Austria e in Australia? ouch! :)

I'm brutally honest si tin sa va anunt ca de citeva zile ma simt abatuta, apatica, mucegaita...Nu mi-e dor de nimeni, nu-mi place nimeni, nu ma incinta nimic, nici gindul iubirii, nici gindul primaverii, nici gindul vacantei in Paris sau Australia, unde ar trebui sa o petrec.... Ma lasa rece, mi se rupe! Nu stiu incotro, sint in pana de vise....Demult nu am mai fost cu un asa tonus scazut. Stiu ca starea asta se datoreaza toamnei, anotimp care ma ingalbeneste si vestejeste laolalta cu natura....ma doboara anotimpul rece....nu merg nici inainte, nici inapoi, ci stau pe loc. New York City, insa, m-a ajutat mereu. Energia pe care o emana este ptr. mine, terapeutica, astfel incit atunci cind ma simt de genul: the lowest of the low, ies pe strazi, ma afund pe bulevardele frumoase si ...uit de mine atunci cind sint ratacita in propriul univers. Apatia in care zac de citeva zile, se transforma in supliciu. Nici a drama queen nu pot fi caci there's no drama in my life. Exista ceva tragic in mine, o latura tragica, sa-i spunem, insa parca si ea a intepenit-amortit: nu zvicneste, nu ma provoaca. De regula, cind mi se uraste cu binele si cu linistea pe care, cindva, atit o mai doream, incep sa o caut cu luminarea, sau ma leg la cap fara sa ma doara, sa intru in bucluc cumva, sa ma mai scoata din rutina asta calma, numai ca de data asta nu stiu unde sa o caut cu luminarea, ea pilpiie fara un rezultat si nici nu stiu cu ce sa ma leg la cap, chiar daca nu ma doare...(v-am lamurit, stiu:)... pina acum am facut ce am vrut, asta era si visul meu, pe care imi place sa-l traiesc in continuare, dar ceva nu-mi mai convine si ma intreb asa: Now what? O stare de nonsens ma stapineste. E adevarat, de fel sint si defetista si am tendinta sa vad lumea si existenta ei, in culori inchise... (Cred ca asta este cel mai intunecat si...personal post al meu). Era timpul, ca prea exuberanta am fost in ultima vreme... adevarul ca am intrat in urmatoarea belea: nu stiu ce dracu vreau, habar nu am ce vreau. (desi intotdeauna am stiut). Sint blocata. Vi s-a intimplat, nu? Si cum ati depasit momentul? How did you brighten up your darkest days?*** Pentru mine, sint 3 lucruri vitale, fara care nu pot trai. Toate sint pe locul 1. Este vorba de: muzica, ciocolata, NYC. Acum va parasesc! Adio!!!
PS: daca nu mai dau nici un semn, inseamna ca am fugit in lume, sa-mi caut fericirea:) Cine vrea sa ma urmeze, sa-mi dea un telefon: trrrrrrrrrrrrr!!!! Nr. meu este 1111111:) Of, nici cind sint intunecata, nu pot fi serioasa...

Si totusi sa nu inchei on a sour note....(ca de aia am pus titlul de sus)...Uf, greu mai este!!! N-am incotro, trebuie sa admit ca mereu am fost mediocra la Geografie, insa zilele trecute m-am speriat cind o colega (musai sa precizez ca e chinezoaica, cu liceul terminat in China, asta ca sa nu sariti cu gura repede ca americanii astia sint prosti, ) m-a intrebat: care e Austria si care e Australia? care e Suedia si care e Switzerland. Era confuza. Nu mai stia in ce tara fusese anul trecut: daca Suedia sau Elvetia. Era vorba de Elvetia. Dar la ea in capul made in China, era cam aceeasi chestie. I have no sense of direction either, dar macar stiu prin ce locuri am aterizat...(in secret, eu ma bucur un pic, cind vad ca sint altii mai batuti in cap ca mine).Mda! Si uite asa a luat nastere acel stereotype despre ignoranta habericanilor si se duce vestea in lume ca tare prosti mai sint ...adesea, imaginea lor este stricata-deformata de cei care vin sa locuiasca aici... bun, am plecat acum, dar nu inainte sa ma hilizesc AICI ...aceste fotografii au fost facute la Brooklyn Museum, prin Brooklyn si la Ocean...Miine merg in Harlem (Hello, Africa...stiti, e cartierul renumit for a strong african-american community si de asemenea vreau sa revad campusul studentesc de la Columbia University). Voi adauga niste fotografii, zilele urmatoare, pe acelasi flickr! va puuuup, muahhhh

The naked truth:)

Oooo, Buenos Dias, my dear friends and enemies!!! Como estas? Oh, I forgot to put my top on! Ce nerusinata! Dar nu despre gradul meu de nerusinare vreau sa vorbesc acum. ******Mi-ar fi placut sa traiesc intr-o alta ERA! Cind frumusetea era naturala, cind formele opulente erau adorate, cind sinii mici erau frumosi si sarutati cu voluptate, cind ochii cu riduri aveau o expresie vie, cind obrajii cazuti erau lasati in pace sa-si urmeze cursul firesc al imbatrinirii...In acest secol al tehnologiei si al operatiilor plastice, frumusetea capata o alta semnificatie, frumusetea a devenit urita. Nu mai stii care chip e adevarat si care se ascunde sub o masca, care e fals.. Sint f. impotriva operatiilor estetice. Fie ele minore. Nu pot sa inteleg acele femei care isi ridica cu bisturiul, ochii in sus de seamana cu niste pisici batrine. Daca le pui in 4 labe mieunind, zici ca sint pisici. Pentru mine, sa iti transformi infatisarea fizica, inseamna un fel de anulare a propriei identitati sub care nu te simti fericit si impacat, inseamna sa-i pacalesti pe cei din jur. Cred ca this world is sick. De aceea, uneori, mi-e sila de rasa asta umana a noastra. Uneori as vrea sa fiu animal: sa fiu o purcica care guitza, sau un elefant care isi ridica trompa-n sus, sau un tigru care sa atace, sau mai bine, o cirtitza care sa stea pitita in pamint. DA! Mi-ar fi placut sa traiesc intr-o alta ERA!!!

********************************** Post nr.2:
Azi am fost inconjurata de 3 "planete". Cine a vazut filmul -Juno- stie ce vreau sa spun. Prin cele 3 planete ma refer la cele 3 colege gravide. E adevarat. O femeie insarcinata chiar seamana cu o planeta, mi s-a parut geniala replica din filmul de sus. In ultima vreme, vad numai gravide, in special la mine la serviciu. Se pare ca, in timpul recesiunii, oamenii stau acasa producind copii. Stind printre aceste gravide, le aud mereu plingindu-se, ba ca nu se mai pot apleca, ba ca fatul le ghionteste, sau le vad mingiindu-si, scarpinindu-si non-stop "planeta", gata sa explodeze o noua viata. Azi, fara sa vreau, le auzeam pe fiecare spunindu-si momentul nasterii copilului dinainte. Una zicea ca i s-a rupt apa, in timp ce se uita la TV, alta ca, desi a crezut ca i s-a rupt apa, la spital i s-a spus ca de fapt erau niste fluide vaginale, iar alta zicea ca a preferat sa fie anesteziata ca nu mai suporta durerea. Iar eu am ajuns la concluzia ca vreau sa am penis. Nu mai vreau vagin. Nu vreau sa fiu "planeta". Prea complicat. Acum ma duc la Baby Gap sa cumpar hainute de nou-nascut. In ultima vremea, cu asta m-am ocupat: haine ptr. cei mici. Recunosc, prefer hainutele ptr. fetite. Vom celebra Baby Shower, al treilea pe aceasta luna...cum ziceam, we are in the mood for making love and babies!!!!


PS: In continuare, ma arat lumii AICI va sarut cu dor, muahhhh!!!!

Move over Ina balerina, another hottie is in the town:)

