!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Nu stiu ce sa mai scriu pe blog, decit ca e multa liniste pe Coasta de Est. O sa fac prajituri zilele astea. Pentru prima oara in viata mea o sa imi testez my baking skills. Daca simtiti miros de ars si fum, sa stiti, asadar, de unde vine: din cuptorul meu! De ce oare subiectul despre mincaruri ma plictiseste monstruos? Stiu ca unei femei ii sade bine la bucatarie, chiar mi-ar placea, insa este o antipatie reciproca intre mine si locul respectiv. Gatitul ar trebui sa fie relaxant, pentru mine este un chin. In fine, mi-amintesc cind eram in caminul studentesc din Regie with my then lover. Ne pregateam sa mincam cartofi prajiti, facuti de el. Din cauza unei certuri ivite chiar in timpul prepararii cartofilor, a pus in tigaie benzina in loc de ulei. Ce a urmat, va imaginati! Ce vreau sa spun cu asta este ca eu nu numai ca nu ma pricep in d-ale bucatariei, dar mai stresez si bucatarul!!! Bine, ma duc sa ma culc! Voiam doar sa va salut! Aici sint niste poze recente! PS: In postul asta, reiese cit de "priceputa" sint cind dau nas in nas cu bucataria! LATER EDIT: Intimpin probleme tehnice pe platforma blogspot.com Nu stiu ce se intimpla, insa nu-mi arata numarul corect de comentarii si, de asemenea, mi-a dat hard time la publicat. In cazul in care lasati comentariu si nu il vedeti afisat imediat, sa stiti ca e din cauza asta si o sa public mesajele indata ce rezolv dilema. Va imbratisez cu drag!!!

Ziua buna, primavara!!!

Azi a fost prima zi primavaratica! Imi venea sa zburd, dar nu pe dealuri, caci nu le am la indemina. In orice caz, am aruncat cizmele cit colo, geaca si caciula, de asemenea. Sper totusi sa nu fie amagitoare vremea asta cu iz de muguri si papadie, ca apoi sa mai cada vreo ninsoare. Am inregistrat zilele trecute, cind a nins, un mic filmulet, dar nu am reusit sa il incarc, decit pe Facebook. In rest, sint bucuroasa, voi avea un musafir special, anume pe verisoara mea draga, pe care nu am mai vazut-o de 3 ani. Am avut emotii ca maimutoii astia de americani nu ii vor da viza, insa ce credeti, nici nu s-au uitat la invitatia trimisa. A fost cel mai usor interviu, dupa spusele ei. Nu am inteles niciodata criteriile lor de selectie a oferirii vizelor, oameni in virsta sint refuzati, in timp ce tineri primesc viza, fara sa fie luati la prea multe intrebari. In alta ordine de idei, azi cind am fost la supermarket, nu stiam ce sa iau desert, asa ca am luat ambele cutii. Urati-mi pofta buna! Eu va urez o primavara verde, colorata si florala, iar femeilor LA MULTI ANI!!! Aici nu se celebreaza ziua de 8 Martie, insa ca o romanca ce sint, mi-am amintit de aceasta traditie! Va imbratisez! Cu drag, aceeasi Ina New Yorkina. (asa este, vibrez, infloresc si am tonusul ridicat)!!! Primavara este de vina si...nu numai!!!

LATER EDIT: EU, in urma cu citiva ani...

Fleosc, fleosc!!!

Asa am tropait azi prin orasul inzapezit. Am niste ciubote de ploaie, care, atunci cind dau printr-o baltoaca, mai bine sa te feresti din calea lor, pentru ca...stropesc! Ce sa va spun? Azi m-a intristat o stire, anume, un instructor de balene ucigase a fost omorit de...insasi una dintre balenele uriase pe care le-am admirat la Disney, in acele spectacole de la Sea World. Cit de mult trebuie sa iubesti acele "vietati", incit sa vrei sa-ti fie "colege de munca", linga care, iata, iti risti viata? Si acum sa ne inveselim putin. V-am zis ca si eu dansez ca ea? Sa nu imi spuneti ca nu va amintiti de "Flashdance". Nu degeaba iubesc era anilor'80...

PS: Acum click AICI

Hola from Nueva York

A nins zilele trecute, prilej de bosumflare pentru mine. Dar azi dimineata cind m-am trezit si m-am uitat pe fereastra, un soare mi-a zimbit si un cer senin mi-a incintat ochiul, asa ca mi-am zis sa ies un pic la aer, sa salut soarele, mai ales ca in fata ferestrei auzeam ciripit de pasarele, (nu cred ca am auzit la patrat) numai ca, pina cind m-am foit eu si m-am urnit din casa, soarele s-a dus la mama naibii, iar seninul din cer a fost atacat de nori cenusii si grei si astfel ca am dat nas in nas cu aceeasi atmosfera apasatoare si greoaie a unui Februarie care astept cu nerabdare sa se incheie. Pentru ca a trecut o groaza de timp de cind nu am mai fost la cofetaria romaneasca, am zis ca ce ar fi sa ma duc azi sa imi iau niste prajituri. M-am dus cu o pofta de prajitura diplomat, numai ca mi-am pus pofta-n cui. Era inchis, dat fiind faptul ca azi este President's Day si cofetaresele si-au luat liber. Atunci mi-am zis ca daca tot am ajuns in zona cu localuri romanesti, sa ma opresc la restaurant romanesc sa ma tratez cu o ciorba de perisoare. Mi-am pus pofta-n cui si de la ea, deoarece nu aveau ciorba de perisoare. Si pentru ca nu am mai mincat ciorba de fasole de nu mai stiu cind, atunci am zis ca daca tot am ajuns pe vremea asta de balegareala pina in Sunnyside, (care numai sunny nu era), macar sa maninc ceva, fie ea si ciorba de fasole, care a fost delicioasa, cel putin. Macar asta mi-a placut azi: fasolea din ciorba. Acum sa vedem daca o sa tragem pirturi. Mi-e sila de iarna asta care parca te prosteste, te invita doar la mincat si la vegetat. Mda! Nu am un tonus bun. Am facut 4 poze azi, am revenit la breton.

*** Mi-am mai cumparat chestii pentru casa si am descoperit o noua pasiune, aceea sa cumpar farfurii, cani, si perne decorative.(parca-mi string zestrea). De cite ori ajung intr-un magazin cu accesorii de casa, hop, bag ba cite-o farfurie, ba cite-o perna. Dar pernele sint asa de dragute, umflate-n pene si colorate, sa tot dormi pe ele, ca nu tin doar de decor, sint si moi. Bine, una are o fundaloaie mare, nu cred ca mai incape capul cuiva acolo. Ceea ce nu imi place insa, sint ramele de fotografii. Imi place sa vad la altcineva, insa nu sa le am eu. Probabil ca s-ar crede ca am poze cu mine prin toata casa, ei, ma iubesc eu, dar inca nu sint indragostita de mine sa ma vad prin toata casa, in fiecare colt sau pe fiecare masa. Bineee, va las acum, ma duc... nu stiu unde ma duc, da' gasesc eu! Pe curind si mai scrieti si voi de una, de alta, sa nu am impresia ca vorbesc singura!

