Trecatoare-i tineretea...

Nu mai sint atit de tinara! Dar ma simt ca o fata tinara. Nu atit de tinara. Imi dau seama de acest lucru mai ales cind am tendinta sa critic fetele adolescente care au fusta scurta, sint fardate si decoltate. Bombanesc in capu' meu de femeie nu asa tinara: dom'le, pe vremea mea nu se purta fusta asa scurta, generatia din ziua de azi a luat-o razna.

Cind eram eu mai tinara imi placea sa port decolteuri adinci, dar automat eram acoperita in jos, niciodata nu eram dezvelita si sus si jos. Eram mindra de cei doi sini ca doua pere si nu ratam nici o ocazie sa-i scot cu sfircu'n lume.

Acum, sa zicem ca sint aproape de virsta when everything starts going South, deci o iau mai usor cu decolteurile, dar imi place sa-mi scot la iveala picioarele care sint sprintene si tari si mai scot si fundul la orizont, desi mi se pare ca s-au asternut niste mici bulgari de grasime, in niste zone ale lui, care nu erau acolo si nici ca mai au de gind sa se topeasca.

Cu toate asta, niciodata nu am avut posteriorul mare. (poate va interesa, de aceea v-am si zis). Un alt semn cind tineretea ti-e pe duca, se stie, nu? Metabolismul incepe sa schiopateze. (ciuda mare am pe el de la o vreme).

In orice caz, sint inca tinara! Da, dar nu e usor sa nu mai fiu cea mai tinara. Ma aflu in procesul de acceptare, care spre mirarea mea, nu il gasesc usor. Spun spre mirarea mea, pentru ca ma bateam cu pumnul in piept ca eu voi sti sa imbatrinesc si sa astept cu gratie ridurile si parul argintiu si deci sa nu fiu egoista si sa las locul tinar urmatoarelor fandosite si fete mari.

Este clar ca nu stiam ce vorbeam. Dar stiu ca se poate ca la aproape 60 de ani sa ai un trup de femeie de 30 de ani. Dovada este mama unei dragi prietene cu care am fost la plaja nu demult. O femeie la 57 de ani care are un corp de femeie la 30 de ani. Asa voi fi si EU! Peste 30 de ani sa intrati pe blogul asta si veti vedea poze cu mine, femeia la 60 de ani. V-am speriat, nu-i asa? Si eu m-am speriat pentru ca, drept sa zic, sper ca peste 30 de ani sa fiu ocupata cu treburi serioase ale batrinetilor si nu cu postari pe blog.

Ce este grozav cind ajungi la o virsta a maturitatii? Sa privesti in urma zimbind in semn de: -mi-am trait tineretile conform dorintei... Ce urmeaza? Urmeaza asa: va fi din ce in ce mai bine!

Voi, cele din generatia mea sau mai inaintata, cum va impacati cu primele semne ale capitolului din viata: nu mai sint atit de tinara? Reactii puternice, cumva? (intrebarea e valabila si pentru barbati, daca citesc rindurile astea. Stiu ca si ei au batai de cap atunci cind nu mai sint asa de tineri).

PS: Acum va sarut, va imbratisez si va invit la citeva fotografii facute pe Governors Island, la un picnic inspirat din era anilor '20. (nu am fost pregatita cu o costumatie specifica, dar la anul, ma voi conforma). Cu drag, Ina