Abortion: pro sau contra?

Desigur ca cel mai sanatos ar fi sa nu se ajunga aici, insa "accidente" in timpul actului, sa-i zicem, erotic, se intimpla si ca atare sint de parere ca femeia trebuie sa aiba optiunea de a alege. Yes, it's cruel to destroy the human life, but it's more torture sa nasti un copil pe care nu l-ai dorit si "planificat".(si ma refer in special la acele situatii in care chiar NU se dorea un copil). It's a touchy subject, dar mi-a venit ideea sa scriu un PIC despre asta cind, stind de vorba cu o colega care are 4 copii, mi-a zis ca ea a ajuns la acest numar pentru ca nu crede in avort. Cind a aflat ca este insarcinata a 4-a oara a fost deprimata si panicata.(am intilnit o gramada de femei aici care au 2 copii, ambii facuti din "accident," nu din dorinta). Aici sint multe femei (in special black and hispanic ones) care au cite 2-3 copii cu barbati diferiti. It is very common in their culture. Ca sa nu mai zic ca nici nu sint casatoriti multi din acei care au copii.(nu accept deloc ideea asta, prima, nici atita). De aceea in tara asta se pune mare pret pe familie, tocmai ca este greu sa o construiesti. Femeia este independenta, powerful, are drepturi, este protejata, respectata. Oooo da, femeia este atit de independenta incit de multe ori ea este cea care intretine familia...(she's the provider)...numai eu am 2 colege care isi tin sotul acasa pe post de nanny, in timp ce ele muncesc. S-a intors lumea cu fundu'n sus. Daca as fi barbat, nu as accepta sa fiu intretinut de o femeie. (bine, mie nici ca femeie nu imi place sa fiu in grija unui barbat, ca doar cel mai intelept este sa te bazezi DOAR pe tine...dar nu ma mai leg iar de ei, ca cine stie, or crede ca am ceva impotriva lor...hi hi hi la la la, cind de fapt...eu ii indragesc, asa ca rasa).... However, statisticile arata ca in USA, populatia alba are sanse sa devina minoritara, in timp ce the black , hispanic and the asian population sint in crestere. Pai ce faceti oameni albi? Nu mai aveti chef de facut copii? Sau ne bazam pe evrei care se pare ca sint singurii albi care au chef de sex cu un scop precis: sa se inmulteasca considerabil.(noroc cu ei, nu?) Locuiesc in cartier evreiesc si mereu ma izbesc de imaginea asta: mama, tata si...copilul, pardon, 6 copii. Macar asa sa se mentina populatia alba! Aleluia! ***Am strabatut Brooklyn-ul asta pe jos (ca mersul pe jos e sanatos si este singurul exercitiu de care sint in stare) pina am ajuns prin niste tufisuri si balarii, asa ca am pornit la cules de iasomie. Ia sa ma vedeti AICI
Cum cred ca deja v-ati familiarizat pe blogul asta narcisist, titlurile posturilor nu au aproape niciodata vreo legatura cu subiectul din ele (hai sa zicem ca asta de azi e o mica exceptie) iar pozele, nici atita. Bine, la revedere si o vara fabuloasa!!!

PS: Dar cita vacanta are dom'le romanu'? Aici lumea se plinge ca europenii au vacante mai lungi decit americanii.(in jur de 2 saptamini, asta dupa vreo 2-3 ani de munca in aceeasi companie, ma rog, se mai adauga vreo 4 personal days, plus 8 sick days si deci se mai lungeste vacanta pina la vreo 3 saptamani asa trase de par). In Ro nu am lucrat decit 8 luni, dupa care mi-am luat vacanta...definitiva, insa cum? se da vacanta de o luna? Cineva drag m-a tot invitat in Romania anul asta.Eu la anul am de fapt in plan sa ajung sigur (dar nu ca ma da dorul natal pe dinafara, ci din motive personale), insa invitatia respectiva m-a cam provocat si nu stiu, ma mai gindesc. Voi ce ziceti? Se mai vind covrigi pe Lipscani? Ca pentru ei, as trage o fuga pina acolo. hai va pup, muahhhh

LATER EDIT: Buna Dimineata!!! De citeva zile, la New York ploua, e gri si ceata... aseara aveam impresia ca este Noiembrie! Dar va reveni zgircitul soare de miine! Intre timp, ma pregatesc de decolare. Ia sa vedem daca ghiciti ce am ales dintre urmatoarele destinatii: Disneyworld( Orlando-Florida), Bucuresti (Romania), Montreal (Canada). Pe curind!!!

From New York with Love!

A venit vara! Asadar sint toata o bucurie. Dupa atita timp in care au stat ascunsi de frig, sinii-mi zimbesc si ei fericiti ca i-am scos la aerul varatic. De acasa pina la plaja, pe jos fac in jur de 20-25 de minute, astfel incit, in sfirsit fac si eu un pic de miscare. In general, mi-e lene sa ridic si o mina-n sus. Ca tot ma plingeam ca sufar de o forma usoara de ipohondrie, sa continuam asadar pe aceasta linie. America asta, daca nu esti atent, te transforma intr-un risipitor si un rasfatat. Eu chiar cred ca ti se poate uri cu binele si incepi sa scormonesti, in cele din urma sa te "depresezi". In Romania, nu stiam ce e aia anxietate, acolo avind motive reale, aici, ce sa zicem, cind nu apare soarele pe cer, sintem deprimati. Dar sa revenim la nelinistile mele. Ele se aplica si in cazul mincarii. Tin cel mai mult la sanatate, care depinde in mare parte de ce bagam in gura.(culinar vorbind, desigur). Toate produsele lactate ce le maninc, musai sa fie organice. In Ro nu prea mincam fructe. Cind am aterizat prima oara in America, am sarit pe banane si capsuni. Am infulecat toate bananele si capsunile americanilor. Acum sa nu le mai vad. Nu-mi convine ca am inceput de la o vreme sa analizez eticheta de pe mincare, sa ma asigur ce anume ingrediente sint puse in ea. Inainte nici nu o observam. Dar de cind un amic, care este nutritionist, mi-a zis ce anume poti gasi in anumite mincaruri, m-am speriat si acum analizez totul in materie de hrana. Stiti, s-a emis si teoria ca boala oribila-cancer- este cauzata si de chimicalele din mincare. Asta-mi mai lipsea. In Romania exista avocado? eu nu imi amintesc sa fi mincat acolo. Imi place mult. De asemenea, ginger ale imi place sa beau. Nici de asta nu imi amintesc sa fi baut in Romania, unde am auzit ca si acolo mincarea a inceput sa fie processed. Too bad! In alta ordine de idei, v-am zis oare cum este traditia americana cind cineva isi celebreaza ziua de nastere? In traditia americana, spre deoserbire de cea carpatina, cel care isi sarbatoreste ziua de nastere este tratat la restaurant de prieteni, ei suportind cheltuiala. Da, prietenii fac cinste. La inceput mi s-a parut asa ciudat. Apoi mi-am zis ca de fapt it makes more sense. Iar eu aplic obiceiul asta dupa bunul plac: cind e ziua mea, ma dau americanca si deci mi se face cinste. Cind e ziua unui prieten, ma dau romanca si deci iara mi se face cinste. So, no one can win but me. Vedeti? Asta este avantajul dublei cetatenii: ai multe privilegii! Si ca veni vorba de acest subiect, nu mai retin unde am citit ca s-ar putea sa se elibereze vizele de America ptr. romani. Sa vedeti ce parere am enuntat, de mi-a sarit in cap prietenul meu drag, cu care, va mai povesteam eu intr-un post, ca era sa ma iau la bataie, el fiind inca atasat de Romania (desi o critica), iar eu...cea care s-a dat cu americanii.(desi tot nu imi place Mc Donald-ul lor si alte obezitanii). In fine, iata parerea mea:
"Sper sa NU se scoata vizele!!! Imi este tare bine in US, fara sa se stie de catre americani cum este neamul romanesc in esenta lui…da, the ignorance is bliss, uneori. Si cum a mai zis cineva, sa se pastreze criteriul de selectie in continuare. Romanii si-au stricat destul imaginea in batrina Europa, nu avem nevoie de asta si in America!!! Deci VREAU vize!!!" (mrrrrrrr) Prietenul cu pricina i-a acuzat pe romanii care ajung aici ca uita de unde au plecat. In privinta mea, nu am uitat, ci am vrut sa uit. Imi place sa pastrez anumite chestii de acolo cum ar fi: papanasii, cozonacii, martisorul, Declaratie de Dragoste, si desigur expresiva Limba Romana pe care nu o voi uita vreodata. Desigur ca imi pare rau ca cei dragi care as vrea sa vina cu usurinta aici in vacanta trebuie sa treaca prin procesul asta al cererii de viza, insa e mai bine asa pentru toata lumea. Cam asta ar fi parerea mea!

PS: Aici celebram The Memorial Day, asa ca Luni nu se lucreaza. Zilele astea am fost prin oras si m-am fitiit un pic...nu mai fusesem pe Brooklyn Bridge de citiva ani. Nu prea am avut chef de fotografii,(se si vede ce moaca aveam in ele, but hey, nu pot straluci chiar in fiecare zi, nu? i've got my bad days too) dar am facut citeva. AICI Va sarut cu drag si pe curind!

It's complicated:)

Fiind in vizita la niste dragi prieteni,(casatoriti de mai bine de 15 ani) ma gindeam la convietuirea in doi (pe care, cindva, am cunoscut-o). Cit am stat eu acolo, acesti 2 soti simpatici s-au ciondanit de la un geam, pe care unul il voia deschis, celalalt il voia inchis, prin urmare: unul il inchidea, celalalt il deschidea, unul il inchidea, celalalt il deschidea, au facut cu turele pina cind am obosit eu... Coabitarea, a real challenge!!!

Am realizat (ce descoperiri mai fac si eu) ca 2 oameni, ca sa traiasca impreuna, trebuie sa se muleze unul pe altul, sa-si suporte capriciile-nebuloasele si totusi, chiar si dupa o lunga perioada de timp sub acelasi acoperis, inca sa se certe de la aceleasi chestii ca la inceputuri sau pur si simplu de la nimicuri...Inca nu imi dau seama de ce anume "unealta" ai nevoie in primul rind sa depasesti aceste mici inconveniente, diferente de personalitate, obiceiuri- preferinte divergente, ca sa poti convietui armonios in doi. Ca sa nu mai zic de acele bodily functions, de care, inevitabil, te izbesti in rutina in doi: ragaituri, pirturi, sforaieli. Pirturile, cred ca sint cele mai provocative. Un studiu zicea ca never, ever, sa tragem o fisiiala fata de partener. Studiul asta, cu totii sintem de acord, e gresit, in ciuda frumoasei lui intentii. Cum adica sa ne abtinem de la asa o desfatare prin ejectarea acelei bule acidoase, parfumate care ne strabate cerculetul anal.(ce metaforica sint, nu?) Pe mine, spre ex., m-ar enerva colacul de la buda sa imi fie lasat in sus, ridicat, adica. Un barbat ar trebui sa invete sa urineze sezind, nu stind in picioare, existind pericolul gretos de a stropi cu jetul lui auriu. Disgusting!!! Femeia are si ea damblalele ei. Cind o apuca durerea menstruala e irascibila, chinuita si pusa pe cearta de la orice.(barbatul tinde sa o numeasca nebuna in situatiile astea). Eu consider ca femeia e mult mai puternica decit un barbat, emotional-mental vorbind (de aceea ele, femeile, ar trebui numite sexul tare si mare). Femeile trec prin atitea procese, ca de pilda: nastere, avort, ciclu, menopauza. Barbatul trece prin...viata! Oh, feminista, ma pot cataloga unii! Sa le fie de bine! De asemenea, nu-mi place cind un barbat scuipa. Urit! Mai ales daca scuipatul este format dintr-o mucozitate mai consistenta, flegma cum s-ar zice. Saliva, indiferent de cantitate si textura, trebuie inghitita. Ea contribuie la curatarea cavitatii bucale, asa ca...sa o tina-n gura, sau nu stiu, sa o pastreze pentru momente mai intime si personale, pentru ca are si rolul de lubricant. Nu era mai bine, oare, ca fiecare sa stea la casa lui? Ce tot atita coabitatie, sa ne amestecam gazoasele-mucoasele-fluidele... Un alt gest barbatesc care ma incrunta, este cind un reprezentant al sexului asa zis tare, isi apuca in public, din reflex sau disconfort, pachetul genital. Nu-mi este clar care e motivul, insa am o banuiala ca ori isi aranjeaza accesoriile testiculare, ori barbatia greoaie care atirna cumva acolo in pantaloni si jeneaza.( credeam ca odata nascut cu aceasta parte anatomica, nu simti nimic in plus).Deseori vad pe strada aceste apucaturi masculine. Vad aceste gesturi specific masculine, fara sa vreau, sa nu care cumva sa se inteleaga ca stau acuma cu ochii atintiti la...cine stie ce. Oh, m-am cam legat de barbati in postul asta, shhhh, oricum nu se prind ei, caci blogul meu este frunzarit 99% doar de gagici dragute. Va puuup, frumoaselor, muahhh !!! Mda! De altfel, in New York City au inflorit, laolalta cu mine, desigur, pomii, florile, doar ca nu am auzit albinele nebunele. Probabil ca sint ocupate cu bondarii lor. Voi cu cine sinteti busy, ma rog? La mine, zilele trecute s-au scurs intr-un ritm lent si linistit si am tras o fuga pina la Ocean. Dovada AICI PS: Voi reveni cu un Later Edit!!!

LATER EDIT: Tocmai am vazut filmul romanesc realizat in 1990 "Sobolanii rosii"-film interzis in Romania. Nu-l recomand! Am vazut altele mai bune.

I'm single, let's mingle:)

Eveniment! Azi am gatit macaroane cu brinza care mi-au iesit delicioase (si nu din greseala). Cine stie, s-o ascunde-n mine o mica gospodina, dar care rar iese la iveala, deoarece ma apuca din An in Pasti sa stau prin bucatarie si cind fac o omleta, mi se pare ca cine stie ce grozavie am mai facut si eu (stiu ca adevaratele gospodine isi rotesc ochii si-mi rid in nas, daca citesc rindurile astea, in care ma dau mare ca am facut omleta si niste macaroane, care aratau ca niste floricele, ca daca nu aveau forma asta draguta, nici nu le mai faceam).

In alta ordine de idei, dragii mei prieteni, de la o vreme-ncoace constat o doza de paranoia care a pus stapinire pe mine. Cum ma doare ceva, incep sa-mi aplic singura diagnosticul, sau cum aud ca cineva e bolnav, incep sa ma paranoizez ca daca si eu am boala aia. Daca imi iese pe nas un cos mai mare si mai rosu, ma gindesc ca daca e skin cancer, daca ma doare capul, ma intreb daca cumva am ceva, o buba pe creier, daca imi trosneste un os, ma sperii ca daca sufar deja de batrinete. O prietena tocmai a aflat ca are nu stiu ce noduli la ambii sini. Atita mi-a trebuit, acum toata ziua imi ating "merele" sperind sa nu dau de vreo "nuca" umflata si tare...de fapt, parca incepe sa-mi placa..(deci e de bine). Nodulii astia uriti apar cica sub forma unei nuci. Pe altcineva am auzit ca i-au iesit niste noduli la git, asa ca mi-am luat gitul la pipait si ptr. ca nu am fost sigura ca o fac cum trebuie, am rugat un doctor sa-mi examineze gitul. Din fericire, sint bine, sanatoasa. Dar stau prost la capitolul paranoia...deci s-ar putea sa nu fiu chiar sanatoasa cum tocmai ziceam si asta sa fie boala de care sufar: paranoia. Nu stiu ce tratament exista ptr. asa ceva...O alta prietena isi face practica de viitoare sora medicala la spitalul -Bellevue- which is well known for its psychiatric facilities. Imi povestea cum un tinar de 25 de ani, dus cu capul, i se plingea ca medicamentele care i se dau il fac de fapt nebun si ca nu stie ce se intimpla, de ce l-au pus cu toti nebunii la un loc, cind el e perfect sanatos. Boala de care sufera este schizophrenia. Imi povesteste intimplari din acel spital si ma ia cu frica. Mereu am zis ca sanatatea este cea mai importanta si ca cel mai trist si dureros lucru din acest punct de vedere este sa-ti pierzi controlul aupra ta, asupra propriei minti, sa nu stii ce e cu tine, sa nu fii capabil sa gindesti lucid si sa traiesti pe cont propriu, ci ajutat de altii care gindesc si decid ptr. tine. Cea mai mare pedeapsa ptr. mine ar fi asta: sa depind de cineva. Sensibila cum sint si mindra-n toate cele, as muri de necaz. Ploaia de afara cred ca mi-a indus o stare de anxietate si neliniste. Demult nu am mai fost asa cu... fundu-n sus, sa zicem....nu-mi vine nici sa plec, nici sa stau. De asta nu as putea trai intr-un oras mic, am nevoie de zgomot, de drama, si unde sa gasesti aceste elemente, daca nu in NYC. Si ce chestie, se implinesc 6 ani de cind locuiesc singura intr-un cartier frumos, din care nu vreau sa ma mut. Trebuie sa celebrez una din cele mai faine etape din viata mea, pe care vreau s-o prelungesc si parca in acelasi timp, as vrea sa-i aduc o schimbare...ma mai gindesc. Si ca veni vorba de pedepse, care ar fi cea mai mare pedeapsa ptr. voi, sau chinul pe care cu greu l-ati indura? Si acum ia vedeti mica mea colectie de magneti AICI (din pacate nu am luat din toate locurile pe unde am fost, cum ar fi minunata Cascada Niagara sau misteriosul Marele Canion, pe vremea aia nu ma pasionau magnetii, deci daca ajungeti pe-acolo sa-mi trimiteti unul). In rest, nimic fabulos deocamdata...(dar sint eu fabuloasa destul, nu?)
PS: Poza de sus (a carei scanare nu e prea reusita) a fost facuta about 9 years ago by my then-husband...eram tinara si nelinistita...ca si-acum!!! va sarut, cu drag, of course!!!

LATER EDIT: in ultimile 5 minute ma gindeam ca nu stiu ce naiba sa mai scriu pe blogul asta bulinos, caruia nu-mi vine sa-i bag delete, pentru ca... il simpatizez oarecum. Am tot batut cimpii, (dar de asta e blog, nu?), am ajuns sa vorbesc despre macaroane si omleta, eu, care nu am nici o treaba cu subiectele culinare...ma rog, daca aveti sugestii, le primesc. Poate mi se deblocheaza inspiratia si imi iau avint. Pina una alta, ma duc la cofetaria asiatica sa-mi iau un tort dragut. Ma celebrez pe mine!!! Va imbratisez!!!

Bonjour from San Francisco

Ce faceti? Imi duceti dorul cumva? Sau v-a si trecut deja? Nu-i nimic, pot trai si fara dorul vostru si tin sa va anunt, dragii mei, ca eu sint precum vinul fin, mai buna cu virsta. Eee, ce ziceti de chestia asta? hmmm. Intre timp, de pe Est, am zburat un pic pe Vest. De asta iubesc America, ca e mare si multa, chiar daca atunci cind te apuci sa o strabati, te extenueaza. Am facut 6 ore din NY pina in San Francisco (zbor direct si cu multe turbulente)....(pina in Amsterdam, acum 2 ani, am facut 7 ore, ce diferenta, nu?)

*****California, the beautiful…San Francisco, dupa parerea mea, este cel mai european oras din America, din care am vazut cam tot ce merita vazut, de-a lungul anilor in care traiesc cu placere in ea. Strabatind-ul in sus si-n jos, superbul oras american, este ici-colo parca un amestec din French Riviera si Zurich, unde si de care am fost impresionata cu ceva timp in urma. Chiar pot sa-i spun Riviera Franceza in versiunea americana. Am fost sigura ca voi fi incintata de San Francisco, atunci cind am decis ca vreau o vacanta acolo.(mai ales ca auzisem numai pareri frumoase de la cei care l-au “cunoscut” inaintea mea). Nu am dat gres in alegere, de regula am intuitie buna, atit la oameni cit si la locuri. Am fost impresionata de arhitectura ingenioasa a cladirilor, de abundenta de flori colorate cu parfumul lor proaspat, clima clara si aerisita, de Pacific(care mi se pare mai frumos, mai impunator, mai nelinistit decit Atlanticul) cu valurile lui albe si spumoase si hey, credeti sau nu, nu m-am izbit de oameni grasi, cu care mi s-a format si obisnuit, eventual, ochiul. Mi-a placut de minune cind urcam si coboram colinele-dealurile care alcatuiesc strazile propriu-zise, (la un moment dat, erau unele asa abrupte, incit gifiiam la urcat). Troleele si tramvaiele greoaie intareau si mai mult senzatia ca ma aflam undeva prin batrina Europa. Provocarea mare a fost cind si din dorinta de a face ceva miscare si de a explora cit mai mult din tinutul californian, am inchiriat bicicleta, ca sa traversez, in acelasi timp grandiosul Golden Gate Bridge,(nemultumindu-ma sa-l trec doar pe jos si cu masina) despre care se spune ca este podul unde se inregistreaza cele mai multe sinucideri. (eu una m-am speriat numai cind m-am uitat in jos, nu stiu ce curaj au unii sa-si ia zborul si viata de acolo). Si ca o balerina ce sint, am pedalat, atentie, 30 de km, ceea ce m-a extenuat la maxim si chiar daca privirea mi-a fost incintata de niste imagini absolut magnifice, nu ma voi mai urca pe o bicla muuuult timp de acum incolo. Mi-a pus capac toata pedalarea aia si am mers cracanata vreo 2 zile si cu ceva durere intr-un loc dorsal sensibil. Ca sa nu mai zic ca traseul a inclus si o padure la mama naibii, in care, chipurile, zaceau cei mai inalti copaci din lume. Mie nu mi s-au parut asa inalti, insa la cit eram de epuizata, e f. posibil sa nu fi fost in stare sa vad ce e mare sau scund. Foarte incintata am mai fost sa vizitez renumita inchisoare Alcatraz, care a functionat intre anii 1934-1963 si care a “gazduit” cei mai notorii criminali, inclusiv pe Al Capone. De cind am vazut filmul Escape from Alcatraz, inspirat de una din cele 14 incercari de evadare, la care au participat in total 36 de prizonieri am fost curioasa sa vad acest loc glacial si deloc prietenos. Curiozitatea mea a fost cu atit mai mare intrucit a fost pentru prima oara in viata mea cind am intrat intr-o inchisoare. M-am amuzat cind m-am plimbat pe strazile franciscane cu cable car,(un fel de teleferic, insa pe strada, nu aerial, tras de un cablu, ah, nu stiu sa explic intocmai mecanismul, nu sint tehnica deloc) de care am stat atirnata de bara.(o sa intelegeti din poze despre ce e vorba, sa nu rideti de mine, eram cam incordata sa nu scap bara din mina). Un oras f. original, i-as mai zice eu. Oamenii f. prietenosi si veseli, mai laid back decit new-yorkezii care au renumele de agresivi si nu chiar politicosi.(eu contrazic totusi ideea asta). Anyway, din San Francisco pina-n Los Angeles am facut in jur de 10 ore cu masina, pe Coasta Pacificului, un peisaj balsamic si mirific. De o parte se intindeau munti si vai, pe de alta, Oceanul linga care, pe o fisie de pasune puteai zari vaci dolofane la pascut sau foci masive tolanite in nisipul matasos. Los Angeles nu mi-a placut in mod special, dar nici nu mi-a displacut. Un lucru e clar, traficul este absurd(fiecare membru de familie are masina, aceasta fiind indispensabila ptr. oricine locuieste in L.A) si daca as locui acolo as fi bolnava cu nervii din aceasta cauza. Beverly Hills- un cartier cu multa liniste, verdeata si cu niste resedinte superbe, cu mult bun gust, imprejmuite de garduri vii. Hollywood mi-a placut prin agitatia lui, prin magazinele colorate, prin cei care "impersonau" staruri precum Superman, Marilyn Monroe etc. Da, cam asa ar arata in mare calatoria mea in California insorita. Recomand cu placere sa alegeti aceasta destinatie atunci cind porniti in vacanta. Asadar, eu (dezlantuita and californicated)in San Francisco si Los Angeles, in fotografiile ce urmeaza- click pe mine AICI
PS: Va puuuuup ma’ si va doresc o primavara cu mult soare, flori si tril de rindunele!!!! muaahhhhhh

LATER EDIT: Portarul de la serviciu, care are si un al doilea job de taxi driver si care stie ca sint europeanca, m-a intrebat: "Ikeatarina(americanii asa ma striga, e vorba de Ecaterina, v-ati prins, cred) de ce europenii nu platesc tip taximetristilor?" Era indignat ca turistii europeni sint zgirciti la bacsis. L-am asigurat ca o sa va iau eu la intrebari pe blogul meu personal. Asadar va intreb: Pai ce faceti europenilor? Credeti ca in Haberica e pe de-a moca plimbarea cu taxiul?

