Too young to die, too old to care:)

Zilele astea am avut chef sa fug ca o naluca, sa-mi iau lumea-n cap, sa fac Revolutie, vorba unui vechi prieten.. dar nu am ajuns decit pina la Ocean....am ajuns la concluzia ca am prea multa libertate, prea mult timp liber...pai nu asta voiam? sa lead a stress-free life si sa nu fiu luata la intrebari de nimeni? toata lumea in jurul meu se plinge ca e prea ocupata si grabita, numai eu, mirca-pirca-pirca-mirca, melc-melc codobelc, am timp de toate si nu ma grabesc nicaieri sa ajung!!! Sa ma apuc sa fac un copil, oare? sa se duca pe apa simbetei toata libertatea mea? si cind o sa ma mai trag si eu in poze, sa ma dau in spectacol in mijlocul strazilor si sa plec cind vreau, sa vin cind vreau, sa fac ce vreau...? Eu sint si logical si emotional, for some reason, nu reusesc sa le combin mereu, ori merg pe una, ori pe cealalta... In acest moment din viata mea predomina logicul. ***Am realizat ca in ultimii ani nu mai am rabdare sa stau la plaja desi stau la 10 minute de Ocean, merg acolo doar seara sa ma plimb si sa ma joc cu pescarusii, dar nu mai am rabdare sa stau sub soare...ciudat fenomen...cu ani in urma, nu puteam trece prin vara fara sa fiu super creola...acuma sint cam albicioasa si nici nu-mi pasa...nu aveam ce face si mi-am cumparat, contrar faptului ca eu sint pentru naturalete 100% si nu suport nici un fel de praf sau machiaj pe mine, un spray de bronz( cica tanning sunless spray by Neutrogena). Pentru ca nu sint deloc priceputa cind e vorba de aplicat machiaj, mi-am "murdarit" picioarele cu tot cu pulpe, cu spray-ul asta, si pentru ca nu am respectat instructiunile intocmai, m-am trezit ca sint patata toata, deloc uniforma. Parca eram o dalmatiana cu pete...galbejii...sau nu, aratam ca o papadie, numai ca daca suflai in mine, nu ma imprastiam hi hi hi *** Revenind la subiectul -libertate- si -no baggage-, saptamina trecuta, am ajuns intr-o zi, la ora 11 noaptea acasa...Pe buna dreptate i se spune NY-ului" orasul care nu doarme niciodata" and I feel safe in NYC, indiferent ca e noapte sau zi. La 11 noaptea metrourile sint pline, strazile, magazinele la fel, oamenii se plimba cu rotilele si biclele, cinta, danseaza, vibreaza totul...si eu vibrez, desigur!!! Iubesc vara in general, dar in special asta de acum si nu vreau sa treaca...daca as putea cumva, as tine-o in loc, sa nu se duca, sa nu treaca, sa stea....si ca veni vorba de trecerea verii si...implicit a timpului, am chef acum sa ma leg de femeile care isi ascund virsta, sau, mai urit, o modifica dupa bunul plac. Gasesc f. neatragator cind o femeie isi ascunde virsta...asta nu denota decit faptul ca nu se simte bine in pielea ei, nu stie sa se iubeasca si sa se respecte, se afla intr-o continua criza de identitate....miaaau!!! Daca as fi barbat, m-ar respinge o astfel de atitudine feminina. Asa ca, doamnelor care va ascundeti dupa deget, decit sa mintiti asupra virstei sau sa raspundeti cu: -dar cit imi dai?- ( ma enerveaza la culme si chestia asta), mai bine, atunci cind sinteti intrebate ce virsta aveti, raspundeti asa" -too young to die, too old to care"-. Macar sa fiti un pic amuzante!!! Si un sfat util" Just be confident and love yourself, no matter what!!!" Good Luck!!! Acum ca am terminat si pe postul de azi sa o fac un pic pe nebuna-dura, (dar nebunia e frumoasa, nu?) va sfatuiesc sa penetrati AICI

Welcome to Haberica:)

