe sus, de pe atunci eram convinsa ca inca nu s-a nascut baiatul care sa ma cucereasca, dar asta este deja o alta poveste .....Asadar, la Bucuresti, stateam la matusa mea in Militari, unde inchegasem frumoase prietenii cu fetele din acelasi cartier...(eu mereu m-am inteles mai bine cu fetele, decit cu baietii).Mi-amintesc cum m-am ratacit in pasajul Unirea. Ce m-am mai speriat! Ma invirteam in cerc si nu ajungeam nicaieri. Nu mai retin cum am gasit drumul spre casa. In clasa a noua am avut primul si ultimul meu iubit, din timpul liceului Nu! Sa nu va ginditi la prostii sau erotisme. Doamne, ce adolescenti cuminti eram! (eu tineam mortis la castitate si daca era dupa capu' meu, stateam ina virgina pina la 30 de ani hi hi hi). Iubirea noastra a fost si s-a mentinut una platonica, inocenta, cruda, asa cum trebuia si era frumos la acea virsta, moment! Ce vremuri! Imi cinta la chitara ("eu sint nebunul care te iubeste, eu sint acel frumos nebun"-ducu bertzi- sau "fata din vis" a lui compact, oh, sint deja melancolica), mergeam pe deal la izvor, la cules de margarete si trifoi cu 4 foi, la cofetarie, la majorate (unde, recunosc, cu greu ma lasam convinsa sa merg, deoarece mie nu imi plac petrecerile)...Intr-o vara, mi-amintesc ca i-am zis iubitului meu (pentru care am fost prima iubire, tin eu sa mentionez) ca mi-e pofta de caise si ca sa mergem la furat in gradina profului de mate de la liceu. Avea un cais mare si frumos, care ma facea sa salivez de cite ori treceam pe linga el. Se facuse seara bine astfel incit sa putem patrunde in gradina cu caise. Ne-am inteles ca eu sa stau la pinda sa-l pazesc,(oare?) iar el sa se cocoate sus in copacul cu caise aurite. Am asteptat pina a ajuns in virful copacului si eu am inceput sa strig: hotii la furat caise, hotii la furat!!!! iar el ma implora asa: shhhhhhhhhhh, taci, Ina, ce te-a apucat? shhhhhhh Iar eu ma amuzam de sperietura lui! Nu mai retin daca mi-a dat cu caisele-n cap indata ce a ajuns cu picioarele pa pamint, de sus din copac.*** In scoala, eram in relatie de dusmanie cu matematica. "Bixade, la tabla", asa ma striga profu' de mate care ma stia paralela la aceasta materie, eu fiind umanista prin constructie...de multe ori refuzam sa ma duc la tabla, caci ma duceam degeaba...matematica mi-a dat batai de cap, pina in clasa a noua, cind, din fericire, a venit Revolutia si atunci si sistemul invatamintului s-a schimbat. Asa am avut sansa sa optez ptr. profilul uman al liceului la care eram eleva.... eram chinuita rau, matematica fiind un mister ptr. creierul meu. Mi-amintesc ca am luat un 4 chiar de ziua mea, pe 13 Ianuarie. Aveam sa mor de suparare. La lucrari de control, facusem o intelegere cu colega de banca, ea imi sufla la mate, eu ii suflam la latina si franceza, ne ajutam-suflam reciproc. In catalog, notele cele mai mari de 9 si 10 erau la Romana, Franceza, Latina, iar notele urite erau la: mate, fizica, chimie. Dar am supravietuit si fara antipatica asta de matematica si uita asa am intrat din prima la Facultatea de Litere din minunatul Bucuresti pe care l-am indragit pina in 1998 cind l-am parasit pentru un altul, mai destept, mai frumos, mai bogat, mai iubitor: New York City!!!!!! yeeeees!!!!! Iar cind stateam in Regie in caminul P11, mi-amintesc ca lasam bilet in usa de genul: "Revin in 10 minute", cind de fapt stiam ca voi reveni peste citeva ore bune, sau... a doua zi, dar imi placea sa ma las asteptata!!! hmm, mi-a placut aceasta mica calatorie in anii copilariei, adolescentei... Voi aveti un moment memorabil din copilaria voastra? sau nu ati fost niciodata la scaldat, sau la furat de ...cirese sau caise? Va imbratisez acum! Good Bye!!!

PS: Si oare cum am uitat de filmele copilariei? Eram innebunita dupa Arabela, (cit mai voiam si eu un inel de ala fermecat sa ma transform in...bufnita) , Omul din Atlantis, Ciresarii, Pistruiatul...iar la cinema vizionam si plingeam la celebrele filme indiene: O floare si doi gradinari, Lantul Amintirilor....cit despre muzica mai este nevoie sa spun: CC Catch, Jennifer Rush, Blue System, Modern Talking? ce sa mai...ma simt deja ca o bunica tot vorbind de vremurile acelea atit de indepartate si totusi...parca ieri aveam cosuri pe fata, imbracata fancy cu pantaloni de la Unirea.... Acum, veniti AICI unde m-am mai jucat de-a pozele.

LATER EDIT: sint suparata ca mi s-au lasat comentarii si nu le-am primit. Incepe sa ma enerveze blogspot.com, nu suport cind trimit ceva si nu ajunge, sau cind mi se trimite ceva si nu ajunge. Chiar am o fixatie cu asta! Anyway, daca lasati comentariu si nu-l vedeti publicat, anuntati-ma pe ina.bixade@yahoo.com va puuuuup

Scrisoare de dragoste:)