Avion cu motor ia-ma si pe mine-n zbor:)

Mereu am fost fascinata de zbor, avioane, navete spatiale...Chiar visam sa ma marit cu un pilot sau astronaut.( in facultate am fost iubita unui viitor inginer in industria aero-spatiala, deci un pic din vis se implinise; cind facea practica pe aeroportul din Baneasa, ma duceam si eu sa ma sui in avioane). Mereu il puneam sa-mi explice cum functioneaza aparatele astea de zbor, cum e motorul, structura lor. Desigur ca mintea mea de umanista nu intelegea mare lucru, insa era o placere sa aflu cit mai mult despre avioanele mele preferate. De asemenea, mereu am fost atrasa de atmosfera din aeroporturi. Voiam la un moment dat sa ma fac stewardesa. Mi-a trecut pina la urma, mi-am dat seama ca nu ar fi de mine, eu care ma culc la 9 seara...si apoi meseria asta de flight attendant e un fel de chelner (asa o vad eu, cel putin) doar ca in aer, nu pe pamint. Primul meu zbor cu avionul a fost Bucuresti-Sibiu. Eram dezamagita ca avionul nu zburase deasupra norilor. Si era un avion Tarom, cam mic si cam damblagit. Cel mai mult mi-a placut sa merg la air show ( in Cincinnati, Ohio) sa vad spectacolul avioanelor alea supersonice...la un moment dat voiam sa sar si cu parasuta, intre timp insa, gradul meu de aventura s-a anihilat si acum nu cred ca as mai avea tupeul sa stau atirnata de o parasuta chiar daca as avea o plasa moale pe care sa aterizez. Cind ma aflu in aeroport, mereu analizez avioanele. Le vad ca pe niste capsule sau ca pe niste bombe. Turbulentele nu ma sperie, uneori imi plac, deoarece ma scot din amorteala. E minunat sa te plimbi printre nori, sa te uiti in jos si sa realizezi ce mica e lumea asta...e adevarat, nu mai e asa minunat sa dai nas in nas cu niste pasari aiurite care iti doboara capsula zburatoare.... De fapt, aici voiam eu sa ajung. Nu prea inteleg oamenii care au fobia asta de zbor. Am o colega care, inainte sa zboare, ia medicamente de calmare. Ma rog, o femeie mai merge sa aiba temeri de astea, dar un barbat? Ma apuca risul cind un barbat are teama de zbor (sau de dentist). In general, fac misto de barbatii fricosi si fug de ei (fuga fiind reciproca). Poza de sus e mai veche, de pe vremea cind eram mai mica si mai nelinistita, cu capul in nori si la propriu si la figurat si ma duceam la air shows sa casc gura la avioanele dansatoare pe cer. Apropos, mi-e dor sa zbor.Voi reveni curind cu fotografii noi si impresii de calatorie. Pina atunci, va sarut ca intotdeauna, adica cu drag!

PS: AICI sint 2 poze care imi plac mie.( intr-una ma aflam la Air Show, iar in a doua, ma intorceam la New York, din Olanda, unde o vizitasem pe verisoara mea draga)

LATER EDIT: Inmuguresc!!!

Punctul meu sensibil:)

Mie nu-mi place sa ma cert, mi-e frica de scandal, dar recunosc, daca te legi de americani la modul rautacios si gratuit,(retineti: rautacios si gratuit) imi esti antipatic. Asa simt.(dar imi trece in timp, pentru ca inteleg ca e o chestie strict personala, a mea si doar a mea, pe care nu trebuie sa o explic nimanui). Desigur ca nimeni nu e obligat sa-i iubeasca, nu am aceasta pretentie, insa eu am o problema cu oamenii, mai exact cu romanii care traiesc in US si ii critica pe americani sau sistemul de aici. Simt cum mi se urca nervii in cap si imi vine sa pocnesc interlocutorul (care locuieste aici de citiva ani buni, bucurindu-se de privilegiile oferite de viata americana) cind zice:" americanii sint cei mai mari hoti, iti spala creierul, te indobitocesti traind printre ei". Imediat reactia mea ( eu aratind deja zburlita, cu ochii bulbucati in cap) vine asa:" ce dracu cauti atunci aici? intoarce-te in tara de origine, du-te-nvirtindu-te de unde ai venit si uite asa mai scapa America de un loser si de un frustrat care nu stie sa aprecieze". Eu nu prea cred in noroc, cred in chestia aia ca asa cum dormi, iti asterni, sau ma rog, pe invers. Iar creierul nimeni nu ti-l poate spala daca stii cine esti si ai o personalitate solida. Numai oamenii slabi, with low self-esteem, sint usor de manipulat si controlat. Nimeni nu te poate indobitoci daca stii ce vrei si incotro. Consider ca atunci cind alegi sa traiesti in alta tara, ai datoria sa ii imbratisezi traditia, cultura, sa ii respecti oamenii, legile... Pentru mine, America este casa mea, este o tara a tolerantei, care rasfata prea mult, uneori, mai ales pe cei care nici nu vorbesc engleza, dar au tupeul sa isi ceara drepturile. Americanii nu sint prosti (acest stereotip produs tot de niste frustrati) asa cum le place multora sa ii catalogheze, ii caracterizeaza doar un lack of interest fata de rest, fata de ce se intimpla in lume, nu ii intereseaza, evit sa ii numesc ignoranti, dar da, poate asta e un cuvint mai delicat, decit calificativul prosti.( cu alte cuvinte, li se cam rupe). Credeti sau nu, am intilnit americani culti, cititi, well-spoken, vorbitori de mai multe limbi, cu educatie, care au o viziune clara asupra ceea ce se intimpla in afara Americii. Ultima mea polemica pe aceasta tema, am avut-o chiar acum citeva zile, cind, la un pahar de vorba si de vin alb, aproape era sa ma iau la paruiala cu un drag prieten, cu care am inceput un dialog calm si linistit despre nimicuri, dar care a escaladat cind am atins subiectul -Haberica si habericanii-. Unul zbiera mai tare ca altul, eu ii ridicam in slavi pe americani, el ii injura, el ma facea sclifosita cu creierul spalacit, eu il faceam bulangiu de roman ofuscat si mic cit un Neghinitza, lipsit de gratitudine, invitindu-l sa ia avionul inapoi spre Romania si sa nu-l mai prind pe aici. Dialogul tipator-urlator s-a terminat cu mine plingind si cu el plecat in ale lui. (recunosc, se cam invirtea casa cu mine, ca eu o picatura de vin sa inghit si floricele pe cimpii incep sa vad). Deci da, daca vreti sa ma vedeti smiorcaind, sa ma frecati la cap si sa ma scoateti din sarite, legati-va de americani.(eu va sfatuiesc totusi sa nu fiti rautaciosi, ca sa nu stricam prieteniile). Dar cum mai ziceam, oricit de mult iubesc americanii, nu as putea trai cu unul, (la nivel intim si personal ma refer)...La mine, iubirea trebuie sa fie alba si romaneasca.(asta ca o paranteza). Am zis mereu ca exista imperfectiuni si aici ca peste tot, insa nu ma apuc sa fac disectie pe aceasta tema, in fond nu pot eu schimba felul in care este orinduita lumea. Acum ideea este doar asta: de ce alegi sa traiesti intr-un loc, daca nu-l intelegi si-l critici, daca nu ai capacitatea-abilitatea de a te adapta, nimeni nu te forteaza sa traiesti in el (asta este ipocrizie). Daca ar fi sa o iau de la capat, fara indoiala as alege sa-mi traiesc tineretile, singuratatile, iubirile, batrinetile tot in America, the fat and the beautiful, sau pe romaneste cum ar veni: America, grasa si frumoasa!!! Case closed!*** Si ca sa inchei in ton cu titlul, punctul vostru sensibil care este? ce va irita si zburleste la maxim?

PS: Ciocolata cu marzipan de unde vine dom'le? Imi place asa mult si o cumpar de la magazinul rusesc. M-a intrebat vinzatoarea rusoiaca care ma vede bucuroasa ori de cite ori imi iau ciocolata asta: "de cit timp esti in America? de 10 ani, am raspuns eu. la care ea zice...aaa, de aia!" nu m-am prins ce a vrut sa zica si nici nu am intrebat, ca eram grabita...*** Pentru ca s-a mai incalzit zilele astea, m-am mai tras in citeva poze AICI (pozele astea sint facute de partenerul de dialog cu care, tocmai va spuneam, ca era sa ma iau la bataie, acum ne-am impacat). Doar se stie, nu? After the break-up vine the make-up.(eeeeee)!!! Acum sa stiti ca va sarut, cu drag!!!

LATER EDIT: Stralucesc!!!

Palavrageli de new-yorkina:)

Sinteti de acord cu eutanasia? eu DA! "Eutanasia este acţiunea prin care, într-un mod nedureros, este suprimată viaţa unei persoane a cărei suferinţă grea şi prelungită, este considerată iremediabilă". Stiu ca in US nu este acceptat acest proces al eutanasiei, in putine tari exista, Olanda, parca, se numara printre acestea. Eu prefer sa mor, decit sa traiesc ca o planta blegita, prelungind o agonie fara sens. Da' chiar si asa ca o floarea-soarelui ce ma cred, uneori, imi vine sa mor, sa ma scutur de seminte si petale si sa ma car naibii de aici, de pe acest pamint cacacios. Ca veni vorba de flori, stiti ce mi-a zis mai demult, o florareasa? Ca atunci cind mirosim o floare, ii mirosim, de fapt, organul sexual! ( hmmm, acum chiar ca vreau sa fiu o floare, sau mi se pare mie ca sint cam porcoasa in ultima vreme? hi hi hi) Dar concluzia este: Ce bine le-o mai fi si florilor!

****In rest, la New York este inca frig de nu stiu la sinu' cui sa ma mai cuibaresc, mi-am pus martisor in piept (iubesc martisorul romanesc, multumesc, Elena), zimbesc primaverii, desi e inca dintoasa si colturoasa, ma uit dupa zambile, maninc, ca o sparta, ciocolata si in ultima vreme am fost la cinematograf non-stop si am epuizat toate filmele. Ador sa merg la cinematograf. Pe voi ce stari va mai apuca ca pe mine ma apuca mai multe deodata, dar deocamdata nu duc la implinire niciuna. Acum, spre ex., ma incearca o stare de neastimpar, imi vine sa fug de-acasa, si o pofta sa zburd (dar nu din floare-n floare), de primavara, dragoste si sex, ca e cea mai frumoasa combinatie, nu? adica frumos si firesc ar fi sa nu se poata una fara alta...***zilele trecute am adormit in metrou. Si cit mai rideam la inceput de americanii astia babani cind ii vedeam dormind si sforaind in metrou. Ma intrebam: cum naiba pot astia dormi intr-un mijloc de transport care zdrangane si zguduie creierii-n cap. Mda, cred ca m-am americanizat...din ce in ce mai des mi se intimpla sa adorm in metrou...(dar eu nu sforai, insa cred ca adorm cu gura larg deschisa, in metrou, ma refer, si asta din cauza ca stau cu capul cumva suspendat)...anyway, stiti, mie nu-mi prea place sa citesc ziarele sau sa urmaresc stirile, selectez informatia atit cit sa nu imi tulbure universul meu linistit si ma simt destul de informata incit sa am idee in mare despre ce se intimpla pe aceasta Planeta minunata si pe alocuri buboasa-infectioasa. Ei bine, zilele trecute am dat de un articol de ziar oribil care mi-a dat toata dispozitia peste cap.(deci nu am selectat informatia cum trebuie). Aici ziceam, printre altele, ca iubesc maimutele. (pentru ca sint negre, urite si pentru ca le gasesc amuzante, caraghioase si uneori inteligente sau, ma rog)...Acum nu le mai iubesc. Articolul respectiv m-a facut sa ma razgindesc. In acest articol era redata tragedia cauzata de un cimpanzeu de 100 de kg. Acest cimpanzeu a fost crescut de o femeie, dintr-o suburbie new-yorkeza, care il considera ca pe copilul ei. Numai ca acest "copil" negru si cu par, de 100 de kg, i-a atacat buna prietena, ce-i venise in vizita, in asa hal, incit i-a mutilat chipul ce nu va mai fi vreodata la fel. Desi, initial, cimpanzeul era prietenos, se pare ca din cauza ca prietena respectiva si-a schimbat tunsoarea,(Doamne Fereste, ce stiri locale) acesta nu a mai recunoscut-o (cica) si a atacat-o intr-un hal fara de hal...in cele din urma, maimutoiul a fost injunghiat si impuscat, in timp ce femeia desfigurata se afla sub grija medicala intensiva, iar stapina fiorosului, sub investigatii de catre autoritati...in articol se spunea ca nu este, insa, clar daca Legea din New York State permite omului sa tina maimute in casa...asadar, dragii mei dragi, nu ma invitati la voi daca aveti astfel de creaturi sub acoperisul vostru, cu mare placere va voi refuza invitatia. Si acum sa ma maimutaresc (numai ca eu nu atac...sau cumvaaa?... ) si eu AICI Au revoir and muahhhh!

