Am trait in Romania pina la 23 de ani, intre care ultimii 5 ani am stat la Bucuresti, pe timpul facultatii. Pe vremea cind traiam eu in Romania, inca se vorbea limba romana. In ultimii ani, am observat cum frumoasa limba romaneasca s-a deformat si slutit. Se pare ca oamenii ei (nu toti, desigur) nu o mai iubesc, dar asta pentru ca nici o stapinesc.Pe vremea cind traiam eu in Romania, (si va asigur ca nu sint vreo batrinoasa) foloseam cuvintele: fain si nu cool, frumoasa si nu frumy, scriam acolo si nu akolo, scriam te pup si nu te poop (care, unii stiu, inseamna cacat-rahat), ce faci si nu cf, nu stiu si nu nush, scriam ce naiba si nu wtf, scriam tu si nu u (de la you), scriam daca si nu dk, salut si nu sal.
Lista ar continua.
Exista anumite ticuri verbale, pe care, probabil, multi oameni le au. Unii se adreseaza cu puisor, mai, bai, soro, fata. Asta din urma este ticul meu verbal. (Fata, ai innebunit? sau, fata, esti bine?)
Exista anumite ticuri verbale, pe care, probabil, multi oameni le au. Unii se adreseaza cu puisor, mai, bai, soro, fata. Asta din urma este ticul meu verbal. (Fata, ai innebunit? sau, fata, esti bine?)
Mi-ar placea sa ma dezobisnuiesc sa il mai folosesc, dar il prefer pe asta in loc de puisor, soro sau bai, care chiar nu-mi plac, dar sint ticuri si, cumva, trebuie sa le acceptam, mai ales in cercul celor apropiati.
De regula, cind ma adresez cu fata, o fac cu cei din cercul meu personal, care ma cunosc si care stiu cum suna odata iesit din gura mea.(pentru ca sint si unii care ma stiu doar din mediul virtual si care cred ca, odata intrind pe blogul asta si citind citeva lucruri despre mine, au impresia ca ma cunosc si emit tot felul de pareri, pe care nici nu ma sinchisesc sa le combat).
De regula, cind ma adresez cu fata, o fac cu cei din cercul meu personal, care ma cunosc si care stiu cum suna odata iesit din gura mea.(pentru ca sint si unii care ma stiu doar din mediul virtual si care cred ca, odata intrind pe blogul asta si citind citeva lucruri despre mine, au impresia ca ma cunosc si emit tot felul de pareri, pe care nici nu ma sinchisesc sa le combat).
Fiecare are dreptul la o parere, chiar si buruienile umane, iar eu nu ma justific fata de niste tufisuri rapanoase. Ma rog, sint si unii care m-au cunoscut personal, la un moment dat in viata lor, intr-un anumit context sau imprejurare si considera ca atitudinea si manifestarile mele de atunci sint cele care ma definesc pentru totdeauna. Nici cu acestia nu ma obosesc sa ma contrazic pentru ca e parerea si problema lor.
Dupa cum vedeti, am amestecat aici citeva idei sumare despre limba romana si oamenii ei cu ticuri si, admit, m-am abtinut destul de mult sa nu spun chiar tot si asta pentru ca nu vreau sa se declanseze vreo rascoala. (mi s-a mai intimplat).
Asa ca sa revenim la lucruri mai superficiale si sa va spun ca la New York este primavara cu un soare care ride cu gura pina la urechi, zambilele si lalelele sint parfumate ca-n copilarie, iar eu sint asa ocupata cu dragostea si arta ca nu mai am timp de nimic. Daca nu ma credeti, puteti accesa albumul meu foto de sus, din stinga voastra, sa vedeti ce se mai intimpla pe strada mea. E adevarat, mai nimic si totusi...asta s-o credeti voi hi hi hi
PS: Nu am pus ghilimele acolo unde ar fi trebuit, din comoditate. Va imbratisez!
15 comentarii:
Ina,
urmaresc de un timp blogul tau, de cand ai zis nu stiu ce despre cat de romanca te simti, si au explodat ziarele, la idea ca cineva se simte un pic mai putin roman decat majoritaea. Am fost un pic contariat atunci - Doamne cat de talibani au ramas unii dintre noi!