LATER EDIT: In pozele de ieri se vede ca era uscat, zapada aproape disparuse. Azi dimineata cind m-am trezit, iacata ce am descoperit dincolo de fereastra. Click AICI

Maimutica fara cercei

Cineva ma tot cicaleste ca de ce nu port cercei. Azi m-a cicalit iar ca am urechile golase. Mie nu imi plac bijuteriile, eventual, le admir la alte persoane, (de sex feminin, pentru ca la barbati, chiar sint a big turn off) dar nu sa le port eu. Curios este ca pe vremea liceului imi placea sa port cercei si margele. Ma apuca risu' cind dau de poze vechi in care cercei mari imi atirnau de urechile mele mici. Intre timp preferintele in materie de accesorii s-au schimbat si astfel le-am eliminat de tot. Nu numai ca nu-mi place sa port bijuterii, dar ma si incomodeaza, am impresia ca e ceva in plus pe mine. Prin urmare, diamantul nu este cel mai bun prieten al meu, cum spune vorba unei reclame, cum ca diamantul este cel mai bun prieten al femeilor. Ma lasa rece. Mai bine imi iei o cutie mare cu ciocolata. Ce de-a modestie pe capu' meu. Nici nu s-ar fi crezut! Dar nu exagerez cind spun ca nu iubesc podoabele. Si de cite ori persoana respectiva imi atrage atentia sa imi infig cercei in urechi, eu ii spun ca sint sofisticata si fara sa ma inzorzonez, nu am nevoie de accesorii aurii sau argintii. La fel si cu lenjeria intima, nu as putea purta nebuneli dintr-astea. Mi se par complicate, atitea funde, sireturi, dantelarii, barete, pentru ce? sa le dai jos oricum, sau...sa ti se dea jos oricum. Parca ai fi intr-un cabaret sau...bordel. Nu stiu, asa percep eu genul asta de lenjerie intima. Fiecare are preferintele lui, desigur, sa nu imi sariti in cap. Eu iubesc bumbacul. Si nu cred ca barbatii se dau in vint dupa astfel de lenjerie intima, atunci cind se afla sub plapuma cu o femeie. Sau cumvaaaa.... Oricum, multa munca pe capul lor la "descheiat si desfacut". Eu, daca as fi barbat, as vrea ca femeia in intimitate sa mi se dea simpla si totusi sa-mi fie atragatoare prin nuditatea si erotismul ei, fara sa se foloseasca de Victoria's Secret. Ei, si cu astea fiind spuse, va imbratisez cu drag!

PS: Peste 2 saptamini eu am musafiri. Am emotii pentru ca, de regula, eu sint musafir si nu gazda. Insa hai, Doamne Ajuta, sa nu las musafirii sa moara de foame ha ha ha, la cit de "gospodina" sint la bucatarie, dar onesta cum sint prin nastere, i-am avertizat deja ca bucataria e a lor, se pot auto-servi.

LATER EDIT: "Whatever u give a woman, she will make it greater. Give her sperm, she will give u a baby. Give her a house, she will give u a home. Give her groceries, she will give u a meal. Give her a smile n she will give u her heart. She multiplies and enlarges what she is given. So if u give her crap, be ready to receive a ton of craps..." Aha!!!

Nedumeriri

S-ar putea sa nu ne-ntelegem in postul asta, sau mai bine spus, s-ar putea sa nu pricepeti ce vreau sa spun-transmit, pentru simplu' fapt ca este cam complicat de explicat in citeva vorbe despre starea mea din ultima perioada, mai ales ca niciodata nu m-am confruntat cu astfel de nebuloase. De cind ma stiu, am fost minata si dominata de o anumita dorinta, uneori, chiar obsesie, asta ca sa subliniez intensitatea si dramatismul dorintei ce punea stapinire pe mine, in anumite etape din viata mea. Gindul ca aveam la ce sau la cine visa, ma tinea treaza, "batalia" pentru a obtine acel ceva ma provoca si ma tinea vie, indiferent cit de greu parea de atins dorinta, mie mi-era bine si ma simteam motivata si determinata. Exemplul cel mai relevant ar fi dorinta mea de a trai in America si nu oriunde, ci la New York. Deci dorinta mi-era nu numai clara, dar si specifica. Chiar daca la un moment dat parea o himera, o utopie, m-am invirtit, sucit si rasucit si hop, am ajuns si in Haberica si dorinta mi-a fost bifata. Lista ar continua cu astfel de exemplificari, dar vreau sa ajung la problema care ma macina de ceva timp, anume, in aceasta bizara etapa a vietii mele, nu-mi doresc nimic cu adevarat, nu doresc pe nimeni cu adevarat si asta nu numai ca ma face sa lincezesc intr-o stare de indiferenta, dar daca cumva trebuie sa ma ingrijorez? Pentru ca nici ingrijorata nu sint. Tot ce vreau este sa VREAU ceva cu ADEVARAT, vreau sa pot sa vreau (din nou), vreau sa-mi suflec minecile si sa pornesc la atacul dorintei, la atingerea ei, vreau sa rivnesc ceva sau la cineva (chiar si la bunul altuia, numai sa rivnesc odata hi hi hi). Nu-mi dau seama de unde atita lipsa de dorinta, interes, visare, ca tare buna mai eram la visat cu ochii deschisi sau la caii verzi de pe pereti. Mi-e dor sa vreau, numai ca nu vreau, nu-mi vine si cu asta basta. Of, ca de fapt nici nu mi-e dor, deci se anuleaza cuvintul dor, ca de aici porneste drama mea, in fond. Daca m-ati inteles si aveti solutii, le primesc la casuta postala de sus (vorba vine). Un lucru va mai spun, mie nu imi plac sfaturile, nici sa le dau, (decit daca mi se cer) nici sa le primesc, mereu am facut cum am vrut eu si n-am ascultat de nimeni, dar acum as fi curioasa sa aflu daca cumva am innebunit, iar eu nu stiu ha ha ha. Rog seriozitate, asadar.***Mai nou, dragii mei, mi-am reactivat contul de pe Facebook, pe care inca nu il inteleg (ca de asta mi-l dezactivasem) si ma oboseste rau, nu pricep care pe care, cine pe cine, atitea caracteristici si desenele, rindunele, floricele si reclame, dar na, mi-am zis sa fiu si eu pe acest Facebook, ca numai de acolo nu mai lipseam. Si cind colo ce sa vaz? Toti cei de pe bloguri sint pe Facebook. Doamne, nici acolo nu scapam unii de altii! Ma gindeam ca o fi vreo lume noua, da' de unde. Pun pariu ca la rindul lor, toti cei care dau de mine si acolo, isi dau ochii peste cap si exclama: poaaah, nici aici nu scapam de narcisista asta de ina new-yorkina care iara isi intinde toate pozele de ne ia tot spatiul de pe facebooku' asta, ca parca nu ii mai ajungea blogspotu'. Na, ce sa va fac, mai suportati-ma un pic, pina imi gasesc dorinta aia despre care va povesteam si dupa care o sa ma fac ocupata sa alerg in atingerea ei, a dorintei, adica. Deocamdata nu fug dupa nimeni si nimeni nu fuge dupa mine. Macar e reciproca treaba, nu? Dar nu in asta sta gravitatea conditiei mele actuale, ci in faptul ca nici nu doresc sa fug dupa cineva si nici sa fiu fugarita. Ati obosit cumva cu aceasta intimitate a postului meu din 27 ianuarie 2010? Si ca sa va obosesc in continuare, conchid asa cum am inceput: imi lipseste dorinta de-a dori! Zbang! Bine, va puuup, muahhh!

Din valiza cu amintiri...