Va vine sa credeti ca m-am dat din cadru si am cedat locul din poza lu' maimutoiaca asta? Nu usor mi-a fost, sa stiti, mi-a luat un pic pina sa ma incumet sa switch off the egocentric button, insa in cele din urma mi-am zis ca too much Ina can be toxic, asa ca Voila! va fac cunostinta cu noua mea prietena de la Gradina Zoologica din Bronx, in toata splendoarea ei paroasa. Bronx Zoo mi-a placut mult. New-Yorkina cum sint, am ajuns si eu dupa vreo 10 de ani sa vizitez aceasta vestita si imensa gradina cu animale fioroase- hidoase- colorate- gratioase. M-am cam enervat ca toate animalele erau somnoroase, cele mai multe dormeau. Maimutele ce erau mai active, sprintene. Demult voiam sa ajung la Bronx Zoo, dar nu apucam. Traind aici, sint puncte de atractie la care vin oameni de peste mari si tari, dar pe care, unii new-yorkezi nu le-au vazut. You just take them for granted. Sint unii care nu au ajuns la Statuia Libertatii, altii nu au apucat sa se urce pe Gemeni, crezind ca vor fi acolo vesnic si cind colo, ditamai groapa s-a instalat in locul lor si nici urma de Gemeni. Cu privire la Statuia Libertatii, inainte de 11 Septembrie 2001, era permis sa te urci in capul ei, in coroana, bucurindu-te de o frumoasa panorama. (se cam clatina cind batea vintul). Acum insa, din motive de securitate, nu mai poti urca in coroana lui Miss Liberty. De 2 ori m-am suit in capul ei. E draguta si mareata. Dar sa lasam maimutele si Statuia Libertatii si sa trecem la treburi serioase si sa va spun ca imi frec creierii cu o dilema: nu stiu pe cine sa votez. Patrioata cum sint, merg cu drag sa votez presedintele Americii. Imi plac spiritul, solidaritatea si chiar disputele care se impinzesc acum in febra acestor alegeri atit de importante ptr. U.S. E o stare care te face sa te simti important si valoros. Nu-mi place politica, insa trebuie sa merg la vot, clar. (toti politicienii sint niste perversi si fara scrupule, nu-i suport, insa musai, acum e o exceptie si ma prezint la vot). Indiferent cine va fi ales, Haberica este, fara indoiala, tara mea preferata, indiferent de imaginea americanilor in lume si de dusmanii pe care ii au, eu sint de partea lor.(da, m-am dat cu americanii). Ca orice imperiu, si America va apune la un moment dat, insa nu atita timp cit traiesc eu. Promit! (iar eu sint f. parolista, una din calitatile cu care ma mindresc, despre defecte, intr-un post ulterior). Prin urmare, voi cu cine ati vota? (cu mici argumente, daca se poate). Fie ca traiti sau nu in U.S. (stiu ca ar trebui sa fie confidential, insa pe blogul meu se permite, intr-un fel, eu cer sfatul, mai ales ca cei care ma onoreaza cu prezentza si isi pierd vremea pe pagina asta, sint oameni destepti, interesanti eeee, cum altfel?). Mai stiu ca politica declanseaza altercatii-conflicte, insa eu vreau doar sa fie interactiv- constructiv postul asta si chiar ajutator, ptr. o fata simpla ca mine care vrea sa voteze si ea si nu stie pe cine. Sa nu va legati de americani, incercati sa vedeti doar partea buna a lor. (exista, va asigur). Deci, pe cine sa votez? Pe Obama, McCain sau pe El ? :) Daca nu aveti sfaturi, nu-i nimic, ma descurc eu pina la urma...(sper). Iar acum, ia puneti-va ochiul AICI Si sa nu uit ce-i mai important, azi am chef sa fiu mai darnica in dragoste asa ca, va sarut apasat, muahhh!!!

PS: Eu am long wee, caci Luni este Labor Day si nu se lucreaza. E inca vara si ignor aroma de toamna care, incet, incet, se strecoara. In capul meu, dupa vara vine tot vara, nu stiu cine zice ca dupa vara vine toamna. (cine ma cunoaste, stie ca am probleme cu frigul in general, asa ca pregatiti-va sa ma auziti smiorcaind, curind). Uuh!

My biggest sex organ? The BRAIN :)

Da! Asa am raspuns unui nerod care m-a intrebat asta hodoronc-tronc, in timp ce stateam la coada sa-mi iau fructe....De regula, nu raspund provocarilor de acest gen (din fericire, rar se intimpla, nici nu fac eye contact cu oamenii pe strada, ci imi vad de traseul meu), insa in ziua respectiva eram intr-o stare de tipul: high-energy- si cam nervoasa ca se misca incet coada la aprozar....la raspunsul meu, neghiobul cu pricina (dupa accentul impossibly sexy era clar un new-yorkez) a raspuns vioi: you go, girl!!!! (se pare ca i-a placut raspunsul meu). New York, New York!!! Ca il iubesc, asta stiti deja. V-am zis oare ca aici unul din cinci oameni, vorbeste singur pe strada? (mi se intimpla si mie uneori). Asa din senin! Nu ma plictisesc niciodata in acest oras, (sint o citadina, desi imi plac si locurile mici si linistite-ptr. o scurta perioada) care este grozav in deosebi ptr. cei care sint single, fara familie. Unii il considera prea dur, prea obositor, prea competitiv. Jungla de piatra parca i se spune. Intr-adevar, daca nu ai o slujba constanta si on demand, un pachet de beneficii ca lumea (asigurarea medicala te ucide, daca nu o ai, mare mafie e in sistemul medical de aici) NY ti se va parea crunt si nemilos. Ca fapt divers sa spun doar o mica chestie despre asigurarea medicala atunci cind o ai si cind nu o ai. Cind o ai, poti plati un medicament 10$, cind nu o ai, acelasi medicament, te poate ajunge la 60$. Ce diferenta absurda, nu? mare bulimasheala la habericanii astia, ei sint de vina hi hi hi. Well, the dental treatment, ptr. multi este un fel de lux. Multi romani prefera sa mearga in Romania sa isi faca zimbetul frumos, deoarece aici e prea scump, daca nu ai asigurare. Exemplu: o coronita din portelan costa in jur de 1200$. Un root canal (drenaj de canal, pe romaneste, parca) in jur de 800$...Iar cind nasti un copil, spitalizarea and the delivery of the baby, te pot costa in jur de zece mii de dolari. Chiar as fi curioasa cit costa aceste servicii in Romania. Da! Si sa nu uit. Mai demult m-a intrebat cineva daca stiu de unde provine numele de Big Apple, adresat orasului NY. Desi as fi vrut sa inventez un raspuns si sa ma dau inteligenta, nu mi-a iesit si nici nu am cautat la momentul respectiv informatii referitoare la asta, insa intre timp am aflat.
Cica marul ar fi fructul oficial al statului NY, dar cu toate astea- Big Apple- nu deriva de aici. In anii ’30, muzicienii de jazz utilizau expresia de Apple in loc de oras, si cum New York este unul mare...v-ati prins, nu? eee, blogul asta nu e doar narcisist, ci si (din an in pasti), informativ.
Cam asta stau lucrurile pe Coasta de Est... Acum eu ma bucur de vremea frumoasa, se simte asa un iz tomnatic, dar ma fac ca ploua, nu vreau sa ma gindesc la toamna...

PS: Mesajul asta este ptr. TINE...imi sustin in continuare parerea ca, din pacate, iubirea nu este totul, love is not an answer...(daca ar fi asa, nu ar mai exista so much cheating around, despartiri and broken marriages). Dar continuam noi discutia, cind ne vedem.... Soon!!!! muahhh****
PS1: In acest post mai trebuia sa scriu ceva, insa nu am materialul necesar, asa ca voi adauga zilele astea un LATER EDIT ( important:) So, stay tuned! (cita treaba mai am si eu pe blogul asta, oare cind o sa ma satur de el si-l voi inchide, de ce o sa ma mai apuc? ca de treburi serioase vad ca nu am de gind). Intre timp, imi mai fac de cap AICI (ma aflam pe Manhattan Bridge, podul pe care trec zilnic cu metroul in drum spre office)...
*******************
Asadar, LATER EDIT: Si acum, dragii mei, am onoarea si deosebita placere sa va prezint o draga prietena si una din cintaretele mele preferate din Romania, EMMA! Nu este doar talentata si frumoasa, ci si un spirit ales, cu idealuri si aspiratii inalte, plina de profunzime si sensibilitate, trasaturi ce cu greu le gasim la oameni, in vremurile astea plastice. De cite ori vorbesc cu ea, my self-absorbed/my self-centered persona, isi pierde din intensitate si astfel ma simt mai blinda, mai buna, mai iubitoare.( astfel de oameni trebuie sa avem in preajma).
Ascultati AICI si aruncati cu privirea AICI

I love Art:)

Doar ca ...la Arta Culinara sint repetenta. As vrea sa fiu gospodina, sa am rabdare sa fierb niste oua care, ptr. salata orientala trebuie sa fie tari si nu moi cum mi-au iesit mie, de m-am trezit cu galbenusul in poala, sa nu mai scap in cosul de gunoi, cartoful pe care il curatz de coaja, (nu stiu ce s-a intimplat, mi-a alunecat printre degete si s-a dus direct in gunoi), sa am simtul masurii, ori pun prea mult ulei, ori prea putin... (oare oi apuca si eu vreodata sa fiu bucatareasa?)...Mi-ar placea sa fiu si domesticata, nu doar sofisticata hi hi hi Si vaaai, ce am facut o data. M-am dus la restaurantul romanesc si am cumparat ciorba de perisoare si am mintit musafirul ca eu am gatit-o. Dar, ATENTIE! Mi-am permis sa zic minciuna gogonata caci e adevarat, ma pricep sa fac ciorba delicioasa, de aceea musafirul cu pricina m-a si crezut. Dar pentru ca nu aveam dispozitia necesara sa fac ciorba, m-am dus sa o cumpar. Dar recunosc, subiectul despre mincare ma adoarme. Si sint femeia la 33 de ani!!! Ce daca nu am veleitati de gospodina? Deci eu pot fi asa: Ina balerina, Ina bubulina, Ina babuina, ina beduina, ina new-yorkina, ina bambina, ina trambulina, ina aspirina, numai Ina gospodina NU imi iese. Dar... cine ma-ndrageste, ma-ndrageste si asa: negospodina sau...gospodina dezastruoasa!!! O colega mi-a marturisit ca a cunoscut un barbat care i-a zis ca el vrea o femeie care sa stie sa gateasca. Ei, ce barbat mai e si asta care sa aiba o asemenea pretentie? Iar apoi eu stiam ca barbatii sint cei mai grozavi bucatari.(spre ex. cite femei-bucatar vedeti cind mergeti la un restaurant? ca eu nu am vazut). Da! Deci barbatul e cel ce trebuie sa gateasca, sa spele rufe, eventual sa croseteze la la la hi hi hi. Iar femeia sa mearga la salon sa se faca si mai frumoasa decit este, sa se plimbe cu prietenele, sa mearga la cinema, iar cind vine acasa, sa gaseasca totul aranjat si cu masa pusa de d-nul barbat!!! Da! Acesta este barbatul ideal!!! (stiam eu ca sint o idealista exagerata). Cumva aveti alt scenariu? Sa ma anuntati, atunci. In rest, eu sint bine, sanatoasa, universul meu se invirteste in jurul ...MEU (what else is new?:) Peste citeva zile voi merge in Philadelphia, insa pina cind ma voi click-click in niste fotografii pe strazile de acolo, imagini ce le voi atasa pe indragitul flickr, introduceti-va AICI
PS: Daca ajungeti in New York City, musai sa mergeti la Metropolitan Museum. It's a must!

Nostalgia!!!

Poza asta a fost facuta acum 10 ani, inainte ca maretii Gemeni sa fie doboriti. Eram fascinata de grandoarea lor. Ultima data m-am cocotzat pe ei chiar cu citeva saptamini inainte sa fie prabusiti. Daca stateam mai mult pe acoperis, dadeam cu capul de niste avioane pline cu teroristi si uite asa nu mai apucam si eu sa imi fac un blogspot.com hi hi hi. Mi-amintesc cum m-am ratacit pe linga ei, ma invirteam in cerc si nu stiam incotro s-o apuc. Totul arata impecabil in acea parte din downtown, mi-era drag sa ma plimb (ratacesc) acolo. Acum este santier, de cite ori trec pe linga acea gaura uriasa, ma opresc sa ma uit cum se munceste la ridicarea lor...mi-e greu sa reconstruiesc cu ochii, imaginea dinainte. Daca ar fi dupa dorinta mea, i-as vrea la fel, acelasi design. Dar vor fi altfel. Voi cum i-ati vrea? Ma rog, va lasa rece, poate, dar intreb si eu asa sa ma aflu in treaba.(sau poate ca sint curioasa sa aflu o parere). Desigur, cei care au fost implicati direct in tragedia de atunci, nu-i mai vor la fel. O prietena care se afla in office la etajul 20 cind a intrat primul avion, nici ca s-a mai dus de atunci in zona aia, a ramas cu ceva traume...Altora nu le pasa. Spre ex. o colega(careia ma lamentam eu ca vai, sarmanii Gemeni cum s-au rostogolit) mi-a zis ca ce tot atita? Sint doar niste blocuri. Dar chiar asa! Ce mai conteaza ca mai erau si niste oameni acolo....Fara indoiala zona va fi frumoasa, insa nu vor mai fi cei 2 Gemeni care sa o completeze.(eu tot pe-a mea o tin).*** Si pentru ca au dat iar nostalgiile peste mine, ( ca la nostalgii si visat la cai verzi pe pereti nu ma intrece nimeni) aseara mi-am luat filmul "Dragostea in vremea holerei". Cartea am citit-o in anul 2 de facultate. M-a facut sa visez la acea iubire uimitoare...pe care... aproape am avut-o, dar pe care aveam s-o risipesc-irosesc si-n cele din urma s-o parasesc. (ce ingrata neobrazata).Ce poate fi mai pasionant si tulburator-rascolitor de frumos, decit un barbat care sa astepte si sa viseze la aceeasi femeie, timp de 53 de ani. Mi-ar conveni sa cunosc tribulatiile iubirii printr-o astfel de poveste. Anyone?:) Inca 2 nostalgii AICI ( sa nu rideti de moaca mea de acum 10 ani, ca ma supar). Si oh, ce sfioasa, chiar cumintica mai eram in pozele de atunci!!! Va pup, muahhh!!!

Too young to die, too old to care:)

Zilele astea am avut chef sa fug ca o naluca, sa-mi iau lumea-n cap, sa fac Revolutie, vorba unui vechi prieten.. dar nu am ajuns decit pina la Ocean....am ajuns la concluzia ca am prea multa libertate, prea mult timp liber...pai nu asta voiam? sa lead a stress-free life si sa nu fiu luata la intrebari de nimeni? toata lumea in jurul meu se plinge ca e prea ocupata si grabita, numai eu, mirca-pirca-pirca-mirca, melc-melc codobelc, am timp de toate si nu ma grabesc nicaieri sa ajung!!! Sa ma apuc sa fac un copil, oare? sa se duca pe apa simbetei toata libertatea mea? si cind o sa ma mai trag si eu in poze, sa ma dau in spectacol in mijlocul strazilor si sa plec cind vreau, sa vin cind vreau, sa fac ce vreau...? Eu sint si logical si emotional, for some reason, nu reusesc sa le combin mereu, ori merg pe una, ori pe cealalta... In acest moment din viata mea predomina logicul. ***Am realizat ca in ultimii ani nu mai am rabdare sa stau la plaja desi stau la 10 minute de Ocean, merg acolo doar seara sa ma plimb si sa ma joc cu pescarusii, dar nu mai am rabdare sa stau sub soare...ciudat fenomen...cu ani in urma, nu puteam trece prin vara fara sa fiu super creola...acuma sint cam albicioasa si nici nu-mi pasa...nu aveam ce face si mi-am cumparat, contrar faptului ca eu sint pentru naturalete 100% si nu suport nici un fel de praf sau machiaj pe mine, un spray de bronz( cica tanning sunless spray by Neutrogena). Pentru ca nu sint deloc priceputa cind e vorba de aplicat machiaj, mi-am "murdarit" picioarele cu tot cu pulpe, cu spray-ul asta, si pentru ca nu am respectat instructiunile intocmai, m-am trezit ca sint patata toata, deloc uniforma. Parca eram o dalmatiana cu pete...galbejii...sau nu, aratam ca o papadie, numai ca daca suflai in mine, nu ma imprastiam hi hi hi *** Revenind la subiectul -libertate- si -no baggage-, saptamina trecuta, am ajuns intr-o zi, la ora 11 noaptea acasa...Pe buna dreptate i se spune NY-ului" orasul care nu doarme niciodata" and I feel safe in NYC, indiferent ca e noapte sau zi. La 11 noaptea metrourile sint pline, strazile, magazinele la fel, oamenii se plimba cu rotilele si biclele, cinta, danseaza, vibreaza totul...si eu vibrez, desigur!!! Iubesc vara in general, dar in special asta de acum si nu vreau sa treaca...daca as putea cumva, as tine-o in loc, sa nu se duca, sa nu treaca, sa stea....si ca veni vorba de trecerea verii si...implicit a timpului, am chef acum sa ma leg de femeile care isi ascund virsta, sau, mai urit, o modifica dupa bunul plac. Gasesc f. neatragator cind o femeie isi ascunde virsta...asta nu denota decit faptul ca nu se simte bine in pielea ei, nu stie sa se iubeasca si sa se respecte, se afla intr-o continua criza de identitate....miaaau!!! Daca as fi barbat, m-ar respinge o astfel de atitudine feminina. Asa ca, doamnelor care va ascundeti dupa deget, decit sa mintiti asupra virstei sau sa raspundeti cu: -dar cit imi dai?- ( ma enerveaza la culme si chestia asta), mai bine, atunci cind sinteti intrebate ce virsta aveti, raspundeti asa" -too young to die, too old to care"-. Macar sa fiti un pic amuzante!!! Si un sfat util" Just be confident and love yourself, no matter what!!!" Good Luck!!! Acum ca am terminat si pe postul de azi sa o fac un pic pe nebuna-dura, (dar nebunia e frumoasa, nu?) va sfatuiesc sa penetrati AICI

Welcome to Haberica:)

Tolba mea cu noutati nu cintareste prea mult, am parca o stare de n-ar mai fi, insa nu are rost sa verbalize about my negativity,(nu pot fi mereu in verva, nu? as obosi) asa ca am chef sa mai depan niste amintiri, mai ales ca eu sint o nostalgica din fire. Imi amintesc de starea ce o aveam in urma interviului/testului de cetatenie americana sustinut intr-o iarna, a depunerii juramintului...
Am fost, ptr. o ora, testata si luata la intrebari de un examinator, on my knowledge of the government and history of the United States,(ce bine ca nu e bogata istoria lor) on reading, writing and speaking English. A fost o interesanta experienta .(ceremonia ptr. juramint a fost emotionanta). Am luat punctajul maxim de 100.(deci, ma gindeam eu, sint si un pic draguta si un pic desteapta). Indata ce am avut pasaportul US, deja eram cu nasu' pe sus si plina de fitze. Intre timp, mi-a revenit nasul la loc.(obosise sa stea cocotzat sus). Dar euforia m-a tinut destul, ii innebunisem pe toti la cap ca m-am facut americanca lu' peste. Am pastrat si cetatenia carpatina, ca imi place sa fiu si romancutza-tzarancutza cu bujooori in obrajooori ...prima intrebare ce mi-a pus-o nenea de la interviul ptr. cetatenie a sunat asa : "do you believe in United States Constitution?" si eu am raspuns "Yeees, Sir"! ( nu, glumesc, ma hilizesc-prostesc, nu am raspuns asa, desigur). Sa mai spun un pic ca am fost asa emotionata la ceremonia de naturalizare incit mi-au dat lacrimile.(nu rideti, va rog). Judecatorul a vorbit f. frumos, si ne-a felicitat ca am devenit cetateni ai acestei tari . Am ridicat mina dreapta in sus in timp ce ziceam juramintul, iar apoi ne-a pus sa punem mina dreapta pe inima si cu fatza spre steagul american, jurind iara ca vom fi oameni seriosi si ca vom apara pamintul Americii. Am jurat ca voi lupta impotriva oricarui dusman din afara...eeeee!!! Ca fapt divers sa mai spun ca de 2 ori ai dreptul sa dai testul ptr. cetatenie, daca il pici de doua ori, ramii doar cu rezidenta. Atasez pe Flickr scrisoarea lui Bush (ne-a fost inminata la depunerea juramintului) sa vedeti ce frumos este conceputa (ce sa mai, americanii astia sint niste protocolari si professional) si cam ce principiu sta la baza gindirii americane, anume ca orice om are sansa sa isi faca o viata mai buna, ca toti sintem egali...(este o tara grozava, desigur, nu perfecta ). Am stat sa ma gindesc ce ma enerveaza cel mai mult in tara asta. Cred ca am aflat. Mai intii sa spun ca-n fiecare se ascunde un mic rasist, e firesc acest sentiment cind traiesti printre atitea nuante de culori, limbi, fizionomii, fapt ce face interesanta aceasta tara. (m-as plictisi sa traiesc intr-un loc unde toti arata la fel). Desigur, acum apare si reversul medaliei si aici am vrut sa ajung. Am aflat ca ma enerveaza in special spaniolii astia de juma' de metru, care nu se sinchisesc sa-nvete frumoasa engleza. Numai ca-i auzi "mi no spiki inglish". Mereu am zis ca America este tara tolerantei, care rasfatza prea mult, uneori. Cum spaniolul nu stie engleza, cum mura-n gura i se da traducerea in limba lor, nu cumva sa se oboseasca sa invete limba engleza. Inteleg ca asta e America and we have to accommodate everyone, dar ma enerveaza nesimtirea spaniolilor care au pretentia ca toata lumea sa vorbeasca spaniola lor.( limba ce nu-mi place). M-am si trezit intr-o zi cum o portoricanca m-a luat asa: how come you don't speak Spanish? la care eu i-am bagat asa" How come you don't speak English, this is America!!!". Dialog inchis! Ooo, da, pot fi a lovely person, but I also have a nasty bone in my body, iar atunci cind e cazul il scot la iveala. E necesar! Uneori I even enjoy it! Si mie mi-e cam frica de portoricanii astia, au reputatie de mahalagii, dar, din fericire, eu sint in relatie de armonie cu toata lumea. In US se vorbesc peste 300 de limbi, Spanish (here we go again) fiind a doua limba vorbita dupa Engleza, dupa care, French and Mandarin. Personal, cred in visul american, ma repet, nu este o utopie.(mie imi place sa ma repet, oricum, ca sa intre bine in capu' interlocutorului). Ma duc sa ma culc acum ca m-a apucat somnu'. Miine celebram Ziua Independentei!!! Romanilor din US le urez un 4 Iulie fericit, iar romanilor din Romania, tot asa, sa celebram laolalta, nu conteaza distanta. Intrati AICI

Unsafe Sex and the City!!!

What? ce? cum? unde? cind?.........Rasfoind un ziar, mi-a atras atentia un articol in care se sublinia ingrijorator faptul ca 40% of new yorkers with multiple partners, didn't use condom. Si la fel de revoltator este ca nr. adolescentilor (ca sa nu le zic copii), care au sex protejat sau neprotejat, este in crestere. Daca la 14 ani faci sex, ce mai faci la 25? Daca la 16 ani ai copii, ce mai faci la 25? Mereu am considerat ca fiecare virsta are frumusetea, rostul si preocuparile ei. Ma depaseste cind aud cum fete la 15 ani sint insarcinate. Cum ramine cu frumoasa copilarie, adolescenta? E ca si cum un copil naste un copil. Nu mi se pare normal ca fete la 18 ani sa arate de 30, femei zdravene dpdv fizic, obosite si trecute mental. Uneori cind zaresc pe strada, in metrou, o fata de 15-16 ani calare pe un baiat, care emana o nonsalantza strigatoare la cer, facind schimb de saliva prin gurile imperecheate, fara sa fie stinjeniti de privirile celor din jur, ma-ntreb, daca se comporta asa in vazul lumii, ce se intimpla intre ei cind sint behind closed doors. Sau e normal ca un elev din clasa a 6-a sa vorbeasca de iubita lui pe care o cuprinde cu bratele, in asa hal incit bustul, nici macar dezvoltat, ii este atins? Da! Am vazut si asa ceva, elevi de scoala generala, incadrati intr-un very public display of affection. (si nu, nu in NY, ci in Romania, dar nu conteaza locatia, nu?). I'm not judgemental, imi exprim parerea si revolta si nu-mi pasa daca cineva se simte ofensat. Nu-mi place generatia tinerilor din ziua de azi. Nu-mi place! O prefer pe cea a mea, a anilor in care eram eleva, cind disciplina si bunul simt inca dominau, cind idilele dintre doi erau inca inocente si stinghere, cind fetele erau sfioase si roseau in obraji, cind baietii faceau timid curte celei preferate, cind cadoul cerut ptr. majorat erau blugii, patinele, si nu tatuajele, cerceii in buric si nas sau implanturile mamare si operatiile estetice. Da! Azi fete care ating virsta de 18 ani, cer cadou parintilor o pereche de sini noi, mai mici sau mai mari, dupa preferinta, sau un nou tatuaj pe...umar. Call me a grand-mamma!!! Nu-mi pasa!
PS: Si pentru ca am fost atit de serioasa in rindurile de mai sus, aproape incruntata, sa inchei prin a spune ca iubesc sa-mi petrec verile in New York, adica AICI

America, I love you!!!

Parca nu am pofta de nimic acum...nici macar de dragoste. Asadar, despre ce sa scriu eu astazi? Despre barbati? Nu! Subiectul e prea plictisitor. Despre femei? Nu! Subiectul e la fel de plictisitor.(oricum sintem toti o apa si-un pamint). Despre sex? Nu! Subiectul e la fel de banal.(S-a tot scris si dezbatut). M-am gindit: postez despre MINE. Ca doar de aceea i se zice blog personal, nu? Si ce sa zic? Ca sint Ina Beduina, ca imi place sa jonglez cu rolurile feminitatii, sa fiu cind o lolita aiurita, cind o floare inflorita-vestejita, cind plina de copilarie, cind femeie in toata firea (mai rar, recunosc). Acus se implinesc 10 ani de cind locuiesc in America the beautiful. Parca ma vad iesind din JFK, neintelegind clima umeda de aici...(era vara arzatoare).Deja nu-mi convenea clima...incet, incet, insa, m-am obisnuit cu umezeala (din aer) iar acum chiar nu o mai simt. In Romania eu nu transpiram, aici, deodata au inceput sa curga apele de pe mine, nu puteam sa ma imbrac cu o camasa din matase, spre ex., ca se uda si hop la iveala ieseau sinii rebeli, sau fusta mi se lipea de fesele rotofeie....era enervanta toata treaba asta a bluzei umezite de la clima, ma simteam ca o iapa..(noroc ca nu miroseam)..apoi, din fericire, organismul s-a obisnuit si s-a adaptat la clima respectiva si hainele au incetat sa mi se mai lipeasca de trupul meu micut si bine legat. Ce noroc! Acum port si pantaloni din matase, ramin uscatica, chiar daca afara e umiditate. Desigur, primul lucru ce mi-a sarit in ochi, indata ce am aterizat in tinara America, banuiti, obezitatea, suncile oamenilor. New York, acest monstru urban, care intimideaza pe oricine si pe care, ori il iubesti, ori il urasti, mi-a dat batai de cap in primii ani aici...Cind am iesit prima oara in Manhattan, m-am speriat. (America era prima tara straina in care pasisem vreodata). Ma simteam ca o gargarita damblagita-chinuita, printre colosii de aici...Mi-am zis" Doamne, ce caut eu aici? e prea mult, e prea mare, nu mai vreau sa visez vise americane, vreau inapoi la Romania, vreau sa plec in cautarea visului romanesc, unde sa ma lupt cu grija zilei de miine, unde sa-mi irosesc tineretea mea frageda si frumoasa, ce tot atita Haberica! Si am plecat inapoi in Romania, ptr. 4 luni...atunci am avut sansa sa vad diferenta uriasa, am obtinut acel reper de comparatie, am avut acel socant impact cu realitatea romaneasca de unde plecasem, Romania- un loc ce, de atunci, l-am numit sters, nesemnificativ, minuscul...si asa am inceput sa zbier in gura mare sa se auda pina la Statuia Libertatii: "vreau inapoi in America, vreau inapoi la grasi si obezi si la zgirie-nori". Si mi s-a dat a doua sansa... pe care am apreciat-o si pe care o voi aprecia pina la capat. Nu stiu ce s-ar fi ales de mine daca zaceam in Romania...probabil ca eram la Socola, internata de boli cu creierul din cauza traficului si a manelelor si a banilor vechi si noi si a dezordinii generale.... Dar sa revenim la USA, ooo yes, baby. Aici auzi tot felul de istorii ale romanilor, care, cum s-au acomodat, aterizat in tara asta...e interesant...fiecare poveste este unica in felul ei si totusi are ceva comun, punctul comun cel mai des intilnit este cum si-au tras tzeapa unul altuia, cum s-au tiganit, cum s-au pirit si urit, recunoasteti trasatura neamului romanesc, nu? Eu m-am ferit de asa ceva si nu am avut experimente cu romani uriti si rai. Am fost suficient de desteapta (ca modesta nu mai sint demult) sa invat din greselile altora. Multi ma intreaba ca de ce sint romance singure in NY? Well, comunitatea romaneasca e plina de nulitati, (desigur, nu toti) unii ba sint betivi, ba sint someri, ba nu au acte. Da! asta e o chestie, care, personal, ma incomodeaza: statutul ilegal. Sint multi care platesc sume mari ptr. obtinerea actelor. Mi s-au oferit si mie (de 2 ori) 12 mii de dolari sa ofer green card. Desigur, am refuzat! Nu as putea face asa ceva. In primul rind, sint fricoasa si habar nu am sa mint, (iar cind mint, ma dau de gol peste 10 minute) la primul interviu cu autoritatile hotzomane as zice tot, cum ca am fost platita...mie-mi place siguranta, imi plac lucrurile clare....iar apoi, daca intre timp, intilnesc iubirea mare din viata mea si vreau sa ma marit pe bune? vedeti? e complicat. O alta varianta ptr. o romanca-americanca care isi cauta sot, ar fi sa il aduca din Romania. Dar si asta e complicat, mai multa bataie de cap, si din pacate in multe cazuri, nu dureaza povestea, odata ce mirii ajung aici. Nu stiu, se produce ceva dezastruos, nu se mai inteleg intre ei, parca nu mai vorbesc aceeasi limba, parca au intrat in conflict americanismele cu romanismele, si pufff, ca un pirtz, se dezintegreaza toata romantza dintre ei, romantza inceputa in Romania...E o mare loterie, cu alte cuvinte. Si nu e usor sa aduci pe cineva aici, mai ales pe cineva care nu are o identitate-personalitate puternica, care nu stie ce vrea, caruia i-e teama de provocari si de o noua viata..., care nu are o profesie solida....asa ca mai bine, romancele singure din America se lasa pagubase... Desigur sint si cazuri fericite, cind dragostea inceputa in Romania se continua si dureaza si in America, dar...mai rar astfel de cazuri, din pacate.*** Sa mai zic ca si dupa 10 ani de America, in loc de kitchen, eu zic chicken si invers. Rar le nimeresc. In loc sa zic ca am mincat chicken, zic ca am mincat kitchen. Nu stiu, creierul mi le proceseaza aiurea, se intimpla ceva intortocheat cu limba mea din gura cind e vorba de aceste 2 cuvinte oarecum identice si imi ies pe dos. Mai aveam problema asta cu Tuesday si Thursday. Acum n-o mai am. Oh, sa nu uit sa spun ca nu am avut ce face si am aratat colegilor fotografii din vacanta mea romaneasca de luna trecuta. Mai bine imi vedeam de-ale mele. Nu usor mi-a fost sa explic americanilor ce cauta vaca in oras la pascut in fatza blocului, sau cum? cel mai inalt bloc din downtown-ul meu natal, are 7 etaje? ma rog, unii au crezut ca e o casa. Desigur, introducerea mea inainte sa le arat pozele, a fost asa: "stiti, uritilor, unde se afla Romania, nu?". Oh, I love the elements of my life!!!!!!!!!!*************** Dar sa lasam vorbaraia asta si sa trecem din nou la imagini. De data asta, eu, Ina Erotina, atasez niste nuduri personale si artistice AICI

What happens in Romania, stays in Romania:)

Cred ca fiecare om are o poveste, un secret al lui. Mi se intimpla uneori sa casc gura pe strada si sa analizez oamenii si sa ma intreb in gind: "oare care o fi povestea ta, secretul tau?" M-am gindit si la mine si am ajuns la concluzia ca trec ca ratza prin balta prin viata asta si totusi... parca nu-i chiar asa. Ce daca tot schimb fusele orare? Da! Iar l-am schimbat tic-tac-tic-tac!!! De data asta cu Romania. OOO, daaa!!! pai se poate? Dupa 3 ani in care nu mi-am vazut mama, m-am dus sa o surprind. Nu mi-era dor de Romania-romani-romanisme (sa nu-mi sariti in cap, va rog, daca asa simt, ce sa fac?) dar mi-era dor de ai mei, de orasul natal Comanesti, jud. Bacau, unde cu drag merg, sa ma joc cu copchiii de pe strada ( asa e, I'm still a kid at heart), sa-mi amintesc de pubertate si adolescenta, sa miros kile de balegar si gainatz si sa ma intorc cu aroma lor in nari, sa iau ouale din cuibar si sa fugaresc gainile prin curte, sa stau de vorba cu nea Ilie sau tanti Manditza si sa fiu transpusa in vremea batrinetii lor, sa ma dau bengoasa ca sint din Haberica si sa le impart vecinilor guma de mestecat americana si bomboane cu pesticide in ele ( sa se mai ingrase si moldovenii, nu numai americanii), sa revad liceul, scoala generala unde eram o eleva silitoare, dealurile, padurile, si oh, sa-mi bubuie capu' de manelele lu' vali vijelie... Si sa nu uit, niste cuconete din virfu' dealului, m-au luat la intrebari de genul" Si? pe cind te mariti? si cind faci un copil? si eu le-am lamurit asa: Da' de ce? Cine zice ca rolul femeii este acela de a procrea? O Ina pe planeta asta e suficient, nu am chef sa ma inmultesc. Si apoi, who needs a man?:) " Dupa ce le-am speriat pe cucoanele respective ce mi-au proiectat o uitatura strimba, mi-am vazut frumos de vacanta mea. Si uite asa, dupa ce am tras o gura de aer autentic romanesc, cu stres in el, m-am intors ACASA in NEW YORK, in ritm de manele (le consider o problema nationala) si mai opulenta cu vreo 2 kilograme.... cu o valiza de cozonaci, sfinti, pufuleti, pufarine, ciocolata Poiana si Primola si, ca de obicei, souvenirs ptr. colegele mele patrate si umflate si cu my stress level higher. Am ajuns la concluzia ca in Romania se respira stres. Oamenii (desigur, persoanele de fatza si cele dragi mie se exclud, ) sint money hungry, peste masura de materialisti, macinati si infuriati de gindul banului, grandomania si snobismul sint stridente. Ce ma deranjeaza-revolta cel mai mult acolo? Sfidarea! Discrepantza sociala! Sistemul de valori din Romania e saracacios sau inexistent, valoarea unui om consta parca in ce masina are, ce scrie pe eticheta hainei purtate... De cite ori merg acolo, parca ma intorc cu 100 de ani in urma, am impresia ca timpul a stat in loc. Aici e o vorba" if you make it in New York, you can make it anywhere". Ei bine, eu am schimbat demult vorba asta dupa cum urmeaza" if you make it in Romania, you can make it anywhere". *** ca fapt divers sa spun ca am pierdut total valoarea banului romanesc, adica habar nu aveam ce inseamna 12 lei, spre ex., nu m-am priceput sa inteleg banii noi si banii vechi, f. usor puteam fi pacalita daca nu era linga mine cineva care sa ma indrume si sa-mi explice. Nu ma simt in siguranta in Romania din nici un punct de vedere. Bucurestiul, care mi se pare in miniatura de cum ajung la Otopeni, l-am regasit la fel: cenusiu, inchis, ingust, inghesuit, parca eram imbulzita de toti si n-aveam loc pe strazile alea sa ma desfasor in voie si eu:) ... Cind mergeam pe strazi, ma simteam straina, printre straini, parca eram in plus acolo..si cindva indrageam Bucurestiul, unde am stat 5 ani, pe vremea studentiei...(in Regie). Un lucru e clar, m-am dezradacinat de tot. *** Ca de fiecare data, cu dor si nerabdare am revenit la NY, de care ma simt legata si de care apartin si unde oamenii mi se par familiari. Simt ca sint printre ai mei, cum s-ar zice. Ciudata, dar buna treaba. Si vaaai, se fumeaza pe rupte in Romania, nu am mai pomenit asa ceva. Romanii sint niste fumatori inraiti si gata. La terase, se vedea lejer fumul de tigara plutind in aer. Sa mai spun ceva despre trafic? Ca am avut palpitatii la depasirile care se fac pe drumurile de acolo, cu basculantele si carutele la un loc? Nu are rost sa ma intind, dar traficul din Romania e cam asa: care pe care. De aceea felicit toti soferii de acolo. E, intr-adevar, o mare calitate sa stii sa conduci in Romania! *** Dar acum sa lasam deoparte acest rechizitoriu critic (pe care l-am facut cit mai sumar ca nu cumva sa revolt poporul roman:) si sa spun ca de data asta, starea mea de spirit in perioada sederii la Bucuresti, a fost una frumoasa, datorita prietenei si preferatei mele prezentatoare de la Realitatea TV, DALIA , care m-a gazduit si care m-a facut sa ma simt un musafir special si fara de care, cu siguranta, nu m-as fi simtit binevenita in Bucurestiul aflat sub constructie. Thank you so very much si...te astept in Big Apple! *** Regret ca nu am reusit sa ma vad cu toata lumea, insa timpul mi-a fost limitat.Scopul vacantei mele -miroritice- :)a fost atins cu succes! Cred ca e adevarat cind se spune ca este revigorant sa revezi locurile natale si oamenii care au facut parte din copilaria, adolescenta ta. M-am intilnit cu oameni dragi pe care nu-i mai vazusem de 10-12 ani. Imi cer scuze daca am fost cam alambicata, insa sint decalata de la fusul orar si ca sa nu-mi uit ideile, am zis sa le scriu imediat. Poze din Romania AICI (ce? credeati ca ati scapat?:)

LATER EDIT: Am uitat sa spun ceva amuzant despre comertul (primitiv?) care se practica in Romania si anume, atunci cind mergeam la vreun magazin si nu aveau sa-mi dea rest, ma trezeam in schimb, ba cu o guma, ba cu o mentosana...intr-o zi m-am trezit cu o punga de pufuleti, de care, recunosc, m-am bucurat, caci mie-mi plac pufuletii. Cind nu am avut 50 de bani sa-i dau vinzatoarei, am intrebat-o daca pot sa-i dau la schimb o guma, dar m-a refuzat:)... Si totusi...facem troc in 2008:)?

Ingenua Perfida:)

Incapable of love-creating misery, cam asa eram eu cind a fost facuta aceasta fotografie (acum citiva ani)... Sau un fel de tinara si nelinistita. DA! Acum sint tot tinara, dar m-am mai linistit...si ce-i cu castronu' ala in capu' meu? Probabil ca pe vremea aceea glorioasa ma credeam interesanta si stylish. Noroc ca mi-a trecut. M-a intrebat deunazi cineva: "De ce femeile frumoase ajung mereu unde vor"? Eu i-am raspuns: " Pentru ca sint si destepte"!!! Nu stiu daca se referea la mine, dar raspunsul ramine valabil......Frumoasa incursiune de-a lungul anilor...asta a fost un post mai nostalgic asa, daca tot am scormonit prin niste sertare cu albume mai vechi, introducere la urmatorul, in care voi atasa fotografii noi intr-un decor hmmm, nu asa sexy ca cel din Hawaii, dar...cred ca o sa va incinte ochiul. Asadar, mai reveniti cind n-aveti ce face!!! ***
PS:Aceste rinduri sint personale,(asa de personale ca le vede toata lumea) pentru o draga prietena, careia i-am promis ca ii voi acorda un pic din spatiul meu virtual.(mi-a zis ca vrea sa fie bagata in seama si ea aici pe pagina la mine). Ea trece printr-un emotional turmoil si, desi nu-mi place sa dau sfaturi, vreau sa-i spun doar atit: daca cineva nu te indrageste-iubeste-doreste, nu inseamna ca esti unlovable and...don't even bother trying to please everyone.(huge mistake). Use your power and influence to move your own life in the direction of your dreams ! Simplu! Oh, era sa uit un sfat prietenesc si mai important: Be the best and fuck the rest (ouch!:) Pe curind, my darling si pina una alta am mai bagat niste chestii AICI

***

Am vazut ca se spune Later Edit atunci cind adaugi ceva nou pe un post vechi, (eu nu stiam) asa ca ma iau si eu dupa blogarii cu experienta si zic: LATER EDIT: azi, in New York City a fost o vreme de un imens caca-maca dar, desi ploua intr-o nebunie, iar zgirie-norii erau cu capul in nori la propriu vorbind, nu aveam chef sa vin acasa dupa serviciu, astfel incit, am zis sa mai frec mentosana prin ploaie si ceatza, numai ca ploaia nebuna si vintul mi-au doborit umbrela si ...pe mine, asa ca am intrat la adapost, (la nimereala), in magazinul United Colors of Benetton, unde mi-a atras atentia o rochie draguta si pentru ca mi-a placut, am intrat in posesia ei, cu drag.(desi, curios, I'm a pants person, nu le am cu rochitelele). Cind am ajuns acasa si m-am uitat pe eticheta, ce credeti ca scria?: Made in Romania!!! ooo, da' ce interesant, nu? Iaca de asta nu postez eu zilnic pe blogul meu aiurit, ca aberez si scriu cacatisuri...bineee, va pup, muahhh.

LATER EDIT nr.2 (imi place chestia asta cu Later Edit): Azi, Simbata 10 Mai, in New York a avut loc Asian-Pacific American Festival. Am adaugat niste poze noi AICI , dar pentru detalii si mai multe imagini, ia duceti-va voi la mult indragita mea LOLA ( in lista din stinga, ca nu mi-a iesit link-ul. Oh, I love blogging:)

J'adore Hawaii !!!

Aloha, dragi prieteni si dusmani!!! Ce faceti voi? Va mai amintiti cum in ultima vreme ma plingeam de iarna new-yorkeza, care, spre deosebire de altele, mi s-a parut cea mai lunga? Era la mijloc de Martie, iar eu inca ma sufocam sub haina lunga, caciula si fular, chiar incepusem sa cred ca am paduchi si riie de la atitea kile de bulendre, pina cind nu am mai suportat si m-am descotorosit de ele numaidecit si... mi-am luat lumea-n cap, vazind cum caldura nicidecum nu vrea sa vina, atunci m-am dus eu la ea.... Acum ma aflu intr-o dispozitie indracita, poate chiar intr-o stare de efervescenta creatoare si am zis sa va mai dau de veste despre cum e treaba pe Coasta de Est, nu ca v-ar interesa in mod express, dar asa de...kiki, va povestesc si eu.....Tocmai am iesit de sub dus, mi-am dat cu niste baby oil sa lucesc ca o perla, sa fiu alunecoasa si stralucitoare si acum vreau sa astern niste impresii de calatorie, din vacanta tropicala pe care tocmai am petrecut-o in mirificele insule Hawaii-Honolulu (de asta ziceam mai sus ca m-am dus eu la caldura, daca ea s-a incapatinat atita sa soseasca). Pina am aterizat acolo, am stat ca pe carbuni arsi, nu mai aveam stare... Oh, yeah!!! Imi amintesc cind eram mai mica decit sint acum, exista vorba aia" ma duc in Honolulu", nici nu stiam ca exista cu adevarat. Credeam ca e asa, o poanta-gluma. Abia asteptam sa ma fac ciocolatie all over, dar din pacate pudoarea americanilor nu permite asa ceva. Mda! Au legile lor care nu lasa fetele sa-si etaleze sinii cu sfircurile ca doua boabe de cafea, in sus, spre razele solare. Am auzit ca daca te prind goala pe plaja, te amendeaza. In fine, nu aveam de gind acum sa-mi expun gogosica pe nisipul hawaiian, dar, recunosc, mi-ar fi placut sa stau un pic cu bustul dezgolit sa se bronzeze mai pe-ndelete. Cum nu s-a putut, am incercat si eu sa ignor uritul ala de sutien care m-a cam scos de sarite, ptr. ca e ca niste hamuri asa. Dar overall, m-am ales cu un bronz frumos si catifelat.*** Asadar, am ajuns in plina vara, turmentata de la fusul orar si de la zborul interminabil: 6 ore din NY pina-n Los Angeles, de unde am luat ptr. alte 6 ore, the connecting flight spre Hawaii, care mi s-a parut la capatul lumii. Cum am aterizat in Honolulu, am exclamat: e vara! e vara! Mda, si dupa o zi, deja ma plingeam ca sint toropita, nicicum nu-i bine cu omu' asta. Cert este ca am avut aceeasi senzatie avuta in Florida, anume, oricit as fi eu de summer girl si oricit nu-mi place mie iarna, totusi prefer cele 4 anotimpuri, nu mi-ar placea sa traiesc intr-un loc unde soarele este prezent permanent. Nu m-as mai bucura de el, asa cum o fac dupa lunga asteptare, dupa luni de frig in care stau zgribulita. *** Mie nu-mi place sa vizitez un loc de doua ori, indiferent daca mi-a placut mult, insa, in Hawaii cu drag as reveni. NY is my true one love, dar, desi sint zgircita in dragoste, acum I love Hawaii too. Oamenii erau asa calmi, fara un nerv de stres, veseli, linistiti, aerieni chiar, rupti de realitate, parca aterizasem pe planeta fericirii, daca o exista asa ceva. Nici nu mai stiam ce zi, data, luna este, aveam impresia ca sint in Iulie-August. Era o stare stranie, dar una balsamica..Am observat multi indragostiti, mi-a atras atentia la un moment dat, un cuplu de batrini, la care inca puteai simti a strong sexual connection and chemistry. Admirabil!!!!!.Am asistat la niste apusuri spectaculoase si am admirat florile de un parfum distins, colorit viu si special din care mi-am facut coronita..(o femeie hawaiiana mi-a impletit-o de fapt).Parasailing-ul mi-a placut mult, as fi fost in stare sa stau o zi atirnata de parasuta aia deasupra Pacificului de un albastru asa frumos si clar, insa jetski m-a cam agitat, am tipat pina am ragusit, se pare ca eu sint aventuriera pe uscat si in aer, dar nu si pe apa. Spectacolele cu dansurile specific hawaiiene (hula dance) mi-au placut mult de tot. Fetele alea dansau din toate partile, ce mi-ar placea sa fiu si eu hoochie-coochie-hula girl, sa dansez din solduri-coapse-buci si...nuci:) Aveau niste miscari de ziceai ca acum se rup in doua, cind colo erau asa elastice, gratioase si flexibile si...artistice si pline de caldura si zimbete. Hula-dans autentic in Hawaii, is truly poetry in motion!!! Mi-au placut la nebunie costumele lor unice, dansurile in ritm tribal si dialectul lor hawaiian. Am aflat ca, cuvintul -aloha- are 3 sensuri: buna ziua, la revedere, te iubesc!!! Mahalo inseamna -multumesc-*** Am strabatut Honolulu in lung si-n lat si am un singur cuvint: BEAUTIFUL!!! Pearl Harbor a fost f. interesant de vazut, nu stiu daca ati vazut filmul cu acelasi nume, filmat in aceasta locatie, dar mie mi-a placut. Stind acolo si cascind ochii la vapoarele alea de razboi si torpile, la vaporul scufundat in care inca zac osemintele celor ucisi in timpul atacului japonez, am fost oarecum intoarsa in timp, in istorie, cind japonezii au aruncat cu bombe in cap, americanilor:) *** Waikiki Beach este o plaja animata si plina de forfota, agitatie...care mi-a amintit un pic de Miami...Acum inapoi la NY dirdii iara de frig, cind am iesit afara din aeroport, am inceput sa scot aburi pe gura si sa ma zgribulesc din nou... ce sa fac si eu? schimb temperaturile:) Ma lansez cu poze tropicale(deocamdata citeva) AICI.

L-ati vazut cumva pe Zdreanta, cel cu ochii de faianta?:)

Vreau si eu ghiocei- toporasi- zambile. Ghiocei s-ar putea sa gasesc in vreun boschete din Central Park, dar sint inca racita-ragusita sa ma duc la "furat" ghiocei. Toata ziua tusesc si imi suflu nasu' care s-a facut mare si rosu ca un gogosar de atita frecat la el. La New York am avut frozen sunshine pina aseara, cind am jurat, ca, odata ce apare soarele veritabil al primaverii, arunc la gunoi fularul si caciula de care m-am saturat efectiv. Nu le mai suport. Februarie a fost o luna lunga si geroasa care m-a facut cu, capu' si alta nu, abia astept sa vina caldura sa umblu mai dezbracata, ca-n imaginea de mai sus, cu care ma consolez pe timp de iarna.*** Indragesc martisorul romanesc, am si eu unul, dar nu l-am pus in piept inca. Acus pe 9 Martie se fac sfintii,(cum se spune in Moldova) acei covrigi in forma de 8. Mi-e dor sa-i infulec si am stabilit cu mama sa-mi coaca niste sfinti la cuptorul din ograda si sa-mi trimita un mic pachetel cu mucenici-sfinti, cozonac si pasca cu brinza. Desigur ca avem si noi aici, dar mi-e dor sa maninc cozonac facut cu oua si lapte direct de la vaca si gaina. (se pune asa ceva la cozonaci, nu? gospodina lu' peste ce sint). Sper sa nu ajunga uscati in cele 7 zile cit probabil va face pachetul. Oare se vor tufli si farimitza? Dar ii voi minca oricum. Si i-am zis sa mai imi trimita niste faringosept (sau cum le zice la acele pastilute dulci de culoare cacanie, pe care le sugi cind te doare-n git), il maninc ca pe ciocolata. Oh, e fain sa mai primeasca si americanii pachete din Romania si nu numai invers si apropo-s, vreau sa fac reclamatie aici pe pagina mea personala, Postei Romane pe care am ajuns sa o urasc. Ultimile mele doua scrisori trimise in tara nu au ajuns, furaciosii si uritii. Iar odata mi-au furat 5 kg dintr-un colet de 30. Si de nenumarate ori nu au ajuns ravasele mele scrise cu drag celor dragi. Oare cum s-ar putea rezolva nesimtirea asta, a celor de la Vama Romana si Posta Romana? La un moment dat, devenisem paranoia, cind trimiteam scrisoare, scriam pe plic, pe spate, urmatorul anunt:" Pentru Posta Romana, va rog, nu mai furati plicul meu, contine doar poze si rinduri". Ce patetic!!! In US, Posta este una dintre cele mai sigure servicii, in cutia postala primesti pasaportul, taxele, cecuri, cartea verde, cele mai importante documente se trimit prin posta. Daca primesc un plic mai mare care nu incape in cutie si nu e trimis recomandat, il gasesc frumos in fata usii. In fine, mai bine nu mai zic nimic ca ma enervez si gata. Dar daca din senin, trece vreun postas sau postarita draguta pe blogul meu, as vrea sa-mi explice politicos, de ce postasii din Romania desfac si fura scrisorile oamenilor. Macar daca, dupa ce le-ar desface si ar descoperi continutul fara importanta ptr. ei, le-ar lipi inapoi cu niste saliva si le-ar trimite la destinatie mai departe si tot as fi recunoscatoare. Bine, ma opresc aici si va trimit o zambila parfumata de pe Coasta de Est si va imbratisez cu drag. Ina B

PS: My flickr AICI .

I might look sleazy, but I'm not easy:)

Hmmm, cumva indragostita pina peste cap (eeee), si ocupata cu dragostea (oooo) si nu mai am timp sa blogaresc? Cumva emotionally attached (ding-dong) si nu mai am timp de postari? Ma mai gindesc daca sa reveal this aspect of my egocentric world! Pina una alta sa trecem la un alt subiect important si sa spun ca, rasfoind printr-un folder cu sent messages am gasit un mesaj mai vechi cu impresiile scrise ca urmare a unei vizite la o exhibitie de trupuri umane. (interesant sa citesti o scrisoare de-a ta scrisa cu ceva timp in urma, mai exact acum 2 ani, uitasem ca am salvat-o). Ma gindesc sa impart impresiile aici cu voi, asa cum le-am asternut la acea vreme, pe hirtie electronica, cu niste completari ici colo. Mi-amintesc ca am fost impresionata-socata. Voila!
*********************
M-am dus la un exhibit de human bodies,(sau anatomical exhibit) insa nu era permis sa faci poze "exponatelor", care erau, cica, cadavrele unor puscariasi chinezi...erau spintecati, rupti in doua (dar artistic-stiintific facut totul) sa le poti analiza organele interne, desi suna macabru si crud, a fost ceva inedit... cel mai mult m-am minunat la sectiunea in care era infatisata o femeie gravida si puteai sa vezi fatul inauntru'ei , de asemenea erau expusi citiva fetzi la 4 saptamini, 32 de saptamini, ciudate "creaturi", m-am speriat un pic....mi-a mai placut sa ma uit la rinichi, creierul uman si inima, iar cind am ajuns in dreptul unei vitrine in care erau expusi doi sini de femeie, cu cancer, mi s-a cam taiat elanul...era asa o disturbing image. De asemenea a fost ciudat sa vad plamini sanatosi si cei mincati de cancer ( smoker's lungs le zicea....). Am vazut si un penis care "suferea" tot de cancer, era mic asa cit un Neghinitza, negricios, atrofiat, zbircit, timid, de fapt, mort de tot-Doamne Fereste, duca-se pe pustii, zau asa, au fost nebuni cei cu ideea asta, in ciuda faptului ca mi-a placut, dar nu penisu' cu pricina, ci toata expozitia "carnala", habar nu aveam ca un falus-madular poate avea cancer. Exista de fapt o controversa pe aceasta tema, caci uritii astia de americani ar fi luat cadavrele respective fara sa ceara permisiunea, autorizatia nimanui, mai cu seama "chinezimea" este ofensata, drept ptr. care nu am zarit nici un chinez acolo (inafara de cei expusi in vitrine ). Disturbing Art -asa este catalogata de unii aceasta exhibitie umana-skeletala, care am inteles ca tine pina in luna Mai. Am uitat sa specific ca am vazut doi gemeni uniti (jointed twins ) .............. apoi era asa ciudat sa vad acele body parts, aici zareai un ficat, mai mergeai un pic dadeai de un pancreas, o mina, un picior belit ca sa vezi muschii, venele, uhhhh, iar alaturi de fiecare organ se afla o hirtie pe care era explicata functia, rolul acestuia. Pe o masa imensa erau niste benzi frumos sculptate, din carne umana, care seamana la fel de bine cu cea de vaca-vita, rozalie-albicioasa asa, astfel incit nu am mai infulecat carne o buna perioada de timp (noroc ca eu nu sint a meat person). Trebuie sa fii open minded, sa ai chiar a thick skin, sa fii receptiv la asa ceva, nu toti "gusta", inteleg scopul acelor trupuri jupuite, schingiuite.....m-am exprimat gresit practic cind am zis ca trupurile respective erau in vitrine, erau pe un piedestal si puteai sa le atingi cu mina libera, numai ca nu era permis acest lucru si sincer, nici nu as fi atins cadavrele alea.
Am avut vedenii dupa expozitia asta, stiam ca asa o sa patesc, mi se parea ca vad prin casa creiere, placente (ca am vazut si asa ceva ) si stomacuri, dar m-am detasat rapid, intelegind ca e doar imaginatia mea zbanghie si vioaie. Ptr. mine a fost f. interesant-very educational (cu toate astea ma consider f. sensibila si eu ) dind la o parte elementul soc- scirbos. Corpul uman, in interior, chiar seamana cu o masina, uimitor procesul asta al formarii, sa putem functiona asa cum functionam, nu stiu, iti da de gindit parca si te face sa apreciezi si mai mult fiecare parte din trup, care este atit de vitala prin rolul sau..***Sa nu credeti ca trupurile erau harcea parcea-urit sfirtecate, ma rog, nu aratau fantabulous, dar maniera in care au fost prezentate-prelucrate, era stunning, magnetic. Si sa nu credeti ca putzea a hoit sau duhnea a cine stie ce miros viermanos-putrezos. Nu! Totul arata professional, trupurile respective fiind conservate frumos printr-un procedeu numit plasticizare. Nu degeaba zic eu ca tehnologia asta ma uimeste si depaseste. Nu stiu cum naiba i-au facut pe acei morti sa arate chiar veseli, caci privirea lor nu era deloc cadaverica, unii afisau un zimbet larg deschis. Na poftim! Aceasta exhibitie trebuia sa tina citeva luni, insa ptr. ca s-a bucurat de un mare success, la cererea publicului, s-a extins mai bine de un an, and, if I’m not mistaken, inca mai ruleaza in direct, asa ca va invit la un spectacol al cadavrelor zimbarete. (sa ma anuntati daca sa va iau biletul din timp:)*** Poza asta, in care, ca o infatuata ma arat lumii, sau, in care, I’m strutting my stuff, cum s-ar zice in versiunea americaneasca, nu are, desigur, nici o legatura cu subiectul dezbatut aici, sau, s-ar putea zice ca port doliu (in memoria celor ciopirtiti) avind in vedere ca sint Lady in black…bikini.( oh, cita cruzime, but yes, I have a mischievous side, ca mai tot muritoru').Dar imi place sa personalizez pagina si cum as putea sa fac acest lucru decit sa-mi pun fotografii personale, exhibitionista-narcisista cum sint. Si oricum, eu inca ma simt in procesul de inflorire, cind voi intra in cel de ofilire, cu siguranta latura exhibitionista se va diminua si ma voi apuca de crosetat-impletit si gata, la gunoi cu bolboroseala de pe sfera asta de blogosfera cu atitea bloguri. Mda! Ce tot atita limbaj academic, zorzoane stilistice, mai bine bag un limbaj colorat si fara perdea, nu degeaba mi-am facut o pagina personala in care sa develop my writing skills, chiar daca e un fel de free-style writing. Who cares? In alta ordine de idei, cred ca ma opresc aici ca mi s-a facut somn. Cind the inspiration strikes, mai revin. Pina atunci sa ma asteptati cu drag si dor. Bineee, la revedere. Ina Beduina va zice Noapte Buna.

