Poza asta a fost facuta acum 10 ani, inainte ca maretii Gemeni sa fie doboriti. Eram fascinata de grandoarea lor. Ultima data m-am cocotzat pe ei chiar cu citeva saptamini inainte sa fie prabusiti. Daca stateam mai mult pe acoperis, dadeam cu capul de niste avioane pline cu teroristi si uite asa nu mai apucam si eu sa imi fac un blogspot.com hi hi hi. Mi-amintesc cum m-am ratacit pe linga ei, ma invirteam in cerc si nu stiam incotro s-o apuc. Totul arata impecabil in acea parte din downtown, mi-era drag sa ma plimb (ratacesc) acolo. Acum este santier, de cite ori trec pe linga acea gaura uriasa, ma opresc sa ma uit cum se munceste la ridicarea lor...mi-e greu sa reconstruiesc cu ochii, imaginea dinainte. Daca ar fi dupa dorinta mea, i-as vrea la fel, acelasi design. Dar vor fi altfel. Voi cum i-ati vrea? Ma rog, va lasa rece, poate, dar intreb si eu asa sa ma aflu in treaba.(sau poate ca sint curioasa sa aflu o parere). Desigur, cei care au fost implicati direct in tragedia de atunci, nu-i mai vor la fel. O prietena care se afla in office la etajul 20 cind a intrat primul avion, nici ca s-a mai dus de atunci in zona aia, a ramas cu ceva traume...Altora nu le pasa. Spre ex. o colega(careia ma lamentam eu ca vai, sarmanii Gemeni cum s-au rostogolit) mi-a zis ca ce tot atita? Sint doar niste blocuri. Dar chiar asa! Ce mai conteaza ca mai erau si niste oameni acolo....Fara indoiala zona va fi frumoasa, insa nu vor mai fi cei 2 Gemeni care sa o completeze.(eu tot pe-a mea o tin).*** Si pentru ca au dat iar nostalgiile peste mine, ( ca la nostalgii si visat la cai verzi pe pereti nu ma intrece nimeni) aseara mi-am luat filmul "Dragostea in vremea holerei". Cartea am citit-o in anul 2 de facultate. M-a facut sa visez la acea iubire uimitoare...pe care... aproape am avut-o, dar pe care aveam s-o risipesc-irosesc si-n cele din urma s-o parasesc. (ce ingrata neobrazata).Ce poate fi mai pasionant si tulburator-rascolitor de frumos, decit un barbat care sa astepte si sa viseze la aceeasi femeie, timp de 53 de ani. Mi-ar conveni sa cunosc tribulatiile iubirii printr-o astfel de poveste. Anyone?:) Inca 2 nostalgii AICI ( sa nu rideti de moaca mea de acum 10 ani, ca ma supar). Si oh, ce sfioasa, chiar cumintica mai eram in pozele de atunci!!! Va pup, muahhh!!!
21 de comentarii:
Delicioase!!! 10 ani zici?!
Yes, my young lady!!! Incredibil cum au trecut 10 ani... da'mai bine sa nu ne mai gindim ca ne ia cu nostalgii:)
gemanii... amintire de dor si durere... mi i-as dori acolo... la locul lor... maiestosi... asa cum ii pastrez in amintirea mea... sa mai urc o data pe terasa lor... sa strapung zarea cu privirea... dar... nu mai sunt... vor fi alte, inalte cladiri... mai moderne... mai noi.... dar niciodata ca ei...
ovi: that's the spirit:)
Gemenii ii stiu doar din poze,nu am avut ocazia sa-i vizitez,dar sper sa construiasca ceva fain in locul lor.
Dragutza poza.Te pup,Gia.
nici in ziua de azi nu pot sa trec peste golul lasat in urma, nici nu pot sa vorbesc despre subiect fara sa-mi dea lacrimile.
am trait atunci zile foarte intense emotional.
Si eu:) Inca de cind locuiam in Romania, eram fascinata de cladirile gemene, bine ca am apucat sa le vad:), ca de nu, muream de necaz:) te pup, muahh.
Draga mea, trebuie sa o iau in ordinea in care mi-au sarit in ochi...
Tu, sfioasa si naiva si neinitiata in ale NewYorkului stiluri si posibilitati de viata, tu proaspat plecata dintr-o Romanie stearsa si stoarsa de idealuri democratice prafuite, tu proaspat ajunsa in tara lui "happilly ever after"..., tu acum 10 ani aratai mai batrana, mai apasata de griji si mai stearsa de mii de ori decat esti acum!!! Acum stralucesti! Vezi, daca ma intrebai pe mine, ti-as fi gasit cuvantul stralucire... :-)
Iarta-mi sinceritatea bruta, o ador pe Ina Balerina cea de acum si nu as putea sa o indes in figura de atunci cu nici un chip...
Nu ma intelege gresit, binenteles ca aratai bine si atunci, nici nu incape indoiala, dar comparativ, medalia de aur stralucitor ii revine Inei de azi! In ochii tai de acum sunt cheile spre o lume a carui secret l-ai descoperit, o lume care iti prieste si care te pune in valoare infinit mai mult decat in perioada cand nu ii cunosteai potecile...pavate cu (poate) nebanuite obstacole si teste, dar si cu (poate) nesperat de multe satisfactii pe absolut toate planurile, coctand in top pe cel al sinelui impacat.