Acum citiva ani am fost intr-un road trip in Arkansas. Curiozitatea mea mare era sa calaresc. Un cal, ce altceva? Eram in culmea bucuriei ca voi defila prin padure calare pe un cal. Bucuria mea a tinut doar pina in momentul in care mi-am suit fundul pe spinarea calului naravas, care a luat-o la sanatoasa fara sa am timp sa ma obisnuiesc in circa lui si care mi-a dat cu coada peste mina intr-un mod constant.Toti caii mergeau frumos, organizati, numai al meu o lua pe aratura. Vezi foto AICI Atunci am realizat ca nu mi-e bine deloc cind nu sint in control si ca da, I've got a controlling personality.Traseul dura in jur de 2 ore si implica trecut prin apa, suit si coborit povirnisuri, toate astea cu mine calare pe cal. Am stat incordata timp de 2 ore, incruntata si timorata ca animalul de cal o sa o ia la fuga prin padure, fara sa tina cont de mine. Am mirosit a cal 2 zile si m-a durut posteriorul alte citeva, de la atita incordare, de frica sa nu ma arunce calu' nebunu' in vreun boschete. De cite ori am repetat cuvintul -cal-? Prea multe, stiu! Chiar si instructorul a zis ca e ceva in neregula cu acel cal, care, de obicei, era pasnic si linistit. Asa ca visul meu de a calari s-a dovedit a fi o eroare ce s-a transformat in oroare si de atunci mi-am zis ca in viata mea nu o sa ma mai sui pe un cal. Un lucru am descoperit, totusi, nu-mi place cind lucrurile imi scapa de sub control si nu le pot manevra dupa bunul plac. Asa aratam dupa 2 ore de calarie prin padure. O alta dovada ar fi AICI unde eram intr-un roller coaster ce subit a luat-o la vale, cu spatele, pe intuneric bezna.(eram mai negricioasa pentru ca ma bronzasem). Da, asa arat eu cind nu pot controla ceea ce mi se intimpla, isterica si mutilata hi hi hi O alta curiozitate ce o aveam, era sa sar cu parasuta. Intre timp, se pare ca m-am facut mai fricoasa, nu as avea tupeul sa ma arunc dintr-un avion atirnata de un balon. Credeti ca e adevarat? Cu virsta devenim mai domoliti si mai putin dornici de aventura? hmmm ***Acum sint harnica, ma duc sa spal rufe, azi nu se lucreaza, este Martin Luther King. Stam acasa si sintem platiti. Nu-i chiar naspa in Haberica asta, nu? ha ha ha

PS: In pozele de pe cal, eram mai rotunjoara, iar parul scurt era preferatul meu.

LATER EDIT: Stralucesc!!!!!!!!!!

Bolboroseli!!!

Ce faceti? Va pregatiti sa veniti la mine cu plugusorul? Bine faceti! *** Nu stiam ca odata ce te muti la casa noua, apar si mici inconveniente, cum ar fi instalarea internetului, umblatul dupa mobila si nu numai.

Tehnologia asta, care, admit, ne simplifica viata, are si un dezavantaj, mai ales cind dai telefon la lumina, gaze sau cable service si te trezesti ca vorbesti cu niste roboti, care iti spun ca reprezentantii de la customer service sint ocupati cu alti clienti si ca the estimated waiting time este mai mult de 20 de minute.(incredibil). In ultima perioada, mi-a fost pusa la incercare rabdarea, la care, de regula, stau prost, iar urechile mi s-au incins pe telefon, tot asteptind sa aud o voce umana de partea cealalta a receptorului, iritata fiind sa aud numai roboti si masini. In asa hal ma facusera cu nervii robotii de la serviciul de Internet, incit m-am imbracat si m-am dus direct la ei la office, frustrata si zburlita toata si le-am zis ca vreau sa vorbesc cu o faptura umana, cu un OM, cu cap, picioare si miini, ca m-am saturat de roboti, care nu se pricep sa-mi rezolve problemele tehnice cu care ma confrunt. Am facut parte din categoria- irate clients- cu care ei au tactica profesionala sa te calmeze, sint f. buni americanii astia la customer service.(adica stiu sa te abureasca hi hi hi). Una din optiunile care ma enerveaza cel mai rau este cea in care robotul iti comanda sa spui cu voce tare numele, si care, dupa ce i-l spui, el, robotul, zice ca nu a auzit, iar tu te simti un caraghios ca un robot are neobrazarea sa nu-ti receptioneze numele. In fine, acum m-am calmat, dar a trebuit sa imi descarc ofurile si pe cale virtuala. ( ce sa fac si eu, unii se agita cu politica, altii cu robotii telefonici). Dar m-am invatat cu o rutina calma si care se desfasoara lin, de aceea ma precipit cind ceva sau cineva imi disturba ambianta si planul meu nu decurge dupa cum mi-am propus, iar sistemul are lacune. Oricum, chiar si dupa atitia ani, zimbesc cind mi se adreseaza, in special la telefon cu" Ok, Ms. Bixeid, can i have your social security number?" imi place cum suna, Ms. Bixeid-ul asta. Nu ma deranjeaza deloc, dimpotriva, ma amuza, in fond si eu, la rindul meu, stilcesc numele multora, avind in vedere ca lucrez cu publicul. *** Aici sint citeva poze de la" The Rockettes", the popular NYChristmas show, la care am fost zilele trecute si care mi-a placut muuult. Daca veti petrece Craciunul la NY, sa mergeti la Radio City Music Hall sa vedeti acest minunat spectacol. Nu oricine poate fi a Rockette girl. Dansatoarele trebuie sa aiba the same figure, ca sa poata reda o sincronizare perfecta si o precizie unica care te uimesc. Poza de sus este de la spectacol, dar am ramas fara baterie la camera si nu am mai apucat sa si inregistrez, asa ca am gasit AICI una din partile mele preferate si anume" The wooden soldiers". Finalul e haios! PS: Sa nu uit, prima oara cind am fost la magazin sa imi iau sofa bed, bed frame, coffee table, nightstand, m-am intors acasa cu 2 perne, 3 becuri si un cosulet impletit de pus chestii in el, ca cine stie, poate aveam de gind sa plec la padure la cules de mure si cosu' imi mai lipsea... asa de priceputa sint la cumparat mobila si la gospodarit. Dar ma rog, a doua oara mi-a iesit.Va sarut cu drag si sarbatori frumoase si sa ne auzim-vedem cu bine pe 2010, in care am de gind sa fiu foarte ocupata cu, atentie, ...dragostea! Voi reveni cu un Later Edit la acest post ca sa-l facem cel mai lung pe anul asta si cel mai variat!!!

Hello! is it me you are looking for?

I love Astoria! The surprise factor: autobuzul ma ia din fata casei si ma lasa fix in pix in fata cladirii in care lucrez. Timpul efectuat: 20 de minute! In New York nu prea ai asa ceva, distantele fiind mari, unii fac chiar si mai mult de o ora pina la serviciu.(inainte faceam o ora, ceea ce nu ma deranja, atita timp cit metroul era express, dupa ce nu a mai fost, am vrut sa ma mut, unul din motive asta a fost). The fun factor: merg la acelasi supermarket la care mergeam cu ani in urma cind locuiam aici. There is a very high chance to bump into my ex... Uhhh, I love my life! Acum ma confrunt cu o dilema interesanta cum ar fi: imi place mult sa locuiesc singura, dar in acelasi timp gasesc draguta si coabitarea.(cum? draguta? asa descriu eu actul de a trai cu cineva? ca fiind doar dragut?) Oare cum sa fac sa le am pe amindoua? Ma tem ca it's complicated, cum povesteam AICI. Cred ca am nevoie de-un castel hi hi hi.