PS: Si tu ce mai faci? (hello, Bucuresti) dar tu? (hello, Brasov), dar tu? (hello, Comanesti City, yessss), dar tu? (hello, Pitesti), dar tu? (hello, Suceava), dar tu? (hello, Canada), dar tu? (hello,New York), dar tu?( hello,Germany), dar tu? (hello,United Kingdom, apropos, who are you?), dar tu? (hello, Los Angeles), dar tu? (hello, Sibiu), dar tu? (hello, Cluj), dar tu? (hello, Holland), dar tu? (hello, Paris), dar tu?( hello,United Arab Emirates, da' oare cine esti?), dar tu? (hello, Ivrea Piemonte, Italy and who are you?), dar tu? (hello, google reader, ooo, I see), dar tu? (hello, Aspen), dar Tu? (hello, mon amour:)

LATER EDIT: Infloresc!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Scrisoare de adio:)

Hello, my own darling, cu ce ocazie in viata mea? Regret! Nu mai e loc. S-a ocupat. Stii ca ai avut o iubita rivnita de multi, nu? Initial, te alesesem pe tine, ca mi-erai la indemina si parea ca ne potrivim ca doi bobi intr-o pastaie. Dar atentie, PAREA. Apoi am realizat ca esti un pitic fricos, un mascarici, credeam ca te-ai prins, I need a man with a gigantic personality, who knows how to deal with me. Ce sa-ti fac? Stiai cum sta treaba: my way or...the highway! Ai fost o roata de rezerva.Thanks, but no thanks! Ti-am zis sa nu ma iubesti prea mult si sa nu te legi la cap cu mine ca-ti voi spune Adio, zimbind, dar deh, unii barbati nu suporta refuzurile- infringerile in dragoste! Ti-am marturisit ca te iubesc, dar te-am mintit in fatza. (da, eu sint protagonista din "Romantza celei care minte"). Si nu-ti datorez nimic. Nici macar o explicatie. Hai totusi sa-ti spun, asa de dragul efectului comic-tragic:te parasesc pentru un altul care m-a cucerit si care ma satisface 150%. Tu ma satisfaceai doar 100%, so, I cannot lower my standards. (I tried) No! I'm not a serial cheater! Doar ca ...nu m-ai cucerit! Let's put it this way. Dor de tine nu mi-a fost vreodata. And oh, my own true love, "you might have a big penis, but you have no balls"! ( bang bang you are dead)! Si daca m-ai indragit asa cum ziceai, tine-mi pumnii ca EL sa fie marea si adevarata iubire pentru mine. Acum poti fredona asa: "ma uit ca fraieru'n trecut si-mi dau seama ce-am pierdut!" Prin urmare, daca de uimit nu ai fost in stare sa ma uimesti, atunci nu-ti ramine decit un singur lucru: Uita-ma! Cu indiferenta totala, a ta, cindva, Ina balerina!!!! ****** ********************

eee, scrisoarea de adio este laconica si la obiect! ce rost are sa ne intindem, nu? (cred ca prefer sa compun scrisori de adio, decit de amor, sint mai distractive). Si acum, dupa ce m-am certat de una singura si m-am jucat de-a scrisorile, (in sfirsit, mi-a iesit si mie un post mai scurt, era timpul, ma rog, scurt, comparativ cu celelalte) va las pentru moment, nu inainte sa va spun ca sint bucuroasa, ziua s-a marit, semn ca primavara este pe undeva, in drum spre mine...
Mi-am amintit: va recomand filmele: The Reader, The Revolutionary Road, A place in the sun.(asta din urma e un film alb-negru din 1951) si va mai recomand sa cascati ochii la niste poze personale AICI ***A fost cineva in San Francisco? Am auzit ca e f. frumos si as fi curioasa sa vad Alcatraz. Si pentru ca veni vorba de San Francisco si de filme vechi, va recomand filmul Escape from Alcatraz.
Si ca tot sar de la un subiect la altul, as vrea sa stiu de ce un barbat, atunci cind se insoara, are pretentia ca sotia sa-i ia numele? Stiu ca in Romania era obligatorie chestia asta, si deci nu prea aveai incotro, in US insa, este optional, dar cu toate astea, stiu cazuri in care barbatul are pretentia sa i se poarte numele...de ce, ma rog? ce s-o ascunde sub aceasta regula sau traditie? eu nu-i vad sensul...personal, as prefera sa imi pastrez numele...sau poate sa il ia el pe-am meu, de ce nu? (cine stie, s-o ascunde in mine un mic barbat, nu degeaba mai nou mi se spune ina masculina) Are cineva ceva impotriva? Sa ridice mina sus! Va saruuut mai frumosilor mai si...pe curind!!!

PS: Nu mi-am dat seama, dar trebuie sa adaug o mica explicatie, scrisoarea aia de adio e facuta la misto, nu e personala, nu are legatura cu nimeni...asa m-a apucat, ce naiba sa mai scriu si eu pe blogul asta, ha? fabulez si inventez! sper ca am elucidat misterul si s-au linistit spiritele, dar multumesc pentru ingrijorare, ma gindeam eu ca sint citiva oameni care imi poarta de grija:) putini dar adevarati!!! va puuuuup muahhh

Amintiri din copilarie !!!

Incercam sa-mi amintesc de mine, cum eram pe vremea copilariei... stiu ca eram un copil singuratic, nu prea social. Si mai stiu ca eram toata o intrebare, ma intrebam in permanenta de ce si cum? si ii disperam pe toti cu intrebarile mele incuiate de genul" dar de ce miauna pisica?".... Detestam serbarile si reuniunile de scoala...(nici la banchet nu m-am dus, motiv pentru care s-au suparat toti pe mine). Tendinta asta spre solitudine (care inca exista si va exista), cred ca venea si de la faptul ca facind parte dintr-o familie mica, fiind singura la parinti, niciodata nu am avut multi oameni prin preajma, nu plingeam daca eram lasata singura in casa....si curios, niciodata nu mi-am dorit sa am o sora sau un frate...n-am simtit ca imi lipseste ceva sau cineva din acest punct de vedere... De pe atunci eram self-sufficient! Ce bine! Imi vin in minte anumite momente de cum am intrat in etapa curioasa a pubertatii...mi-amintesc ca imi analizam adesea sinii care se umflau gradual, fara sa fie hraniti in vreun fel, aveam cosuri pe fata, probleme cu cavitatea bucala, (motiv pentru care ma prezentam constant la dentist), eram destul de dezvoltata fizic incit sa atrag privirile baietilor liceeni, aratam mai matura decit eram in realitate...imi petreceam toata vacantele de vara (sau iarna) in Bucurestiul comunist, (toti bucurestenii plecau la tara, cum se spunea atunci, eu plecam la oras, in canicula arzatoare) de unde imi cumparam haine moderne de la celebrul magazin Unirea. Cine mai era ca mine? Toamna, inainte de 15 Septembrie, reveneam in orasul natal, cu aere de capitala, mai emancipata decit plecasem si cu accent de Bucuresti de ii enervam si ii scoteam pe toti din sarite. Mi-aduc bine aminte o pereche de pantaloni blue cu niste dungi albe pe care mi i-am luat de la Cocor sau Unirea si of, ce mindra mai eram de ei, i-am purtat pina s-au tocit...Imi luasem si material de rochie de vara, pe care croitoreasa mi-o facuse prea scurta si mi-amintesc de o geaca de iarna ce avea imprimat pe spate, un om de zapada. Doamne, ce incintata mai eram de geaca aia. Eram in stare sa merg cu spatele, doar ca sa se vada frumosul om de zapada pe care mindra il caram in circa! Cind se uita un baiat la mine, eu ii intorceam spatele sa-mi vada omul de zapada. (chipurile, acum aveam motiv sa-l tratez cu spatele)... si recunosc, nu prea tratam bine baietii, inca de cind eram scolarita. (Orgoliul mi-a dat batai de cap pina acum la virsta maturitatii...se pare ca asa sint eu construita)! NU stiu, eram cam antipatica si cu nasul pe sus, de pe atunci eram convinsa ca inca nu s-a nascut baiatul care sa ma cucereasca, dar asta este deja o alta poveste .....Asadar, la Bucuresti, stateam la matusa mea in Militari, unde inchegasem frumoase prietenii cu fetele din acelasi cartier...(eu mereu m-am inteles mai bine cu fetele, decit cu baietii).Mi-amintesc cum m-am ratacit in pasajul Unirea. Ce m-am mai speriat! Ma invirteam in cerc si nu ajungeam nicaieri. Nu mai retin cum am gasit drumul spre casa. In clasa a noua am avut primul si ultimul meu iubit, din timpul liceului Nu! Sa nu va ginditi la prostii sau erotisme. Doamne, ce adolescenti cuminti eram! (eu tineam mortis la castitate si daca era dupa capu' meu, stateam ina virgina pina la 30 de ani hi hi hi). Iubirea noastra a fost si s-a mentinut una platonica, inocenta, cruda, asa cum trebuia si era frumos la acea virsta, moment! Ce vremuri! Imi cinta la chitara ("eu sint nebunul care te iubeste, eu sint acel frumos nebun"-ducu bertzi- sau "fata din vis" a lui compact, oh, sint deja melancolica), mergeam pe deal la izvor, la cules de margarete si trifoi cu 4 foi, la cofetarie, la majorate (unde, recunosc, cu greu ma lasam convinsa sa merg, deoarece mie nu imi plac petrecerile)...Intr-o vara, mi-amintesc ca i-am zis iubitului meu (pentru care am fost prima iubire, tin eu sa mentionez) ca mi-e pofta de caise si ca sa mergem la furat in gradina profului de mate de la liceu. Avea un cais mare si frumos, care ma facea sa salivez de cite ori treceam pe linga el. Se facuse seara bine astfel incit sa putem patrunde in gradina cu caise. Ne-am inteles ca eu sa stau la pinda sa-l pazesc,(oare?) iar el sa se cocoate sus in copacul cu caise aurite. Am asteptat pina a ajuns in virful copacului si eu am inceput sa strig: hotii la furat caise, hotii la furat!!!! iar el ma implora asa: shhhhhhhhhhh, taci, Ina, ce te-a apucat? shhhhhhh Iar eu ma amuzam de sperietura lui! Nu mai retin daca mi-a dat cu caisele-n cap indata ce a ajuns cu picioarele pa pamint, de sus din copac.*** In scoala, eram in relatie de dusmanie cu matematica. "Bixade, la tabla", asa ma striga profu' de mate care ma stia paralela la aceasta materie, eu fiind umanista prin constructie...de multe ori refuzam sa ma duc la tabla, caci ma duceam degeaba...matematica mi-a dat batai de cap, pina in clasa a noua, cind, din fericire, a venit Revolutia si atunci si sistemul invatamintului s-a schimbat. Asa am avut sansa sa optez ptr. profilul uman al liceului la care eram eleva.... eram chinuita rau, matematica fiind un mister ptr. creierul meu. Mi-amintesc ca am luat un 4 chiar de ziua mea, pe 13 Ianuarie. Aveam sa mor de suparare. La lucrari de control, facusem o intelegere cu colega de banca, ea imi sufla la mate, eu ii suflam la latina si franceza, ne ajutam-suflam reciproc. In catalog, notele cele mai mari de 9 si 10 erau la Romana, Franceza, Latina, iar notele urite erau la: mate, fizica, chimie. Dar am supravietuit si fara antipatica asta de matematica si uita asa am intrat din prima la Facultatea de Litere din minunatul Bucuresti pe care l-am indragit pina in 1998 cind l-am parasit pentru un altul, mai destept, mai frumos, mai bogat, mai iubitor: New York City!!!!!! yeeeees!!!!! Iar cind stateam in Regie in caminul P11, mi-amintesc ca lasam bilet in usa de genul: "Revin in 10 minute", cind de fapt stiam ca voi reveni peste citeva ore bune, sau... a doua zi, dar imi placea sa ma las asteptata!!! hmm, mi-a placut aceasta mica calatorie in anii copilariei, adolescentei... Voi aveti un moment memorabil din copilaria voastra? sau nu ati fost niciodata la scaldat, sau la furat de ...cirese sau caise? Va imbratisez acum! Good Bye!!!


PS: Si oare cum am uitat de filmele copilariei? Eram innebunita dupa Arabela, (cit mai voiam si eu un inel de ala fermecat sa ma transform in...bufnita) , Omul din Atlantis, Ciresarii, Pistruiatul...iar la cinema vizionam si plingeam la celebrele filme indiene: O floare si doi gradinari, Lantul Amintirilor....cit despre muzica mai este nevoie sa spun: CC Catch, Jennifer Rush, Blue System, Modern Talking? ce sa mai...ma simt deja ca o bunica tot vorbind de vremurile acelea atit de indepartate si totusi...parca ieri aveam cosuri pe fata, imbracata fancy cu pantaloni de la Unirea.... Acum, veniti AICI unde m-am mai jucat de-a pozele.