Sexy and Single living the life of Sex and the City:)

Pentru ca aseara (ca mai toate serile) m-am culcat mai devreme decit gainile din cotet si m-am trezit odata cu, cocosii, proaspata si plina de energie, acum am chef sa cotcodacesc si sa...postez:)

Am o matusa de 38 de ani care se lamenteaza ca acus face 40, iar eu am criticat-o sa nu mai fie egoista si sa-i lase si pe altii din urma sa se bucure. Ce? Ar vrea sa aiba vesnic 20 de ani? Dar voi, care cititi aceste rinduri, vreti asa ceva? Daca da, sinteti niste egoisti si cu asta basta si nici nu mai vreau sa aud de voi:) Eu una gasesc plictisitor sa fii mereu aceeasi, nici mai frumoasa, nici mai urita, nici mai tinara, nici mai batrina, ci mereu ACEEASI si apoi nici n-as vrea sa traiesc mult, ce pizda ma-sii sa fac asa mult pe lume? Pe la vreo 70 asa as vrea sa ma car de aici:) Am pus 70 ca sa apuc si eu 5 ani de pensie, ca aici la 65 o femeie poate sa obtina titlul onorabil de pensionara. Abia astept sa fiu Inuca babuca pensionara! Oare tot pe blogul asta oi fi la batrinete? cu un batic pe cap, cu proteza-n gura, sarind din blog in blog si butonind comentarii ptr. just a girl, lola, ionouka, zuzu & comp. si cu vreo 10 mitze in jur, tinindu-mi de urit si mieunind strident in timp ce eu rumeg amintirile tineretii frumoase? Whataaa life:) Dar pina acum, absolutely no regrets! Oh, am de fapt o problema care ma cam preseaza si despre care tocmai vorbeam cu cineva, anume, grasii astia de habericani. Nu stiu ce sa ma mai fac cu ei, ma izbesc peste tot de cururile lor umflate care inunda strazile, dar cel mai mult ma seaca in metrou, cind am ghinionul sa nimeresc intre 2 fese babane care pur si simplu ma strivesc. Adica mai mica decit sint, chiar nu stiu cum sa ma fac. Imi vine sa-i trag de burtile alea care atirna pina la pamint, imi vine sa-i trag de gusile alea, deeee ....:) Asa as vrea sa apara o foamete (Doamne fereste:) sa mai dea jos din suncile alea mari, sa am si eu locul intreg in metrou, nu ocupat jumate de fundul sau soldul altuia. Nu am mai vazut asa umflati in viata mea si dupa 10 ani de Americaaa the beautifulaaa (muahhh:) inca ma minunez si incrucisez la ce tzitzoaie mari vad, falci si bulane:) Eu am mai scris un post despre aceasta problematica, asta e al doilea, deci ma apasa, clar. Uneori ma gasesc ca ma rog: "Doamne, te rog, fie-ti mila, azi, aseaza un slabanog linga mine pe scaun in metrou, nu mai suport sa fiu inghesuita de kile de grasime, nu mai pot, ajutooor":) Eu nu conduc ca sint fricoasa si apoi in NYC nu avem nevoie de masina. Thank God, ca nu stiu ce naiba ma faceam, nici cu bicla nu stiu sa ma dau, decit daca are 3 roti si sonerie puternica sa ma fac anuntata:). Iar metroul imi place, mai ales ca aici se circula si la suprafata si deci imi place sa casc gura pe geam. Eu ii indragesc pe americanii astia, dar nu-i mai suport ca sint asa de umflati si greoi. Iar in NY se gaseste mincare asa variata si sanatoasa, dar din pacate, grasii tot la fast-food restaurant se duc sa se umfle cu bombe chimicale comestibile si ca sa-mi ocupe mie tot scaunul in metrou. Si piuuu, pina si sobolanii sint grasi si obezi aici, nu am mai vazut asa sobolani dolofani care abia isi plimba coada. Ii vad pe la metrou (e o problema asta aici si acum se baga nu stiu ce tehnologie avansata sa ii monitorizeze si vineze) dar uneori te mai impiedici de ei si pe strazi cind iti mai taie calea:) Mi-e frica de mor de creaturile astea gri si sliioase si urite. But I love New York no matter what, asa stralucitor cum este si pe alocuri cu niste sobolani grasuni in el. DA! Deci cam asta ar fi, dragii mei, dragele mele!!!. Ma simt mai bine acum caci I really had to get it off my chest. Acum sint mai linistita ca am dezbatut pe blog-ul personal, tematica grasanilor din Haberica:) Mi-ar conveni sa primesc niste rinduri de consolare sa stiu ca nu m-am plins degeaba aicea:) Daca va urma si un al treilea post cu acest topic, e clar o obsesie personala! (dar si-asa nu am avut vreodata obsesii la viata mea si deci poate ar fi timpul:). Today is gone, today was fun, tomorrow is another one:) Good Bye!

PS: Si pentru ca textul de sus sa fie insotit de imagine:) poza asta tocmai am facut-o la Ocean, care se afla la 10 minute de casa. Ca o ursoaica morocanoasa ce hiberneaza pina dau pomii in floare, mi-am zis sa ies din vizuina si sa ma duc un pic pe plaja, profitind de soarele si cerul senin de azi, sa strike a pose:) Asadar, va trimit o bucatica din Atlantic si pe...bucatica de mine:) My flickr AICI

Printre betoane:)

Mi s-a reprosat (iara?:) ca de ce pun posturi asa rare pe blog-ul meu aiurit.(hello, dear anonim:) Cumva sint golita de inspiratie? Nu neaparat, doar ca nu il vreau too personal, (ii las pe altii sa o faca:) Iar apoi e de ajuns ca ma sparg in figuri:) in fotografiile afisate. Si totusi, azi fac o exceptie (daca tot am fost luata la intrebari:) si sint f. personala, spunind ca m-am trezit dimineata cam zburlita:), dar dornica sa ma logodesc, numai ca nu am cu cine:) Nu-mi place nimeni. Nici macar baiatul din vis:) Imi place ideea de logodna, sa fiu logodnica cuiva!!! Anyone? :) Uuh, cit fun am pe acest blog. Si ca sa ripostez un pic la replica primita nu demult: -Ina, esti ciudata si incilcita- spun atit: I like my individuality!!! (nu-mi pasa ce crede poporu':)
PS: In NY este deep freeze si trebuie sa recunosc ca ma face cu nervii iarna asta, desi, atita vreme cit nu ninge, nu vreau sa ma smiorcai. Prefer soarele cu dinti ascutiti, decit fulgii de zapada. Good Bye si... un sarut mai special-prelungit:) ptr. anonimul cu pricina, care m-a scos un pic din amorteala cu intrebarea lui (hmm, i'm getting flirtatious now:) Te pomenesti ca incepe sa-mi placa acuma sa get too personal on my own blog!!! More to come... My flickr AICI!

Winter in the Middle Village, NY

Nooo, I'm not in the Sex and the City mood:) Primavara, unde-mi esti? Te astept ca si cind numai dragostea noastra ar fi pe pamint:)! Dimineata cind m-am trezit si am vazut pe geam, albul-gri geros, am cazut brusc in starea bacoviana. Si flescaiala de afara -fleosc-fleosc- n-o suport nicicum (noroc, ca nu e cu noroi:) Mai multe fotografii

AICI .

PS: Intrebare pentru TINE:)" Stiai ca esentele cele mai puternice, salasluiesc in trupurile mici?"hmmm, ia sa vedem:)

Fix in Pix attitude:)

Fashion tips: low rise-OUT, high- waisted IN !!! (finally, bye-bye belly buttons, ca tare nu suportam modelul asta de pantaloni). Mi-am pus doar posteriorul:) in aceasta fotografie, sa scot in evidenta talia inalta a blugilor, (Diesel) care sint din nou la moda si pe care i-am tot asteptat, pentru ca ma saturasem sa vad pe strada atitea buricuri-burice, si uneori chiar crapatura din dos!( oh, that's gross). Inteleg ca everyone has different taste, but this one with low-rise pants, I never got it! So, welcome back, high-waisted!

PS: For more photos, click Aici

Totul sau Nimic!!!

Curind, oh pardon, recent, (mai exact acum 3 zile:) mi s-a reprosat ca sint Ina insensibila:) si din acest motiv, pun aici, in vazu' lumii, o mica explicatie: acord credit oamenilor pina la proba contrarie, imi place sa cred ca toti sint frumosi si buni, (de fapt chiar asa ii vad) dar daca descopar ca m-am inselat asupra lor, devin fara scrupul si ma descotorosesc de ei intr-o clipita.(bum bum). I love my life, o consider pretioasa si nu accept sa fie minjita cu oameni de duzina, marunti-girboviti si de nimic:)Explicatie incheiata:) Period.End of story! Aleluia:)
PS: Nu am mare experienta la oameni, but I have a strong support system si asta e de ajuns! Aha!