miercuri, 26 august 2009

Cucu-Bau!!!

Stiam eu ca va sperii! Ia sa vedem ce se mai intimpla in lumea asta virtuala? ca-n cea reala m-am lamurit, este atita liniste, ordine si disciplina, nu stiu ce s-a intimplat cu furtunile, tunetele...pe unde s-au poticnit... nici nu mai cred in chestia aia cu linistea dinaintea furtunii. Oricum, de data asta as avea chef de un tunet mare, sa ma faca harcea-parcea ha ha ha. Ma plingeam ca, dom'le, as vrea sa zburd si nu am pajiste. Voi ati inteles ceva din rindurile de mai sus? Ca eu, nu.(asa este, imi place sa o fac pe nebuna sau cumva asa m-am nascut?) Am observat ca lumea se repeta pe blogurile astea, eu una am scris despre oamenii grasi de 3 ori. Constat ca nu am scris niciodata despre sex. Oare cum am indraznit?(eh, cine are nevoie de asa ceva, se poate trai armonios si fara dinsa'ntrinsa hi hi hi). Citind cartea -Eat Pray Love-, am inteles ca practic asta ar fi mesajul catre omul-cititor, avem nevoie de 3 simple elemente sa ne fie bine: mincare,dragoste si credinta. Chiar cred asta, ne trebuie doar putina vointa si mai multa intelepciune. In ultima vreme ma tot gindesc la copilarie, la anii din scoala generala...atit de mult mi s-au trezit amintirile, incit am inceput sa google niste nume de colegi de clasa...Si ce frumos sa gasesc citiva...vi s-a intimplat, nu? sa intrati pe google si sa tastati numele unor oameni cu care la un moment dat v-ati intersectat, chiar al unui fost iubit, iubita. Am fost asa nostalgica cind am vazut poze cu niste colegi din clasa a 6-a, realizind ca au trecut anii astia ca o vijelie, ca s-au dus si copilarie si adolescenta.... nu imi vine sa cred ca ne-am facut asa oameni mari, ca am crescut, ca am imbatrinit, de ce sa nu spunem adevarul, nu? Surpriza frumoasa a fost nu numai sa dau de anumiti fosti colegi, dar sa si pot comunica cu ei, sa avem afinitati de comunicare, deoarece mi s-a intimplat sa ma reconectez cu oameni din trecut si sa realizez ca nu mai am nici o legatura emotionala cu ei, chiar sa ma enerveze si plictiseasca reaparitia lor in viata mea ca mai bine nu ne regaseam. Si stiti ce ma mai enerveaza? ca veni vorba de enervare. Cind se trezesc unii sa ma apeleze direct pe yahoo fara sa-si dezvaluie identitatea. Se pare ca sint destui care au criza de identitate. Iar lista mea de ignore a depasit-o pe cea de friends pentru ca nu am chef si dispozitie sa o frec aiurea cu necunoscuti virtuali sau sa stau la vrajeli de caca-maca. And now, let's shed my malicious persona and try to be nice again si sa va spun ca la New York este vara minunata, ca-n curind voi pleca spre lumea lui Alba ca Zapada si cei 7 pitici. Daca ati fost la Orlando, la Disneyworld, sa-mi spuneti ce parc v-a placut cel mai mult. Si asa simt ca my adventure level a scazut mult, deoarece nu mai am tupeul sa ma urc in acele deliciously disturbing roller coasters. Se pare ca mi-au pus capac acum 7 ani cind m-am urcat in cel mai rapid si inalt roller coaster, undeva prin Cleveland. Mi-a trebuit o saptamina sa ma recover. Mi-amintesc ca m-a zguduit in asa hal, incit sinii mi-au iesit din bluza decoltata (dragii de ei, ce agitati au mai fost, batindu-se sfirc in sfirc unul de altul, eu fiind neputincioasa sa ii introduc la loc sub bluza, din cauza vitezei cu care ma zguduia trenuletul ala), falcile imi tremurau, ochii mi se invirteau in cap, parul vilvoi, iar creierul meu bagat in sperieti. De atunci, am zis ca niciodata n-o sa ma mai sui in asa ceva. Si nu m-am mai suit. However, acum ca ma voi merge in fabulosul Disneyworld, parca nu ar fi fair sa nu-mi cocot fundul intr-un roller coaster, sau macar intr-o gargarita de aia care se invirte. Ati incercat vreodata free fall? Nu numai de sus in jos, dar si de jos in sus. Cu un fel de lift in aer liber te ridica sus de tot, la inaltimea unui bloc de 7 etaje sa zicem ,dupa care ti se da drumul subit si liber in gol. Sau brusc, esti ridicat de jos in sus. Doamne, sint nebuni cei care au inventat asa ceva..mi-amintesc ca iubitul meu de atunci a zis ca la suitul brusc si neasteptat de jos in sus a avut impresia ca i-au ramas testiculele pe asfalt hi hi hi Bine, ramine de vazut cum ma voi desfasura in lumea lui Mickey Mouse cu care o sa dau noroc. Si sper sa nu fiu turmentata de la roller coasterurile alea, ca sa fac si niste poze dragute. AICI am pus o poza din zona WTC unde se ridica "Gemenii", nu stiu exact cum se vor numi, de fapt! Va sarut! Cu drag, Ina B


