Cum rămâne cu dragostea?

Am fost un copil mic si slabanog, care intelegea lucruri mari si grave, un copil responsabil care lua viata in serios. Uitindu-ma la pozele in care eram mica, un sentiment de dedublare ma cuprinde si, desi stiu ca sint eu, in ele vad un copil de care a trebuit sa am grija. Nu degeaba, la virsta maturitatii, am devenit copilaroasa si mai indiferenta la problemele lumii inconjuratoare, fara sa fiu dependenta de dragoste, dragostea fiind un lucru pe care nu l-am pretuit si inteles atunci cind mi-a iesit in cale. L-am refuzat, respins, ranit. Stiam ca pot trai si fara, pentru ca asa fusesem invatata.

Muzicienii vorbesc despre dragoste in note muzicale, poetii in versuri, pictorii in culori si uleiuri, sculptorii in lemn sau piatra, iar oamenii cu bloguri, pe bloguri. Imi dau seama ca eu niciodata nu am ridicat iubirea in slavi, nu am stiut sa o pun in cuvinte alese si pretioase. Foarte greu ma indragostesc de cineva, dar atunci cind se intimpla (foarte rar) sint capabila sa daruiesc acele stari, acele momente de fericire ( si nu ma refer la momentul orgasmic sau erotic), ca doar atita dureaza fericirea dupa care alergam cu totii, nu? Citeva momente. Restul de momente sint...viata, pur si simplu.

Ma refer la acea explozie de bucurie si vibratie pe care o simti atunci cind esti in preajma celui pe care il iubesti, la acea tulburare launtrica care te face sa te zvircolesti de dragul lui, la miinile puternice pe care le vrei uitate peste coapsele si soldurile tale, la acea unire si patrundere uda si ferma, la noptile care vrei sa fie cit mai lungi, la saruturile cit mai alunecoase si adinci, la teama ca miine nu vei mai avea abundenta asta de trairi - emotii clare (o teama ce te amorteste). Si, bineinteles, odata cu aceasta frumoasa dragoste apar si grijile aferente, ingrijorarea ca ceea ce traiesti, adica iubirea, este doar o biata amagire ce ne imbata ca sa ne putem misca si functiona in lumea asta gaunoasa.

Acum sa lasam lirismul si sa schimbam tonul, pentru ca am auzit ca prea multa dragoste, pe barbati, ii face ingrati. Daca li te dai toata, daca le faci prajitura preferata, daca mai ai si clasa, daca ii iubesti dupa bunul lor plac, la naiba!, barbatii, in prostia lor de barbati, nu inteleg, pentru ca, de cind e lumea si pamintul, se stie ca au o problema cu unul dintre cele 2 "capuri". Si nu ma refer la capul de pe umerii lor barbatosi. Dar de ce un barbat sa aiba coaie si sa insele si femeia nu? Care ar fi raspunsul drept?

Vedeti ce s-a intimplat? Am incercat sa scriu despre dorinta si dragoste si am ajuns sa vorbesc despre femeia cu coaie. Asta e problema mea, sint prea cerebrala si alerta, calculez prea mult, nu degeaba, pina ma indragostesc si iubesc trec luni, ani... Voi va dati dragostei cu usurinta, va aruncati in bratele ei asa cu una cu doua? Sau cereti mult timp? Si, daca tot am vorbit de dragoste, sa ne si sarutam acum la final, muahhh!

PS: O sa revin cu niste fotografii noi la acest post, intrucit, pentru mine urmeaza 3 zile libere si am chef sa zburd sub soarele asta de toamna primavaratica si sa click - click pe niste - hirtie digitala - (era sa scriu igienica ha ha)
Pe curind!
***Am revenit pe scurt. Iata ce soare este azi in New York City

...still a small town girl living in a lonely world

Recunoaste cineva primul oras din colajul de sus? (colajul se numeste: orasul natal si orasul adoptiv). Acolo m-am nascut eu si crescut pina la virsta de 18 ani. Eram fata dealurilor si a padurilor. Imi placea sa merg la izvor si la cules de margarete si ciubotica-cucului, sa privesc panorama orasului de sus din virful dealului, sa ma tavalesc cu baietii in iarba (fara splendoare), sa ma feresc de urechelnitele din finul abia cosit, sa ma mozolesc de verde de la nucile crude si de rosu de la agude, sa maninc flori de salcim, sa ma joc cu albinele si sa ascult cucuveaua:) Nu degeaba iubesc mai mult muntele decit marea. Muntii, padurile au mai multe culori, nuante si arome decit marile si oceanele si poti trai mai multe povesti in decorul lor...Daca ati putea alege locul in care sa va nasteti, care ar fi acela? V-ati intrebat vreodata? Acum, va invit sa ascultati cintecul asta pe care il aveam in cap, atunci cind am ales titlul de sus.

***Am aruncat cu privirea la arhiva de pe blog si m-am oprit la postul din octombrie 2009! Iata ce faceam acum un an cam pe vremea asta.
PS: Cred ca voi reveni cu un later edit. Va imbratisez cu drag!!!

LATER EDIT:

Hello, again! De la o vreme, dragii mei, simt asa: imbatrinesc si-mi pare rau. Alteori simt pe invers, adica asa: la dracu, viata e prea lunga. Da, lunga, am scris bine. Cine sa mai inteleaga femeile Capricorn? Apoi, cind sint revoltata ca cineva (apropiat) indrazneste sa-mi insulte inteligentza, fac ce stiu eu mai bine, anume, ma refugiez in lumea mea senina si incui poarta cu lacatul cel mai mare. In ultima vreme, starile mele emotionale sint dure si imi displace ca m-am facut om mare, pentru ca realizez ce de cacat pot fi viata si oamenii care ne inconjoara preocupati de problemele lor. Am si eu dreptul sa fiu dezamagita si neimpacata, dar mai ales nostalgica, atit de nostalgica incit mi s-a facut dor de mine cind eram copil. Mi-am dat seama ca nu am poze cu mine de cind eram mai mica decit sint acum si astfel i-am zis mamei sa-mi trimita. Ia de ma vedeti AICI. E adevarat, de atunci m-am mai dezvoltat un pic, ca na, pe vremea aceea eram soim al patriei, acum sint ina new-yorkina!

Sa mai defulam si defilam

Shhh, liniste, va rog, vreau sa ascult cum vuieste vintul care-si plimba agitat si nelinistit crengile pe linga fereastra mea. Asta este vocea toamnei, prietena mea urita si posaca, toamna, care a inceput sa ma trezeasca diminetile cu ploile ei zgomotoase si reci. Nu demult, cica, a fost o tornada la New York, care a facut ceva stricaciuni in anumite cartiere, (pomi rupti si cazuti pe masini sau case, geamuri sparte etc) din fericire, eu habar nu am avut, am dormit ca o nebuna, (o viata am si pe-aia o dorm), putea sa-mi intre copacul in casa si-n pat si sa ma trezesc cu nasul in crengile si frunzele lui, iar eu sa nu stiu de ce. M-as fi numit asa: fata care a dormit cu copacul.

Spuneam la un moment dat ca imi doream mult sa merg la amish country. Ii stresam pe toti cu: vreau la amish, vreau la amish, amish in sus, amish in jos, dar ma duce si pe mine cineva la amish? In cele din urma (ca nu stiu ce naiba, pina si chichinetele astea de dorinte nu mi se mai implinesc asa cu una cu doua, trebuie sa rabd si sa zbier la domnu' Univers sa se indure si sa ma ia in seama), mica dorinta a fost implinita, dar a doua oara nu m-as mai duce pina-n fundatura Pennsylvaniei. Mi-a placut sa revad cai, vaci, gaini, trasura cu cal, fintina, lanuri cu porumb, sa miros pamintul de tara, cimpul si linistea din el, insa abia asteptam sa ma intorc printre oameni, sa simt miscare in jurul meu, forfota. Gata, acum nu mai vreau la amish! Cumva nu mai suport linistea?***

In ultima perioada am avut pofta de lectura, astfel ca am terminat 2 carti: Mario Vargas llosa -Elogiu mamei vitrege- (dar mi-a placut mai mult cartea cu povestea acelei nesabuite) si Umberto Eco- Misterioasa flacara a reginei Loana-. Tot in ultima perioada, am avut mare chef sa merg la cinema si astfel am vazut- Wall Street- (imi place mult Michael Douglas, a carui performanta artistica o gasesc excelenta in filmul asta), -The Town-, - Buried-, and -Never let me go-. La al treilea film, desi sint iubitoare de filme thriller si suspans, nu stiu ce am cautat, claustrofoba cum sint, abia asteptam sa ies la lumina, dupa ce aproape 2 ore am ascultat si urmarit agonia unui barbat ingropat de viu.

Revenind la carti, urmeaza sa vina din Romania un drag prieten pe care l-am rugat sa imi aduca 2 carti ( ambele de Pascal Bruckner care este unul din preferatii mei) si anume: -Dezordine amoroasa- si - Iubito, eu ma micsorez- cel din urma, un titlu care te face sa zimbesti, insa daca il stii pe scriitor, cu siguranta intelegi ca nu a ales titlul la intimplare si are o insemnatate subtila. Dupa cum bagati de seama, mare lucru nu am sa va scriu, dar nu trebuie sa scriem numai despre lucruri mari, nu? Poate, ca fapt divers sa mai zic ca am participat la o clasa de nutritie ( se stie deja ca nu am imaginatie culinara deloc) si la o sedinta despre hartuire sexuala la locul de munca. Avocatul care a sustinut discursul a sfatuit asa: don't date anyone at the workplace. La fel gindesc si eu. (si pot argumenta). Voi? In rest, stelele si universul imi fac in continuare in ciuda, dar stiu ca in curind, imi vor face din nou pe plac, trebuie doar sa vreau neaparat si cu adevarat. Pina atunci, insa, nu merg nici inainte, nici inapoi, stau pe loc si torc la greu (ginduri frumoase). Acum ca eu v-am zis de poftele mele, voi ce pofte ascundeti? V-ati apucat de muraturi la borcan si de dulceturi? Doamne, cind ma gindesc ca eu in viata mea nu am pus o muratura sau un gogosar la otet. Si, daca tot nu am avut mare lucru de defulat, atunci poate am de defilat, (am impresia ca v-a fost dor de mine, sau nici cu asta nu am nimerit-o?) Asa ca, apasati...unde in alta parte daca nu pe acelasi buton, adica AICI

PS: Pe flickr am setat sa nu se lase comentarii, ca nu avem nevoie! Comentariile de pe blog sint importante. Va sarut cu drag!

Dileme...

Sint din ce in ce mai dezamagita si o stare de dezolare m-a prins in zimtii ei ascutiti incit ma simt zgariata. Imi displace cum este orinduita lumea si cum, de la o vreme incoa', femei maritate si nemaritate incearca sa ma convinga ca toti barbatii sint infideli,(la un moment dat) gindesc cu penisul si ma indeamna sa ma trezesc la realitate, daca am de gind sa nu ramin fata batrina (of, of ce tragedie) cu ideile mele din epoca lui Casablanca. Mereu am luat apararea barbatilor, chiar daca pe blogul asta m-am amuzat adesea pe seama lor, dar asta nu pentru ca as fi o feminista cum adesea sint etichetata, ci pentru ca am inceput sa fiu mai curioasa despre relatiile dintre o femeie si un barbat. Era timpul! Prea individualista si dezinteresata fusesem si voiam sa cred ca barbatul nu are un rol important in viata unei femei. Prea egoista si preocupata de linistea de sine am fost, fara sa dau importanta celui de linga mine. Anii au mai trecut, nesabuita din mine s-a mai domolit, iar eu am mai crescut si am inceput sa simt altfel si sa vad si rolul barbatului, despre care, cum ziceam si in postul precedent, aveam o parere frumoasa, ba chiar strigam in gura mare ca barbatii sint fiinte bune, dar pe care nu am fost capabila sa le apreciez atunci cind am avut ocazia. De asemenea, ziceam mereu ca am cunoscut familii construite de 15-20 de ani si e dovada suprema ca se poate, ca da, exista coabitare armonioasa si oameni fericiti unii cu altii. Aceasta dovada mi-a fost, ulterior, darimata cind am aflat ca de multe ori, nimic nu este ce pare a fi, ca in spatele cortinei acelor familii si acelei fericiri aparente, exista de fapt multe cicatrici, multe iertari de greseli, multe mizerii. Convingerea ca barbatii sint fiinte bune si frumoase, de asemenea, mi-a fost strimbata cind am aflat ca de fapt, barbatii pot fi niste scurgeri de -puroi infectios-, peste care nu merita decit sa arunci cu un acid care fisiie.Voila! Inca nu pot iesi din bula mea de vis, sa ma confrunt cu realitatea de cacat, sa accept toate astea, sa le accept in sensul ca da, asa decurge lumea, asa se misca adesea legaturile interumane, prieteniile, amorurile, fie ca ne place sau nu. Mi-e sila ca, dupa spusele multora, ale celor cu un sac mai greu de experiente, fericirea trebuie adesea dobindita prin promiscuitate, compromisuri si inchis ochii. Atunci propun o hora a sexului, let's just have plain sex, ( ca la naiba, se pare ca omul e un animal grotesc care uita usor de indatoriri) fara sa tinem cont de sot, sotie, iubit, iubita, prieten, prietena. Cica in ziua de azi se poarta sa ne-o tragem unii cu altii, sa ne minjim si scormonim unii pe altii. Tineretea este facuta, printre altele, sa ti sa permita sa gresesti, si apropos de asta, cindva am fost si eu o buba cu puroi, si mereu am constientizat mirsaviile savirsite pentru care, din fericire, am fost iertata, (asta pentru ca eram o norocoasa) insa ma depaseste cind vad oameni la peste 35, 40 de ani ca se comporta imatur si uita ca au verigheta pe deget. Obisnuiam sa vad toti oamenii ca fiind frumosi si buni, insa acum simt altfel, o stare de descurajare ma incearca cind descopar ce urita si meschina poate fi speta umana. Si e adevarat, cu cit aduni ani mai multi in traista, cu atit devii mai pretentioasa: ala ba fumeaza, ba e cracanat, ba nu are acte, ba are baggage, ba plescaie cind maninca, ba nu are pic de romantism, ba e prea romantic si tandru dar nu are scoala vietii, ba e prea roman, ba e prea american, ba nu vrea copil, ba vrea prea multi, ba scuipa si se scarpina-n chiloti ha ha ha Normal ca nu sint nici eu vreo rupta din soare, insa imi rezerv dreptul sa aleg...pina culeg. Ma lasati, da? Bine! In orice caz, exemplificarile de mai sus sint inspirate si de ce vad in jur, de femeile care isi exprima nemultumirile cind e vorba de alegerea jumatatii. O prietena mi-a zis ca ea nu vrea sa fie cu cineva care cistiga mai putin decit ea. Ce ziceti mai barbatilor de asta? Au innebunit femeile, nu? Mda! Deocamdata eu prefer sa stau in bula mea de vis si sa vizionez in continuare -Casablanca-! Ma insoteste cineva? sau v-ati bagat cu totii in hora sexului? Si, daca tot sint o guraliva, mai ales pe ziua de azi, o ultima intrebare: e adevarat? barbatul gindeste cu penisul?

PS: AICI citeva poze, unele facute in Montauk, Hamptons! Sper sa ma intorc acolo intr-o buna zi, sa pot zimbi din nou la stelele de pe cer...Cred ca voi reveni cu un later edit, desi m-am plictisit si de blogul asta!!! va sarut!

LATER EDIT: Am uitat sa spun, in poza de sus sint alaturi de noii mei prieteni! Iar cind ascultam cintecul asta, inca nu stiam viata, abia acum m-am apucat sa o invat...(codasa).

Arsita in New York City!!!

Ce liniste s-a asternut aici. E timpul sa facem niste galagie, mai ales ca arsita a dat buzna in NYC, motiv pentru care beau multa apa si dorm la amiaza ca un nou-nascut. Da, m-a toropit fierbinteala verii lui 2010, dar nu ma pling. Iubesc toate verile! ***Va amintiti de fantezia mea cu un pictor care sa-mi traseze nudul, nu? Da, am eu fantezia asta de ceva vreme, cu un pictor care ma trage-n pensula, ulei si acuarela. Ei bine, deocamdata nudul asta al meu, este sub forma de schita, urmeaza finalizarea, cred ca luna viitoare sau Septembrie, nu depinde doar de mine. Sper sa nu ma transform intr-o rubiconda pina mi se face si mie un nud. In orice caz, o sa revin cu un later edit la acest post, cind primesc schita respectiva. Oare ce-ar mai fi de spus? Dupa citeva saptamini sau chiar luni de analiza si reflectie, am ajuns la concluzia, dar mai ales am simtit, ca e timpul sa pun punct unei povesti ce a tinut aproape 3 ani. Si stiu ca de data asta nu a mai fost vina mea si in sfirsit sint pe partea cealalta a baricadei si recunosc, parca imi place mai mult, asta si pentru faptul ca ma saturasem sa fiu eu vesnicul vinovat si acuzata de fapte nu tocmai nobile. In orice caz, eu traiam cu impresia ca toti barbatii sint niste fiinte minunate, cind colo, abia acum inteleg femeile care afirma: barbatii -este- niste porci ha ha ha. Si e adevarat, barbatii pot fi niste creaturi dizgratioase, carcase sparte, care nu stiu sa piarda si nu au barbatia sa-si recunoasca grosolania. Este bine sa stii sa te descotorosesti de ei la timp. O doamna draga mie, mi-a marturisit asa: "draga mea, barbatii se impart in doua categorii: barbati suportabili si barbati insuportabili!" Ouch! Cam radicala clasificarea asta, nu credeti? Dar un lucru mi-e clar: nu pot tolera minciuna, infidelitatea nici atita! Si in privinta mea, cel mai important este ca am inima si mintea libere acum si sint mai deschisa si pregatita ca niciodata sa intru in adevarata si responsabila etapa a vietii mele, mai ales ca am aflat in sfirsit ce anume vreau si cum vreau. (mi-a luat ceva timp, e adevarat). Mai clar decit imi este acum, niciodata nu mi-a fost. Deocamdata m-am intors la "mine" din nou si marele meu noroc a fost ca am invatat cum sa jonglez cu a fi doar cu mine si sa ma bucur pur si simplu: stiu sa calatoresc singura, sa dorm singura, sa ma iubesc singura, sa-mi car singura sacosa cu pepenele de 5 kg, sa pling singura, sa zimbesc singura, sa-mi platesc singura toate facturile, sa maninc singura, sa visez de una singura, sa-mi schimb singura becul cind face pac sau poc... Desigur, orasul in care stau m-a ajutat intotdeauna. Nu degeaba am visat sa traiesc in el. Apropos, luna viitoare se fac 12 ani de cind m-am mutat aici. Eu zic sa celebram, asa ca va astept! Nu uitati sa-mi spuneti ce tort preferati: de inghetata sau normal...cireasa de pe el sint eu, desigur. Asadar, sint curioasa sa vad cine o sa ma infulece. Oh, sa nu uit, m-am facut vegetariana. Ma simt grozav. Am mai bine de 2 luni de cind nu am mai mincat carne, mincam doar pui si curcan, oricum, but not anymore.

***Vreau sa merg la amish country. "(The Amish are known for simple living, plain dress, and reluctance to adopt modern convenience)". Ati fost vreodata?*** Si pentru ca iubesc era anilor' 80 si cumva sint ancorata in trecut, va propun sa uitam citeva momente de Lady Gaga si sa ascultati cu mine acest cintec. Vi-l amintiti, nu? Eram in clasa a saptea. Va sarut cu drag, Ina

PS: Citeva fotografii noi AICI

LATER EDIT: Nude in progress. Ma dau doar jumatate. Atit!

Ginduri de vara insorita...

Cum e vara voastra? A mea e plina de soare, deci as putea sa spun asa:- I'm burning from the inside-!!! Recitesc Murakami, " La sud de granita, la vest de soare''. O placere... Imi aminteste de copilarie, mai ales ca se aduce vorba de copilul singur la parinti cum am fost si eu, de primele vibratii si nebuloase launtrice. V-am zis ca niciodata nu am visat la un frate sau la o sora? Nu m-am intrebat niciodata de ce am simtit asa. Revenind la cartea de sus, te indeamna cumva sa-ti pastrezi mereu o doza de inocenta si naivitate, odata ajuns la maturitate. Maturitatea-maturizarea nu sint adesea agreabile, sint etape in care incet si gradual realizezi ca relatiile interumane, pe cit sint de frumoase, pe atit pot deveni de veninoase. In ceea ce ma priveste, mereu am fost stricta si selectiva cind a venit vorba de oameni. I sense people, si foarte rar am dat gres in a-i simti si cataloga. Cred ca o singura data s-a strecurat in viata mea un om meschin si fals, defecte pe care, indata ce le-am detectat, BUM, la gunoi cu el. Intre timp imi place sa cred ca am platit suficient ptr. nefericirile produse altora (in perioada mea de glorie hi hi hi) si ca e timpul sa fiu din nou invadata de acel soi de iubire cu care am fost invatata. Oh, sa nu uit. Blogul asta e bun la ceva. Cind am intrat intr-un restaurant, (care NU era romanesc) o fata draguta, romanca, angajata acolo, m-a recunoscut exclamind cu zimbetul pe buze: "Esti Ina, fata de pe blog". Of course, eu sint aceea. Ei, si nu va mai mirati atita ca nu sint asa inalta precum par in poze si atentie, nici asa a dracului si aroganta nu sint, cum mi s-a cam zis de cind sint activa pe blogspot.com. Trebuie sa ne cunoastem mai bine, atita tot!!! Va imbratisez cu drag!!! AICI parca dirijam...

LATER EDIT: Nu mai pot cu unii, nu-i mai suport. Simt ca mi se suie tensiunea la cap cind cineva incearca sa ma prosteasca-n fata. Cum dracu ajung asa specimene sa-mi iasa in cale in ultima vreme, sa-mi disturbe viata mea pasnica si linistita? Si va asigur, specimenul asta este romanesc. Incep sa devin rasista cu proprii mei semeni, daca nu sint lasata in pace! Trebuie sa ma fac si mai a dracului, (tocmai ce ziceam ca nici nu sint) ca nu se mai poate!!!

Cu sau fara sfirc?

Una dintre chestiile la care nu m-am americanizat, cum se zice, dom'le, este cea a sfircurilor dezgolite. Pudicii de americani au o problema, se pare, cu imaginea sfircului femeii, cind aceasta poarta o bluza prin care i se intrezaresc feminin, sfircurile, pe care eu, personal, le gasesc naturale si senzuale, fara sa fie ostentative cum s-ar interpreta de asa- zisii pudici. Adica ce e rau in a ti se vedea sfircurile, atita timp cit sint imbracate, dar isi scot "nasul" prin bluza? Americanii au produs aceste fisii, -nipple covers-, (nu ma refer la sutiene, desigur) pe care sa le lipesti de mamelon, astfel incit sa fie minimalizat, "sters", frumusete de sfirc. Va puteti imagina un sin fara sfirc? Eu nu! Cum preferati: ascuns sau in vazul lumii? Nu va sfiiti sa raspundeti, hi hi hi. Acum ca am lamurit si problematica sfircurilor, tin sa va anunt ca sint bine, sanatoasa, iar AICI am pus niste poze recente. Incotro vara asta? Mai vine cineva incoa'?(din Romania, ma refer) Vreau turta dulce, glucoza si o carte, doua...Va sarut cu drag, pe curind!!!

LATER EDIT: Am inceput sa merg la Body Combat classes, asa ca, sa nu ma enervati, deoarece i'll kick your ass. Dupa prima clasa, sint cam damblagita, but I really enjoyed it. The music is energetic and it kind of gets you all pumped up. In primele minute, nu stiam din ce sa dau mai intii: mina, picior, cap, toate la un loc. Mi-am dat seama ca habar nu am sa... kick and punch, iar reflexul de aparare cam lipseste. M-am smucit din toate partile and now my whole body aches. Nu mi-a placut niciodata sa fac sport, chiuleam de la toate orele, insa -chestia- asta, body combat, imi place. Sa vedem cit m-o tine!!!

Yes! The perfect alternative to no.

M-am incadrat intr-un mozaic! Si-mi mai place cintecul asta. Una din sarcinile cele mai grele pentru mine este sa iau decizii. Ma gindesc si ma razgindesc, ma tulbur si ma limpezesc si-n cele din urma, zbang, lovesc! V-am zis cum imi place sa lovesc? Zimbind!! Partea buna este ca atunci cind decid, there is no regret. Si o sa ma asigur ca azi o sa hotarasc BINE! Va sarut cu drag!

PS: Acest post s-a vrut a fi cel mai scurt. Am reusit, nu?

LATER EDIT: As vrea sa o cunosc pe Alina (nu stiu daca este numele ei real), se pare ca locuieste in US, imi rasfoieste blogul si imi ia apararea atunci cind sint atacata pe alte site-uri. Stau si ma intreb cine se ascunde in spatele acestei persoane feminine care ma apara cu atita indirjire si careia vreau sa ii multumesc si sa ii trimit acest mesaj: - Daca locuiesti in New York, nu ezita sa ma contactezi. Mi-ar placea sa te cunosc!!! Cu drag, Ina-

All or Nothing!!!

Asta este deviza mea. Cu ce ma aleg, atunci cind o adopt? You go and figure! De mai bine de o saptamina o fac pe turista, m-a doborit New York-ul asta, tura viitoare cind mai vine cineva in vacanta la mine, eu voi pleca de acasa hi hi hi Glumesc, desigur! Cam asa arata NY-ul vazut prin ochii unei europence: urias, grozav, Dunkin' Donuts delicios, cappuccino la fel, oamenii relaxati si f. prietenosi, fiecare isi deruleaza ritmul propriu, fara sa tina cont de ce este in jur, mincarea buna (sa nu mai aud pe nimeni ca zice ca mincarea de aici nu este buna si ca se rezuma la McDonald's, ignoranta si ingratitudinea in astfel de afirmatii ma supara). Nu mi-am dat seama ca sint asa agitata pina nu mi-a zis musafirul meu, pe care l-am cam fugarit prin tot orasul, grabita fiind sa ajung la destinatia propusa. I-am explicat ca asa e ritmul in NY, aici nu se plimba, ci se alearga ha ha ha Se citeste mult aici, in metrou, pe strada, in parc. Chiar asa, stiati ca residents of Minneapolis and Seattle are the most bookish and well-read? Nu stiati. Sa revenim la NY! Magazinele sint atacate de catre europeni, care considera ca aici preturile la haine,(si ma refer la cele de calitate sau brand names cum se zice ) electronice, incaltaminte, mincare sint ridicol de ieftine comparativ cu cele din Europa. Astfel ca, nu e de mirare cind vezi europeanul carind cosul cu papuci, ca si cum ar cara la supermarket, legumele si fructele. Serviciile la salonul de frumusete, de asemenea, sint considerate de catre european, ca fiind ieftine si impecabile.( Georgiana a adormit cind si-a facut a spa pedicure). Eu ma gidil la pedichiura si asta enerveaza si pe cea care imi --"finiseaza" piciorul incercind sa il tina intr-un loc si pe mine, pentru ca...ma gidila. Chiar, stiti cum se scapa de gidileala? hi hi hi Bine, am scris pe fuga, cam asta ar fi in mare. Astazi gatim si o luam de la capat cu plimbarea sau...alergarea. Revin! AICI niste fotografii.(ce altceva?) Va sarut cu drag!

Intimacy

V-am orbit cu blitzul, stiu, dar imi place mie cum a iesit lumina lui, parca ar fi luna chiar linga urechea mea sa-mi dezvaluie un secret. Aproape ca uitasem de blogul asta, sint mai activa pe facebook acum, imi place acolo ca pot incarca cu usurinta si filmulete. Oricum, intru intr-o mini-vacanta, dat fiind faptul ca miine seara ma indrept spre JFK sa astept pe cineva drag, asa ca voi reveni cu noi poze si intimplari de pe acoperisul lui Empire State, ca unde sa ducem musafirii, daca nu la Miss Liberty, Empire State, Central Park, Times Square etc. Am constatat cum europenii dau buzna in magazinele de aici, eu de cite ori ma duc in alt oras, tara, ocolesc magazinele, nu imi place sa merg la cumparaturi in vacanta. Stiu, multi cred ca locuiesc intr-un magazin si ca alta treaba nu am decit sa probez pantofi. So wrong! Dar e interesant cum oamenii judeca asa fara sa cunoasca "dedesubtul". Si nici reviste nu citesc. Cele pentru femei ma plictisesc teribil, le gasesc siropoase si brinzoase, vesnicul subiect despre cum sa indepartam celulita si burtahanul, cum sa cucerim un barbat performind nu stiu ce felatie, cum sa ne mai imbracam si oh, ce ne mai prezic astrele. Cind traiam in Romania mai rasfoiam revista -Formula As-. O preferam pentru ca nu mi se parea asa comerciala, ba dimpotriva, avea informatii utile, gen "cum sa indepartam petele de ...cerneala". *** V-am zis ca mi-am cumparat adidasi? Tare uriti imi sint. Prima mea pereche de adidasi in vreo 8 ani, cred. Pentru ca locuiesc linga un parc dragut am zis sa incep sa mai fac si eu miscare, sa alerg, ca de nu, gravitatia incepe sa isi spuna cuvintul. (cu toate astea, dupa 6 ture de teren, nu stiu cind mai dau in parcul ala, m-a extenuat complet). Bineee, mi s-a facut somn acum! Ma culc! Noapte Buna

LATER EDIT: citeva POZE *** o sa tot adaug poze noi cam in fiecare zi saptamina asta, asa ca puteti intra pe flickr cind nu aveti ce face! Verisoara mea, dupa doar prima portie de New York, a declarat ca nu mai suporta galagia ha ha ha. Adevarul este ca, de dimineata de la 8 pina seara la 9, am strabatut strazile, a fost cam brusca trecerea ei de la linistea olandeza ( ea traind in Olanda) la vibratia new-yorkeza. Va sarut cu drag!

Hi there

De la o vreme, adorm tirziu si ma trezesc turmentata.Tot de la o vreme, constat ca oamenii imi vorbesc, iar eu ma gindesc la cai verzi pe pereti, fara sa fiu atenta la ce mi se spune. (poate sufar de attention deficit disorder, se mai intimpla). Orice lucru neinsemnat, care nu e la locul lui, ma da peste cap si ma agita, de parca cine stie ce tragedie s-a intimplat in rutina mea. Niciodata nu am fost buna in a manevra stresul si presiunea. Tocmai de aceea cind acestea apar (din fericire rar, dar daca nu, gasesc eu niste motive sa ma perturbez in capul meu) nu stiu incotro s-o apuc si ce sa fac. Cunosc oameni care functioneaza perfect sub stres, ei chiar nu pot altfel. La mine e asa, daca intr-o zi sint stresata de ceva anume, simt cum ma micsorez, slabesc 5 kg in citeva ore, apetitul imi scade subit si ma simt extenuata-vlaguita de dorm 2 zile fara sa mai stiu de mine. Voi cum va descurcati cind ceva va streseaza la maximum? Poate ma sfatuiti cumva cum sa-i vin de hac acestui factor numit simplu: stres. *** In alta ordine de idei, acest wee, am fost la Carnegie Hall la opera si cum a inceput orchestra sa cinte, eu am inceput sa pling. Nu mai fusesem la opera de la Rigoletto, acum vreo 2 ani, cind tot asa, am fost sensibilizata. Minunati acesti artisti care ating fiecare particica sensibila dintr-un om, fie el egoist si self-centered, cum as fi eu de ex ha ha ha. Da, ce sa va mai spun? Intrebati-ma voi. Am pus un video pe Facebook, nu reusesc sa il incarc aici pe blog. L-am inregistrat aseara, pe strazi, vorbeam de una singura, (stiti, nu? ca in NY, din 5 oameni, unul vorbeste singur) insa galagia din jur mi-a cam acoperit vocea cristalina.(ei, vorba vine). Si trebuie sa invat sa nu misc camera, ma ia cu ameteli cind vizionez propriile inregistrari. Bine, va sarut cu drag!

LATER EDIT: Aseara m-am dus la Apple Store, eram in mare graba ca nu cumva sa inchida. Surpriza a fost sa aflu ca este deschis 24/7, asa ca, daca la 3 dimineata aveti chef sa va cumparati laptop, Ipad, Ipod, nu va grabiti, magazinul are usile larg deschise. Niste poze pe care le-am facut aseara la ora 9 in Apple Store le gasiti AICI

!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Nu stiu ce sa mai scriu pe blog, decit ca e multa liniste pe Coasta de Est. O sa fac prajituri zilele astea. Pentru prima oara in viata mea o sa imi testez my baking skills. Daca simtiti miros de ars si fum, sa stiti, asadar, de unde vine: din cuptorul meu! De ce oare subiectul despre mincaruri ma plictiseste monstruos? Stiu ca unei femei ii sade bine la bucatarie, chiar mi-ar placea, insa este o antipatie reciproca intre mine si locul respectiv. Gatitul ar trebui sa fie relaxant, pentru mine este un chin. In fine, mi-amintesc cind eram in caminul studentesc din Regie with my then lover. Ne pregateam sa mincam cartofi prajiti, facuti de el. Din cauza unei certuri ivite chiar in timpul prepararii cartofilor, a pus in tigaie benzina in loc de ulei. Ce a urmat, va imaginati! Ce vreau sa spun cu asta este ca eu nu numai ca nu ma pricep in d-ale bucatariei, dar mai stresez si bucatarul!!! Bine, ma duc sa ma culc! Voiam doar sa va salut! Aici sint niste poze recente! PS: In postul asta, reiese cit de "priceputa" sint cind dau nas in nas cu bucataria! LATER EDIT: Intimpin probleme tehnice pe platforma blogspot.com Nu stiu ce se intimpla, insa nu-mi arata numarul corect de comentarii si, de asemenea, mi-a dat hard time la publicat. In cazul in care lasati comentariu si nu il vedeti afisat imediat, sa stiti ca e din cauza asta si o sa public mesajele indata ce rezolv dilema. Va imbratisez cu drag!!!

Ziua buna, primavara!!!

Azi a fost prima zi primavaratica! Imi venea sa zburd, dar nu pe dealuri, caci nu le am la indemina. In orice caz, am aruncat cizmele cit colo, geaca si caciula, de asemenea. Sper totusi sa nu fie amagitoare vremea asta cu iz de muguri si papadie, ca apoi sa mai cada vreo ninsoare. Am inregistrat zilele trecute, cind a nins, un mic filmulet, dar nu am reusit sa il incarc, decit pe Facebook. In rest, sint bucuroasa, voi avea un musafir special, anume pe verisoara mea draga, pe care nu am mai vazut-o de 3 ani. Am avut emotii ca maimutoii astia de americani nu ii vor da viza, insa ce credeti, nici nu s-au uitat la invitatia trimisa. A fost cel mai usor interviu, dupa spusele ei. Nu am inteles niciodata criteriile lor de selectie a oferirii vizelor, oameni in virsta sint refuzati, in timp ce tineri primesc viza, fara sa fie luati la prea multe intrebari. In alta ordine de idei, azi cind am fost la supermarket, nu stiam ce sa iau desert, asa ca am luat ambele cutii. Urati-mi pofta buna! Eu va urez o primavara verde, colorata si florala, iar femeilor LA MULTI ANI!!! Aici nu se celebreaza ziua de 8 Martie, insa ca o romanca ce sint, mi-am amintit de aceasta traditie! Va imbratisez! Cu drag, aceeasi Ina New Yorkina. (asa este, vibrez, infloresc si am tonusul ridicat)!!! Primavara este de vina si...nu numai!!!

LATER EDIT: EU, in urma cu citiva ani...

Fleosc, fleosc!!!

Asa am tropait azi prin orasul inzapezit. Am niste ciubote de ploaie, care, atunci cind dau printr-o baltoaca, mai bine sa te feresti din calea lor, pentru ca...stropesc! Ce sa va spun? Azi m-a intristat o stire, anume, un instructor de balene ucigase a fost omorit de...insasi una dintre balenele uriase pe care le-am admirat la Disney, in acele spectacole de la Sea World. Cit de mult trebuie sa iubesti acele "vietati", incit sa vrei sa-ti fie "colege de munca", linga care, iata, iti risti viata? Si acum sa ne inveselim putin. V-am zis ca si eu dansez ca ea? Sa nu imi spuneti ca nu va amintiti de "Flashdance". Nu degeaba iubesc era anilor'80...

PS: Acum click AICI

Hola from Nueva York

A nins zilele trecute, prilej de bosumflare pentru mine. Dar azi dimineata cind m-am trezit si m-am uitat pe fereastra, un soare mi-a zimbit si un cer senin mi-a incintat ochiul, asa ca mi-am zis sa ies un pic la aer, sa salut soarele, mai ales ca in fata ferestrei auzeam ciripit de pasarele, (nu cred ca am auzit la patrat) numai ca, pina cind m-am foit eu si m-am urnit din casa, soarele s-a dus la mama naibii, iar seninul din cer a fost atacat de nori cenusii si grei si astfel ca am dat nas in nas cu aceeasi atmosfera apasatoare si greoaie a unui Februarie care astept cu nerabdare sa se incheie. Pentru ca a trecut o groaza de timp de cind nu am mai fost la cofetaria romaneasca, am zis ca ce ar fi sa ma duc azi sa imi iau niste prajituri. M-am dus cu o pofta de prajitura diplomat, numai ca mi-am pus pofta-n cui. Era inchis, dat fiind faptul ca azi este President's Day si cofetaresele si-au luat liber. Atunci mi-am zis ca daca tot am ajuns in zona cu localuri romanesti, sa ma opresc la restaurant romanesc sa ma tratez cu o ciorba de perisoare. Mi-am pus pofta-n cui si de la ea, deoarece nu aveau ciorba de perisoare. Si pentru ca nu am mai mincat ciorba de fasole de nu mai stiu cind, atunci am zis ca daca tot am ajuns pe vremea asta de balegareala pina in Sunnyside, (care numai sunny nu era), macar sa maninc ceva, fie ea si ciorba de fasole, care a fost delicioasa, cel putin. Macar asta mi-a placut azi: fasolea din ciorba. Acum sa vedem daca o sa tragem pirturi. Mi-e sila de iarna asta care parca te prosteste, te invita doar la mincat si la vegetat. Mda! Nu am un tonus bun. Am facut 4 poze azi, am revenit la breton.

*** Mi-am mai cumparat chestii pentru casa si am descoperit o noua pasiune, aceea sa cumpar farfurii, cani, si perne decorative.(parca-mi string zestrea). De cite ori ajung intr-un magazin cu accesorii de casa, hop, bag ba cite-o farfurie, ba cite-o perna. Dar pernele sint asa de dragute, umflate-n pene si colorate, sa tot dormi pe ele, ca nu tin doar de decor, sint si moi. Bine, una are o fundaloaie mare, nu cred ca mai incape capul cuiva acolo. Ceea ce nu imi place insa, sint ramele de fotografii. Imi place sa vad la altcineva, insa nu sa le am eu. Probabil ca s-ar crede ca am poze cu mine prin toata casa, ei, ma iubesc eu, dar inca nu sint indragostita de mine sa ma vad prin toata casa, in fiecare colt sau pe fiecare masa. Bineee, va las acum, ma duc... nu stiu unde ma duc, da' gasesc eu! Pe curind si mai scrieti si voi de una, de alta, sa nu am impresia ca vorbesc singura!

LATER EDIT: In pozele de ieri se vede ca era uscat, zapada aproape disparuse. Azi dimineata cind m-am trezit, iacata ce am descoperit dincolo de fereastra. Click AICI

Maimutica fara cercei

Cineva ma tot cicaleste ca de ce nu port cercei. Azi m-a cicalit iar ca am urechile golase. Mie nu imi plac bijuteriile, eventual, le admir la alte persoane, (de sex feminin, pentru ca la barbati, chiar sint a big turn off) dar nu sa le port eu. Curios este ca pe vremea liceului imi placea sa port cercei si margele. Ma apuca risu' cind dau de poze vechi in care cercei mari imi atirnau de urechile mele mici. Intre timp preferintele in materie de accesorii s-au schimbat si astfel le-am eliminat de tot. Nu numai ca nu-mi place sa port bijuterii, dar ma si incomodeaza, am impresia ca e ceva in plus pe mine. Prin urmare, diamantul nu este cel mai bun prieten al meu, cum spune vorba unei reclame, cum ca diamantul este cel mai bun prieten al femeilor. Ma lasa rece. Mai bine imi iei o cutie mare cu ciocolata. Ce de-a modestie pe capu' meu. Nici nu s-ar fi crezut! Dar nu exagerez cind spun ca nu iubesc podoabele. Si de cite ori persoana respectiva imi atrage atentia sa imi infig cercei in urechi, eu ii spun ca sint sofisticata si fara sa ma inzorzonez, nu am nevoie de accesorii aurii sau argintii. La fel si cu lenjeria intima, nu as putea purta nebuneli dintr-astea. Mi se par complicate, atitea funde, sireturi, dantelarii, barete, pentru ce? sa le dai jos oricum, sau...sa ti se dea jos oricum. Parca ai fi intr-un cabaret sau...bordel. Nu stiu, asa percep eu genul asta de lenjerie intima. Fiecare are preferintele lui, desigur, sa nu imi sariti in cap. Eu iubesc bumbacul. Si nu cred ca barbatii se dau in vint dupa astfel de lenjerie intima, atunci cind se afla sub plapuma cu o femeie. Sau cumvaaaa.... Oricum, multa munca pe capul lor la "descheiat si desfacut". Eu, daca as fi barbat, as vrea ca femeia in intimitate sa mi se dea simpla si totusi sa-mi fie atragatoare prin nuditatea si erotismul ei, fara sa se foloseasca de Victoria's Secret. Ei, si cu astea fiind spuse, va imbratisez cu drag!

PS: Peste 2 saptamini eu am musafiri. Am emotii pentru ca, de regula, eu sint musafir si nu gazda. Insa hai, Doamne Ajuta, sa nu las musafirii sa moara de foame ha ha ha, la cit de "gospodina" sint la bucatarie, dar onesta cum sint prin nastere, i-am avertizat deja ca bucataria e a lor, se pot auto-servi.

LATER EDIT: "Whatever u give a woman, she will make it greater. Give her sperm, she will give u a baby. Give her a house, she will give u a home. Give her groceries, she will give u a meal. Give her a smile n she will give u her heart. She multiplies and enlarges what she is given. So if u give her crap, be ready to receive a ton of craps..." Aha!!!

Nedumeriri

S-ar putea sa nu ne-ntelegem in postul asta, sau mai bine spus, s-ar putea sa nu pricepeti ce vreau sa spun-transmit, pentru simplu' fapt ca este cam complicat de explicat in citeva vorbe despre starea mea din ultima perioada, mai ales ca niciodata nu m-am confruntat cu astfel de nebuloase. De cind ma stiu, am fost minata si dominata de o anumita dorinta, uneori, chiar obsesie, asta ca sa subliniez intensitatea si dramatismul dorintei ce punea stapinire pe mine, in anumite etape din viata mea. Gindul ca aveam la ce sau la cine visa, ma tinea treaza, "batalia" pentru a obtine acel ceva ma provoca si ma tinea vie, indiferent cit de greu parea de atins dorinta, mie mi-era bine si ma simteam motivata si determinata. Exemplul cel mai relevant ar fi dorinta mea de a trai in America si nu oriunde, ci la New York. Deci dorinta mi-era nu numai clara, dar si specifica. Chiar daca la un moment dat parea o himera, o utopie, m-am invirtit, sucit si rasucit si hop, am ajuns si in Haberica si dorinta mi-a fost bifata. Lista ar continua cu astfel de exemplificari, dar vreau sa ajung la problema care ma macina de ceva timp, anume, in aceasta bizara etapa a vietii mele, nu-mi doresc nimic cu adevarat, nu doresc pe nimeni cu adevarat si asta nu numai ca ma face sa lincezesc intr-o stare de indiferenta, dar daca cumva trebuie sa ma ingrijorez? Pentru ca nici ingrijorata nu sint. Tot ce vreau este sa VREAU ceva cu ADEVARAT, vreau sa pot sa vreau (din nou), vreau sa-mi suflec minecile si sa pornesc la atacul dorintei, la atingerea ei, vreau sa rivnesc ceva sau la cineva (chiar si la bunul altuia, numai sa rivnesc odata hi hi hi). Nu-mi dau seama de unde atita lipsa de dorinta, interes, visare, ca tare buna mai eram la visat cu ochii deschisi sau la caii verzi de pe pereti. Mi-e dor sa vreau, numai ca nu vreau, nu-mi vine si cu asta basta. Of, ca de fapt nici nu mi-e dor, deci se anuleaza cuvintul dor, ca de aici porneste drama mea, in fond. Daca m-ati inteles si aveti solutii, le primesc la casuta postala de sus (vorba vine). Un lucru va mai spun, mie nu imi plac sfaturile, nici sa le dau, (decit daca mi se cer) nici sa le primesc, mereu am facut cum am vrut eu si n-am ascultat de nimeni, dar acum as fi curioasa sa aflu daca cumva am innebunit, iar eu nu stiu ha ha ha. Rog seriozitate, asadar.***Mai nou, dragii mei, mi-am reactivat contul de pe Facebook, pe care inca nu il inteleg (ca de asta mi-l dezactivasem) si ma oboseste rau, nu pricep care pe care, cine pe cine, atitea caracteristici si desenele, rindunele, floricele si reclame, dar na, mi-am zis sa fiu si eu pe acest Facebook, ca numai de acolo nu mai lipseam. Si cind colo ce sa vaz? Toti cei de pe bloguri sint pe Facebook. Doamne, nici acolo nu scapam unii de altii! Ma gindeam ca o fi vreo lume noua, da' de unde. Pun pariu ca la rindul lor, toti cei care dau de mine si acolo, isi dau ochii peste cap si exclama: poaaah, nici aici nu scapam de narcisista asta de ina new-yorkina care iara isi intinde toate pozele de ne ia tot spatiul de pe facebooku' asta, ca parca nu ii mai ajungea blogspotu'. Na, ce sa va fac, mai suportati-ma un pic, pina imi gasesc dorinta aia despre care va povesteam si dupa care o sa ma fac ocupata sa alerg in atingerea ei, a dorintei, adica. Deocamdata nu fug dupa nimeni si nimeni nu fuge dupa mine. Macar e reciproca treaba, nu? Dar nu in asta sta gravitatea conditiei mele actuale, ci in faptul ca nici nu doresc sa fug dupa cineva si nici sa fiu fugarita. Ati obosit cumva cu aceasta intimitate a postului meu din 27 ianuarie 2010? Si ca sa va obosesc in continuare, conchid asa cum am inceput: imi lipseste dorinta de-a dori! Zbang! Bine, va puuup, muahhh!

Din valiza cu amintiri...

Acum citiva ani am fost intr-un road trip in Arkansas. Curiozitatea mea mare era sa calaresc. Un cal, ce altceva? Eram in culmea bucuriei ca voi defila prin padure calare pe un cal. Bucuria mea a tinut doar pina in momentul in care mi-am suit fundul pe spinarea calului naravas, care a luat-o la sanatoasa fara sa am timp sa ma obisnuiesc in circa lui si care mi-a dat cu coada peste mina intr-un mod constant.Toti caii mergeau frumos, organizati, numai al meu o lua pe aratura. Vezi foto AICI Atunci am realizat ca nu mi-e bine deloc cind nu sint in control si ca da, I've got a controlling personality.Traseul dura in jur de 2 ore si implica trecut prin apa, suit si coborit povirnisuri, toate astea cu mine calare pe cal. Am stat incordata timp de 2 ore, incruntata si timorata ca animalul de cal o sa o ia la fuga prin padure, fara sa tina cont de mine. Am mirosit a cal 2 zile si m-a durut posteriorul alte citeva, de la atita incordare, de frica sa nu ma arunce calu' nebunu' in vreun boschete. De cite ori am repetat cuvintul -cal-? Prea multe, stiu! Chiar si instructorul a zis ca e ceva in neregula cu acel cal, care, de obicei, era pasnic si linistit. Asa ca visul meu de a calari s-a dovedit a fi o eroare ce s-a transformat in oroare si de atunci mi-am zis ca in viata mea nu o sa ma mai sui pe un cal. Un lucru am descoperit, totusi, nu-mi place cind lucrurile imi scapa de sub control si nu le pot manevra dupa bunul plac. Asa aratam dupa 2 ore de calarie prin padure. O alta dovada ar fi AICI unde eram intr-un roller coaster ce subit a luat-o la vale, cu spatele, pe intuneric bezna.(eram mai negricioasa pentru ca ma bronzasem). Da, asa arat eu cind nu pot controla ceea ce mi se intimpla, isterica si mutilata hi hi hi O alta curiozitate ce o aveam, era sa sar cu parasuta. Intre timp, se pare ca m-am facut mai fricoasa, nu as avea tupeul sa ma arunc dintr-un avion atirnata de un balon. Credeti ca e adevarat? Cu virsta devenim mai domoliti si mai putin dornici de aventura? hmmm ***Acum sint harnica, ma duc sa spal rufe, azi nu se lucreaza, este Martin Luther King. Stam acasa si sintem platiti. Nu-i chiar naspa in Haberica asta, nu? ha ha ha

PS: In pozele de pe cal, eram mai rotunjoara, iar parul scurt era preferatul meu.

LATER EDIT: Stralucesc!!!!!!!!!!

Bolboroseli!!!

Ce faceti? Va pregatiti sa veniti la mine cu plugusorul? Bine faceti! *** Nu stiam ca odata ce te muti la casa noua, apar si mici inconveniente, cum ar fi instalarea internetului, umblatul dupa mobila si nu numai.

Tehnologia asta, care, admit, ne simplifica viata, are si un dezavantaj, mai ales cind dai telefon la lumina, gaze sau cable service si te trezesti ca vorbesti cu niste roboti, care iti spun ca reprezentantii de la customer service sint ocupati cu alti clienti si ca the estimated waiting time este mai mult de 20 de minute.(incredibil). In ultima perioada, mi-a fost pusa la incercare rabdarea, la care, de regula, stau prost, iar urechile mi s-au incins pe telefon, tot asteptind sa aud o voce umana de partea cealalta a receptorului, iritata fiind sa aud numai roboti si masini. In asa hal ma facusera cu nervii robotii de la serviciul de Internet, incit m-am imbracat si m-am dus direct la ei la office, frustrata si zburlita toata si le-am zis ca vreau sa vorbesc cu o faptura umana, cu un OM, cu cap, picioare si miini, ca m-am saturat de roboti, care nu se pricep sa-mi rezolve problemele tehnice cu care ma confrunt. Am facut parte din categoria- irate clients- cu care ei au tactica profesionala sa te calmeze, sint f. buni americanii astia la customer service.(adica stiu sa te abureasca hi hi hi). Una din optiunile care ma enerveaza cel mai rau este cea in care robotul iti comanda sa spui cu voce tare numele, si care, dupa ce i-l spui, el, robotul, zice ca nu a auzit, iar tu te simti un caraghios ca un robot are neobrazarea sa nu-ti receptioneze numele. In fine, acum m-am calmat, dar a trebuit sa imi descarc ofurile si pe cale virtuala. ( ce sa fac si eu, unii se agita cu politica, altii cu robotii telefonici). Dar m-am invatat cu o rutina calma si care se desfasoara lin, de aceea ma precipit cind ceva sau cineva imi disturba ambianta si planul meu nu decurge dupa cum mi-am propus, iar sistemul are lacune. Oricum, chiar si dupa atitia ani, zimbesc cind mi se adreseaza, in special la telefon cu" Ok, Ms. Bixeid, can i have your social security number?" imi place cum suna, Ms. Bixeid-ul asta. Nu ma deranjeaza deloc, dimpotriva, ma amuza, in fond si eu, la rindul meu, stilcesc numele multora, avind in vedere ca lucrez cu publicul. *** Aici sint citeva poze de la" The Rockettes", the popular NYChristmas show, la care am fost zilele trecute si care mi-a placut muuult. Daca veti petrece Craciunul la NY, sa mergeti la Radio City Music Hall sa vedeti acest minunat spectacol. Nu oricine poate fi a Rockette girl. Dansatoarele trebuie sa aiba the same figure, ca sa poata reda o sincronizare perfecta si o precizie unica care te uimesc. Poza de sus este de la spectacol, dar am ramas fara baterie la camera si nu am mai apucat sa si inregistrez, asa ca am gasit AICI una din partile mele preferate si anume" The wooden soldiers". Finalul e haios! PS: Sa nu uit, prima oara cind am fost la magazin sa imi iau sofa bed, bed frame, coffee table, nightstand, m-am intors acasa cu 2 perne, 3 becuri si un cosulet impletit de pus chestii in el, ca cine stie, poate aveam de gind sa plec la padure la cules de mure si cosu' imi mai lipsea... asa de priceputa sint la cumparat mobila si la gospodarit. Dar ma rog, a doua oara mi-a iesit.Va sarut cu drag si sarbatori frumoase si sa ne auzim-vedem cu bine pe 2010, in care am de gind sa fiu foarte ocupata cu, atentie, ...dragostea! Voi reveni cu un Later Edit la acest post ca sa-l facem cel mai lung pe anul asta si cel mai variat!!!

Hello! is it me you are looking for?

I love Astoria! The surprise factor: autobuzul ma ia din fata casei si ma lasa fix in pix in fata cladirii in care lucrez. Timpul efectuat: 20 de minute! In New York nu prea ai asa ceva, distantele fiind mari, unii fac chiar si mai mult de o ora pina la serviciu.(inainte faceam o ora, ceea ce nu ma deranja, atita timp cit metroul era express, dupa ce nu a mai fost, am vrut sa ma mut, unul din motive asta a fost). The fun factor: merg la acelasi supermarket la care mergeam cu ani in urma cind locuiam aici. There is a very high chance to bump into my ex... Uhhh, I love my life! Acum ma confrunt cu o dilema interesanta cum ar fi: imi place mult sa locuiesc singura, dar in acelasi timp gasesc draguta si coabitarea.(cum? draguta? asa descriu eu actul de a trai cu cineva? ca fiind doar dragut?) Oare cum sa fac sa le am pe amindoua? Ma tem ca it's complicated, cum povesteam AICI. Cred ca am nevoie de-un castel hi hi hi.

PS: De ce toate femeile maritate si cu copii, imi aplica in ultima vreme intrebarea daca am de gind sa ma marit si sa fac copil, de parca asta ar fi menirea femeii in lume, sa faca un barbat fericit si sa reproduca. E vreo problema?

LATER EDIT: maritatelor,(cele pe care le stiu si pe care le iubesc, de altfel) sa nu sariti cu gura pe mine, va rog!

Good Bye, Brooklyn!!!

Acesta este ultimul post pe care il scriu din cartierul Brooklyn, unde am petrecut una din cele mai frumoase etape din viata mea din New York si totodata, una din cele mai urite. Una din cele mai frumoase, pentru ca aici am fost pentru prima oara independenta si aici am trait prima si marea mea dragoste. A fost una din cele mai urite, pentru ca tot aici am cunoscut prima si marea mea dezamagire si... 3 ani de solitudine pura. (singuratatea mi-a placut mereu, dar nu in cazul in care sa fiu dezamagita si sa tinjesc dupa o himera). Sa se inteleaga ca prima si marea mea dragoste este de fapt prima si marea mea dezamagire, ca doar nu? ele sint legate unele de altele si toate lucrurile frumoase ajung la un final. ( pe vremuri, cind eram infatuata si refuzam sa cedez in fata dragostei, credeam ca o sa scap de chinurile inimii hi hi hi) Oricum, am de gind ca prima si marea dezamagire sa fi fost si ultima, deoarece nu ma descurc deloc cu dezamagirile. Acesta este ultimul post scris aici, deoarece ma voi muta asa cum va povesteam. Am gasit un apartament dragut, cu 3 camere, pe gustul meu, in cartierul unde am mai stat, ca tot ma pricep eu sa ajung de unde am plecat. (numai ca de data asta, este in sensul frumos). Stiam ca sint atasata de locuinta asta si de cartierul frumos care m-au gazduit atita timp, dar nu ma asteptam sa mai si pling acuma, dar of, sensibila si nostalgica din mine si-au spus cuvintul. Apoi mai sint si oamenii minunati pe care i-am intilnit aici si de la care, dupa aproape 7 ani, imi iau ramas bun. Nu ca as pleca prea departe, insa cu siguranta nu ii voi mai vedea asa des. Nu voi mai locui aproape de plaja si Ocean, unde mergeam pe jos, ci aproape de electricul Manhattan. Ma simt mai bogata, mai puternica, mai implinita decit cea, care, acum 7 ani sosea in cartierul Brooklyn, pe care nu-l vazuse niciodata. Eram pentru prima oara single si pe cont propriu.( am stiut mereu ca o femeie trebuie mai intii sa invete sa traiasca singura, sa se descopere, sa afle, sa se cunoasca). In cei 7 ani de locuit singura, am dus la implinire un plan vechi de-al meu din Romania, anume, sa ma rasfat (ca un pic mai aveam si la sapa de lemn ajungeam ha ha ha) sa bintui prin lume, sa nu dau socoteala nimanui, sa fiu libera, sa fiu buna, sa fiu a dracului cind trebuie, sa ma apar de oameni uriti si rai, sa am grija de mine si lectia cea mai utila pe care am invatat-o este urmatoarea: -sa te bazezi doar pe TINE- Si daca ar fi sa o iau de la capat, fara indoiala, la fel as face, aceleasi greseli, aceleasi alegeri. Asadar, voi incheia o perioada cu interesante transformari si voi incepe alta intr-un loc nou and cozy. Imi va fi bine acolo. Nu are cum altfel! Si trebuie sa celebram, nu? Asa ca va astept la un pahar de sampanie! Dar sa lasam palavragelile si sa trecem la impachetat si despachetat!

PS: Poza de sus am pus-o in amintirea vremurilor brooklynete. Nu-mi pasa de frumosul Atlantic si astfel eram o navetista indragostita pe ruta New York -Bucuresti, caci va amintiti? Traiam prima si marea mea dragoste....Noapte Buna!

LATER EDIT: Imi place partea asta cu mutatul in casa noua, dar vai, uitasem ca trebuie sa organizez lucrurile si sa le mai si impachetez si transport. Nu stiu de ce sa ma apuc mai intii, imi vine sa ma bag si pe mine intr-o cutie sa fiu transportata laolalta cu toate lucrurile. Uhhh, acum am nevoie de mult spor la treaba!!! Iar asta e pentru TINE!

Fara titlu!!!

Am impresia ca va ginditi la ce mai fac si daca m-am mutat. Sa va aduc la cunostinta, asadar, ultimile noutati din viata mea de new-yorkina. Dupa ce am constatat ca nu ma descurc de una singura sa imi gasesc un apartament pe plac, am apelat la o agentie imobiliara...Comisionul lor inseamna chiria pe o luna.(in jur de 1100$-1200$, ca sa fie si un blog informativ) Asa este, comoditatea m-a costat de cind ma stiu, insa chiar ma streseaza sa umblu ca naluca dupa o locuinta, asa ca astept sa mi se aduca mura-n gura oferte. Important este ca nu ma grabeste nimeni, nu e nici o urgenta, ci este dorinta mea de a schimba decorul, simt ca ma sufoc de la o vreme.(si cit de mult iubeam acest Brooklyn, cu verdeata si casele lui mari, v-am zis ca locuiesc in cartier evreiesc, cred)... Cum era zicala aia?" sa schimb aerul si...fraierul" hi hi hi.... Sa revin la acesti agenti imobiliari care au un singur scop: sa te jumuleasca de bani. Am abandonat 2 (m-am facut a dracului) dupa ce mi-am dat seama ca pe linga faptul ca parca imi ofereau only the rejects, aveau neobrazarea sa umfle pretul dupa bunul plac. Recunosc ca nu le am deloc cu negociatul, insa am strimbat din nas constant atunci cind veneau cu un pret nesimtit. Adica la telefon cind vorbeam cu ei, spuneau un pret, cind ajungeam la fata locului, pretul era schimbat...urit business-ul asta...in fine, pina la urma mi-a fost recomandat un alt broker( a female one) care cred eu ca ma va ajuta. Se stie ca New York si Los Angeles sint orasele cele mai scumpe din US si am impresia ca in New York platim taxele cele mai mari****. Sa nu uit, am fost la vot, am votat primarul NY-ului.. Imi place ca pe cine votez, este ales...asa a fost si cu Obama. Bloomberg, primarul reales al orasului New York, e -destul- de bogat sa nu vrea salariul primariei,(saracu', ce greu i-o mai fi si lui) a fost democrat, republican, acum este independent si munca lui de primar o face de placere, voluntar, din pasiune.... Frumos din partea lui. Unii il acuza ca manipuleaza lumea cu banii lui, insa, personal, cred ca in general, noi, oamenii, cu sau fara bani, la un nivel mai mare sau mai mic, ne manipulam si folosim unii de altii... Ce imi place cel mai mult la acest personaj politic, este faptul ca he's a self-made millionaire. Admir oamenii care o iau de jos in sus, cind e vorba de agonisit averi si bunuri. Una din ultimile lui reguli, care la prima vedere pare absurda, but somehow it makes sense si care nu stiu daca este oficiala inca, prevede fumatul interzis in parcuri, ca sa pastram aerul curat... Mie, care sint impotriva tutunului, imi place regula asta, dar sint sigura ca sarmanii fumatori nu o aproba.. Dar putem face un sondaj aici, sinteti sau nu sinteti de acord dragi fumatori si nefumatori, sa se interzica fumatul in spatiile verzi? Ma rog, ce vorbesc eu aici de politica, voiam insa sa mai spun ca imi place sa merg la vot, e o atmosfera placuta, oamenii sint optimisti, prietenosi. Ce altceva sa va mai spun? Mai intrebati-ma voi de una, de alta...pina atunci, va sarut cu drag si voi reveni cu un Later Edit si niste poze noi!!! Cu zimbetul pe buze, va parasesc acum!!!

Later Edit: In direct din BOSTON: Am strabatut America frumoasa in lung si-n lat si uitasem de Boston, despre care auzisem ca este un oras studentesc, cu multa activitate. Prin urmare, am ajuns si la Bostoooon, unde inca ma aflu! Asa se pare, Boston is a college town, un oras cu mult tineret, dar tare friguros, fapt care ma cam siciie, avind in vedere ca sint racita...(la ce am mai facut flu shot, nu stiu). Nici nu-mi vine sa mai ies din hotel, mai ales ca panorama de la etajul 40 unde este cocotata camera, ofera o priveliste cuprinzatoare a orasului. La ce sa mai ies sa explorez locurile pe jos si in frig,(32 de grade F) cind pot sa stau sa ma uit pe geam, nu?...adevarul ca se vede totul ca o chichineata de aici din virfu' "muntelui betonat si sticlos". Nu prea am chef de pozat pentru ca mi-e frig si nu-mi pot tuguia buzele ha ha ha si nici manusi nu am., dar am facut totusi citeva si am de gind sa trag o fuga pina in campusul studentesc de la Harvard University si o sa mai adaug citeva atunci...deocamdata, incalziti-ma cu imbratisarea voastra AICI si AICI

Bum! Bum! Bum!