LATER EDIT: sint suparata ca mi s-au lasat comentarii si nu le-am primit. Incepe sa ma enerveze blogspot.com, nu suport cind trimit ceva si nu ajunge, sau cind mi se trimite ceva si nu ajunge. Chiar am o fixatie cu asta! Anyway, daca lasati comentariu si nu-l vedeti publicat, anuntati-ma pe ina.bixade@yahoo.com va puuuuup

Scrisoare de dragoste:)

Nu ma pricep la declaratii de dragoste, ca drept sa zic, nici nu-mi plac, nici sa le fac, nici sa le primesc,(hmm, doar daca nu-s siropoase) dar pentru ca am stat inchisa in casa din cauza gerului care mi-a pus capac,(nu stiu, s-a mutat Polul Nord la New York fara ca eu sa fiu anuntata?) am inceput sa aud tril de pasarele si sa mi se umple capul cu ciripit si sa-mi imaginez ca afara e primavara, pomi in floare, iar in geam aud o bubuitura: Iubirea imi batea la geam, asadar, iaca ce mi-a iesit: "Good Afternoon, my love! Afla ca ma simt cel mai bine in bratele tale puternice si paroase, e adevarat, cit despre sarutarile tale nu mai zic, vibrez si zvicnesc, dar material, recunosc, nu ma simt in siguranta cu tine. In acelasi timp, stiu ca ai potential si ca ma vei satisface si din acest punct de vedere (desi eu ma descurc si singura) insa vreau sa ma simt safe cu tine din toate aspectele. Scenariul sa fim saraci, dar indragostiti e frumos, din poveste, insa din pacate, dragostea trece prin stomac (nu-mi place cum suna, dar nu gasesc altceva) si deci trebuie sa avem macar the basics. Dar oricum, putem trai asa simplu, plini de iubire si dorinta, bintuind prin cotloanele lumii sa o descoperim impreuna Nu cumva sa ma dezamagesti, indiferent ce va fi...pina acum, trebuie sa iti marturisesc ca esti singurul barbat care m-a infruntat, sau mai bine zis, mi-a infruntat nebunia si personalitatea hai-hui si m-a acceptat asa cum sint, fara sa incerce sa ma schimbe. Apreciez asta si o sa fac tot ce pot sa nu te dezamagesc. Imi place sa imi dai libertate atita timp cit avem incredere unul in altul. Totusi, onesta cum sint, te sfatuiesc sa nu-mi dai prea multa libertate, caci o sa fug de acasa, sau o sa ma sui in capu' tau. Oh, mi-e asa teama sa intru in miezul vietii, a problemelor de cuplu sau cum ii zice acelei chestii in care se unesc doi oameni, vreau sa construim o viata frumoasa impreuna, fara complicatii care sa ne amarasca si imbatrineasca inainte devreme....mai trebuie sa stii, daca ajungem sa facem acel pas important, trebuie sa o facem pina la capat. Deunazi am citit undeva cum unii oameni traiesc in -invisible divorce- (m-am intrebat, ce o mai fi si dracia asta)? Am aflat: oameni care stau impreuna doar de convenienta, fara sa mai aiba conectie emotionala sau sexuala. Vai! Nu pot asa ceva! Trebuie sa fim conectati pe toate nivelele, mai accentuat pe cel emotional. Mai vreau sa stii si sa te gindesti bine inainte de a ma alege, ca nu simt nevoia de a avea copil, bine, doar UNUL, atit. unul si bun. (ca sa nu zici ca nu ti-am spus)... Eu zic ca putem fi fericiti si fara scutece si biberoane prin preajma, nu cred ca a avea un copil este cea mai mare scofala in viata unui om. Eu ma simt completa chiar daca te-as avea numai pe tine. (bine, eu ma simt completa, oricum, tu ai fi doar un bonus). Si mai vreau sa nu ne jignim, in gluma mai merge sa ne porcim, dar NU accept sa aruncam cu jigniri grosolane, vreau sa ne respectam si sa comunicam si te vreau tandru si romantic! Oh, romantismul este ingredientul meu preferat! Si nu accept sa ne certam de la bani. E urit si jenant! Vreau sa nu ne pierdem si pina acum ai fost singurul din ultimii ani, perseverent, care a vrut sa fie cu mine. (in rest, toti au fugit ca i-am speriat eu, ca o baba cloanta ce sint, uneori:) Sint cam tulburata acum, vreau sa aleg bine de data asta! Nu vreau sa aleg pina culeg, ( ma pricep la asta). Iubirea este motorul, chiar daca, din pacate, in timpurile astea reci si plastice, primeaza factorul material. Vreau sa ne asiguram, ca indiferent ce va fi, nu vom renunta unul la altul. Asta e sentimentul care mi-a placut cel mai mult de cind te cunosc: faptul ca ma pot baza pe tine si asa vreau sa-l pastram. Da! Cred ca asta visam: un barbat pe care sa il dau afara pe usa si el sa intre pe geam. Cred ca l-am gasit, nu? tu esti acela!!! mi-amintesc bine ca te-am dat afara pe usa si tu mi-ai intrat pe geam. ( la propriu). Si da! Imi place sa alergi dupa mine ca un ciine gifiind cu limba scoasa! Stiam eu ca sint modesta si nu vreau multe. Oricum, tin sa te anunt ca nu ma dau toata, pina nu declari in gura mare ca ma iubesti! Vino, sa pot regasi drumul catre mine.(nu, nu eu am zis asta, ci Octavian Paler, D-zeu sa-l ierte). Cu nerabdare, te astept in viata mea! (sa nu intirzii, ca nici nu stii cum ma razgindesc) SFIRSIT!!! "

****Ei, ce ziceti frumosilor, (alooo, mai citeste cineva blogul asta?) ma pricep la scrisori de amor? sau sint o stingace in d-ale scrisului idilic, asa cum sint si in d-ale amorului? si sa nu uit, voi sinteti bine, cu ce va mai preocupati? ca mie mi-a inghetat mintea-n loc de la iarna asta crincena! Ca de altfel, duc aceeasi viata pasnica si linistita de adolescenta! Ma delectez cu aceleasi filme clasice, alb-negru. La mine, televizorul este deschis 99% doar pe canalul de filme vechi din era lui Cary Grant, Greta Garbo, Rita Hayworth... Uneori mai baga si cite un film mut, ma uit si la ala! fara indoiala mi-ar fi placut sa fi trait in acea perioada.. voua in ce perioada v-ar fi placut sa traiti, aveti vreo preferinta?

PS: Doamneee, ce ghiveci de post am facut aici, sint vreo 3 posturi in postul asta, bine? Si am scos un pic capul la aer, in cartierul meu pe care il iubesc muuult, AICI ( parca se mai dezmortise gerul).Cind or da batrinetile peste mine, sa vedeti ce inchid eu si blog si flickr si ma ascund in d-ale batrinetii! adevarul ca, pe undeva, incep sa simt cum tineretea se duce incet, dar sigur, pe apa simbetei. Dar atentie, gaina batrina face ciorba buna hi hi hi bine, va sarut ca cine stie, poate v-a fost dor! (oricum sarutul meu este congelat acum, nu stiu unde sa ma mai ascund de iarna asta, nu stiu)!!!

A venit si vremea mea:)

DA! Asa am de gind s-o duc anul asta: din bine in mai bine!!! (un fel de prelungire a lui 2008, doar ca in editie revizuita si imbunatatita, cu noi si apetisante capitole) Imi inchipui cum sint ridicata in slavi si dezmierdata-sarutata toata, ca doar sint fata de iubit, nu? (cum imi zicea, cindva, cineva). Sau cumva imi imaginez cam mult? Ramine de vazut! Acum pun la cale o calatorie. Prima pe 2009! Nu! Nu vin in Romania de data asta, mai veniti si voi aici! (nu uitati sa-mi aduceti niste Poiana si covrigi ). Intre timp, mai sar din blog in blog si mai comentez. Care este blogul vostru preferat? al meu este ASTA (nu-l luati prea in serios, ca tot veni vorba) ***Sa mergeti la filmul "The curious case of Benjamin Button", despre un barbat who ages in reverse ( asa ca mine:). Oare cum ar fi sa o luam de la coada la cap? sa ne trezim la 80 de ani si in fiecare an sa ne transformam in tinerete? Sa vezi cum zbirceala se diminueaza pe zi ce trece, cum liniile dispar, cum postura cocosata se indreapta, cum albul din cap se face negru, cum carnea cacacita se intareste si catifeleaza, cum expresia matura se transforma in una tinereasca, cum petele maronii de pe piele dispar, cum menstruatia se opreste, himenul se regenereaza (uraaaaa:) V-ar placea asa? sa fiti pe dos? Mie cred ca mi-ar placea, sa fie totul pe invers! Sa devin Ina virgina hi hi hi Cu privire la tinuta, eu cred ca atunci cind o sa ma damblagesc de tot din cauza batrinetii, o sa fiu gheboasa, deoarece I often have a poor posture, motiv pentru care e indicat sa faci yoga, insa arat eu a yoghina? Nu ma prinde deloc, la cit sint de inflexibila si vai de mine. Tare as vrea sa imi placa sa fac exercitii, dar pur si simplu it's not my thing...sa nu mai zic, ca un prof de sport mi-a zis ca nici sa alerg nu stiu. Mi-a zis ca sint urita cind fug. Nu-i nimic, cred ca in sinea lui ii era ciuda ca nu alergam dupa el. De aceea cred ca mi-a mai zis ca sint fata buna da' a dracului. Nu ma supar, eticheta de afurisita, de cind ma stiu, o primesc de la sexul tare*** Si mai cred ca atunci cind o sa fiu baba in toata regula o sa ma micsorez, asta ma sperie cel mai rau, caci sint deja mignona, unde naiba o sa ma mai duc, in pamint? Nu stiu, nu mi se pare corect deloc. Sa va mai aduc la cunostinta ca la NY este asa frig de iti ingheata floricica cu tot cu petale hi hi hi Si daca aveti chef sa va distrati, intrati pe http://translate.google.com/translate_t?hl=ro# sa vedeti cum va este tradus blogul in engleza....trebuie doar sa va introduceti adresa lui si apoi vedeti ce bazaconii ies. Al meu arata jalnic! Am ris bine. Primele poze pe anul asta, in care ma chinuie talentul AICI

PS: si pentru ca sint satula de atitea sarutari, (numai cit mi le imaginez) azi nu va mai sarut! Sa va puneti pofta-n cui pina tura care vine! paaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa

LATER EDIT:Draga mea Ana, azi cind am deschis cutia postala si m-am trezit in poala cu plicoiul tau greoi, iti dai seama ce surpriza si bucurie pe capul meu, dar in acelasi timp, te-am si mustruluit in gind caci NU trebuia! Am sarit in sus de bucurie cind am dat de ciocolata de casa. Ador! (si mai am doar o bucata:) Calendarul e deja pe perete, iar magnetul e inclus si el la colectia mea de magneti. Multumesc mult, mult , mult!!! Lucrurile finute si cu gust pe care mi le-ai trimis, m-au facut sa ma simt speciala si, desi este inca 12 Ianuarie, simt deja ca este ziua mea! (dar in Romania, fiind ora 1 noaptea, este deci 13 Ianuarie, ca atare, ziua mea a inceput macar peste Ocean).Totul a ajuns intact, deci Posta Romana mai face si exceptii sa trimita la timp corespondenta!!! O sa incep lectura cu cartea ce mi-ai trimis-o! Eu acum am ajuns acasa de la serviciu, se anunta un mare ger aceasta saptamina, iar miine, ma mai gindesc daca sa ma duc sau nu la serviciu. In alta ordine de idei, am primit urmatoarea marturisire (in visul de azi-noapte) anume, ca ma iubeste chiar daca (sau pentru ca) NU am multe calitati: mincare nu stiu sa fac, sex nici la ala nu ma prea pricep, copii nu ma bate gindul sa fac decit unul, (sau niciunul), in schimb ma pricep sa comentez pe bloguri si din cind in cind sa-i mai sparg parolele atunci cind mi se nazare ca ceva nu e in regula! Morala: cine zice ca trebuie sa ai calitati ca sa fii iubita? **** Draga mea, iti multumesc mult de tot pentru frumoasele tale atentii, pentru prietenia ce mi-o porti si pe care trebuie sa o pastram intacta si pretioasa indiferent ce va fi. In zilele din timpurile astea superficiale, prietenia este din ce in ce mai rara si mai greu de dobindit! Te sarut si imbratisez cu mult drag si pe curind!!! Cu dor, Ina

Intre Rai si Iad:)