2009-01-19T09:37:00.003-05:00

Nu ma pricep la declaratii de dragoste, ca drept sa zic, nici nu-mi plac, nici sa le fac, nici sa le primesc,(hmm, doar daca nu-s siropoase) dar pentru ca am stat inchisa in casa din cauza gerului care mi-a pus capac,(nu stiu, s-a mutat Polul Nord la New York fara ca eu sa fiu anuntata?) am inceput sa aud tril de pasarele si sa mi se umple capul cu ciripit si sa-mi imaginez ca afara e primavara, pomi in floare, iar in geam aud o bubuitura: Iubirea imi batea la geam, asadar, iaca ce mi-a iesit: "Good Afternoon, my love! Afla ca ma simt cel mai bine in bratele tale puternice si paroase, e adevarat, cit despre sarutarile tale nu mai zic, vibrez si zvicnesc, dar material, recunosc, nu ma simt in siguranta cu tine. In acelasi timp, stiu ca ai potential si ca ma vei satisface si din acest punct de vedere (desi eu ma descurc si singura) insa vreau sa ma simt safe cu tine din toate aspectele. Scenariul sa fim saraci, dar indragostiti e frumos, din poveste, insa din pacate, dragostea trece prin stomac (nu-mi place cum suna, dar nu gasesc altceva) si deci trebuie sa avem macar the basics. Dar oricum, putem trai asa simplu, plini de iubire si dorinta, bintuind prin cotloanele lumii sa o descoperim impreuna Nu cumva sa ma dezamagesti, indiferent ce va fi...pina acum, trebuie sa iti marturisesc ca esti singurul barbat care m-a infruntat, sau mai bine zis, mi-a infruntat nebunia si personalitatea hai-hui si m-a acceptat asa cum sint, fara sa incerce sa ma schimbe. Apreciez asta si o sa fac tot ce pot sa nu te dezamagesc. Imi place sa imi dai libertate atita timp cit avem incredere unul in altul. Totusi, onesta cum sint, te sfatuiesc sa nu-mi dai prea multa libertate, caci o sa fug de acasa, sau o sa ma sui in capu' tau. Oh, mi-e asa teama sa intru in miezul vietii, a problemelor de cuplu sau cum ii zice acelei chestii in care se unesc doi oameni, vreau sa construim o viata frumoasa impreuna, fara complicatii care sa ne amarasca si imbatrineasca inainte devreme....mai trebuie sa stii, daca ajungem sa facem acel pas important, trebuie sa o facem pina la capat. Deunazi am citit undeva cum unii oameni traiesc in -invisible divorce- (m-am intrebat, ce o mai fi si dracia asta)? Am aflat: oameni care stau impreuna doar de convenienta, fara sa mai aiba conectie emotionala sau sexuala. Vai! Nu pot asa ceva! Trebuie sa fim conectati pe toate nivelele, mai accentuat pe cel emotional. Mai vreau sa stii si sa te gindesti bine inainte de a ma alege, ca nu simt nevoia de a avea copil, bine, doar UNUL, atit. unul si bun. (ca sa nu zici ca nu ti-am spus)... Eu zic ca putem fi fericiti si fara scutece si biberoane prin preajma, nu cred ca a avea un copil este cea mai mare scofala in viata unui om. Eu ma simt completa chiar daca te-as avea numai pe tine. (bine, eu ma simt completa, oricum, tu ai fi doar un bonus). Si mai vreau sa nu ne jignim, in gluma mai merge sa ne porcim, dar NU accept sa aruncam cu jigniri grosolane, vreau sa ne respectam si sa comunicam si te vreau tandru si romantic! Oh, romantismul este ingredientul meu preferat! Si nu accept sa ne certam de la bani. E urit si jenant! Vreau sa nu ne pierdem si pina acum ai fost singurul din ultimii ani, perseverent, care a vrut sa fie cu mine. (in rest, toti au fugit ca i-am speriat eu, ca o baba cloanta ce sint, uneori:) Sint cam tulburata acum, vreau sa aleg bine de data asta! Nu vreau sa aleg pina culeg, ( ma pricep la asta). Iubirea este motorul, chiar daca, din pacate, in timpurile astea reci si plastice, primeaza factorul material. Vreau sa ne asiguram, ca indiferent ce va fi, nu vom renunta unul la altul. Asta e sentimentul care mi-a placut cel mai mult de cind te cunosc: faptul ca ma pot baza pe tine si asa vreau sa-l pastram. Da! Cred ca asta visam: un barbat pe care sa il dau afara pe usa si el sa intre pe geam. Cred ca l-am gasit, nu? tu esti acela!!! mi-amintesc bine ca te-am dat afara pe usa si tu mi-ai intrat pe geam. ( la propriu). Si da! Imi place sa alergi dupa mine ca un ciine gifiind cu limba scoasa! Stiam eu ca sint modesta si nu vreau multe. Oricum, tin sa te anunt ca nu ma dau toata, pina nu declari in gura mare ca ma iubesti! Vino, sa pot regasi drumul catre mine.(nu, nu eu am zis asta, ci Octavian Paler, D-zeu sa-l ierte). Cu nerabdare, te astept in viata mea! (sa nu intirzii, ca nici nu stii cum ma razgindesc) SFIRSIT!!! "

****Ei, ce ziceti frumosilor, (alooo, mai citeste cineva blogul asta?) ma pricep la scrisori de amor? sau sint o stingace in d-ale scrisului idilic, asa cum sint si in d-ale amorului? si sa nu uit, voi sinteti bine, cu ce va mai preocupati? ca mie mi-a inghetat mintea-n loc de la iarna asta crincena! Ca de altfel, duc aceeasi viata pasnica si linistita de adolescenta! Ma delectez cu aceleasi filme clasice, alb-negru. La mine, televizorul este deschis 99% doar pe canalul de filme vechi din era lui Cary Grant, Greta Garbo, Rita Hayworth... Uneori mai baga si cite un film mut, ma uit si la ala! fara indoiala mi-ar fi placut sa fi trait in acea perioada.. voua in ce perioada v-ar fi placut sa traiti, aveti vreo preferinta?

PS: Doamneee, ce ghiveci de post am facut aici, sint vreo 3 posturi in postul asta, bine? Si am scos un pic capul la aer, in cartierul meu pe care il iubesc muuult, AICI ( parca se mai dezmortise gerul).Cind or da batrinetile peste mine, sa vedeti ce inchid eu si blog si flickr si ma ascund in d-ale batrinetii! adevarul ca, pe undeva, incep sa simt cum tineretea se duce incet, dar sigur, pe apa simbetei. Dar atentie, gaina batrina face ciorba buna hi hi hi bine, va sarut ca cine stie, poate v-a fost dor! (oricum sarutul meu este congelat acum, nu stiu unde sa ma mai ascund de iarna asta, nu stiu)!!!

A venit si vremea mea:)

2009-01-03T23:44:00.007-05:00

DA! Asa am de gind s-o duc anul asta: din bine in mai bine!!! (un fel de prelungire a lui 2008, doar ca in editie revizuita si imbunatatita, cu noi si apetisante capitole) Imi inchipui cum sint ridicata in slavi si dezmierdata-sarutata toata, ca doar sint fata de iubit, nu? (cum imi zicea, cindva, cineva). Sau cumva imi imaginez cam mult? Ramine de vazut! Acum pun la cale o calatorie. Prima pe 2009! Nu! Nu vin in Romania de data asta, mai veniti si voi aici! (nu uitati sa-mi aduceti niste Poiana si covrigi ). Intre timp, mai sar din blog in blog si mai comentez. Care este blogul vostru preferat? al meu este ASTA (nu-l luati prea in serios, ca tot veni vorba) ***Sa mergeti la filmul "The curious case of Benjamin Button", despre un barbat who ages in reverse ( asa ca mine:). Oare cum ar fi sa o luam de la coada la cap? sa ne trezim la 80 de ani si in fiecare an sa ne transformam in tinerete? Sa vezi cum zbirceala se diminueaza pe zi ce trece, cum liniile dispar, cum postura cocosata se indreapta, cum albul din cap se face negru, cum carnea cacacita se intareste si catifeleaza, cum expresia matura se transforma in una tinereasca, cum petele maronii de pe piele dispar, cum menstruatia se opreste, himenul se regenereaza (uraaaaa:) V-ar placea asa? sa fiti pe dos? Mie cred ca mi-ar placea, sa fie totul pe invers! Sa devin Ina virgina hi hi hi Cu privire la tinuta, eu cred ca atunci cind o sa ma damblagesc de tot din cauza batrinetii, o sa fiu gheboasa, deoarece I often have a poor posture, motiv pentru care e indicat sa faci yoga, insa arat eu a yoghina? Nu ma prinde deloc, la cit sint de inflexibila si vai de mine. Tare as vrea sa imi placa sa fac exercitii, dar pur si simplu it's not my thing...sa nu mai zic, ca un prof de sport mi-a zis ca nici sa alerg nu stiu. Mi-a zis ca sint urita cind fug. Nu-i nimic, cred ca in sinea lui ii era ciuda ca nu alergam dupa el. De aceea cred ca mi-a mai zis ca sint fata buna da' a dracului. Nu ma supar, eticheta de afurisita, de cind ma stiu, o primesc de la sexul tare*** Si mai cred ca atunci cind o sa fiu baba in toata regula o sa ma micsorez, asta ma sperie cel mai rau, caci sint deja mignona, unde naiba o sa ma mai duc, in pamint? Nu stiu, nu mi se pare corect deloc. Sa va mai aduc la cunostinta ca la NY este asa frig de iti ingheata floricica cu tot cu petale hi hi hi Si daca aveti chef sa va distrati, intrati pe http://translate.google.com/translate_t?hl=ro# sa vedeti cum va este tradus blogul in engleza....trebuie doar sa va introduceti adresa lui si apoi vedeti ce bazaconii ies. Al meu arata jalnic! Am ris bine. Primele poze pe anul asta, in care ma chinuie talentul AICI