LATER EDIT: Eu am long weekend, deoarece Luni este Labor Day si nu se lucreaza. So, if you're looking for troubles, just call me hi hi hi Toata ziua ma hilizesc pe blogul asta! Vedeti ca am ametit setarile la postul asta si de aceea fontul este ca vai de el, insa mi-e teama sa incerc sa corectez problema, sa nu dau, din greseala, delete la blog, mi s-a mai intimplat...voi ce ziceti? Sa stergem acest blog, sau sa ne mai distram un pic? Va puuuup, paaaaa!!!!

sâmbătă, 8 august 2009

Despre oameni de zapada...

Atrag atentia de la inceput, ca sa nu ma trezesc cu bombardamente, (unii sint ca niste insecte atunci cind se simt avizati) asupra faptului ca in acest post o sa ma leg de oamenii grasi, care, in viziunea mea, arata ca niste oameni de zapada, asa ca rog sa nu se ia personal, nu am intentia sa jignesc pe nimeni, doar ca am dreptul sa imi exprim parerea, fie ea acida. ***Da, dragii mei, din cind in cind (f. rar, mai bine zis) ma mai apuca pofta de hamburgers astfel incit ma duc la McDonald's sau Burger King, asta din urma preferindu-l, de fapt. Aici restaurantele Mcdonald's sint aiurea, alea din Ro stralucesc pe linga astea. Oricum, azi cind am intrat intr-un McDonald's Express (care inseamna deschis 24 de ore, asta mai lipsea, da) m-a izbit o imagine de multa dolofaneala, unul mai gras ca altul, era o femeie rotunda ca un bulgare, care minca la o masa, 2 hamburgers uriasi. Mi s-a implinit pofta doar uitindu-ma la ea. Jenanta treaba! Aici toata ziua se vorbeste de cura de slabire, toate femeile sint la diet si merg la gym. Nu am mai vazut o alta natie atit de obsedata de grasime (din pacate, pe buna dreptate). Eu am mai scris un post sau 2 pe tema asta, dupa atitia ani, inca, minunindu-ma de cele mai mari burduhane, busturi, posterioare, falci si gusi. Deci daca sinteti prea slabi si firavi si vreti sa puneti niste colacioi de carne adevarata pe voi, veniti in Haberica, in nici o luna, sinteti in forma "maxima". Sa stiti ca am momente cind pur si simplu ma incomodeaza ca ma invirt printre ei si aici nu intra cei care au probleme medicale). Adevarul ca nu sint usor de suportat, mai ales cind imi ocupa tot scaunul in metrou. O fesa de-a mea, de multe ori sta suspendata pe linga scaun, ca juma' din el e ocupata de gabaritul de linga mine. Si nu stiu cum se face, insa grasanii astia ochesc de multe ori locurile in metrou linga cei cu a petite frame, asa ca a mea, ca sa se lafaie ei pe ambele scaune. Au si ei micile lor bucurii, se pare... Nu e de mirare ca atunci cind ajung in alta tara, primul lucru care ma intreb este: unde sint oamenii grasi? Imediat sesizez absenta acestora.Sondaje s-au tot facut despre tarile cu oamenii cei mai grasi (America ia premiu intii cu coronita) dar oare exista vreun loc cu cei mai slabi oameni? Nu am auzit, dar mi-ar placea sa existe si asa ceva. Si acum sa lasam birfele astea de duzina si sa ne mai etalam un pic in poze diverse. Cita treaba au unii, nu?

PS: Voi ce faceti acum in August? Sinteti bine, indragostiti, nefericiti, ingindurati, plini de dor, curiosi? Cumva cei care ma cunoasteti personal, in carne si oase imi duceti dorul? Ce stare va acapareaza? ca pe mine ma apuca toate deodata...but humans are emotional creatures. Oh, sa nu uit, o prietena a sosit din Romania si ce credeti? mi-a adus pufuleti. Vedeti? Lucrurile simple conteaza in viata asta mare. Stiam eu!

LATER EDIT: Mereu am zis ca sint destule imperfectiuni si aici. In ultima luna, am deja 2 exemple care arata ca exista mari goluri in sistemul american (mai ales in cel medical) Mai intii, mi s-au pierdut rezultatele de laborator (a doua oara, in 5 ani), si apoi, cind m-am dus la o programare, doctorul era in vacanta hi hi hi. Da! Mi s-a dat un appointment cu un doctor care de fapt se afla in vacanta... Asta mi s-a parut f. tare. M-am intrebat in primele secunde: cumva am aterizat in Romania si nu stiu eu? But anyway, God bless America!!!