Am mers desculta, schioapa, gheboasa din cauza
frisoanelor, ciupita de tintari ( hola,
Zika) si de furnici. Iguanele voinice si cu gusa, apareau din orice colt, ca o surpriza. Erau
tacute si inofensive. De crocodilii cu falcile dintate, m-am descurcat sa ma
feresc. Pasarile cintarete mi-au cintat
la balcon cele mai frumoase serenade, iar pe timp de seara, vintul racoros si
fraged mi-a pansat pielea arsa, incercind sa o aline. Ca un
balsam! Insula Femeilor este indepartata si tainica, iar pe timp de furtuna, se
transforma intr-o fioroasa. Pazea!
In New York, in cei aproape 20 de ani, nu am avut legaturi,
sau interactiuni directe cu mexicanii. I-am cunoscut, asadar, pentru prima oara la ei acasa. Au fost blinzi,
primitori, pasnici si mi-au dovedit ca nu e nevoie de mare lucru in viata asta
cacacioasa, ca sa-ti fie bine si sa porti zimbetul cu tine.
Mincarea lor a fost bucuria mea cea de toate zilele
petrecute printre ei. Cind mincam, uitam de basica apoasa dintre cele doua
degete de la piciorul sting.
Mexic pentru mine inseamna culori fericite, simplitate,
aventura, dulce de leche, muzica,
modestie, bogatie, vraja si...usturime.
Durerea si placerea sint, totusi, un amestec ce mi-a placut dintotdeauna. Dar, lasind la o
parte zorzoanele metaforice, ca turist in Mexic esti pe cont propriu, ca atare,
un pic de alerta este binevenita. Asta ca sa nu ramii fara portofel, sau valiza, cum au patit unii aiuriti. Cum altfel
sa traiesti isprava mexicana, in toata
splendoarea ei, daca nu cu palpitatii si emotii?
Si nu am zarit nici
un om nebun care sa gesticuleze nevrotic, sau sa vorbeasca singur pe strada, cum sint
obisnuita. Iar ciudatul agitat care
facea innebunit flotari in mijlocul strazii din Cancun, sigur era un turist din
New York City. Yepaaaa!!!
Cele 85 de imagini surprinse pe coclaurile lu' Iñárritu, sint in albumul foto din stinga, sus. Hasta la vista!