PS: De ce toate femeile maritate si cu copii, imi aplica in ultima vreme intrebarea daca am de gind sa ma marit si sa fac copil, de parca asta ar fi menirea femeii in lume, sa faca un barbat fericit si sa reproduca. E vreo problema?

LATER EDIT: maritatelor,(cele pe care le stiu si pe care le iubesc, de altfel) sa nu sariti cu gura pe mine, va rog!

Good Bye, Brooklyn!!!

Acesta este ultimul post pe care il scriu din cartierul Brooklyn, unde am petrecut una din cele mai frumoase etape din viata mea din New York si totodata, una din cele mai urite. Una din cele mai frumoase, pentru ca aici am fost pentru prima oara independenta si aici am trait prima si marea mea dragoste. A fost una din cele mai urite, pentru ca tot aici am cunoscut prima si marea mea dezamagire si... 3 ani de solitudine pura. (singuratatea mi-a placut mereu, dar nu in cazul in care sa fiu dezamagita si sa tinjesc dupa o himera). Sa se inteleaga ca prima si marea mea dragoste este de fapt prima si marea mea dezamagire, ca doar nu? ele sint legate unele de altele si toate lucrurile frumoase ajung la un final. ( pe vremuri, cind eram infatuata si refuzam sa cedez in fata dragostei, credeam ca o sa scap de chinurile inimii hi hi hi) Oricum, am de gind ca prima si marea dezamagire sa fi fost si ultima, deoarece nu ma descurc deloc cu dezamagirile. Acesta este ultimul post scris aici, deoarece ma voi muta asa cum va povesteam. Am gasit un apartament dragut, cu 3 camere, pe gustul meu, in cartierul unde am mai stat, ca tot ma pricep eu sa ajung de unde am plecat. (numai ca de data asta, este in sensul frumos). Stiam ca sint atasata de locuinta asta si de cartierul frumos care m-au gazduit atita timp, dar nu ma asteptam sa mai si pling acuma, dar of, sensibila si nostalgica din mine si-au spus cuvintul. Apoi mai sint si oamenii minunati pe care i-am intilnit aici si de la care, dupa aproape 7 ani, imi iau ramas bun. Nu ca as pleca prea departe, insa cu siguranta nu ii voi mai vedea asa des. Nu voi mai locui aproape de plaja si Ocean, unde mergeam pe jos, ci aproape de electricul Manhattan. Ma simt mai bogata, mai puternica, mai implinita decit cea, care, acum 7 ani sosea in cartierul Brooklyn, pe care nu-l vazuse niciodata. Eram pentru prima oara single si pe cont propriu.( am stiut mereu ca o femeie trebuie mai intii sa invete sa traiasca singura, sa se descopere, sa afle, sa se cunoasca). In cei 7 ani de locuit singura, am dus la implinire un plan vechi de-al meu din Romania, anume, sa ma rasfat (ca un pic mai aveam si la sapa de lemn ajungeam ha ha ha) sa bintui prin lume, sa nu dau socoteala nimanui, sa fiu libera, sa fiu buna, sa fiu a dracului cind trebuie, sa ma apar de oameni uriti si rai, sa am grija de mine si lectia cea mai utila pe care am invatat-o este urmatoarea: -sa te bazezi doar pe TINE- Si daca ar fi sa o iau de la capat, fara indoiala, la fel as face, aceleasi greseli, aceleasi alegeri. Asadar, voi incheia o perioada cu interesante transformari si voi incepe alta intr-un loc nou and cozy. Imi va fi bine acolo. Nu are cum altfel! Si trebuie sa celebram, nu? Asa ca va astept la un pahar de sampanie! Dar sa lasam palavragelile si sa trecem la impachetat si despachetat!

PS: Poza de sus am pus-o in amintirea vremurilor brooklynete. Nu-mi pasa de frumosul Atlantic si astfel eram o navetista indragostita pe ruta New York -Bucuresti, caci va amintiti? Traiam prima si marea mea dragoste....Noapte Buna!

LATER EDIT: Imi place partea asta cu mutatul in casa noua, dar vai, uitasem ca trebuie sa organizez lucrurile si sa le mai si impachetez si transport. Nu stiu de ce sa ma apuc mai intii, imi vine sa ma bag si pe mine intr-o cutie sa fiu transportata laolalta cu toate lucrurile. Uhhh, acum am nevoie de mult spor la treaba!!! Iar asta e pentru TINE!

Fara titlu!!!

Am impresia ca va ginditi la ce mai fac si daca m-am mutat. Sa va aduc la cunostinta, asadar, ultimile noutati din viata mea de new-yorkina. Dupa ce am constatat ca nu ma descurc de una singura sa imi gasesc un apartament pe plac, am apelat la o agentie imobiliara...Comisionul lor inseamna chiria pe o luna.(in jur de 1100$-1200$, ca sa fie si un blog informativ) Asa este, comoditatea m-a costat de cind ma stiu, insa chiar ma streseaza sa umblu ca naluca dupa o locuinta, asa ca astept sa mi se aduca mura-n gura oferte. Important este ca nu ma grabeste nimeni, nu e nici o urgenta, ci este dorinta mea de a schimba decorul, simt ca ma sufoc de la o vreme.(si cit de mult iubeam acest Brooklyn, cu verdeata si casele lui mari, v-am zis ca locuiesc in cartier evreiesc, cred)... Cum era zicala aia?" sa schimb aerul si...fraierul" hi hi hi.... Sa revin la acesti agenti imobiliari care au un singur scop: sa te jumuleasca de bani. Am abandonat 2 (m-am facut a dracului) dupa ce mi-am dat seama ca pe linga faptul ca parca imi ofereau only the rejects, aveau neobrazarea sa umfle pretul dupa bunul plac. Recunosc ca nu le am deloc cu negociatul, insa am strimbat din nas constant atunci cind veneau cu un pret nesimtit. Adica la telefon cind vorbeam cu ei, spuneau un pret, cind ajungeam la fata locului, pretul era schimbat...urit business-ul asta...in fine, pina la urma mi-a fost recomandat un alt broker( a female one) care cred eu ca ma va ajuta. Se stie ca New York si Los Angeles sint orasele cele mai scumpe din US si am impresia ca in New York platim taxele cele mai mari****. Sa nu uit, am fost la vot, am votat primarul NY-ului.. Imi place ca pe cine votez, este ales...asa a fost si cu Obama. Bloomberg, primarul reales al orasului New York, e -destul- de bogat sa nu vrea salariul primariei,(saracu', ce greu i-o mai fi si lui) a fost democrat, republican, acum este independent si munca lui de primar o face de placere, voluntar, din pasiune.... Frumos din partea lui. Unii il acuza ca manipuleaza lumea cu banii lui, insa, personal, cred ca in general, noi, oamenii, cu sau fara bani, la un nivel mai mare sau mai mic, ne manipulam si folosim unii de altii... Ce imi place cel mai mult la acest personaj politic, este faptul ca he's a self-made millionaire. Admir oamenii care o iau de jos in sus, cind e vorba de agonisit averi si bunuri. Una din ultimile lui reguli, care la prima vedere pare absurda, but somehow it makes sense si care nu stiu daca este oficiala inca, prevede fumatul interzis in parcuri, ca sa pastram aerul curat... Mie, care sint impotriva tutunului, imi place regula asta, dar sint sigura ca sarmanii fumatori nu o aproba.. Dar putem face un sondaj aici, sinteti sau nu sinteti de acord dragi fumatori si nefumatori, sa se interzica fumatul in spatiile verzi? Ma rog, ce vorbesc eu aici de politica, voiam insa sa mai spun ca imi place sa merg la vot, e o atmosfera placuta, oamenii sint optimisti, prietenosi. Ce altceva sa va mai spun? Mai intrebati-ma voi de una, de alta...pina atunci, va sarut cu drag si voi reveni cu un Later Edit si niste poze noi!!! Cu zimbetul pe buze, va parasesc acum!!!