Serios, revenind la ordine, dupa ce am scris mai sus, nu mai are sens sa mazgalesc despre turnuri nimic...
Eu, daca totusi mi-as da cu parerea, nu le-as mai vedea deloc... Locul ala e incarcat de atata durere, spaima, traume, amintiri oribile, lacrimi si panica, incat....un parc cu o fantana a carei clipocire sa iti mai limpezeasca gandurile si a carui copaci sa absoarba praful durerii celor implicati, un simplu si modest parc, poate cu un titlu sugestiv, de alinare..., mi s-ar parea cea mai decenta si respectuasa alegere...
Si ma si justific: alte 2 cladiri, de orice fel, si paralelipipedice cu piramida intoarsa in varf, tot o acumulare de panica, stres, apasare si mizerabile rememorari ar fi... In locul ala, nici un om nu ar trebui, dupa parerea mea, sa mai fie determinat sa urce mai sus decat niveul solului indurerat si cutremurat...
Zuzulina, asa este, asa ma vad si eu ATUNCI. Pozele alea au fost facute cam la o luna dupa ce am ajuns din Romania. Si eu simt ca parca aveam un aer comunist pe fatza mea micuta, stresata si chinuita:) Imi place ca pot compara pe Ina romanca de atunci cu Ina new-yorkina de acum:) eeee...alta treaba, asa zic si eu...eu simt ca am intinerit in acesti 10 ani de US, simt ca am inflorit, dar deja mi se urca la cap, nu? Insa voiam sa iti spun ca ai sesizat diferenta f. bine, ca de obicei, gind la gind:)Important este ca imi place de mine ACUM, ca m-am descotorosit de frustrarea cu care venisem din Romania, destul de bine infipta in oase, si ca imi prieste aerul de Haberica:) bineee, te puuup cu dor!!!!
Iti dai seama Ina, n-am fost niciodata acolo, dar am plans si m-a durut enorm cand am vazut ce se intampla cu ei, atunci in 11 septembrie.De cate ori difuzeaza documentarul la Discovery, stau neclintita, iar cand revad un film in care apar si ei, inca mai am acea strangere de inima. Nedrept si crud destin. Oameni multi in suferinta.
Gemenii aveau ceva din zodia mea ... Imi plac fotografiile mult, indiferent de cum aratai atunci.
Da, Liana, a fost urit si trist. Din fericire, nu am fost afectata, insa m-au intristat toate povestile care au luat nastere in urma tragediei. Pe mine cel mai mult m-a oripilat imaginea celor care se aruncau de la etaj...eu am fost acolo si te asigur ca ti se taia respiratia cind te uitai in jos...well, acum it's all just history...
Vai,Inuca,imi amintesc exact de ziua cand s-a intamplat acea tragedie,am sunat la Comanesti si am vorbit cu bunica ta-draga de ea-care mi-a spus ca tu esti bine..Acum sper sa construiasca ceva si mai inalt,si mai impunator..Cat despre tine,nu te-ai schimbat prea mult,tre'sa-mi dai si mie din potziunea vesnicei tinereti.Pup,Eugenia.(ti-am lasat mesaj pe mess.,sper ca l-ai gasit)
draga mea, erai tu in acele foto?!! ce trec anii!!!... parca mai bine pentru unii, I tease you ;)
O vara minunata, Marcelina
Marcela draga, eu eram, cam stearsa si taranca:)te puuuuup si bine ai venit din vacanta!!! astept poze si impresii via email!
http://www.cool-tv.net
pt americani.
Anonim, (in caz ca mai aterizezi pe aici) daca tot ai link-uri de astea, ai cumva si un link de incarcat muzica? Nu am mai ascultat demult la ipodul meu micut si roz bombon:), deoarece nu mai am program de muzica. Am folosit la un moment dat DC++ parca, insa acum nu mai merge si am renuntat sa mai caut. Bine, la revedere and thanks for the link. O sa-i anunt pe americani:)
Pentru rubrica "de vacanta" va prezint "amintiri muzicale de cand inca nu existam"... :)
http://sorinplaton.wordpress.com/generalitati/potpuriu-muzical-1961/
Enjoy!
frumoasa poza cu gemenii, m-am delectat cu pozele tale de pe flikr, foarte frumoase...
doresc sa te intreb ceva daca ai timp astept un mesaj la vreusaintreb@yahoo.com
merci
excelente pozele tale, as vrea sa vb cu tine , daca ai timp imi trimiti te rog un mesaj la adresa :
vreausaintreb@yahoo.com
Ce aveai pe inelar in poza?
Andreea: ce spirit de observatie ai:) chiar ma gindeam daca va observa cineva verigheta mea:) da, eram fata maritata pe acea vreme..intre timp, am devenit din nou happily unmarried:) muahhh
Trimiteți un comentariu