PS: si pentru ca sint satula de atitea sarutari, (numai cit mi le imaginez) azi nu va mai sarut! Sa va puneti pofta-n cui pina tura care vine! paaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa

LATER EDIT:Draga mea Ana, azi cind am deschis cutia postala si m-am trezit in poala cu plicoiul tau greoi, iti dai seama ce surpriza si bucurie pe capul meu, dar in acelasi timp, te-am si mustruluit in gind caci NU trebuia! Am sarit in sus de bucurie cind am dat de ciocolata de casa. Ador! (si mai am doar o bucata:) Calendarul e deja pe perete, iar magnetul e inclus si el la colectia mea de magneti. Multumesc mult, mult , mult!!! Lucrurile finute si cu gust pe care mi le-ai trimis, m-au facut sa ma simt speciala si, desi este inca 12 Ianuarie, simt deja ca este ziua mea! (dar in Romania, fiind ora 1 noaptea, este deci 13 Ianuarie, ca atare, ziua mea a inceput macar peste Ocean).Totul a ajuns intact, deci Posta Romana mai face si exceptii sa trimita la timp corespondenta!!! O sa incep lectura cu cartea ce mi-ai trimis-o! Eu acum am ajuns acasa de la serviciu, se anunta un mare ger aceasta saptamina, iar miine, ma mai gindesc daca sa ma duc sau nu la serviciu. In alta ordine de idei, am primit urmatoarea marturisire (in visul de azi-noapte) anume, ca ma iubeste chiar daca (sau pentru ca) NU am multe calitati: mincare nu stiu sa fac, sex nici la ala nu ma prea pricep, copii nu ma bate gindul sa fac decit unul, (sau niciunul), in schimb ma pricep sa comentez pe bloguri si din cind in cind sa-i mai sparg parolele atunci cind mi se nazare ca ceva nu e in regula! Morala: cine zice ca trebuie sa ai calitati ca sa fii iubita? **** Draga mea, iti multumesc mult de tot pentru frumoasele tale atentii, pentru prietenia ce mi-o porti si pe care trebuie sa o pastram intacta si pretioasa indiferent ce va fi. In zilele din timpurile astea superficiale, prietenia este din ce in ce mai rara si mai greu de dobindit! Te sarut si imbratisez cu mult drag si pe curind!!! Cu dor, Ina

Intre Rai si Iad:)

2008-12-20T18:58:00.006-05:00

Dragii mei, va scriu de pe lumea cealalta. Mi s-a urit pe Pamint si am decis sa mor, asa ca i'm blogging from here. Sint transferata cind in Rai, cind in Iad. In Rai, e prea liniste si oh, ce ma fac? Imi vine sa pacatuiesc! (cum? nici aici nu ma cumintesc)? Si ptr. ca iti pot fi citite gindurile, in functie de murdaria lor, esti trimis pe ture, in Iad. De aceea, stau cind in Rai, cind in Iad. In Rai, nu am intilnit pe nimeni cunoscut. Din generatia mea, se pare ca numai eu am murit. Aaa, nu! Mint! Mi-am revazut a former flame. Ramolit si vai de el... El a murit de dorul meu. Si aici in Rai, dragii mei, e prea bine, multa armonie, soarele auriu imi bronzeaza pulpele, genunchii rotunzi, luna imi sopteste despre stele, te simti vegheat si binecuvintat. Sint inconjurata de iarba, flori, pasarile imi ciripesc, animale frumoase imi zimbesc si in plus, am si laptop cu tot cu blogspot.com. In Iad, e negru-intuneric si miros de foc si smoala. Sint multi draci cu coarne, care, cu o furca te mai imping pe la spate, sa iti aminteasca de boacanele comise cind erai pe pamint...am fost intrebata de un diavol negricios: ina bubulina, care este cel mai mare pacat al tau? cea mai mare greseala comisa? Am mintit, zicind ca nu am infaptuit nedreptati pamintesti...Va dati seama ce pedepsita sint aici in Iad, caci am mintit pe diavolul fioros? Revoltat, d-nu' drac care ma interoga, m-a trimis in camera cu smoala. Nu am avut incotro, m-am saturat sa inghit atita smoala (ma ingrasasem, facusem falci si posteriorul cam mare) si in cele din urma am recunoscut ca am fost pacatoasa, pe vremea cind eram pe Pamint. Diavolul mi-a suris triumfator si pentru ca in cele din urma mi-am recunoscut pacatele, m-a trimis inapoi in Rai. Si de aici din Rai, ma uit la muritorii de rind, cum isi duc zilele, se tiriie ca niste rime, cind mai fericiti, cind mai nefericiti, fabricile se inchid, Wall Street este in declin, Big Haberica are somasul in floare, New York a fost diagnosticat cu anxiety disorder (yes, new yorkers, apparently are popping more pills), asadar lumea se prabuseste... Si de aici de SUS, existenta muritorilor de rind, imi pare patetica: aceeasi goana dupa visuri, alearga ca bezmeticii dupa bani, dragoste, se iubesc ca apoi sa se urasca, se folosesc unii de altii, se agatza, spera si dispera... Eu am hotarit: prefer sa ramin in Rai, cu mici calatorii in Iad.**** Ce? V-am speriat cu postul asta stiintifico-fantastic? Sint morocanoasa din cauza racelii ce m-a izbit asa din senin si imi imaginam cum ar fi sa calatoresc intre Rai si Iad! Vedeti ce se intimpla iarna cu mine, nu? o iau pe aratura, imaginatia se schilodeste...E adevarat, iarna sint nesatisfacuta, I'm not easy to please, si in plus, zic una si fac alta...si se pare ca I really don't know how to beat the winter blues, how to stay happy in the cold. Ei, la toti ni-i greu (vorba ardeleanului), dar ia sa nu ma mai pling atita si sa va cer sugestii in materie de muzica, mai exact vocal trance. Pe iPod imi pun numai trance, dar nu stiu de unde sa tot scot, am aproape tot din: Armin Van Buuren, DJ. Tiesto, ATB, George Acosta, Benassi Bros, Paul Van Dyke, Paul Oakenfold. M-as bucura sa imi mai spuneti voi de altii, sa-mi dati nume de artisti, stiu ca nemtii, olandezii sint buni la trance, eu, inafara de cei enumerati mai sus, nu mai stiu. Acum ca am primit cadou, boxe (tot mov:) ptr. iPodul asta vreau sa-mi bubuie in cap tot trance-ul posibil. Eu imi incarc muzica cu un program bun, se numeste btjunkie.com. Imi convine ca incarca albumul intreg, avind posibilitatea sa vezi ce anume cintece si artisti contine albumul respectiv. Intr-o dimineata m-am trezit ca mi-a incarcat 500 de cintece intr-o clipita.****** Si sa vorbim un pic si de moda, ca ma intreba cineva ce preferinte am. Hmmm, desi sint europeanca, I'm really into american labels. Prefer: J. Crew, Gap, Banana Republic, Ralph Lauren, Calvin Klein, Cole Hann, Kenneth Cole, DKNY, Arden B. American Apparel, Michael Kors, Marc Jacobs, Max Studio, Charles David. Imi plac, de asemenea, BCBG MaxAzria, Diesel, United Colors of Benetton. Nu-mi place Victoria's Secret, (nu inteleg fascinatia femeilor despre VS, hainele lor, cel putin, nu-mi plac deloc) dar asta si pentru faptul ca eu nu le am deloc cu zorzoanele si dantelaria, insa produsele lor cosmetice sint OK, chiar daca eu nu folosesc. (recunosc, totusi, ca e stralucitor sa mergi la ei in magazin, numai arome sexy si plin de culori). Si pentru ca tot sintem la capitolul frumusete, sa va spun ca in materie de crema de fata si ochi prefer Lancome si La Mer. (asta din urma, insa, fiind recomandata femeilor peste 40 de ani, insa mie imi place si acum). La 20 esti daring,(asa cum eram) la 30-confident,(asa cum sint) la 40-elegant, nu?(ei, mai vedem:) Bine, multumesc pentru atentie si nu uitati de muzica mea trance. *** Rindul asta este special pentru d-na Fintescu si mica ei versiune, Mara:), sa fiti sanatoase si frumoase si...zi-mi, Antena 1 e in sectorul 1? ca nu ai scris in acel email, si vreau sa ma asigur ca am adresa corecta. Exista Antena 1, 2, 3, pe locuri fiti gata start, :) ce de-a antene acolo la voi hi hi hi

PS: Daca anul trecut de ziua mea, pe 13 Ianuarie, opream circulatia in NYC (what was I thinking)?:) anul asta I'll have a low-key celebration! Dar tot un tort mare am de gind sa iau.
Acum, cu gura mea mica, va sarut pe toti muahhh si va doresc a stellar new year!!! Timpul vostru pretios il puteti irosi AICI

Forever Young:)

2008-11-29T19:15:00.015-05:00

In loc sa pun later edit la postul anterior, asa cum aveam de gind, mai bine deschid un post nou. Eu nu scriu prea des (ci suficient) pe acest blog, dar cind scriu, iese ditamai postul si ma cam enerveaza, eu prefer posturile scurte. In sfirsit am ajuns in zona Wall Street. Mi-a placut ca era liniste pe strazi... Mini-vacanta pina Luni imi convine la fix. Prima zi dupa Thanksgiving, se numeste Black Friday, o traditie in toata America, cind magazinele se deschid la 5 dimineata (unele cica s-ar deschide chiar mai devreme) si lumea sta la coada sa dea navala pe produsele super reduse...multi isi iau electronice in aceasta zi, gasesti laptop si la 300$ sau digitala la 60$. Personal nu am participat niciodata la Black Friday. Recession? What recession? Americanii s-au prezentat la cumparaturi la fel ca anul trecut, au sarit pe magazine ca niste lacuste... E f. convenabil ptr. turistii care se afla aici in aceasta perioada...si apropos de asta, din cauza dolarului mic, acest an, cel putin, s-a inregistrat un numar fabulos de turisti, de care m-am izbit peste tot, in special in magazine. Multi europeni au dat navala in BIG APPLE. Berry nice:) Mi-amintesc ca eram intr-un magazin si o familie de nemti cu 2 copii, erau asa incintati de preturile frumoase ca au plecat cu o gramada de cutii cu pantofi, parca erau la piata, nu la incaltaminte. In rest, eu sint bine, sanatoasa, voioasa ... Doar ca a fost asa frig aici de mi-a luat toata energia...Insa, intre timp, am reusit sa recuperate my energy and revive my flagging spirits!!! Am sarbatorit f. frumos de Thanksgiving,(preferata mea sarbatoare) cind am infulecat dintr-un curcan mare si gras si mincarurile specifice. (sa nu va imaginati ca eu am gatit, din pacate, nu, dar noroc ca exista prieteni dragi care invita la masa pe cei mai nepriceputi in d-ale bucatariei) Va sarut acum si La Multi Ani de ziua Romaniei!!! Cum petrec romanii de ziua tarii? Dragul meu Lucian, ce activitati ai acolo in frumosul Sibiu? Sau Anna-banana, la Brasov cum se deruleaza aceasta zi nationala? dar Elena cu mamzelinii ei? d-ra Ioana C, la multi de ziua ta, cind banuiesc ca esti hot as a fever, dubla celebrare ptr. tine...ooo, dar bucurestenii, dragii de ei, oare ce fac? inafara ca se lupta cu traficul turbat?:) sau cumva romanii nu sint patrioti? (recunosc, cind traiam acolo, eu NU eram). Eu de 10 ani imi petrec iernile la NY si nu-mi amintesc ce faceam pe 1 Decembrie cind traiam in Romania. Apropos de trafic, cind am fost asta-vara in Carpatia, v-am zis ca de la Piata Obor, pina la Universitate, mi-a luat mai bine de o ora? Masina mergea asa: mirca pirca, mirca pirca, STOP, mirca pirca, mirca pirca STOP iar nervii mei de vacanta erau asa: in clocot cu bolboroseala!!! Dar altfel nu as fi simtit ca sint in Romania, nu? In rest, puteti pierde timpul cascind ochii la noi fotografii AICI

Later Edit: Seara Buna, dragii mei ! M-am gindit sa adaug un Later Edit chiar daca nu am nimic palpitant sau siropos sa va povestesc. Azi am hoinarit un pic prin orasul meu preferat NYC si am fotografiat mici aspecte: magazinul meu favorit-Lord and Taylor, ador sa merg acolo, mai ales acum de sarbatori cind este o ambianta foarte new-yorkeza, cu muzica lui Frank Sinatra rasunind pe toate etajele si cu vinzatoarele foarte amabile, in special cele de la raionul de cosmetice, de care eu cam fug, deoarece nu vreau sa ma pudreze si rujeze (m-au prins de citeva ori si m-am trezit rimelata si imbujorata), am pozat panoul de la benzinarie, sa vedeti cit mai costa benzina peste Ocean, un afis de la metroul B ( de la Bixade, nu?:) cu care ma plimb, o reclama din metrou despre ingramadeala din acest mijloc de transport, in care, atunci cind este aglomerat, poti fi atins din senin, de unii, in locuri mai sensibile. Deci, daca voi fi atinsa, sa zicem, pe sinul drept, sub pretext ca este aglomerat metroul, am dreptul sa dau in judecata calatorul respectiv, deoarece, zice legea, a comis o crima:) Acum vedeti AICI

PS: Va imbratisez cu drag, Ina Balerina

Recapitulare:)