Later Edit: In direct din BOSTON: Am strabatut America frumoasa in lung si-n lat si uitasem de Boston, despre care auzisem ca este un oras studentesc, cu multa activitate. Prin urmare, am ajuns si la Bostoooon, unde inca ma aflu! Asa se pare, Boston is a college town, un oras cu mult tineret, dar tare friguros, fapt care ma cam siciie, avind in vedere ca sint racita...(la ce am mai facut flu shot, nu stiu). Nici nu-mi vine sa mai ies din hotel, mai ales ca panorama de la etajul 40 unde este cocotata camera, ofera o priveliste cuprinzatoare a orasului. La ce sa mai ies sa explorez locurile pe jos si in frig,(32 de grade F) cind pot sa stau sa ma uit pe geam, nu?...adevarul ca se vede totul ca o chichineata de aici din virfu' "muntelui betonat si sticlos". Nu prea am chef de pozat pentru ca mi-e frig si nu-mi pot tuguia buzele ha ha ha si nici manusi nu am., dar am facut totusi citeva si am de gind sa trag o fuga pina in campusul studentesc de la Harvard University si o sa mai adaug citeva atunci...deocamdata, incalziti-ma cu imbratisarea voastra AICI si AICI

Bum! Bum! Bum!

Se stie ca sint o nefericita pe timp de iarna cu sarbatorile ei stralucitoare si zgomotoase. Trairile mele launtrice imi sint atit de grave, incit ma simt insingurata si izolata si indiferent cit de multa afectiune as primi din jur, nu-mi ajunge. Iarna, sint o nesatula, cum ar veni. Toamna, de asemenea. Simt nevoia acuta de socializare si imprietenire (era sa scriu imperechere) astfel ca imi vine sa fiu prietena tuturor si iubita multora hi hi hi (numai prostii vorbesc pe blogul asta). So, let me rephrase, sa se inteleaga ca a fost o gluma: deci am chef sa fiu prietena tuturor si iubita doar a unuia. Oare ce se mai intimpla prin lume? Eu nu citesc ziare, nu urmaresc stirile, sint o ignoranta fericita, cum ar zice gurile rele. Sa le fie de bine. In alta ordine de idei, am fost la teatru. Nu mai fusesem demult si era timpul. Soooo, am vazut Hamlet, iar Jude Law gave a brilliant performance. Nu este unul din preferatii mei, dar acum ca l-am vazut in carne si oase, trebuie sa admit ca nu este doar un barbat cu un sex-appeal grozav, ci si inzestrat cu abilitati artistice deosebite. (dar tare mic de statura mi s-a parut, ma asteptam la o prezenta masculina impunatoare, cind colo, un prichindel).Citisem criticile inainte sa merg sa-l vad si numai cuvinte de lauda ii erau adresate. Pe buna dreptate! Ma rog, eu, care nu am nici un talent si nici o veleitate artistica, admir pe oricine este capabil sa recite o poezie, sa deseneze o floare sau sa cinte la un instrument. Daca stii sa faci unul din aceste lucruri, in ochii mei esti deja artist. Si tot urmarind-ul cu privirea pe Jude Law asta,(timp de 3 ore) foarte implicat in pielea personajului, eu, Ina Beduina, uitasem de tragedia in sine si imaginatia mi-o luase hai-hui, tocmai ce ziceam ca nici macar nu este genul meu de barbat. Ce seara surprinzatoare am avut, asadar! Sa nu uit sa spun ca mi-am amintit de perioada studentiei mele la Bucuresti, cind am fost prima oara la Nottara si l-am vazut pe Horatiu Malaele. Tare incintata mai eram...si desigur, Dan Puric imi placea mult...".Goana dupa fluturi", va amintiti? Se mai joaca? Cum va mai culturalizati, dragii mei romani? In rest, m-am cam saturat sa aud ce ocupati si obositi mai sint unii. Ma plingeam unui prieten ca sint deprimata. Mi-a dat peste nas cu replica:" ai timp de asa ceva?". Asta-i buna acuma. De prostii sa nu ne facem timp? Spuneti voi!

PS: bagati-va nasul AICI

LATER EDIT: Se spune ca in New York omul alearga mereu ba dupa casa, ba dupa dragoste, ba dupa slujba. Eu sint in faza in care alerg dupa o noua locuinta. Desi sint o persoana f.comoda in special cind e vorba de chestiuni dintr-astea administrative, mi-am zis ca mai intii sa caut pe cont propriu si apoi sa apelez la o agentie. E deja o provocare si am obosit, dupa ce am dat vreo 4 telefoane, am vazut doar 2 apartamente, in zona in care vreau sa ma mut. Dar ce dezamagire pe capu' meu sa descopar 2 apartamente, unul mai neingrijit ca altul, ca sa nu mai zic ca intr-unul am gasit un iepure. Da! Ati citit bine. Persoana care tocmai s-a mutat din apartamentul ala, si-a lasat iepurele acolo, iar proprietarul superficial prezinta clientilor locuinta in acest hal: cu pereti vechi si cu un iepure in bucatarie. Initial am crezut ca am vedenii, insa cei care au trecut prin aceasta etapa de cautat locuinta, mi-au zis ca mai am multe de vazut.Cine stie, tura viitoare cind o sa vizionez urmatorul apartament, poate o sa dau de vreo oaie. Mereu am zis ca in New York nu ma plictisesc niciodata si ca viata in orasul asta este una din cele mai palpitante. Nu degeaba locuiesc aici, nu? Bine, hai tineti-mi pumnii sa gasesc, cit mai curind, o locuinta draguta si simpla, asa ca mine! hi hi hi

Una aventura!!!

Foarte incintata sint ca am pasit in Florida portocalie unde m-am mai infruptat dintr- o bucata buna de vara, (si ce vara dogorita) anotimpul pe care il iubesc cel mai mult.