Dragii mei, va scriu de pe lumea cealalta. Mi s-a urit pe Pamint si am decis sa mor, asa ca i'm blogging from here. Sint transferata cind in Rai, cind in Iad. In Rai, e prea liniste si oh, ce ma fac? Imi vine sa pacatuiesc! (cum? nici aici nu ma cumintesc)? Si ptr. ca iti pot fi citite gindurile, in functie de murdaria lor, esti trimis pe ture, in Iad. De aceea, stau cind in Rai, cind in Iad. In Rai, nu am intilnit pe nimeni cunoscut. Din generatia mea, se pare ca numai eu am murit. Aaa, nu! Mint! Mi-am revazut a former flame. Ramolit si vai de el... El a murit de dorul meu. Si aici in Rai, dragii mei, e prea bine, multa armonie, soarele auriu imi bronzeaza pulpele, genunchii rotunzi, luna imi sopteste despre stele, te simti vegheat si binecuvintat. Sint inconjurata de iarba, flori, pasarile imi ciripesc, animale frumoase imi zimbesc si in plus, am si laptop cu tot cu blogspot.com. In Iad, e negru-intuneric si miros de foc si smoala. Sint multi draci cu coarne, care, cu o furca te mai imping pe la spate, sa iti aminteasca de boacanele comise cind erai pe pamint...am fost intrebata de un diavol negricios: ina bubulina, care este cel mai mare pacat al tau? cea mai mare greseala comisa? Am mintit, zicind ca nu am infaptuit nedreptati pamintesti...Va dati seama ce pedepsita sint aici in Iad, caci am mintit pe diavolul fioros? Revoltat, d-nu' drac care ma interoga, m-a trimis in camera cu smoala. Nu am avut incotro, m-am saturat sa inghit atita smoala (ma ingrasasem, facusem falci si posteriorul cam mare) si in cele din urma am recunoscut ca am fost pacatoasa, pe vremea cind eram pe Pamint. Diavolul mi-a suris triumfator si pentru ca in cele din urma mi-am recunoscut pacatele, m-a trimis inapoi in Rai. Si de aici din Rai, ma uit la muritorii de rind, cum isi duc zilele, se tiriie ca niste rime, cind mai fericiti, cind mai nefericiti, fabricile se inchid, Wall Street este in declin, Big Haberica are somasul in floare, New York a fost diagnosticat cu anxiety disorder (yes, new yorkers, apparently are popping more pills), asadar lumea se prabuseste... Si de aici de SUS, existenta muritorilor de rind, imi pare patetica: aceeasi goana dupa visuri, alearga ca bezmeticii dupa bani, dragoste, se iubesc ca apoi sa se urasca, se folosesc unii de altii, se agatza, spera si dispera... Eu am hotarit: prefer sa ramin in Rai, cu mici calatorii in Iad.**** Ce? V-am speriat cu postul asta stiintifico-fantastic? Sint morocanoasa din cauza racelii ce m-a izbit asa din senin si imi imaginam cum ar fi sa calatoresc intre Rai si Iad! Vedeti ce se intimpla iarna cu mine, nu? o iau pe aratura, imaginatia se schilodeste...E adevarat, iarna sint nesatisfacuta, I'm not easy to please, si in plus, zic una si fac alta...si se pare ca I really don't know how to beat the winter blues, how to stay happy in the cold. Ei, la toti ni-i greu (vorba ardeleanului), dar ia sa nu ma mai pling atita si sa va cer sugestii in materie de muzica, mai exact vocal trance. Pe iPod imi pun numai trance, dar nu stiu de unde sa tot scot, am aproape tot din: Armin Van Buuren, DJ. Tiesto, ATB, George Acosta, Benassi Bros, Paul Van Dyke, Paul Oakenfold. M-as bucura sa imi mai spuneti voi de altii, sa-mi dati nume de artisti, stiu ca nemtii, olandezii sint buni la trance, eu, inafara de cei enumerati mai sus, nu mai stiu. Acum ca am primit cadou, boxe (tot mov:) ptr. iPodul asta vreau sa-mi bubuie in cap tot trance-ul posibil. Eu imi incarc muzica cu un program bun, se numeste btjunkie.com. Imi convine ca incarca albumul intreg, avind posibilitatea sa vezi ce anume cintece si artisti contine albumul respectiv. Intr-o dimineata m-am trezit ca mi-a incarcat 500 de cintece intr-o clipita.****** Si sa vorbim un pic si de moda, ca ma intreba cineva ce preferinte am. Hmmm, desi sint europeanca, I'm really into american labels. Prefer: J. Crew, Gap, Banana Republic, Ralph Lauren, Calvin Klein, Cole Hann, Kenneth Cole, DKNY, Arden B. American Apparel, Michael Kors, Marc Jacobs, Max Studio, Charles David. Imi plac, de asemenea, BCBG MaxAzria, Diesel, United Colors of Benetton. Nu-mi place Victoria's Secret, (nu inteleg fascinatia femeilor despre VS, hainele lor, cel putin, nu-mi plac deloc) dar asta si pentru faptul ca eu nu le am deloc cu zorzoanele si dantelaria, insa produsele lor cosmetice sint OK, chiar daca eu nu folosesc. (recunosc, totusi, ca e stralucitor sa mergi la ei in magazin, numai arome sexy si plin de culori). Si pentru ca tot sintem la capitolul frumusete, sa va spun ca in materie de crema de fata si ochi prefer Lancome si La Mer. (asta din urma, insa, fiind recomandata femeilor peste 40 de ani, insa mie imi place si acum). La 20 esti daring,(asa cum eram) la 30-confident,(asa cum sint) la 40-elegant, nu?(ei, mai vedem:) Bine, multumesc pentru atentie si nu uitati de muzica mea trance. *** Rindul asta este special pentru d-na Fintescu si mica ei versiune, Mara:), sa fiti sanatoase si frumoase si...zi-mi, Antena 1 e in sectorul 1? ca nu ai scris in acel email, si vreau sa ma asigur ca am adresa corecta. Exista Antena 1, 2, 3, pe locuri fiti gata start, :) ce de-a antene acolo la voi hi hi hi

PS: Daca anul trecut de ziua mea, pe 13 Ianuarie, opream circulatia in NYC (what was I thinking)?:) anul asta I'll have a low-key celebration! Dar tot un tort mare am de gind sa iau.
Acum, cu gura mea mica, va sarut pe toti muahhh si va doresc a stellar new year!!! Timpul vostru pretios il puteti irosi AICI

Forever Young:)

In loc sa pun later edit la postul anterior, asa cum aveam de gind, mai bine deschid un post nou. Eu nu scriu prea des (ci suficient) pe acest blog, dar cind scriu, iese ditamai postul si ma cam enerveaza, eu prefer posturile scurte. In sfirsit am ajuns in zona Wall Street. Mi-a placut ca era liniste pe strazi... Mini-vacanta pina Luni imi convine la fix. Prima zi dupa Thanksgiving, se numeste Black Friday, o traditie in toata America, cind magazinele se deschid la 5 dimineata (unele cica s-ar deschide chiar mai devreme) si lumea sta la coada sa dea navala pe produsele super reduse...multi isi iau electronice in aceasta zi, gasesti laptop si la 300$ sau digitala la 60$. Personal nu am participat niciodata la Black Friday. Recession? What recession? Americanii s-au prezentat la cumparaturi la fel ca anul trecut, au sarit pe magazine ca niste lacuste... E f. convenabil ptr. turistii care se afla aici in aceasta perioada...si apropos de asta, din cauza dolarului mic, acest an, cel putin, s-a inregistrat un numar fabulos de turisti, de care m-am izbit peste tot, in special in magazine. Multi europeni au dat navala in BIG APPLE. Berry nice:) Mi-amintesc ca eram intr-un magazin si o familie de nemti cu 2 copii, erau asa incintati de preturile frumoase ca au plecat cu o gramada de cutii cu pantofi, parca erau la piata, nu la incaltaminte. In rest, eu sint bine, sanatoasa, voioasa ... Doar ca a fost asa frig aici de mi-a luat toata energia...Insa, intre timp, am reusit sa recuperate my energy and revive my flagging spirits!!! Am sarbatorit f. frumos de Thanksgiving,(preferata mea sarbatoare) cind am infulecat dintr-un curcan mare si gras si mincarurile specifice. (sa nu va imaginati ca eu am gatit, din pacate, nu, dar noroc ca exista prieteni dragi care invita la masa pe cei mai nepriceputi in d-ale bucatariei) Va sarut acum si La Multi Ani de ziua Romaniei!!! Cum petrec romanii de ziua tarii? Dragul meu Lucian, ce activitati ai acolo in frumosul Sibiu? Sau Anna-banana, la Brasov cum se deruleaza aceasta zi nationala? dar Elena cu mamzelinii ei? d-ra Ioana C, la multi de ziua ta, cind banuiesc ca esti hot as a fever, dubla celebrare ptr. tine...ooo, dar bucurestenii, dragii de ei, oare ce fac? inafara ca se lupta cu traficul turbat?:) sau cumva romanii nu sint patrioti? (recunosc, cind traiam acolo, eu NU eram). Eu de 10 ani imi petrec iernile la NY si nu-mi amintesc ce faceam pe 1 Decembrie cind traiam in Romania. Apropos de trafic, cind am fost asta-vara in Carpatia, v-am zis ca de la Piata Obor, pina la Universitate, mi-a luat mai bine de o ora? Masina mergea asa: mirca pirca, mirca pirca, STOP, mirca pirca, mirca pirca STOP iar nervii mei de vacanta erau asa: in clocot cu bolboroseala!!! Dar altfel nu as fi simtit ca sint in Romania, nu? In rest, puteti pierde timpul cascind ochii la noi fotografii AICI

Later Edit: Seara Buna, dragii mei ! M-am gindit sa adaug un Later Edit chiar daca nu am nimic palpitant sau siropos sa va povestesc. Azi am hoinarit un pic prin orasul meu preferat NYC si am fotografiat mici aspecte: magazinul meu favorit-Lord and Taylor, ador sa merg acolo, mai ales acum de sarbatori cind este o ambianta foarte new-yorkeza, cu muzica lui Frank Sinatra rasunind pe toate etajele si cu vinzatoarele foarte amabile, in special cele de la raionul de cosmetice, de care eu cam fug, deoarece nu vreau sa ma pudreze si rujeze (m-au prins de citeva ori si m-am trezit rimelata si imbujorata), am pozat panoul de la benzinarie, sa vedeti cit mai costa benzina peste Ocean, un afis de la metroul B ( de la Bixade, nu?:) cu care ma plimb, o reclama din metrou despre ingramadeala din acest mijloc de transport, in care, atunci cind este aglomerat, poti fi atins din senin, de unii, in locuri mai sensibile. Deci, daca voi fi atinsa, sa zicem, pe sinul drept, sub pretext ca este aglomerat metroul, am dreptul sa dau in judecata calatorul respectiv, deoarece, zice legea, a comis o crima:) Acum vedeti AICI

PS: Va imbratisez cu drag, Ina Balerina

Recapitulare:)

Cel mai frumos compliment: ca am un corp ca o mica bijuterie
Cea mai mare insulta: n-am primit-o (inca)
Cele mai mari defecte:nerabdarea, incapacitatea de a ierta
Cea mai buna alegere: sa traiesc in US
Cea mai proasta alegere: sa fiu in a long-distance romance/friendship
What turns me off about a man: cind acesta este cheap, cocky, verbally aggressive, macho-player
What turns me on about a man: sa fie educat, cu bun simt, with no heavy past, career-family oriented
Ce amenintare am primit: ca voi plati ptr. ce am facut
Cea mai gresita perceptie despre mine: ca sint difficult to approach ori inconstanta in sentimente
Cea mai mare greseala: sa renunt la cel ptr. care eram pasiune
Ce port mereu in poseta: dental floss
Cel mai mare regret: None
Pe cine as vrea sa intilnesc: hmmm, nimeni nu imi vine in minte acum
Locul pe care vreau sa il revad: Hawaii
Marital status: happily unmarried
Ce schimbare imi suride: sa ma logodesc cu un roman americanizat
Ce as vrea sa fac acum: sa fug din nou in Honolulu
Ce ma enerveaza: cind cineva afirma ca ma cunoaste, cind de fapt habar nu are
Tendinta: sa ajung de unde am plecat
Imi place sa dorm: la marginea patului (cind acesta se afla la perete)
Repros din partea partenerului: ca NU dorm dezbracata
Moment stinjenitor: cind, in aeroportul din Otopeni, din greseala- graba-neatentie, am intrat in WC-ul de barbati si am dat cu ochii de o "chestie"
Culori preferate: black ( New York color), mov
Destainuire: Ina vine de la Ecaterina
Dorinta implinita: coming into my own
Ultima disputa cu cineva: Septembrie 2008
Ironie: inca mai cred ca tot ce zboara se maninca
Contradictie: pot fi foaaarte rece dar si foaaarte pasionala
Nasty thing that I once said to a man: get drunk and kill yourself: you are not good enough for me, you are useless!!!
Cea mai frecventa intrebare:de unde provine numele Bixade
Dilema ptr. unii: ca de ce nu ma marit cu un american. Raspuns: (sa dezvoltam un pic): nu-mi vine, nu pot...niciodata nu am fost cu un strain, imi place sa traiesc printre ei dar nu cu ei si da, ma repet cu placere, nu stiu sa fac dragoste decit pe limba mioritica..(eeeeeeeee:) I don't go globally, only locally hi hi hi La voi, dragii mei, cu ce dileme va intilniti sau care este cel mai jenant moment cu care v-ati confruntat? sau ce va seaca cel mai mult, sau ce reprosuri vi se fac? cu drag, o sa public comentariile voastre aici pe acest blog imbulinat. Sint curioasa sa aflu cu ce se confrunta si altii.
Nu am apucat sa revin cu acel Later Edit in postul anterior, insa de data asta, o sa revin. In ultima vreme, nu mai apuc sa ajung unde imi propun, acum ca a dat frigul la New York. De cite ori imi propun sa ajung undeva, ma trezesc ca ajung acasa de fapt. AICI m-am etalat cu iPodul meu mic si mov, pe care il incarc cu muzica in fiecare zi, 2000 de cintece incap pe el. E asa mic si delicat, ca de vreo 2 ori m-am speriat cind nu il mai gaseam in poseta mea mare cit o valiza. Bineee, va puuup cu drag, pe tine, pe tine si pe tine, muahhh.
PS: My dear darling Anna, asta e pentru tine: azi am gasit in cutia postala surpriza din indragita ta Grecia...m-am bucurat muuult ptr. magnet care deja a aterizat pe frigider linga ceilalti. Stii la ce ma gindeam? ca ptr. mine, Hawaii incepe sa fie locul unde imi vine sa fug mereu, asa cum tie iti vine mereu sa fugi in Grecia...si ce frumos este sa primim ilustrate in cutia postala, nu? stii, ca pe vremea bunicilor cind postasul era asteptat sa aduca ravasele de amor...acum, pe cine aud, se intilneste si socializeaza online-virtual...am devenit niste roboti. Ti-am zis eu!!! te puuuup

Slice me nice:)