2008-11-20T19:43:00.011-05:00

Cel mai frumos compliment: ca am un corp ca o mica bijuterie
Cea mai mare insulta: n-am primit-o (inca)
Cele mai mari defecte:nerabdarea, incapacitatea de a ierta
Cea mai buna alegere: sa traiesc in US
Cea mai proasta alegere: sa fiu in a long-distance romance/friendship
What turns me off about a man: cind acesta este cheap, cocky, verbally aggressive, macho-player
What turns me on about a man: sa fie educat, cu bun simt, with no heavy past, career-family oriented
Ce amenintare am primit: ca voi plati ptr. ce am facut
Cea mai gresita perceptie despre mine: ca sint difficult to approach ori inconstanta in sentimente
Cea mai mare greseala: sa renunt la cel ptr. care eram pasiune
Ce port mereu in poseta: dental floss
Cel mai mare regret: None
Pe cine as vrea sa intilnesc: hmmm, nimeni nu imi vine in minte acum
Locul pe care vreau sa il revad: Hawaii
Marital status: happily unmarried
Ce schimbare imi suride: sa ma logodesc cu un roman americanizat
Ce as vrea sa fac acum: sa fug din nou in Honolulu
Ce ma enerveaza: cind cineva afirma ca ma cunoaste, cind de fapt habar nu are
Tendinta: sa ajung de unde am plecat
Imi place sa dorm: la marginea patului (cind acesta se afla la perete)
Repros din partea partenerului: ca NU dorm dezbracata
Moment stinjenitor: cind, in aeroportul din Otopeni, din greseala- graba-neatentie, am intrat in WC-ul de barbati si am dat cu ochii de o "chestie"
Culori preferate: black ( New York color), mov
Destainuire: Ina vine de la Ecaterina
Dorinta implinita: coming into my own
Ultima disputa cu cineva: Septembrie 2008
Ironie: inca mai cred ca tot ce zboara se maninca
Contradictie: pot fi foaaarte rece dar si foaaarte pasionala
Nasty thing that I once said to a man: get drunk and kill yourself: you are not good enough for me, you are useless!!!
Cea mai frecventa intrebare:de unde provine numele Bixade
Dilema ptr. unii: ca de ce nu ma marit cu un american. Raspuns: (sa dezvoltam un pic): nu-mi vine, nu pot...niciodata nu am fost cu un strain, imi place sa traiesc printre ei dar nu cu ei si da, ma repet cu placere, nu stiu sa fac dragoste decit pe limba mioritica..(eeeeeeeee:) I don't go globally, only locally hi hi hi La voi, dragii mei, cu ce dileme va intilniti sau care este cel mai jenant moment cu care v-ati confruntat? sau ce va seaca cel mai mult, sau ce reprosuri vi se fac? cu drag, o sa public comentariile voastre aici pe acest blog imbulinat. Sint curioasa sa aflu cu ce se confrunta si altii.
Nu am apucat sa revin cu acel Later Edit in postul anterior, insa de data asta, o sa revin. In ultima vreme, nu mai apuc sa ajung unde imi propun, acum ca a dat frigul la New York. De cite ori imi propun sa ajung undeva, ma trezesc ca ajung acasa de fapt. AICI m-am etalat cu iPodul meu mic si mov, pe care il incarc cu muzica in fiecare zi, 2000 de cintece incap pe el. E asa mic si delicat, ca de vreo 2 ori m-am speriat cind nu il mai gaseam in poseta mea mare cit o valiza. Bineee, va puuup cu drag, pe tine, pe tine si pe tine, muahhh.
PS: My dear darling Anna, asta e pentru tine: azi am gasit in cutia postala surpriza din indragita ta Grecia...m-am bucurat muuult ptr. magnet care deja a aterizat pe frigider linga ceilalti. Stii la ce ma gindeam? ca ptr. mine, Hawaii incepe sa fie locul unde imi vine sa fug mereu, asa cum tie iti vine mereu sa fugi in Grecia...si ce frumos este sa primim ilustrate in cutia postala, nu? stii, ca pe vremea bunicilor cind postasul era asteptat sa aduca ravasele de amor...acum, pe cine aud, se intilneste si socializeaza online-virtual...am devenit niste roboti. Ti-am zis eu!!! te puuuup

Slice me nice:)

2008-11-08T06:26:00.011-05:00

Mi-a placut replica lui Paul Newman cu privire la loialitatea lui fata de sotie: "Why fool around with hamburger when you have steak at home?" ... Genial barbat! Si stiu ca inca mai exista asa ceva!!! oare ce fac oamenii cind nu mai au visuri? si nu ma refer la cei care se afla la finalul vietii, ci la cei care sint chiar in floarea virstei (asa ca mine:) *** Cascam ochii la un zodiac despre femeia Capricorn. Unul din cele mai accurate pe care l-am citit pina acum. Sint superstitioasa si cred in astfel de lucruri, in limita bunului simt. E adevarat, ca o femeie Capricorn ce sint, traiesc intens- furtunos, launtric si, desi sint cu capul in nori si visez la cai verzi pe pereti, sint cu picioarele pe pamint...Si daca cineva imi cistiga increderea, ii pot fi loial prieten ptr. totdeauna, pe care se poate baza, insa daca simt ca este meschin si fatarnic, devin apriga, plain nasty, radicala in decizii si transanta, fara scrupul si il tratez ca pe-un gunoi, like there is no tomorrow, mai bine sa fuga din calea mea, caci sint ca o noapte geroasa- furtunoasa hi hi hi. Fair enough, nu? Curios! Nu am aflat linga ce semn zodiacal masculin, frumoasele din Capricorn ar fi implinite. Am impresia ca nu au pereche! Cita infatuare:) In alta ordine de idei, starea mea de toamna este aceeasi. Nici macar nu mi-e dor sa-mi fie dor. Ce-o mai insemna si asta? Shhh, cred ca am murit, sau sint doar scofilcita...voi invia la primavara:) Starea asta de ordine si disciplina este cam enervanta. Dar nu ma pling. Nu imi plac sarbatorile de iarna, niciodata nu mi-au placut, eu sint cu primavara, cu Pastele, cu ouale vopsite, cu iepurii din ciocolata, cu pasca si cozonacul, cu verdeata, albinele si zumzaitul lor, papadia, gargaritele....ma enerveaza mosu' asta de Mos Craciun cu barba lui lunga si alba, pomul lui, cintecele lui, ( Jingle Bells, cel putin, ma face cu nervii, rasuna la fiecare minut, in fiecare colt), atmosfera de basm, care, cel putin, in NY se deruleaza cind totul straluceste de aceste sarbatori iernatice...ei bine, nu imi place stralucirea lor.... sa nu mai zic ca de Revelion, de cele mai multe ori adorm inainte de ora 12 si dorm asa de bine...pina la noul an. Ma enerveaza si alergatura-fugareala-imbulzeala, nici nu dau prin magazine in perioada asta.... iar NY is a cold place in the winter, nu stiu, as vrea sa ma ascund undeva si sa revin la primavara...Oh, stati, nu plecati, e ceva ce-mi place totusi in aceasta perioada: the eggnog! I love eggnog! V-am zis ca deja port caciula? si mi-am luat si plapuma noua ( sa am si zestre, ca miine poimiine ma marit), m-am echipat, sint cea mai friguroasa, clar... Sa nu uit, am votat presedintele Americii! Asadar, Welcome to the Black&White House!!! ( e de bine, zic eu)...Mi-ar fi placut, daca s-ar fi putut, sa-l votez pe Mr. Clinton: e prezentabil, stock-urile mergeau bine pe vremea lui si in plus, a transformat the oval office into the oral office hi hi hi O gramada de realizari, nu?
Si vedeti ca am bagat un cintec pe blog. Se pare insa ca nu se aude la Internet Explorer, ci doar la Safari, Firefox and Chrome. Deci ia puneti-va boxele la tare sa imi ziceti daca se aude cintecul. Auditie placuta si revin cu un Later Edit si niste noi imagini pe care vreau sa le fac in zona Wall Street, ma duc sa vad cum stau -stacurile-(ca vai de ele, stiu) -si sa am niste -dixtractie- fotografica, nu am mai fost demult pe acolo si tot am zis ca ma duc dar nu am mai ajuns, dar ajung eu..