La Florida am mai fost, dar nu la Orlando, ci in Miami, Boca Raton and South Beach, unde am petrecut primul Craciun sub soare. Minunat acolo la Disney World. Your inner child cu siguranta iese la zbenguiala odata intrat in regatul lui Mr.Walt Disney. In primul parc vizitat, -Sea World-, am descoperit o lume plina de culori si miscare a vietatilor de sub apa, nu stiam ca asa minunatii se ascund acolo. Nu sint iubitoare de animale, insa am fost fascinata de balenele ucigase, delfinii si leii de mare care au facut niste spectacole absolut incintatoare. Parcul -Universal Studios- mi-a placut muuult datorita diverselor cinematografe 3D si 4D. Sint dati in pizda ma-sii americanii astia cu tehnologia lor cu tot. Sa nu uit, mi-am zguduit creierii in caruselele alea demente. Nu credeam ca o sa ma mai dau in asa ceva, fiind convinsa ca nivelul de aventura mi-a scazut. Da' de unde? in toate m-am suit, in unele chiar de 2 ori. Descrierea unui trenuloi de ala suna cam asa: this high-speed roller-coaster includes: sudden and dramatic acceleration, climbing, tilting, dropping, cu mentiunea ca daca ai probleme medicale, mai ales cu inima, sa faci bine sa nu te sui. Unele te mai si stropeau cu apa, asa ca in citeva poze voi aparea mai uda si flescaita. Am tipat de m-a luat naiba si m-am schimonosit toata. Stiam ca eu am o gura mica, insa cind am vazut poza ce ti-o face automat in carusel, in care aratam isterica si ingrozita, mi-am dat seama ca oh, ce gura mare mai am. Parcul -Magic Kingdom- este un loc vrajit, unde te simti ca in basme, uitind ca esti om mare, fiind fermecat de ambianta de poveste si culori si uite asa te trezesti ca te sui ba pe- un calut, ba pe-un fluture, facind din ochi Cenusaresei... Piticii lui Alba ca Zapada sint niste simpatici. Imi venea sa-i pup pe fiecare in parte. De dimineata pina seara am ascultat muzica din poveste, clopotei, fluturasi, broscute, iepurasi li li li ki ki ki bi bi bi, ca nu ma impac deloc cu diminutivele astea. Am experimentat din nou free fall, am alergat dupa toate caruselele high-speed, si m-am dus la cele mai multe spectacole, unele fiind destinate numai ptr. copii mici, dar cui sa-i pese? La Disney World ti se permite sa te porti copilareste, sa te maimutaresti, indiferent de virsta si marime. In parcul -Animal Kingdom- mi-a placut un roller-coaster super misto-Everest- in care, printr-un tunel in intuneric bezna, o buna portiune, mergeai cu spatele pe ditamai viteza de tipai de te lua naiba. Sa nu uit, m-am intors ragusita de la atita tipatura. Safari a fost dragut si el desi eram ramolita de la caldura aia inabusitoare. Nu mai vazusem asa gorile mari. Ce pot sa va zic?cind sinteti prea plictisiti si satui de realitatea cacacioasa, luati-va copiii, iubitii, iubitele, amantii, amantele si porniti spre regatul fermecat al lui Walt Disney. Cu siguranta va fi una dintre cele mai distractive vacante. Pina atunci, va trimit fiecaruia in parte un sac de saruturi, de data asta, nu de la mine, ci de la Ciocanitoarea Woody, muahhhh!!!

PS: Din pacate, fotografiile nu redau intocmai frumusetea reala de la Disney, mai ales ca am fost preocupata mai mult sa vad si sa ma hilizesc, decit fotografiatul in sine, dar oricum, puneti degetul pe mine AICI ptr. poze si AICI for 1 video si AICI ptr. un alt video . (intr-unul este The Incredible Hulk Coaster in care m-am dat de 2 ori si m-a durut capul din cauza lui, dar a meritat).

PS1: Si acum, ma adresez acelor romani stabiliti in NY, care stiu ca-si mai pierd timpul pe blogul asta. In urmatoarele luni, intentionez sa ma mut in Astoria, de preferat in private house, la un 1 bedroom apart. Daca stiti ceva, cunoasteti pe cineva cu casa care inchiriaza un apartament, please let me know. Stiu ca e un proces mai lung atunci cind cauti locuinta, de aceea intreb in stinga si-n dreapta, poate se iveste ceva. Multumesc anticipat!

LATER EDIT: Ce faceti, ma'? Nici nu stiti ce sila imi este de sezonul care se apropie. Daca s-ar face un salt magic de la toamna la primavara, ce bine mi-ar mai fi si mie. Sau daca ar exista o pastila care sa ma adoarma pina trece anotimpul friguros, bine ar mai fi ptr. existenta mea simpla. Ce mai face PRO FM? Se mai dau dedicatii speciale? vreau si eu una (hint hint hint) Bineee, va parasesc acum, dar revin curind!

How do you do?

Repede, repede, sa postez ceva pe luna Septembrie, inainte ca doamna si cucoana toamna sa soseasca neinvitata, cu frunzele ramolite si copacii chelbositi. V-ati cumparat lemne pentru soba? sau va incalziti cu dragostea? Ce bine ar fi daca dragostea asta ar tine de foame si caldura.
Si pentru ca v-am neglijat (dar cum oare sa creasca dorinta), e timpul sa va umplu gurile cu sarutul meu lasciv: muah muah muah. Ce sa spun? ca am fost ocupata? cu ce naiba? aaa, poate cu dragostea! Mereu mi-a luat mult timp chestia asta.Kevin Bacon, care-mi place ca actor, cind a fost intrebat care este secretul mariajului lui, a raspuns : Sex! cit mai dirty! Ce ziceti, e adevarat secretul asta? Atunci, sa ne murdarim-stropim-minjim-terfelim cu d-ale sexului si sa traim in plina armonie unii cu altii. Indrazneste cineva sa refuze invitatia? Atit ii trebuie.
Of course, voi reveni cu impresiile din vacanta despre care mai jos va povesteam. Stiti ce fac eu acum? I create my memories pentru cind nu voi mai fi ce sint acum: tinara si exuberanta!

PS Sa nu uit, New York State este singurul stat care obliga lumea, in special pe cei din medical field, sa-si faca vaccinul anti-gripa. In cazul in care refuzi, te concediaza. hmmm, unde ma credeam eu ca traiesc? in capitalismu' lu' Big Haberica?

LATER EDIT: Am fost la pescuit! Ia de ma vedeti AICI

Cucu-Bau!!!