Mi-a placut replica lui Paul Newman cu privire la loialitatea lui fata de sotie: "Why fool around with hamburger when you have steak at home?" ... Genial barbat! Si stiu ca inca mai exista asa ceva!!! oare ce fac oamenii cind nu mai au visuri? si nu ma refer la cei care se afla la finalul vietii, ci la cei care sint chiar in floarea virstei (asa ca mine:) *** Cascam ochii la un zodiac despre femeia Capricorn. Unul din cele mai accurate pe care l-am citit pina acum. Sint superstitioasa si cred in astfel de lucruri, in limita bunului simt. E adevarat, ca o femeie Capricorn ce sint, traiesc intens- furtunos, launtric si, desi sint cu capul in nori si visez la cai verzi pe pereti, sint cu picioarele pe pamint...Si daca cineva imi cistiga increderea, ii pot fi loial prieten ptr. totdeauna, pe care se poate baza, insa daca simt ca este meschin si fatarnic, devin apriga, plain nasty, radicala in decizii si transanta, fara scrupul si il tratez ca pe-un gunoi, like there is no tomorrow, mai bine sa fuga din calea mea, caci sint ca o noapte geroasa- furtunoasa hi hi hi. Fair enough, nu? Curios! Nu am aflat linga ce semn zodiacal masculin, frumoasele din Capricorn ar fi implinite. Am impresia ca nu au pereche! Cita infatuare:) In alta ordine de idei, starea mea de toamna este aceeasi. Nici macar nu mi-e dor sa-mi fie dor. Ce-o mai insemna si asta? Shhh, cred ca am murit, sau sint doar scofilcita...voi invia la primavara:) Starea asta de ordine si disciplina este cam enervanta. Dar nu ma pling. Nu imi plac sarbatorile de iarna, niciodata nu mi-au placut, eu sint cu primavara, cu Pastele, cu ouale vopsite, cu iepurii din ciocolata, cu pasca si cozonacul, cu verdeata, albinele si zumzaitul lor, papadia, gargaritele....ma enerveaza mosu' asta de Mos Craciun cu barba lui lunga si alba, pomul lui, cintecele lui, ( Jingle Bells, cel putin, ma face cu nervii, rasuna la fiecare minut, in fiecare colt), atmosfera de basm, care, cel putin, in NY se deruleaza cind totul straluceste de aceste sarbatori iernatice...ei bine, nu imi place stralucirea lor.... sa nu mai zic ca de Revelion, de cele mai multe ori adorm inainte de ora 12 si dorm asa de bine...pina la noul an. Ma enerveaza si alergatura-fugareala-imbulzeala, nici nu dau prin magazine in perioada asta.... iar NY is a cold place in the winter, nu stiu, as vrea sa ma ascund undeva si sa revin la primavara...Oh, stati, nu plecati, e ceva ce-mi place totusi in aceasta perioada: the eggnog! I love eggnog! V-am zis ca deja port caciula? si mi-am luat si plapuma noua ( sa am si zestre, ca miine poimiine ma marit), m-am echipat, sint cea mai friguroasa, clar... Sa nu uit, am votat presedintele Americii! Asadar, Welcome to the Black&White House!!! ( e de bine, zic eu)...Mi-ar fi placut, daca s-ar fi putut, sa-l votez pe Mr. Clinton: e prezentabil, stock-urile mergeau bine pe vremea lui si in plus, a transformat the oval office into the oral office hi hi hi O gramada de realizari, nu?
Si vedeti ca am bagat un cintec pe blog. Se pare insa ca nu se aude la Internet Explorer, ci doar la Safari, Firefox and Chrome. Deci ia puneti-va boxele la tare sa imi ziceti daca se aude cintecul. Auditie placuta si revin cu un Later Edit si niste noi imagini pe care vreau sa le fac in zona Wall Street, ma duc sa vad cum stau -stacurile-(ca vai de ele, stiu) -si sa am niste -dixtractie- fotografica, nu am mai fost demult pe acolo si tot am zis ca ma duc dar nu am mai ajuns, dar ajung eu..

PS: m-a intrebat cineva care sint prioritatile mele. Am raspuns dupa cum urmeaza:

locul 1-sanatatea

locul 2- studiile/independenta financiara
locul 3-dragostea
La voi cum sta treaba cu prioritatile?:) Va puuuup si va trimit un maaare buchet cu frunze ruginite din New York City!!! Cu drag si dor, Ina

Austria e in Australia? ouch! :)

I'm brutally honest si tin sa va anunt ca de citeva zile ma simt abatuta, apatica, mucegaita...Nu mi-e dor de nimeni, nu-mi place nimeni, nu ma incinta nimic, nici gindul iubirii, nici gindul primaverii, nici gindul vacantei in Paris sau Australia, unde ar trebui sa o petrec.... Ma lasa rece, mi se rupe! Nu stiu incotro, sint in pana de vise....Demult nu am mai fost cu un asa tonus scazut. Stiu ca starea asta se datoreaza toamnei, anotimp care ma ingalbeneste si vestejeste laolalta cu natura....ma doboara anotimpul rece....nu merg nici inainte, nici inapoi, ci stau pe loc. New York City, insa, m-a ajutat mereu. Energia pe care o emana este ptr. mine, terapeutica, astfel incit atunci cind ma simt de genul: the lowest of the low, ies pe strazi, ma afund pe bulevardele frumoase si ...uit de mine atunci cind sint ratacita in propriul univers. Apatia in care zac de citeva zile, se transforma in supliciu. Nici a drama queen nu pot fi caci there's no drama in my life. Exista ceva tragic in mine, o latura tragica, sa-i spunem, insa parca si ea a intepenit-amortit: nu zvicneste, nu ma provoaca. De regula, cind mi se uraste cu binele si cu linistea pe care, cindva, atit o mai doream, incep sa o caut cu luminarea, sau ma leg la cap fara sa ma doara, sa intru in bucluc cumva, sa ma mai scoata din rutina asta calma, numai ca de data asta nu stiu unde sa o caut cu luminarea, ea pilpiie fara un rezultat si nici nu stiu cu ce sa ma leg la cap, chiar daca nu ma doare...(v-am lamurit, stiu:)... pina acum am facut ce am vrut, asta era si visul meu, pe care imi place sa-l traiesc in continuare, dar ceva nu-mi mai convine si ma intreb asa: Now what? O stare de nonsens ma stapineste. E adevarat, de fel sint si defetista si am tendinta sa vad lumea si existenta ei, in culori inchise... (Cred ca asta este cel mai intunecat si...personal post al meu). Era timpul, ca prea exuberanta am fost in ultima vreme... adevarul ca am intrat in urmatoarea belea: nu stiu ce dracu vreau, habar nu am ce vreau. (desi intotdeauna am stiut). Sint blocata. Vi s-a intimplat, nu? Si cum ati depasit momentul? How did you brighten up your darkest days?*** Pentru mine, sint 3 lucruri vitale, fara care nu pot trai. Toate sint pe locul 1. Este vorba de: muzica, ciocolata, NYC. Acum va parasesc! Adio!!!
PS: daca nu mai dau nici un semn, inseamna ca am fugit in lume, sa-mi caut fericirea:) Cine vrea sa ma urmeze, sa-mi dea un telefon: trrrrrrrrrrrrr!!!! Nr. meu este 1111111:) Of, nici cind sint intunecata, nu pot fi serioasa...

Si totusi sa nu inchei on a sour note....(ca de aia am pus titlul de sus)...Uf, greu mai este!!! N-am incotro, trebuie sa admit ca mereu am fost mediocra la Geografie, insa zilele trecute m-am speriat cind o colega (musai sa precizez ca e chinezoaica, cu liceul terminat in China, asta ca sa nu sariti cu gura repede ca americanii astia sint prosti, ) m-a intrebat: care e Austria si care e Australia? care e Suedia si care e Switzerland. Era confuza. Nu mai stia in ce tara fusese anul trecut: daca Suedia sau Elvetia. Era vorba de Elvetia. Dar la ea in capul made in China, era cam aceeasi chestie. I have no sense of direction either, dar macar stiu prin ce locuri am aterizat...(in secret, eu ma bucur un pic, cind vad ca sint altii mai batuti in cap ca mine).Mda! Si uite asa a luat nastere acel stereotype despre ignoranta habericanilor si se duce vestea in lume ca tare prosti mai sint ...adesea, imaginea lor este stricata-deformata de cei care vin sa locuiasca aici... bun, am plecat acum, dar nu inainte sa ma hilizesc AICI ...aceste fotografii au fost facute la Brooklyn Museum, prin Brooklyn si la Ocean...Miine merg in Harlem (Hello, Africa...stiti, e cartierul renumit for a strong african-american community si de asemenea vreau sa revad campusul studentesc de la Columbia University). Voi adauga niste fotografii, zilele urmatoare, pe acelasi flickr! va puuuup, muahhhh

The naked truth:)

Oooo, Buenos Dias, my dear friends and enemies!!! Como estas? Oh, I forgot to put my top on! Ce nerusinata! Dar nu despre gradul meu de nerusinare vreau sa vorbesc acum. ******Mi-ar fi placut sa traiesc intr-o alta ERA! Cind frumusetea era naturala, cind formele opulente erau adorate, cind sinii mici erau frumosi si sarutati cu voluptate, cind ochii cu riduri aveau o expresie vie, cind obrajii cazuti erau lasati in pace sa-si urmeze cursul firesc al imbatrinirii...In acest secol al tehnologiei si al operatiilor plastice, frumusetea capata o alta semnificatie, frumusetea a devenit urita. Nu mai stii care chip e adevarat si care se ascunde sub o masca, care e fals.. Sint f. impotriva operatiilor estetice. Fie ele minore. Nu pot sa inteleg acele femei care isi ridica cu bisturiul, ochii in sus de seamana cu niste pisici batrine. Daca le pui in 4 labe mieunind, zici ca sint pisici. Pentru mine, sa iti transformi infatisarea fizica, inseamna un fel de anulare a propriei identitati sub care nu te simti fericit si impacat, inseamna sa-i pacalesti pe cei din jur. Cred ca this world is sick. De aceea, uneori, mi-e sila de rasa asta umana a noastra. Uneori as vrea sa fiu animal: sa fiu o purcica care guitza, sau un elefant care isi ridica trompa-n sus, sau un tigru care sa atace, sau mai bine, o cirtitza care sa stea pitita in pamint. DA! Mi-ar fi placut sa traiesc intr-o alta ERA!!!

********************************** Post nr.2:
Azi am fost inconjurata de 3 "planete". Cine a vazut filmul -Juno- stie ce vreau sa spun. Prin cele 3 planete ma refer la cele 3 colege gravide. E adevarat. O femeie insarcinata chiar seamana cu o planeta, mi s-a parut geniala replica din filmul de sus. In ultima vreme, vad numai gravide, in special la mine la serviciu. Se pare ca, in timpul recesiunii, oamenii stau acasa producind copii. Stind printre aceste gravide, le aud mereu plingindu-se, ba ca nu se mai pot apleca, ba ca fatul le ghionteste, sau le vad mingiindu-si, scarpinindu-si non-stop "planeta", gata sa explodeze o noua viata. Azi, fara sa vreau, le auzeam pe fiecare spunindu-si momentul nasterii copilului dinainte. Una zicea ca i s-a rupt apa, in timp ce se uita la TV, alta ca, desi a crezut ca i s-a rupt apa, la spital i s-a spus ca de fapt erau niste fluide vaginale, iar alta zicea ca a preferat sa fie anesteziata ca nu mai suporta durerea. Iar eu am ajuns la concluzia ca vreau sa am penis. Nu mai vreau vagin. Nu vreau sa fiu "planeta". Prea complicat. Acum ma duc la Baby Gap sa cumpar hainute de nou-nascut. In ultima vremea, cu asta m-am ocupat: haine ptr. cei mici. Recunosc, prefer hainutele ptr. fetite. Vom celebra Baby Shower, al treilea pe aceasta luna...cum ziceam, we are in the mood for making love and babies!!!!


PS: In continuare, ma arat lumii AICI va sarut cu dor, muahhhh!!!!

