In alta ordine de idei, ieri mi-am luat rolul de muza in serios (asadar dialogul de jos este real si natural 100% ,pentru cei intrebatori si nedumeriti). Prin urmare, dragii mei, viata de muza nu este numai glamuroasa, dar si multa munca. Pentru prima oara voi avea sculptura mea proprie si personala. Gasesc foarte interesant tot acest proces al creatiei, unul destul de lung, pe care nu il inteleg nici eu prea bine, insa ma supun cu disciplina instructiunilor sculptorului.
Cind e vorba de sculptura, foarte mare atentie se acorda proportiilor si volumelor, astfel incit sint schitata si masurata foarte mult...asimetria chipului meu nu este chiar usor de transpus intr-o sculptura. Ieri am stat ore in sir nemiscata (bine, am luat citeva pauze), pe un scaun inalt, privind intr-un punct fix, in timp ce, cele mai fine si mai pricepute miini imi umblau pe fata, git, nas, gura, cautind masuratorile exacte.
Din cind in cind trageam cu ochiul curios sa vad cum imi sint modelate in argila nasul, gura, urechea...eram plina de curiozitate si bucurie. Acum spuneti voi, dragii mei, citi barbati ridica statuie femeilor pe care le iubesc, nu? Toata aceasta incarcatura si amestec de emotii si trairi sint necesare in creatia unui artist, iar eu imi iau rolul de muza in serios si ma asigur ca isi face meseria bine si ma reproduce intocmai. Chiar ieri mi-a declarat ca incet, incet, imi surprinde caracterul si personalitatea in lucrarea lui.
Ciudat, pe vremea cind eram fata in viata careia nu se intimpla nimic, zamisleam o fantezie: sa traiesc la New York si sa fiu iubita unui artist. Si culmea, chiar el, artistul din fantezia tineretii mele, este si primul barbat care NU ma face ciudata, complicata, nebuna...asta pentru ca vede DINCOLO de aceste calitati aditionale.
Acum ma tot uit prin casa si ma intreb oare unde sa-mi asez bustul sculptat. O sa-mi ia ceva timp sa ma obisnuisc cu -cealalta eu- in casa. Deci cind veniti in vizita la mine, sa nu va speriati de statuia mea.
Cum spuneam, vara asta este ca un cuptor. Chiar am postat pe facebook un status in care ceream sa mi se toarne-n cap o caldare cu apa rece. Dar trebuie sa adaug, nu ma pling! Iubesc toate verile, dar pe cele din New York in mod special. Poate voi scrie un post despre motivele pentru care ma simt acasa aici si de ce iubesc orasul asta asa de mult. Pina atunci, va invit la fotografii facute ieri, in pauzele dintre sedintele pentru munca cu sculptura.
Va sarut cu drag si va trimit o particica din soarele de aici, acolo unde nu-l prea aveti. Vedeti ce generoasa sint? Va dau din soarele meu! Acum click pe ALBUM. Cu drag, Ina