Tolba mea cu noutati nu cintareste prea mult, am parca o stare de n-ar mai fi, insa nu are rost sa verbalize about my negativity,(nu pot fi mereu in verva, nu? as obosi) asa ca am chef sa mai depan niste amintiri, mai ales ca eu sint o nostalgica din fire. Imi amintesc de starea ce o aveam in urma interviului/testului de cetatenie americana sustinut intr-o iarna, a depunerii juramintului...
Am fost, ptr. o ora, testata si luata la intrebari de un examinator, on my knowledge of the government and history of the United States,(ce bine ca nu e bogata istoria lor) on reading, writing and speaking English. A fost o interesanta experienta .(ceremonia ptr. juramint a fost emotionanta). Am luat punctajul maxim de 100.(deci, ma gindeam eu, sint si un pic draguta si un pic desteapta). Indata ce am avut pasaportul US, deja eram cu nasu' pe sus si plina de fitze. Intre timp, mi-a revenit nasul la loc.(obosise sa stea cocotzat sus). Dar euforia m-a tinut destul, ii innebunisem pe toti la cap ca m-am facut americanca lu' peste. Am pastrat si cetatenia carpatina, ca imi place sa fiu si romancutza-tzarancutza cu bujooori in obrajooori ...prima intrebare ce mi-a pus-o nenea de la interviul ptr. cetatenie a sunat asa : "do you believe in United States Constitution?" si eu am raspuns "Yeees, Sir"! ( nu, glumesc, ma hilizesc-prostesc, nu am raspuns asa, desigur). Sa mai spun un pic ca am fost asa emotionata la ceremonia de naturalizare incit mi-au dat lacrimile.(nu rideti, va rog). Judecatorul a vorbit f. frumos, si ne-a felicitat ca am devenit cetateni ai acestei tari . Am ridicat mina dreapta in sus in timp ce ziceam juramintul, iar apoi ne-a pus sa punem mina dreapta pe inima si cu fatza spre steagul american, jurind iara ca vom fi oameni seriosi si ca vom apara pamintul Americii. Am jurat ca voi lupta impotriva oricarui dusman din afara...eeeee!!! Ca fapt divers sa mai spun ca de 2 ori ai dreptul sa dai testul ptr. cetatenie, daca il pici de doua ori, ramii doar cu rezidenta. Atasez pe Flickr scrisoarea lui Bush (ne-a fost inminata la depunerea juramintului) sa vedeti ce frumos este conceputa (ce sa mai, americanii astia sint niste protocolari si professional) si cam ce principiu sta la baza gindirii americane, anume ca orice om are sansa sa isi faca o viata mai buna, ca toti sintem egali...(este o tara grozava, desigur, nu perfecta ). Am stat sa ma gindesc ce ma enerveaza cel mai mult in tara asta. Cred ca am aflat. Mai intii sa spun ca-n fiecare se ascunde un mic rasist, e firesc acest sentiment cind traiesti printre atitea nuante de culori, limbi, fizionomii, fapt ce face interesanta aceasta tara. (m-as plictisi sa traiesc intr-un loc unde toti arata la fel). Desigur, acum apare si reversul medaliei si aici am vrut sa ajung. Am aflat ca ma enerveaza in special spaniolii astia de juma' de metru, care nu se sinchisesc sa-nvete frumoasa engleza. Numai ca-i auzi "mi no spiki inglish". Mereu am zis ca America este tara tolerantei, care rasfatza prea mult, uneori. Cum spaniolul nu stie engleza, cum mura-n gura i se da traducerea in limba lor, nu cumva sa se oboseasca sa invete limba engleza. Inteleg ca asta e America and we have to accommodate everyone, dar ma enerveaza nesimtirea spaniolilor care au pretentia ca toata lumea sa vorbeasca spaniola lor.( limba ce nu-mi place). M-am si trezit intr-o zi cum o portoricanca m-a luat asa: how come you don't speak Spanish? la care eu i-am bagat asa" How come you don't speak English, this is America!!!". Dialog inchis! Ooo, da, pot fi a lovely person, but I also have a nasty bone in my body, iar atunci cind e cazul il scot la iveala. E necesar! Uneori I even enjoy it! Si mie mi-e cam frica de portoricanii astia, au reputatie de mahalagii, dar, din fericire, eu sint in relatie de armonie cu toata lumea. In US se vorbesc peste 300 de limbi, Spanish (here we go again) fiind a doua limba vorbita dupa Engleza, dupa care, French and Mandarin. Personal, cred in visul american, ma repet, nu este o utopie.(mie imi place sa ma repet, oricum, ca sa intre bine in capu' interlocutorului). Ma duc sa ma culc acum ca m-a apucat somnu'. Miine celebram Ziua Independentei!!! Romanilor din US le urez un 4 Iulie fericit, iar romanilor din Romania, tot asa, sa celebram laolalta, nu conteaza distanta. Intrati AICI