Move over Ina balerina, another hottie is in the town:)

Va vine sa credeti ca m-am dat din cadru si am cedat locul din poza lu' maimutoiaca asta? Nu usor mi-a fost, sa stiti, mi-a luat un pic pina sa ma incumet sa switch off the egocentric button, insa in cele din urma mi-am zis ca too much Ina can be toxic, asa ca Voila! va fac cunostinta cu noua mea prietena de la Gradina Zoologica din Bronx, in toata splendoarea ei paroasa. Bronx Zoo mi-a placut mult. New-Yorkina cum sint, am ajuns si eu dupa vreo 10 de ani sa vizitez aceasta vestita si imensa gradina cu animale fioroase- hidoase- colorate- gratioase. M-am cam enervat ca toate animalele erau somnoroase, cele mai multe dormeau. Maimutele ce erau mai active, sprintene. Demult voiam sa ajung la Bronx Zoo, dar nu apucam. Traind aici, sint puncte de atractie la care vin oameni de peste mari si tari, dar pe care, unii new-yorkezi nu le-au vazut. You just take them for granted. Sint unii care nu au ajuns la Statuia Libertatii, altii nu au apucat sa se urce pe Gemeni, crezind ca vor fi acolo vesnic si cind colo, ditamai groapa s-a instalat in locul lor si nici urma de Gemeni. Cu privire la Statuia Libertatii, inainte de 11 Septembrie 2001, era permis sa te urci in capul ei, in coroana, bucurindu-te de o frumoasa panorama. (se cam clatina cind batea vintul). Acum insa, din motive de securitate, nu mai poti urca in coroana lui Miss Liberty. De 2 ori m-am suit in capul ei. E draguta si mareata. Dar sa lasam maimutele si Statuia Libertatii si sa trecem la treburi serioase si sa va spun ca imi frec creierii cu o dilema: nu stiu pe cine sa votez. Patrioata cum sint, merg cu drag sa votez presedintele Americii. Imi plac spiritul, solidaritatea si chiar disputele care se impinzesc acum in febra acestor alegeri atit de importante ptr. U.S. E o stare care te face sa te simti important si valoros. Nu-mi place politica, insa trebuie sa merg la vot, clar. (toti politicienii sint niste perversi si fara scrupule, nu-i suport, insa musai, acum e o exceptie si ma prezint la vot). Indiferent cine va fi ales, Haberica este, fara indoiala, tara mea preferata, indiferent de imaginea americanilor in lume si de dusmanii pe care ii au, eu sint de partea lor.(da, m-am dat cu americanii). Ca orice imperiu, si America va apune la un moment dat, insa nu atita timp cit traiesc eu. Promit! (iar eu sint f. parolista, una din calitatile cu care ma mindresc, despre defecte, intr-un post ulterior). Prin urmare, voi cu cine ati vota? (cu mici argumente, daca se poate). Fie ca traiti sau nu in U.S. (stiu ca ar trebui sa fie confidential, insa pe blogul meu se permite, intr-un fel, eu cer sfatul, mai ales ca cei care ma onoreaza cu prezentza si isi pierd vremea pe pagina asta, sint oameni destepti, interesanti eeee, cum altfel?). Mai stiu ca politica declanseaza altercatii-conflicte, insa eu vreau doar sa fie interactiv- constructiv postul asta si chiar ajutator, ptr. o fata simpla ca mine care vrea sa voteze si ea si nu stie pe cine. Sa nu va legati de americani, incercati sa vedeti doar partea buna a lor. (exista, va asigur). Deci, pe cine sa votez? Pe Obama, McCain sau pe El ? :) Daca nu aveti sfaturi, nu-i nimic, ma descurc eu pina la urma...(sper). Iar acum, ia puneti-va ochiul AICI Si sa nu uit ce-i mai important, azi am chef sa fiu mai darnica in dragoste asa ca, va sarut apasat, muahhh!!!

PS: Eu am long wee, caci Luni este Labor Day si nu se lucreaza. E inca vara si ignor aroma de toamna care, incet, incet, se strecoara. In capul meu, dupa vara vine tot vara, nu stiu cine zice ca dupa vara vine toamna. (cine ma cunoaste, stie ca am probleme cu frigul in general, asa ca pregatiti-va sa ma auziti smiorcaind, curind). Uuh!

My biggest sex organ? The BRAIN :)

Da! Asa am raspuns unui nerod care m-a intrebat asta hodoronc-tronc, in timp ce stateam la coada sa-mi iau fructe....De regula, nu raspund provocarilor de acest gen (din fericire, rar se intimpla, nici nu fac eye contact cu oamenii pe strada, ci imi vad de traseul meu), insa in ziua respectiva eram intr-o stare de tipul: high-energy- si cam nervoasa ca se misca incet coada la aprozar....la raspunsul meu, neghiobul cu pricina (dupa accentul impossibly sexy era clar un new-yorkez) a raspuns vioi: you go, girl!!!! (se pare ca i-a placut raspunsul meu). New York, New York!!! Ca il iubesc, asta stiti deja. V-am zis oare ca aici unul din cinci oameni, vorbeste singur pe strada? (mi se intimpla si mie uneori). Asa din senin! Nu ma plictisesc niciodata in acest oras, (sint o citadina, desi imi plac si locurile mici si linistite-ptr. o scurta perioada) care este grozav in deosebi ptr. cei care sint single, fara familie. Unii il considera prea dur, prea obositor, prea competitiv. Jungla de piatra parca i se spune. Intr-adevar, daca nu ai o slujba constanta si on demand, un pachet de beneficii ca lumea (asigurarea medicala te ucide, daca nu o ai, mare mafie e in sistemul medical de aici) NY ti se va parea crunt si nemilos. Ca fapt divers sa spun doar o mica chestie despre asigurarea medicala atunci cind o ai si cind nu o ai. Cind o ai, poti plati un medicament 10$, cind nu o ai, acelasi medicament, te poate ajunge la 60$. Ce diferenta absurda, nu? mare bulimasheala la habericanii astia, ei sint de vina hi hi hi. Well, the dental treatment, ptr. multi este un fel de lux. Multi romani prefera sa mearga in Romania sa isi faca zimbetul frumos, deoarece aici e prea scump, daca nu ai asigurare. Exemplu: o coronita din portelan costa in jur de 1200$. Un root canal (drenaj de canal, pe romaneste, parca) in jur de 800$...Iar cind nasti un copil, spitalizarea and the delivery of the baby, te pot costa in jur de zece mii de dolari. Chiar as fi curioasa cit costa aceste servicii in Romania. Da! Si sa nu uit. Mai demult m-a intrebat cineva daca stiu de unde provine numele de Big Apple, adresat orasului NY. Desi as fi vrut sa inventez un raspuns si sa ma dau inteligenta, nu mi-a iesit si nici nu am cautat la momentul respectiv informatii referitoare la asta, insa intre timp am aflat.
Cica marul ar fi fructul oficial al statului NY, dar cu toate astea- Big Apple- nu deriva de aici. In anii ’30, muzicienii de jazz utilizau expresia de Apple in loc de oras, si cum New York este unul mare...v-ati prins, nu? eee, blogul asta nu e doar narcisist, ci si (din an in pasti), informativ.
Cam asta stau lucrurile pe Coasta de Est... Acum eu ma bucur de vremea frumoasa, se simte asa un iz tomnatic, dar ma fac ca ploua, nu vreau sa ma gindesc la toamna...

PS: Mesajul asta este ptr. TINE...imi sustin in continuare parerea ca, din pacate, iubirea nu este totul, love is not an answer...(daca ar fi asa, nu ar mai exista so much cheating around, despartiri and broken marriages). Dar continuam noi discutia, cind ne vedem.... Soon!!!! muahhh****
PS1: In acest post mai trebuia sa scriu ceva, insa nu am materialul necesar, asa ca voi adauga zilele astea un LATER EDIT ( important:) So, stay tuned! (cita treaba mai am si eu pe blogul asta, oare cind o sa ma satur de el si-l voi inchide, de ce o sa ma mai apuc? ca de treburi serioase vad ca nu am de gind). Intre timp, imi mai fac de cap AICI (ma aflam pe Manhattan Bridge, podul pe care trec zilnic cu metroul in drum spre office)...
*******************
Asadar, LATER EDIT: Si acum, dragii mei, am onoarea si deosebita placere sa va prezint o draga prietena si una din cintaretele mele preferate din Romania, EMMA! Nu este doar talentata si frumoasa, ci si un spirit ales, cu idealuri si aspiratii inalte, plina de profunzime si sensibilitate, trasaturi ce cu greu le gasim la oameni, in vremurile astea plastice. De cite ori vorbesc cu ea, my self-absorbed/my self-centered persona, isi pierde din intensitate si astfel ma simt mai blinda, mai buna, mai iubitoare.( astfel de oameni trebuie sa avem in preajma).
Ascultati AICI si aruncati cu privirea AICI

I love Art:)

Doar ca ...la Arta Culinara sint repetenta. As vrea sa fiu gospodina, sa am rabdare sa fierb niste oua care, ptr. salata orientala trebuie sa fie tari si nu moi cum mi-au iesit mie, de m-am trezit cu galbenusul in poala, sa nu mai scap in cosul de gunoi, cartoful pe care il curatz de coaja, (nu stiu ce s-a intimplat, mi-a alunecat printre degete si s-a dus direct in gunoi), sa am simtul masurii, ori pun prea mult ulei, ori prea putin... (oare oi apuca si eu vreodata sa fiu bucatareasa?)...Mi-ar placea sa fiu si domesticata, nu doar sofisticata hi hi hi Si vaaai, ce am facut o data. M-am dus la restaurantul romanesc si am cumparat ciorba de perisoare si am mintit musafirul ca eu am gatit-o. Dar, ATENTIE! Mi-am permis sa zic minciuna gogonata caci e adevarat, ma pricep sa fac ciorba delicioasa, de aceea musafirul cu pricina m-a si crezut. Dar pentru ca nu aveam dispozitia necesara sa fac ciorba, m-am dus sa o cumpar. Dar recunosc, subiectul despre mincare ma adoarme. Si sint femeia la 33 de ani!!! Ce daca nu am veleitati de gospodina? Deci eu pot fi asa: Ina balerina, Ina bubulina, Ina babuina, ina beduina, ina new-yorkina, ina bambina, ina trambulina, ina aspirina, numai Ina gospodina NU imi iese. Dar... cine ma-ndrageste, ma-ndrageste si asa: negospodina sau...gospodina dezastruoasa!!! O colega mi-a marturisit ca a cunoscut un barbat care i-a zis ca el vrea o femeie care sa stie sa gateasca. Ei, ce barbat mai e si asta care sa aiba o asemenea pretentie? Iar apoi eu stiam ca barbatii sint cei mai grozavi bucatari.(spre ex. cite femei-bucatar vedeti cind mergeti la un restaurant? ca eu nu am vazut). Da! Deci barbatul e cel ce trebuie sa gateasca, sa spele rufe, eventual sa croseteze la la la hi hi hi. Iar femeia sa mearga la salon sa se faca si mai frumoasa decit este, sa se plimbe cu prietenele, sa mearga la cinema, iar cind vine acasa, sa gaseasca totul aranjat si cu masa pusa de d-nul barbat!!! Da! Acesta este barbatul ideal!!! (stiam eu ca sint o idealista exagerata). Cumva aveti alt scenariu? Sa ma anuntati, atunci. In rest, eu sint bine, sanatoasa, universul meu se invirteste in jurul ...MEU (what else is new?:) Peste citeva zile voi merge in Philadelphia, insa pina cind ma voi click-click in niste fotografii pe strazile de acolo, imagini ce le voi atasa pe indragitul flickr, introduceti-va AICI
PS: Daca ajungeti in New York City, musai sa mergeti la Metropolitan Museum. It's a must!

Nostalgia!!!

Poza asta a fost facuta acum 10 ani, inainte ca maretii Gemeni sa fie doboriti. Eram fascinata de grandoarea lor. Ultima data m-am cocotzat pe ei chiar cu citeva saptamini inainte sa fie prabusiti. Daca stateam mai mult pe acoperis, dadeam cu capul de niste avioane pline cu teroristi si uite asa nu mai apucam si eu sa imi fac un blogspot.com hi hi hi. Mi-amintesc cum m-am ratacit pe linga ei, ma invirteam in cerc si nu stiam incotro s-o apuc. Totul arata impecabil in acea parte din downtown, mi-era drag sa ma plimb (ratacesc) acolo. Acum este santier, de cite ori trec pe linga acea gaura uriasa, ma opresc sa ma uit cum se munceste la ridicarea lor...mi-e greu sa reconstruiesc cu ochii, imaginea dinainte. Daca ar fi dupa dorinta mea, i-as vrea la fel, acelasi design. Dar vor fi altfel. Voi cum i-ati vrea? Ma rog, va lasa rece, poate, dar intreb si eu asa sa ma aflu in treaba.(sau poate ca sint curioasa sa aflu o parere). Desigur, cei care au fost implicati direct in tragedia de atunci, nu-i mai vor la fel. O prietena care se afla in office la etajul 20 cind a intrat primul avion, nici ca s-a mai dus de atunci in zona aia, a ramas cu ceva traume...Altora nu le pasa. Spre ex. o colega(careia ma lamentam eu ca vai, sarmanii Gemeni cum s-au rostogolit) mi-a zis ca ce tot atita? Sint doar niste blocuri. Dar chiar asa! Ce mai conteaza ca mai erau si niste oameni acolo....Fara indoiala zona va fi frumoasa, insa nu vor mai fi cei 2 Gemeni care sa o completeze.(eu tot pe-a mea o tin).*** Si pentru ca au dat iar nostalgiile peste mine, ( ca la nostalgii si visat la cai verzi pe pereti nu ma intrece nimeni) aseara mi-am luat filmul "Dragostea in vremea holerei". Cartea am citit-o in anul 2 de facultate. M-a facut sa visez la acea iubire uimitoare...pe care... aproape am avut-o, dar pe care aveam s-o risipesc-irosesc si-n cele din urma s-o parasesc. (ce ingrata neobrazata).Ce poate fi mai pasionant si tulburator-rascolitor de frumos, decit un barbat care sa astepte si sa viseze la aceeasi femeie, timp de 53 de ani. Mi-ar conveni sa cunosc tribulatiile iubirii printr-o astfel de poveste. Anyone?:) Inca 2 nostalgii AICI ( sa nu rideti de moaca mea de acum 10 ani, ca ma supar). Si oh, ce sfioasa, chiar cumintica mai eram in pozele de atunci!!! Va pup, muahhh!!!