PS: m-a intrebat cineva care sint prioritatile mele. Am raspuns dupa cum urmeaza:

locul 1-sanatatea

locul 2- studiile/independenta financiara
locul 3-dragostea
La voi cum sta treaba cu prioritatile?:) Va puuuup si va trimit un maaare buchet cu frunze ruginite din New York City!!! Cu drag si dor, Ina

Desenata pe-un caiet...:)

2008-10-08T18:40:00.020-04:00

Oare cum sa fac sa pun o melodie pe blogul asta? adica, atunci cind intra cineva pe el, hop sa inceapa muzica si voia buna? deci sa fie coloana sonora pe http://www.inabixade.blogspot.com/ cum ar veni :) Am intrat pe un blog si cinta muzica. Mi-a placut ideea si ma gindesc s-o fur si nu stiu cum. Daca aflu ce setare e nevoie, melodia va fi cu Irina Loghin hi hi hi.... Ma reprezinta, nu? Zilele trecute, un prieten pictor m-a desenat pe un caiet...cindva, un alt pictor mi-a zis ca la cit sint de mica nici nu-i trebuie multa pinza sa ma cuprinda...M-am gindit mai bine si fantezia mea este asa: mi-ar placea sa fiu iubita a doi artisti veritabili: unul muzician, de preferinta pianist, sa-mi cinte mereu si sa ma danseze pe claviatura si note si iubita unui pictor, sa ma picteze si coloreze cu acuarelele si pensulele...viata ar fi o muzica si o pictura continua, iar eu, o muza plina de incintare-desfatare.... ce bine mi-ar mai fi, nu?:). Imaginatia mea nu este de factura erotica, ci doar artistica. Sint artistica asta seara si am chef sa-mi etalez gindurile...evident, artistice... si acum sa stricam tabloul acesta fictiv si utopic si sa va spun ca am urmarit dezbaterile politice si am adormit. E de bine, nu? Ma obosesc astia cu Wall Street-ul lor...sa pice America si gata, ma retrag in Romania sa mor de necaz:) In rest, cum e toamna romaneasca? Ati fost la cules de struguri si gutui amarui? Eu am baut must! Ce? daca traim in Big America, nu avem must ca in Carpatia? In alta ordine de idei, trebuie sa-mi transfer catrafusele de vara si sa le pun la indemina pe cele de iarna...imi vine sa tip de ofticata ce sint...habar nu am cind s-a dus vara asta...si unde...Pe pustii, probabil:) din nou, desenata in caiet AICI (intr-un desen eram mai incruntata, intr-altul, mai...domolita). Good Night, dragii mei, dragele mele! Va sarut!

PS: in postul anterior ziceam ca o sa revin cu niste imagini din Harlem si campusul studentesc de la Columbia Univ. Nu am mai ajuns, dar ajung curind si le atasez pe flickr. Va sarut din nou, muahhhh

LATER EDIT: Asadar am ajuns in campusul studentesc de la renumita Universitate Columbia si cartierul Harlem...ce sa spun, imaginile (din care eu nu lipsesc, normal, ca sa fie mai personal, nu?) vor vorbi de la sine. Se poate deslusi discrepanta (contrastul) specifica NY-ului. Harlem nu este un loc prietenos, pute a tot felul de mirodenii, inclusiv oamenii put, care pe linga faptul ca sint uriti si negriciosi ca dracu, sint si neprietenosi, chiar grobieni...este vorba de cei care duc a low-life cum se zice pe americaneste...mda. Important este ca nu m-am trezit cu un glonte in cap sau injurata...cu toate astea este un loc interesant de vazut, prin imputisenia lui, moda specifica rasei africane, prin strazile pe care se merge cu un casetofon in mina, cu muzica data la maxim, prin faptul ca se scuipa ditamai flegma pe jos in care am si calcat, s-o am ca souvenir, prin dialectul si accentul caracteristice Harlemului...Ce mai gasesc eu scirbos acolo, sint saloanele de coafura, de unde zboara ditamai flocii negri si creti, de care te impiedici pe strada...de fapt, vezi nu doar smocuri de par, ba chiar cite un ghem bine format din par african...coafezele cu turbane in cap, stau si iti bat in geam cind treci pe linga coafor, intrebindu-te daca nu vrei codite impletite-incilcite de-ale lor...(cu tot cu paduchi africani in ele hi hi hi) No thanks, am zis eu in gind. Daaa! cam atit pe ziua de azi. Ma culc acum. Am strabatut in lung si-n lat, mai ales ca m-am bucurat de un tablou autumnal veritabil...soare, cer senin, aer de toamna varatica... Pentru imagini, faceti poc pe cuvintul AICI (si pina la urma m-a dus capu' sa setez pe flickr-ul asta, ca atunci cind se face click pe poza, sa poata fi vazuta in toate marimile, facind click sus in stinga pe All Sizes...astfel incit sa se desfasoare imaginea pe larg, sa se vada mai clar).Noapte Buna!

PS: tare incoerenta am mai fost, dar sint sigura ca m-ati inteles:)

Austria e in Australia? ouch! :)

2008-10-04T20:22:00.010-04:00

I'm brutally honest si tin sa va anunt ca de citeva zile ma simt abatuta, apatica, mucegaita...Nu mi-e dor de nimeni, nu-mi place nimeni, nu ma incinta nimic, nici gindul iubirii, nici gindul primaverii, nici gindul vacantei in Paris sau Australia, unde ar trebui sa o petrec.... Ma lasa rece, mi se rupe! Nu stiu incotro, sint in pana de vise....Demult nu am mai fost cu un asa tonus scazut. Stiu ca starea asta se datoreaza toamnei, anotimp care ma ingalbeneste si vestejeste laolalta cu natura....ma doboara anotimpul rece....nu merg nici inainte, nici inapoi, ci stau pe loc. New York City, insa, m-a ajutat mereu. Energia pe care o emana este ptr. mine, terapeutica, astfel incit atunci cind ma simt de genul: the lowest of the low, ies pe strazi, ma afund pe bulevardele frumoase si ...uit de mine atunci cind sint ratacita in propriul univers. Apatia in care zac de citeva zile, se transforma in supliciu. Nici a drama queen nu pot fi caci there's no drama in my life. Exista ceva tragic in mine, o latura tragica, sa-i spunem, insa parca si ea a intepenit-amortit: nu zvicneste, nu ma provoaca. De regula, cind mi se uraste cu binele si cu linistea pe care, cindva, atit o mai doream, incep sa o caut cu luminarea, sau ma leg la cap fara sa ma doara, sa intru in bucluc cumva, sa ma mai scoata din rutina asta calma, numai ca de data asta nu stiu unde sa o caut cu luminarea, ea pilpiie fara un rezultat si nici nu stiu cu ce sa ma leg la cap, chiar daca nu ma doare...(v-am lamurit, stiu:)... pina acum am facut ce am vrut, asta era si visul meu, pe care imi place sa-l traiesc in continuare, dar ceva nu-mi mai convine si ma intreb asa: Now what? O stare de nonsens ma stapineste. E adevarat, de fel sint si defetista si am tendinta sa vad lumea si existenta ei, in culori inchise... (Cred ca asta este cel mai intunecat si...personal post al meu). Era timpul, ca prea exuberanta am fost in ultima vreme... adevarul ca am intrat in urmatoarea belea: nu stiu ce dracu vreau, habar nu am ce vreau. (desi intotdeauna am stiut). Sint blocata. Vi s-a intimplat, nu? Si cum ati depasit momentul? How did you brighten up your darkest days?*** Pentru mine, sint 3 lucruri vitale, fara care nu pot trai. Toate sint pe locul 1. Este vorba de: muzica, ciocolata, NYC. Acum va parasesc! Adio!!!
PS: daca nu mai dau nici un semn, inseamna ca am fugit in lume, sa-mi caut fericirea:) Cine vrea sa ma urmeze, sa-mi dea un telefon: trrrrrrrrrrrrr!!!! Nr. meu este 1111111:) Of, nici cind sint intunecata, nu pot fi serioasa...

Si totusi sa nu inchei on a sour note....(ca de aia am pus titlul de sus)...Uf, greu mai este!!! N-am incotro, trebuie sa admit ca mereu am fost mediocra la Geografie, insa zilele trecute m-am speriat cind o colega (musai sa precizez ca e chinezoaica, cu liceul terminat in China, asta ca sa nu sariti cu gura repede ca americanii astia sint prosti, ) m-a intrebat: care e Austria si care e Australia? care e Suedia si care e Switzerland. Era confuza. Nu mai stia in ce tara fusese anul trecut: daca Suedia sau Elvetia. Era vorba de Elvetia. Dar la ea in capul made in China, era cam aceeasi chestie. I have no sense of direction either, dar macar stiu prin ce locuri am aterizat...(in secret, eu ma bucur un pic, cind vad ca sint altii mai batuti in cap ca mine).Mda! Si uite asa a luat nastere acel stereotype despre ignoranta habericanilor si se duce vestea in lume ca tare prosti mai sint ...adesea, imaginea lor este stricata-deformata de cei care vin sa locuiasca aici... bun, am plecat acum, dar nu inainte sa ma hilizesc AICI ...aceste fotografii au fost facute la Brooklyn Museum, prin Brooklyn si la Ocean...Miine merg in Harlem (Hello, Africa...stiti, e cartierul renumit for a strong african-american community si de asemenea vreau sa revad campusul studentesc de la Columbia University). Voi adauga niste fotografii, zilele urmatoare, pe acelasi flickr! va puuuup, muahhhh

The naked truth:)

2008-09-15T17:54:00.009-04:00

Oooo, Buenos Dias, my dear friends and enemies!!! Como estas? Oh, I forgot to put my top on! Ce nerusinata! Dar nu despre gradul meu de nerusinare vreau sa vorbesc acum. ******Mi-ar fi placut sa traiesc intr-o alta ERA! Cind frumusetea era naturala, cind formele opulente erau adorate, cind sinii mici erau frumosi si sarutati cu voluptate, cind ochii cu riduri aveau o expresie vie, cind obrajii cazuti erau lasati in pace sa-si urmeze cursul firesc al imbatrinirii...In acest secol al tehnologiei si al operatiilor plastice, frumusetea capata o alta semnificatie, frumusetea a devenit urita. Nu mai stii care chip e adevarat si care se ascunde sub o masca, care e fals.. Sint f. impotriva operatiilor estetice. Fie ele minore. Nu pot sa inteleg acele femei care isi ridica cu bisturiul, ochii in sus de seamana cu niste pisici batrine. Daca le pui in 4 labe mieunind, zici ca sint pisici. Pentru mine, sa iti transformi infatisarea fizica, inseamna un fel de anulare a propriei identitati sub care nu te simti fericit si impacat, inseamna sa-i pacalesti pe cei din jur. Cred ca this world is sick. De aceea, uneori, mi-e sila de rasa asta umana a noastra. Uneori as vrea sa fiu animal: sa fiu o purcica care guitza, sau un elefant care isi ridica trompa-n sus, sau un tigru care sa atace, sau mai bine, o cirtitza care sa stea pitita in pamint. DA! Mi-ar fi placut sa traiesc intr-o alta ERA!!!

********************************** Post nr.2:
Azi am fost inconjurata de 3 "planete". Cine a vazut filmul -Juno- stie ce vreau sa spun. Prin cele 3 planete ma refer la cele 3 colege gravide. E adevarat. O femeie insarcinata chiar seamana cu o planeta, mi s-a parut geniala replica din filmul de sus. In ultima vreme, vad numai gravide, in special la mine la serviciu. Se pare ca, in timpul recesiunii, oamenii stau acasa producind copii. Stind printre aceste gravide, le aud mereu plingindu-se, ba ca nu se mai pot apleca, ba ca fatul le ghionteste, sau le vad mingiindu-si, scarpinindu-si non-stop "planeta", gata sa explodeze o noua viata. Azi, fara sa vreau, le auzeam pe fiecare spunindu-si momentul nasterii copilului dinainte. Una zicea ca i s-a rupt apa, in timp ce se uita la TV, alta ca, desi a crezut ca i s-a rupt apa, la spital i s-a spus ca de fapt erau niste fluide vaginale, iar alta zicea ca a preferat sa fie anesteziata ca nu mai suporta durerea. Iar eu am ajuns la concluzia ca vreau sa am penis. Nu mai vreau vagin. Nu vreau sa fiu "planeta". Prea complicat. Acum ma duc la Baby Gap sa cumpar hainute de nou-nascut. In ultima vremea, cu asta m-am ocupat: haine ptr. cei mici. Recunosc, prefer hainutele ptr. fetite. Vom celebra Baby Shower, al treilea pe aceasta luna...cum ziceam, we are in the mood for making love and babies!!!!

PS: In continuare, ma arat lumii AICI va sarut cu dor, muahhhh!!!!

Move over Ina balerina, another hottie is in the town:)