Stiam eu ca va sperii! Ia sa vedem ce se mai intimpla in lumea asta virtuala? ca-n cea reala m-am lamurit, este atita liniste, ordine si disciplina, nu stiu ce s-a intimplat cu furtunile, tunetele...pe unde s-au poticnit... nici nu mai cred in chestia aia cu linistea dinaintea furtunii. Oricum, de data asta as avea chef de un tunet mare, sa ma faca harcea-parcea ha ha ha. Ma plingeam ca, dom'le, as vrea sa zburd si nu am pajiste. Voi ati inteles ceva din rindurile de mai sus? Ca eu, nu.(asa este, imi place sa o fac pe nebuna sau cumva asa m-am nascut?) Am observat ca lumea se repeta pe blogurile astea, eu una am scris despre oamenii grasi de 3 ori. Constat ca nu am scris niciodata despre sex. Oare cum am indraznit?(eh, cine are nevoie de asa ceva, se poate trai armonios si fara dinsa'ntrinsa hi hi hi). Citind cartea -Eat Pray Love-, am inteles ca practic asta ar fi mesajul catre omul-cititor, avem nevoie de 3 simple elemente sa ne fie bine: mincare,dragoste si credinta. Chiar cred asta, ne trebuie doar putina vointa si mai multa intelepciune. In ultima vreme ma tot gindesc la copilarie, la anii din scoala generala...atit de mult mi s-au trezit amintirile, incit am inceput sa google niste nume de colegi de clasa...Si ce frumos sa gasesc citiva...vi s-a intimplat, nu? sa intrati pe google si sa tastati numele unor oameni cu care la un moment dat v-ati intersectat, chiar al unui fost iubit, iubita. Am fost asa nostalgica cind am vazut poze cu niste colegi din clasa a 6-a, realizind ca au trecut anii astia ca o vijelie, ca s-au dus si copilarie si adolescenta.... nu imi vine sa cred ca ne-am facut asa oameni mari, ca am crescut, ca am imbatrinit, de ce sa nu spunem adevarul, nu? Surpriza frumoasa a fost nu numai sa dau de anumiti fosti colegi, dar sa si pot comunica cu ei, sa avem afinitati de comunicare, deoarece mi s-a intimplat sa ma reconectez cu oameni din trecut si sa realizez ca nu mai am nici o legatura emotionala cu ei, chiar sa ma enerveze si plictiseasca reaparitia lor in viata mea ca mai bine nu ne regaseam. Si stiti ce ma mai enerveaza? ca veni vorba de enervare. Cind se trezesc unii sa ma apeleze direct pe yahoo fara sa-si dezvaluie identitatea. Se pare ca sint destui care au criza de identitate. Iar lista mea de ignore a depasit-o pe cea de friends pentru ca nu am chef si dispozitie sa o frec aiurea cu necunoscuti virtuali sau sa stau la vrajeli de caca-maca. And now, let's shed my malicious persona and try to be nice again si sa va spun ca la New York este vara minunata, ca-n curind voi pleca spre lumea lui Alba ca Zapada si cei 7 pitici. Daca ati fost la Orlando, la Disneyworld, sa-mi spuneti ce parc v-a placut cel mai mult. Si asa simt ca my adventure level a scazut mult, deoarece nu mai am tupeul sa ma urc in acele deliciously disturbing roller coasters. Se pare ca mi-au pus capac acum 7 ani cind m-am urcat in cel mai rapid si inalt roller coaster, undeva prin Cleveland. Mi-a trebuit o saptamina sa ma recover. Mi-amintesc ca m-a zguduit in asa hal, incit sinii mi-au iesit din bluza decoltata (dragii de ei, ce agitati au mai fost, batindu-se sfirc in sfirc unul de altul, eu fiind neputincioasa sa ii introduc la loc sub bluza, din cauza vitezei cu care ma zguduia trenuletul ala), falcile imi tremurau, ochii mi se invirteau in cap, parul vilvoi, iar creierul meu bagat in sperieti. De atunci, am zis ca niciodata n-o sa ma mai sui in asa ceva. Si nu m-am mai suit. However, acum ca ma voi merge in fabulosul Disneyworld, parca nu ar fi fair sa nu-mi cocot fundul intr-un roller coaster, sau macar intr-o gargarita de aia care se invirte. Ati incercat vreodata free fall? Nu numai de sus in jos, dar si de jos in sus. Cu un fel de lift in aer liber te ridica sus de tot, la inaltimea unui bloc de 7 etaje sa zicem ,dupa care ti se da drumul subit si liber in gol. Sau brusc, esti ridicat de jos in sus. Doamne, sint nebuni cei care au inventat asa ceva..mi-amintesc ca iubitul meu de atunci a zis ca la suitul brusc si neasteptat de jos in sus a avut impresia ca i-au ramas testiculele pe asfalt hi hi hi Bine, ramine de vazut cum ma voi desfasura in lumea lui Mickey Mouse cu care o sa dau noroc. Si sper sa nu fiu turmentata de la roller coasterurile alea, ca sa fac si niste poze dragute. AICI am pus o poza din zona WTC unde se ridica "Gemenii", nu stiu exact cum se vor numi, de fapt! Va sarut! Cu drag, Ina B

LATER EDIT: Eu am long weekend, deoarece Luni este Labor Day si nu se lucreaza. So, if you're looking for troubles, just call me hi hi hi Toata ziua ma hilizesc pe blogul asta! Vedeti ca am ametit setarile la postul asta si de aceea fontul este ca vai de el, insa mi-e teama sa incerc sa corectez problema, sa nu dau, din greseala, delete la blog, mi s-a mai intimplat...voi ce ziceti? Sa stergem acest blog, sau sa ne mai distram un pic? Va puuuup, paaaaa!!!!

Despre oameni de zapada...

Atrag atentia de la inceput, ca sa nu ma trezesc cu bombardamente, (unii sint ca niste insecte atunci cind se simt avizati) asupra faptului ca in acest post o sa ma leg de oamenii grasi, care, in viziunea mea, arata ca niste oameni de zapada, asa ca rog sa nu se ia personal, nu am intentia sa jignesc pe nimeni, doar ca am dreptul sa imi exprim parerea, fie ea acida. ***Da, dragii mei, din cind in cind (f. rar, mai bine zis) ma mai apuca pofta de hamburgers astfel incit ma duc la McDonald's sau Burger King, asta din urma preferindu-l, de fapt. Aici restaurantele Mcdonald's sint aiurea, alea din Ro stralucesc pe linga astea. Oricum, azi cind am intrat intr-un McDonald's Express (care inseamna deschis 24 de ore, asta mai lipsea, da) m-a izbit o imagine de multa dolofaneala, unul mai gras ca altul, era o femeie rotunda ca un bulgare, care minca la o masa, 2 hamburgers uriasi. Mi s-a implinit pofta doar uitindu-ma la ea. Jenanta treaba! Aici toata ziua se vorbeste de cura de slabire, toate femeile sint la diet si merg la gym. Nu am mai vazut o alta natie atit de obsedata de grasime (din pacate, pe buna dreptate). Eu am mai scris un post sau 2 pe tema asta, dupa atitia ani, inca, minunindu-ma de cele mai mari burduhane, busturi, posterioare, falci si gusi. Deci daca sinteti prea slabi si firavi si vreti sa puneti niste colacioi de carne adevarata pe voi, veniti in Haberica, in nici o luna, sinteti in forma "maxima". Sa stiti ca am momente cind pur si simplu ma incomodeaza ca ma invirt printre ei si aici nu intra cei care au probleme medicale). Adevarul ca nu sint usor de suportat, mai ales cind imi ocupa tot scaunul in metrou. O fesa de-a mea, de multe ori sta suspendata pe linga scaun, ca juma' din el e ocupata de gabaritul de linga mine. Si nu stiu cum se face, insa grasanii astia ochesc de multe ori locurile in metrou linga cei cu a petite frame, asa ca a mea, ca sa se lafaie ei pe ambele scaune. Au si ei micile lor bucurii, se pare... Nu e de mirare ca atunci cind ajung in alta tara, primul lucru care ma intreb este: unde sint oamenii grasi? Imediat sesizez absenta acestora.Sondaje s-au tot facut despre tarile cu oamenii cei mai grasi (America ia premiu intii cu coronita) dar oare exista vreun loc cu cei mai slabi oameni? Nu am auzit, dar mi-ar placea sa existe si asa ceva. Si acum sa lasam birfele astea de duzina si sa ne mai etalam un pic in poze diverse. Cita treaba au unii, nu?

PS: Voi ce faceti acum in August? Sinteti bine, indragostiti, nefericiti, ingindurati, plini de dor, curiosi? Cumva cei care ma cunoasteti personal, in carne si oase imi duceti dorul? Ce stare va acapareaza? ca pe mine ma apuca toate deodata...but humans are emotional creatures. Oh, sa nu uit, o prietena a sosit din Romania si ce credeti? mi-a adus pufuleti. Vedeti? Lucrurile simple conteaza in viata asta mare. Stiam eu!

LATER EDIT: Mereu am zis ca sint destule imperfectiuni si aici. In ultima luna, am deja 2 exemple care arata ca exista mari goluri in sistemul american (mai ales in cel medical) Mai intii, mi s-au pierdut rezultatele de laborator (a doua oara, in 5 ani), si apoi, cind m-am dus la o programare, doctorul era in vacanta hi hi hi. Da! Mi s-a dat un appointment cu un doctor care de fapt se afla in vacanta... Asta mi s-a parut f. tare. M-am intrebat in primele secunde: cumva am aterizat in Romania si nu stiu eu? But anyway, God bless America!!!