Acum sunt contariat din nou - de data asta se pare ca tu mergi impotriva valului - cei care folosesc cuvinte precum pui, iubi, pisi, pisi mica(!), ..,. sunt oameni fericiti. - care nu se sinchisesc de ce cred altii despre ei. ei nu sunt victime care victimizeaza frumoasa noastra limba, sunt pur si simplu oameni in extaz. problema e cu ceilalti, indivizi ca mine (si ca tine!) care nu putem dormi de grija lor.
Si pentru ca vorbeai intr-un articol precedent de cat de superba e primavara in NewY - azi am fost pe o poteca in Tiger Mountains, undeva aproape de Seattle; si ce crezi - am vazut pe cineva culegand urzici. nu stiu pentru ce le culegea. m-a averizat ca inteapa si i-am spus ca stiu. apoi am incercat una sa vedem daca chiar inteapa. am si acum semne pe mana. nu i-am spus ca noi le mancam. noi astia care mai stim inca ca se mananca! o primavara perfecta pentru tine. Valentin
Valentin, nu am mai mincat pilaf de urzici de cind aveam 15 ani, cred.
Nu vad ce de sa fii contrariat.Daca spun ca pentru mine tara este America, asta nu inseamna ca nu mai iubesc limba romana, dimpotriva, ma enerveaza cind vad ce s-a ales de ea. Este simplu: pastrez ce este frumos romanesc si combin cu ce e frumos aici. Cind am scris undeva ca limba romana si covrigii de pe Lipscani sint cam singurele lucruri care mai imi plac din Ro, am fost injurata. Pe de alta parte, romanii care traiesc acolo injura tara aia in fiecare zi, dar cind cineva din afara indrazneste sa spuna ceva nasol, vai, ce tragedie si nesimtire. Mi s-a acrit de acest patriotism fals romanesc.
O primavara inmiresmata si tie.
Imi plac mai mult pozele cu tine.
Tot eu sint si in poza de sus, doar ca m-am transformat intr-o pasare:)
Expresia tufişuri răpănoase m-a făcut să izbucnesc în râs, deşi subiectul e serios. Am scris şi eu mai demult despre asta şi, din fericire, cititorii mei scriu ceva mai corect, dar şi pe mine mă zgârie să citesc şi să aud folosirea unor asemenea cioturi de cuvinte.
Primăvară superbă să ai, cu urzici sau fără!
:) Denisa, cuvintul rapanos il foloseau, adesea, bunicii. O primavara inflorata!
Emil Cioran spunea:"Nu locuiesti intr-o tara,locuiesti intr-o limba".
Ei bine,draga mea, generatia asta de plastic(a chirurgiei estetice) au operat si limba romana, au facut-o ca ea,inestetica si sluta!
Ma enerveaza la maximum cand vad cuvinte scrise aiurea,inventate dupa tastatura calculatorului si lenea altora.
Ador pozele si sa ramai mereu asa cum esti! Te pup,Lili.
Multumesc, Lili. Emil Cioran adevarat a grait.
PASTE FERICIT!
Multa sanatate si iubire, si la cat mai multe tablouri cu tine.
Sofia, multumesc pentru urare. Sarbatori frumoase la Viena!
Dragoste, adevar si lumina la tine in suflet, draga Ina. Paste fericit ! Iti ureaza, aceeasi Liana.
Aceeasi Liana, multumesc frumos! Sarbatori armonioase iti transmit,la rindul meu!
hei,incercasem un comentariu ieri aici,da' vad ca n-a vrut.Nu mai repet,te salut doar si gata, mai fata draga :D
Irina, nu a ajuns nici un comentariu de la tine la acest post. Te salut si eu.
Nu esti singura care observa acest lucru teribil ce se întâmpla limbii romane. Nu sunt eu lingvistul cel mai tare, dar cind aud limbajul de lemn de strada si RO, mă ia cu fiori pe coloana vertebrala, simt ca-mi cresc solzi de crocodil pe spate. As fi ok cu asta dar mai strigator la cer este ca si la tv se întâmpla același lucru. Prezentatorii de știri si de showuri (I know) care ar fi trebuit sa păstreze limba curată, au pervertit-o in aceeași măsura, doar ca de la ei avem pretenții. Ce frumos suna pe vremuri Telejurnalul acela comunist care prezenta implinirile maretze ale Cincinalului. Aveau crainicii aceia o dictie si o exprimare superba. Chiar si stitile meteo erau prezentate atit de frumos. Era o limba frumoasa!
Trimiteți un comentariu