2008-08-31T16:03:00.006-04:00

Va vine sa credeti ca m-am dat din cadru si am cedat locul din poza lu' maimutoiaca asta? Nu usor mi-a fost, sa stiti, mi-a luat un pic pina sa ma incumet sa switch off the egocentric button, insa in cele din urma mi-am zis ca too much Ina can be toxic, asa ca Voila! va fac cunostinta cu noua mea prietena de la Gradina Zoologica din Bronx, in toata splendoarea ei paroasa. Bronx Zoo mi-a placut mult. New-Yorkina cum sint, am ajuns si eu dupa vreo 10 de ani sa vizitez aceasta vestita si imensa gradina cu animale fioroase- hidoase- colorate- gratioase. M-am cam enervat ca toate animalele erau somnoroase, cele mai multe dormeau. Maimutele ce erau mai active, sprintene. Demult voiam sa ajung la Bronx Zoo, dar nu apucam. Traind aici, sint puncte de atractie la care vin oameni de peste mari si tari, dar pe care, unii new-yorkezi nu le-au vazut. You just take them for granted. Sint unii care nu au ajuns la Statuia Libertatii, altii nu au apucat sa se urce pe Gemeni, crezind ca vor fi acolo vesnic si cind colo, ditamai groapa s-a instalat in locul lor si nici urma de Gemeni. Cu privire la Statuia Libertatii, inainte de 11 Septembrie 2001, era permis sa te urci in capul ei, in coroana, bucurindu-te de o frumoasa panorama. (se cam clatina cind batea vintul). Acum insa, din motive de securitate, nu mai poti urca in coroana lui Miss Liberty. De 2 ori m-am suit in capul ei. E draguta si mareata. Dar sa lasam maimutele si Statuia Libertatii si sa trecem la treburi serioase si sa va spun ca imi frec creierii cu o dilema: nu stiu pe cine sa votez. Patrioata cum sint, merg cu drag sa votez presedintele Americii. Imi plac spiritul, solidaritatea si chiar disputele care se impinzesc acum in febra acestor alegeri atit de importante ptr. U.S. E o stare care te face sa te simti important si valoros. Nu-mi place politica, insa trebuie sa merg la vot, clar. (toti politicienii sint niste perversi si fara scrupule, nu-i suport, insa musai, acum e o exceptie si ma prezint la vot). Indiferent cine va fi ales, Haberica este, fara indoiala, tara mea preferata, indiferent de imaginea americanilor in lume si de dusmanii pe care ii au, eu sint de partea lor.(da, m-am dat cu americanii). Ca orice imperiu, si America va apune la un moment dat, insa nu atita timp cit traiesc eu. Promit! (iar eu sint f. parolista, una din calitatile cu care ma mindresc, despre defecte, intr-un post ulterior). Prin urmare, voi cu cine ati vota? (cu mici argumente, daca se poate). Fie ca traiti sau nu in U.S. (stiu ca ar trebui sa fie confidential, insa pe blogul meu se permite, intr-un fel, eu cer sfatul, mai ales ca cei care ma onoreaza cu prezentza si isi pierd vremea pe pagina asta, sint oameni destepti, interesanti eeee, cum altfel?). Mai stiu ca politica declanseaza altercatii-conflicte, insa eu vreau doar sa fie interactiv- constructiv postul asta si chiar ajutator, ptr. o fata simpla ca mine care vrea sa voteze si ea si nu stie pe cine. Sa nu va legati de americani, incercati sa vedeti doar partea buna a lor. (exista, va asigur). Deci, pe cine sa votez? Pe Obama, McCain sau pe El ? :) Daca nu aveti sfaturi, nu-i nimic, ma descurc eu pina la urma...(sper). Iar acum, ia puneti-va ochiul AICI Si sa nu uit ce-i mai important, azi am chef sa fiu mai darnica in dragoste asa ca, va sarut apasat, muahhh!!!

PS: Eu am long wee, caci Luni este Labor Day si nu se lucreaza. E inca vara si ignor aroma de toamna care, incet, incet, se strecoara. In capul meu, dupa vara vine tot vara, nu stiu cine zice ca dupa vara vine toamna. (cine ma cunoaste, stie ca am probleme cu frigul in general, asa ca pregatiti-va sa ma auziti smiorcaind, curind). Uuh!

My biggest sex organ? The BRAIN :)

2008-08-24T17:12:00.012-04:00

Da! Asa am raspuns unui nerod care m-a intrebat asta hodoronc-tronc, in timp ce stateam la coada sa-mi iau fructe....De regula, nu raspund provocarilor de acest gen (din fericire, rar se intimpla, nici nu fac eye contact cu oamenii pe strada, ci imi vad de traseul meu), insa in ziua respectiva eram intr-o stare de tipul: high-energy- si cam nervoasa ca se misca incet coada la aprozar....la raspunsul meu, neghiobul cu pricina (dupa accentul impossibly sexy era clar un new-yorkez) a raspuns vioi: you go, girl!!!! (se pare ca i-a placut raspunsul meu). New York, New York!!! Ca il iubesc, asta stiti deja. V-am zis oare ca aici unul din cinci oameni, vorbeste singur pe strada? (mi se intimpla si mie uneori). Asa din senin! Nu ma plictisesc niciodata in acest oras, (sint o citadina, desi imi plac si locurile mici si linistite-ptr. o scurta perioada) care este grozav in deosebi ptr. cei care sint single, fara familie. Unii il considera prea dur, prea obositor, prea competitiv. Jungla de piatra parca i se spune. Intr-adevar, daca nu ai o slujba constanta si on demand, un pachet de beneficii ca lumea (asigurarea medicala te ucide, daca nu o ai, mare mafie e in sistemul medical de aici) NY ti se va parea crunt si nemilos. Ca fapt divers sa spun doar o mica chestie despre asigurarea medicala atunci cind o ai si cind nu o ai. Cind o ai, poti plati un medicament 10$, cind nu o ai, acelasi medicament, te poate ajunge la 60$. Ce diferenta absurda, nu? mare bulimasheala la habericanii astia, ei sint de vina hi hi hi. Well, the dental treatment, ptr. multi este un fel de lux. Multi romani prefera sa mearga in Romania sa isi faca zimbetul frumos, deoarece aici e prea scump, daca nu ai asigurare. Exemplu: o coronita din portelan costa in jur de 1200$. Un root canal (drenaj de canal, pe romaneste, parca) in jur de 800$...Iar cind nasti un copil, spitalizarea and the delivery of the baby, te pot costa in jur de zece mii de dolari. Chiar as fi curioasa cit costa aceste servicii in Romania. Da! Si sa nu uit. Mai demult m-a intrebat cineva daca stiu de unde provine numele de Big Apple, adresat orasului NY. Desi as fi vrut sa inventez un raspuns si sa ma dau inteligenta, nu mi-a iesit si nici nu am cautat la momentul respectiv informatii referitoare la asta, insa intre timp am aflat.
Cica marul ar fi fructul oficial al statului NY, dar cu toate astea- Big Apple- nu deriva de aici. In anii ’30, muzicienii de jazz utilizau expresia de Apple in loc de oras, si cum New York este unul mare...v-ati prins, nu? eee, blogul asta nu e doar narcisist, ci si (din an in pasti), informativ.
Cam asta stau lucrurile pe Coasta de Est... Acum eu ma bucur de vremea frumoasa, se simte asa un iz tomnatic, dar ma fac ca ploua, nu vreau sa ma gindesc la toamna...

PS: Mesajul asta este ptr. TINE...imi sustin in continuare parerea ca, din pacate, iubirea nu este totul, love is not an answer...(daca ar fi asa, nu ar mai exista so much cheating around, despartiri and broken marriages). Dar continuam noi discutia, cind ne vedem.... Soon!!!! muahhh****
PS1: In acest post mai trebuia sa scriu ceva, insa nu am materialul necesar, asa ca voi adauga zilele astea un LATER EDIT ( important:) So, stay tuned! (cita treaba mai am si eu pe blogul asta, oare cind o sa ma satur de el si-l voi inchide, de ce o sa ma mai apuc? ca de treburi serioase vad ca nu am de gind). Intre timp, imi mai fac de cap AICI (ma aflam pe Manhattan Bridge, podul pe care trec zilnic cu metroul in drum spre office)...
*******************
Asadar, LATER EDIT: Si acum, dragii mei, am onoarea si deosebita placere sa va prezint o draga prietena si una din cintaretele mele preferate din Romania, EMMA! Nu este doar talentata si frumoasa, ci si un spirit ales, cu idealuri si aspiratii inalte, plina de profunzime si sensibilitate, trasaturi ce cu greu le gasim la oameni, in vremurile astea plastice. De cite ori vorbesc cu ea, my self-absorbed/my self-centered persona, isi pierde din intensitate si astfel ma simt mai blinda, mai buna, mai iubitoare.( astfel de oameni trebuie sa avem in preajma).
Ascultati AICI si aruncati cu privirea AICI