Se stie ca sint o nefericita pe timp de iarna cu sarbatorile ei stralucitoare si zgomotoase. Trairile mele launtrice imi sint atit de grave, incit ma simt insingurata si izolata si indiferent cit de multa afectiune as primi din jur, nu-mi ajunge. Iarna, sint o nesatula, cum ar veni. Toamna, de asemenea. Simt nevoia acuta de socializare si imprietenire (era sa scriu imperechere) astfel ca imi vine sa fiu prietena tuturor si iubita multora hi hi hi (numai prostii vorbesc pe blogul asta). So, let me rephrase, sa se inteleaga ca a fost o gluma: deci am chef sa fiu prietena tuturor si iubita doar a unuia. Oare ce se mai intimpla prin lume? Eu nu citesc ziare, nu urmaresc stirile, sint o ignoranta fericita, cum ar zice gurile rele. Sa le fie de bine. In alta ordine de idei, am fost la teatru. Nu mai fusesem demult si era timpul. Soooo, am vazut Hamlet, iar Jude Law gave a brilliant performance. Nu este unul din preferatii mei, dar acum ca l-am vazut in carne si oase, trebuie sa admit ca nu este doar un barbat cu un sex-appeal grozav, ci si inzestrat cu abilitati artistice deosebite. (dar tare mic de statura mi s-a parut, ma asteptam la o prezenta masculina impunatoare, cind colo, un prichindel).Citisem criticile inainte sa merg sa-l vad si numai cuvinte de lauda ii erau adresate. Pe buna dreptate! Ma rog, eu, care nu am nici un talent si nici o veleitate artistica, admir pe oricine este capabil sa recite o poezie, sa deseneze o floare sau sa cinte la un instrument. Daca stii sa faci unul din aceste lucruri, in ochii mei esti deja artist. Si tot urmarind-ul cu privirea pe Jude Law asta,(timp de 3 ore) foarte implicat in pielea personajului, eu, Ina Beduina, uitasem de tragedia in sine si imaginatia mi-o luase hai-hui, tocmai ce ziceam ca nici macar nu este genul meu de barbat. Ce seara surprinzatoare am avut, asadar! Sa nu uit sa spun ca mi-am amintit de perioada studentiei mele la Bucuresti, cind am fost prima oara la Nottara si l-am vazut pe Horatiu Malaele. Tare incintata mai eram...si desigur, Dan Puric imi placea mult...".Goana dupa fluturi", va amintiti? Se mai joaca? Cum va mai culturalizati, dragii mei romani? In rest, m-am cam saturat sa aud ce ocupati si obositi mai sint unii. Ma plingeam unui prieten ca sint deprimata. Mi-a dat peste nas cu replica:" ai timp de asa ceva?". Asta-i buna acuma. De prostii sa nu ne facem timp? Spuneti voi!

PS: bagati-va nasul AICI

LATER EDIT: Se spune ca in New York omul alearga mereu ba dupa casa, ba dupa dragoste, ba dupa slujba. Eu sint in faza in care alerg dupa o noua locuinta. Desi sint o persoana f.comoda in special cind e vorba de chestiuni dintr-astea administrative, mi-am zis ca mai intii sa caut pe cont propriu si apoi sa apelez la o agentie. E deja o provocare si am obosit, dupa ce am dat vreo 4 telefoane, am vazut doar 2 apartamente, in zona in care vreau sa ma mut. Dar ce dezamagire pe capu' meu sa descopar 2 apartamente, unul mai neingrijit ca altul, ca sa nu mai zic ca intr-unul am gasit un iepure. Da! Ati citit bine. Persoana care tocmai s-a mutat din apartamentul ala, si-a lasat iepurele acolo, iar proprietarul superficial prezinta clientilor locuinta in acest hal: cu pereti vechi si cu un iepure in bucatarie. Initial am crezut ca am vedenii, insa cei care au trecut prin aceasta etapa de cautat locuinta, mi-au zis ca mai am multe de vazut.Cine stie, tura viitoare cind o sa vizionez urmatorul apartament, poate o sa dau de vreo oaie. Mereu am zis ca in New York nu ma plictisesc niciodata si ca viata in orasul asta este una din cele mai palpitante. Nu degeaba locuiesc aici, nu? Bine, hai tineti-mi pumnii sa gasesc, cit mai curind, o locuinta draguta si simpla, asa ca mine! hi hi hi

Una aventura!!!

Foarte incintata sint ca am pasit in Florida portocalie unde m-am mai infruptat dintr- o bucata buna de vara, (si ce vara dogorita) anotimpul pe care il iubesc cel mai mult.

La Florida am mai fost, dar nu la Orlando, ci in Miami, Boca Raton and South Beach, unde am petrecut primul Craciun sub soare. Minunat acolo la Disney World. Your inner child cu siguranta iese la zbenguiala odata intrat in regatul lui Mr.Walt Disney. In primul parc vizitat, -Sea World-, am descoperit o lume plina de culori si miscare a vietatilor de sub apa, nu stiam ca asa minunatii se ascund acolo. Nu sint iubitoare de animale, insa am fost fascinata de balenele ucigase, delfinii si leii de mare care au facut niste spectacole absolut incintatoare. Parcul -Universal Studios- mi-a placut muuult datorita diverselor cinematografe 3D si 4D. Sint dati in pizda ma-sii americanii astia cu tehnologia lor cu tot. Sa nu uit, mi-am zguduit creierii in caruselele alea demente. Nu credeam ca o sa ma mai dau in asa ceva, fiind convinsa ca nivelul de aventura mi-a scazut. Da' de unde? in toate m-am suit, in unele chiar de 2 ori. Descrierea unui trenuloi de ala suna cam asa: this high-speed roller-coaster includes: sudden and dramatic acceleration, climbing, tilting, dropping, cu mentiunea ca daca ai probleme medicale, mai ales cu inima, sa faci bine sa nu te sui. Unele te mai si stropeau cu apa, asa ca in citeva poze voi aparea mai uda si flescaita. Am tipat de m-a luat naiba si m-am schimonosit toata. Stiam ca eu am o gura mica, insa cind am vazut poza ce ti-o face automat in carusel, in care aratam isterica si ingrozita, mi-am dat seama ca oh, ce gura mare mai am. Parcul -Magic Kingdom- este un loc vrajit, unde te simti ca in basme, uitind ca esti om mare, fiind fermecat de ambianta de poveste si culori si uite asa te trezesti ca te sui ba pe- un calut, ba pe-un fluture, facind din ochi Cenusaresei... Piticii lui Alba ca Zapada sint niste simpatici. Imi venea sa-i pup pe fiecare in parte. De dimineata pina seara am ascultat muzica din poveste, clopotei, fluturasi, broscute, iepurasi li li li ki ki ki bi bi bi, ca nu ma impac deloc cu diminutivele astea. Am experimentat din nou free fall, am alergat dupa toate caruselele high-speed, si m-am dus la cele mai multe spectacole, unele fiind destinate numai ptr. copii mici, dar cui sa-i pese? La Disney World ti se permite sa te porti copilareste, sa te maimutaresti, indiferent de virsta si marime. In parcul -Animal Kingdom- mi-a placut un roller-coaster super misto-Everest- in care, printr-un tunel in intuneric bezna, o buna portiune, mergeai cu spatele pe ditamai viteza de tipai de te lua naiba. Sa nu uit, m-am intors ragusita de la atita tipatura. Safari a fost dragut si el desi eram ramolita de la caldura aia inabusitoare. Nu mai vazusem asa gorile mari. Ce pot sa va zic?cind sinteti prea plictisiti si satui de realitatea cacacioasa, luati-va copiii, iubitii, iubitele, amantii, amantele si porniti spre regatul fermecat al lui Walt Disney. Cu siguranta va fi una dintre cele mai distractive vacante. Pina atunci, va trimit fiecaruia in parte un sac de saruturi, de data asta, nu de la mine, ci de la Ciocanitoarea Woody, muahhhh!!!

PS: Din pacate, fotografiile nu redau intocmai frumusetea reala de la Disney, mai ales ca am fost preocupata mai mult sa vad si sa ma hilizesc, decit fotografiatul in sine, dar oricum, puneti degetul pe mine AICI ptr. poze si AICI for 1 video si AICI ptr. un alt video . (intr-unul este The Incredible Hulk Coaster in care m-am dat de 2 ori si m-a durut capul din cauza lui, dar a meritat).

PS1: Si acum, ma adresez acelor romani stabiliti in NY, care stiu ca-si mai pierd timpul pe blogul asta. In urmatoarele luni, intentionez sa ma mut in Astoria, de preferat in private house, la un 1 bedroom apart. Daca stiti ceva, cunoasteti pe cineva cu casa care inchiriaza un apartament, please let me know. Stiu ca e un proces mai lung atunci cind cauti locuinta, de aceea intreb in stinga si-n dreapta, poate se iveste ceva. Multumesc anticipat!

LATER EDIT: Ce faceti, ma'? Nici nu stiti ce sila imi este de sezonul care se apropie. Daca s-ar face un salt magic de la toamna la primavara, ce bine mi-ar mai fi si mie. Sau daca ar exista o pastila care sa ma adoarma pina trece anotimpul friguros, bine ar mai fi ptr. existenta mea simpla. Ce mai face PRO FM? Se mai dau dedicatii speciale? vreau si eu una (hint hint hint) Bineee, va parasesc acum, dar revin curind!