duminică, 13 martie 2016

Hola

Oooh, Mexic! Ce placere si ce suferinta! Fiindca  nu suport sa ma ung cu alifii si creme, eram ironica cu simandicosii  pe care-i vedeam cum se frecau cu toate uleiurile,  pentru a se apara de clima tropicala. Eu, pe de alta parte, crispata si vinetie din cauza iernii, strigam soarelui: " hai soare barbatos, vino de ma ia, dezmorteste-mi simturile si topeste-mi gindurile rigide! Saruta-mi pielea, fa-o creola si matasoasa!" M-am aruncat la el iresponsabila,  goala, vesela, dar, ca un nemernic ingrat,  menit parca  sa ademeneasca, m-a fript pe toate partile, inclusiv pe urechi si laba piciorului. De unde atita matase si saruturi?  Ce am mai suferit! Daca ma atingeai, saream ca arsa, asa cum si eram, de fapt si de drept. Nu voiam nici o soapta la ureche, nici un puf sa ma atinga. Niciodata nu am indurat asa usturime, desi am mai hoinarit sub un astfel de soare aprig. Ca o pirlita lipicioasa, ajunsesem sa caut disperata o bucata de racoare. "Unde este umbrisul pe aceasta insula a muierilor? Dar un  pic de zapada aveti aici? Por favor!" Ardeam si deliram!

Am mers desculta, schioapa, gheboasa din cauza frisoanelor,  ciupita de tintari ( hola, Zika) si de furnici. Iguanele voinice si cu gusa,  apareau din orice colt, ca o surpriza. Erau tacute si inofensive. De crocodilii cu falcile dintate, m-am descurcat sa ma feresc. Pasarile cintarete  mi-au cintat la balcon cele mai frumoase serenade, iar pe timp de seara, vintul racoros si fraged  mi-a pansat  pielea arsa, incercind sa o aline. Ca un balsam! Insula Femeilor este indepartata si tainica, iar pe timp de furtuna, se transforma intr-o fioroasa. Pazea!


 In New York,  in cei aproape 20 de ani, nu am avut legaturi, sau interactiuni directe cu mexicanii. I-am cunoscut, asadar,  pentru prima oara la ei acasa. Au fost blinzi, primitori, pasnici si mi-au dovedit ca nu e nevoie de mare lucru in viata asta cacacioasa, ca sa-ti fie bine si sa porti zimbetul cu tine.
Mincarea lor a fost bucuria mea cea de toate zilele petrecute printre ei. Cind mincam, uitam de basica apoasa dintre cele doua degete de la piciorul sting.
Mexic pentru mine inseamna culori fericite, simplitate, aventura, dulce de leche,  muzica, modestie, bogatie, vraja si...usturime.

Durerea si placerea sint, totusi, un amestec  ce mi-a placut dintotdeauna. Dar, lasind la o parte zorzoanele metaforice, ca turist in Mexic esti pe cont propriu, ca atare, un pic de alerta este binevenita. Asta ca sa nu ramii fara portofel,  sau valiza, cum au patit unii aiuriti. Cum altfel sa traiesti isprava  mexicana, in toata splendoarea ei, daca nu cu palpitatii si emotii?
Si  nu am zarit nici un om nebun  care sa gesticuleze nevrotic,  sau sa  vorbeasca singur pe strada, cum sint obisnuita. Iar ciudatul agitat  care facea innebunit flotari in mijlocul strazii din Cancun, sigur era un turist din New York City. Yepaaaa!!!

Cele 85 de imagini surprinse pe coclaurile lu' Iñárritu, sint in albumul foto din stinga, sus. Hasta la vista!

Niciun comentariu: