Arsita in New York City!!!

Ce liniste s-a asternut aici. E timpul sa facem niste galagie, mai ales ca arsita a dat buzna in NYC, motiv pentru care beau multa apa si dorm la amiaza ca un nou-nascut. Da, m-a toropit fierbinteala verii lui 2010, dar nu ma pling. Iubesc toate verile! ***Va amintiti de fantezia mea cu un pictor care sa-mi traseze nudul, nu? Da, am eu fantezia asta de ceva vreme, cu un pictor care ma trage-n pensula, ulei si acuarela. Ei bine, deocamdata nudul asta al meu, este sub forma de schita, urmeaza finalizarea, cred ca luna viitoare sau Septembrie, nu depinde doar de mine. Sper sa nu ma transform intr-o rubiconda pina mi se face si mie un nud. In orice caz, o sa revin cu un later edit la acest post, cind primesc schita respectiva. Oare ce-ar mai fi de spus? Dupa citeva saptamini sau chiar luni de analiza si reflectie, am ajuns la concluzia, dar mai ales am simtit, ca e timpul sa pun punct unei povesti ce a tinut aproape 3 ani. Si stiu ca de data asta nu a mai fost vina mea si in sfirsit sint pe partea cealalta a baricadei si recunosc, parca imi place mai mult, asta si pentru faptul ca ma saturasem sa fiu eu vesnicul vinovat si acuzata de fapte nu tocmai nobile. In orice caz, eu traiam cu impresia ca toti barbatii sint niste fiinte minunate, cind colo, abia acum inteleg femeile care afirma: barbatii -este- niste porci ha ha ha. Si e adevarat, barbatii pot fi niste creaturi dizgratioase, carcase sparte, care nu stiu sa piarda si nu au barbatia sa-si recunoasca grosolania. Este bine sa stii sa te descotorosesti de ei la timp. O doamna draga mie, mi-a marturisit asa: "draga mea, barbatii se impart in doua categorii: barbati suportabili si barbati insuportabili!" Ouch! Cam radicala clasificarea asta, nu credeti? Dar un lucru mi-e clar: nu pot tolera minciuna, infidelitatea nici atita! Si in privinta mea, cel mai important este ca am inima si mintea libere acum si sint mai deschisa si pregatita ca niciodata sa intru in adevarata si responsabila etapa a vietii mele, mai ales ca am aflat in sfirsit ce anume vreau si cum vreau. (mi-a luat ceva timp, e adevarat). Mai clar decit imi este acum, niciodata nu mi-a fost. Deocamdata m-am intors la "mine" din nou si marele meu noroc a fost ca am invatat cum sa jonglez cu a fi doar cu mine si sa ma bucur pur si simplu: stiu sa calatoresc singura, sa dorm singura, sa ma iubesc singura, sa-mi car singura sacosa cu pepenele de 5 kg, sa pling singura, sa zimbesc singura, sa-mi platesc singura toate facturile, sa maninc singura, sa visez de una singura, sa-mi schimb singura becul cind face pac sau poc... Desigur, orasul in care stau m-a ajutat intotdeauna. Nu degeaba am visat sa traiesc in el. Apropos, luna viitoare se fac 12 ani de cind m-am mutat aici. Eu zic sa celebram, asa ca va astept! Nu uitati sa-mi spuneti ce tort preferati: de inghetata sau normal...cireasa de pe el sint eu, desigur. Asadar, sint curioasa sa vad cine o sa ma infulece. Oh, sa nu uit, m-am facut vegetariana. Ma simt grozav. Am mai bine de 2 luni de cind nu am mai mincat carne, mincam doar pui si curcan, oricum, but not anymore.

***Vreau sa merg la amish country. "(The Amish are known for simple living, plain dress, and reluctance to adopt modern convenience)". Ati fost vreodata?*** Si pentru ca iubesc era anilor' 80 si cumva sint ancorata in trecut, va propun sa uitam citeva momente de Lady Gaga si sa ascultati cu mine acest cintec. Vi-l amintiti, nu? Eram in clasa a saptea. Va sarut cu drag, Ina

PS: Citeva fotografii noi AICI

LATER EDIT: Nude in progress. Ma dau doar jumatate. Atit!