Baliverne!!!

Cred ca unul din lucrurile triste care i se pot intimpla unui om este acela de a-si pierde pasiunea pentru viata, to lose interest in things, sa simta ca atirna, ca nu are nici o directie. In ceea ce ma priveste, mereu am avut cite o tinta, de la o vreme incoace, insa, m-am impotmolit un pic, dar nu se pune. hmm si parca nu-i chiar nasol sa stai atirnat ca un liliac, sa vezi lumea cu fundu'n sus. Jesus Lord, cum? m-am transformat intr-un liliac? Eu, Ina balerina si new-yorkina pe deasupra?! Ei, se intimpla si la case mai mari, nu?.*** Am fost zilele trecute la un brunch interesant, pe o mica croaziera in jurul Manhattan-ului. In loc sa stai acasa sau sa mergi la un local sa maninci, te sui pe un mic iaht si te mai si invirti un pic pe apa. Nu sint mare fan la plimbarea pe apa, insa o prietena a tot insistat si am zis sa accept totusi invitatia. Mi-a placut ca am revazut-o pe Miss Liberty, de ani buni nu o mai vazusem, mi s-a parut mai mititica acuma, spre deosebire de acum 10 ani cind facusem prima oara cunostinta cu ea, si cind mi s-a parut uriasa. Parca mai ieri stateam cu gura cascata si cu capul in sus la dimensiunile colosale de aici... Acum totul mi se pare mic... si voi imi pareti mici, mai ales TU, muahhhh

Oare v-am mai spus ca eu m-am nascut romantica si nostalgica si, desi ma repet, nu pot trai fara muzica? Unele cintece nu mor niciodata, clar. Zilele astea am ascultat muzica de pe vremea cind eram pionier. Cei din generatia mea sigur isi amintesc de: Carmen Radulescu, Oana Sarbu, Stela Enache si Florin Bogardo, Corina Chiriac, Eva Chis, Marina Florea, Natalia Guberna, Marina Scupra.. ce prezenta scenica era atunci, atitudine, costumatie...Iar eu chiar dansez ca pe vremea aia, mi s-a si zis ca dansez ca o matusa, nu le-am avut niciodata cu dansul modern, cu dezlantuirile-smucirile pe acorduri muzicale. De fapt, nu le-am avut niciodata cu nimic, mai ales cind e vorba de calitati creative si artistice. Si discutam cu prietena asta a mea in timp ce vaporul ala se legana pe valurile lui Hudson River, despre barbati. Cam banal subiectul, asa este... Avind in vedere ca ea este single, o preocupa, totusi, tema respectiva. Si cum se face ca atitea fete ca ea, dragute, inteligente, cu o frumoasa cariera, sint totusi singure? E un mister, pe undeva. Si socializarea asta virtuala intre oameni este de-a dreptul indobitoceala. Un barbat nu mai invita o femeie la un apus de soare, la ascultat o ciocirlie, la un mirosit de floare, la o splendoare-n iarba, acum un barbat te invita pe yahoo, la un chat pe messenger, la un webcam (asta cu webcamul m-a enervat mereu ca idee), la un blog, forum. Mda! Niste maimutoi barbatii din secolul asta (persoanele masculine de fata se exclud, of course, pai se poate?). S-au deformat parca relatiile umane, au disparut vechile cuceriri si pasiuni. Sau cumva am ramas eu in urma...cum ziceau bunicile noastre: "o innebunit lumea, maica", asa zic si eu acum. Cind nu aveti ce face, puteti sa intrati pe albumul meu foto, unde sint imprastiata si labartata, am luat tot spatiu' lu' flickr, nu mai are nimeni loc de mine. Cu drag, va sarut acum!!!

PS: Revin curind cu un Later Edit.

LATER EDIT: In acest later edit aveam de gind sa fabulez despre altceva, dar planul mi-a fost dat peste cap de un dialog constructiv (totusi) cu...un EL care sustine sus si tare ca femeia trebuie sa urmeze barbatul, nu invers. Ne refeream in special la acea situatie cind doi sint implicati in a long-distance romance. Cica femeia trebuie sa renunte la locul ei,(in care ei ii este bine) sa-si urmeze barbatul, acolo unde acesta se afla. Voi ati renunta la locul in care va este cald si bine, de dragul indragostelii si al marii iubiri? Ca raspunsul meu, oare il ghiciti?

It's no good!!!

Tocmai am vizionat filmul Tarzan (1932-alb negru, desigur). V-am zis ca ador filmele vechi.Nu cred ca mi-ar placea sa fiu rapita de Tarzan, tipatura-urlatura lui m-ar irita. Cit despre intepatura lui, nu stiu, nu ma bag hi hi hi Dar recunosc, m-ar cuceri cind m-ar apara de gura unei fiare fioroase.Cineva, mai demult m-a certat asa: "draga mea, esti tentata de stralucire si cacaturi, priveste in esenta, nu la suprafata". Din pacate, cred ca sint superficiala in multe lucruri si totusi, profunzimea trairilor si simtirilor mele, nu este mereu bine receptata si inteleasa. Cred ca trebuie sa merg intr-un loc anume, diferit, special, care sa ma ajute sa-mi schimb cumva perceptia despre viata, sa o apreciez mai mult, sa nu mai risipesc lucruri si emotii, sa fiu mai intelegatoare si mai docila. Culmea, inainte imi placea sa fiu supusa, acum sint o razvratita , inainte cu greu ma plictiseam, acum multe mi se par deja banale. Obisnuiam sa fiu cu usurinta, atasata emotional de lucruri si oameni. Acum m-am transformat intr-o risipitoare, arunc lucruri in general, sau la care cindva tineam si credeam ca au semnificatie sentimentala, ( tot spun ca intr-o zi o sa ma arunc si pe mine, sa-mi iau de-o grija), inainte aveam incredere in oameni, acum asta e de fapt o piedica, cu greu am incredere in cineva, si asta fara sa fi fost dezamagita de cineva sau ceva anume, ba dimpotriva. S-a intimplat gradual si sigur aceasta tendinta de lipsa de incredere. Poate ca vine dintr-un reflex de aparare, sint gata sa ma apar, inainte sa fiu atacata, de fapt. Curind voi celebra 11 ani de America!!! aaaa, deci asta e explicatia...dupa 11 ani de America ti se urca la cap, nu prea iti mai convine regimul, incepi sa te plingi de chestii pe care doreai sa le ai, dar iata, odata pusa mina pe ele, nu le mai apreciezi, nu le mai consideri de valoare. Urit din partea naturii umane!!! Mda, m-am cam lamentat in articolul asta. Dar e firesc sa ne mai plingem, o stare continua de bucurie ar dauna si obosi. Nu prea mi-e bine acum, nu-mi convine ceva, nu-mi convine si gata si imi este si ciuda pe deasupra, deci va imaginati ca sint o involburata acum, dar totusi hai sa cintam un pic, (iubesc versul asta:" I have all the time in the world to make you mine")si sa cascam ochii la niste poze facute aiurea prin oras si cu mine sooo out of it. AICI

PS: Mai nou mi s-a pus pata pe Costa Rica.Un coleg tocmai a sosit de acolo si m-a incintat tot ce a povestit despre calatoria lui. Costa Rica e de fapt in traducere rich coast si apropos de asta, un consatean de acolo(povestea acest coleg al meu) a exclamat: "nu stiu de ce i se zice rich, we don't have shit here"! Nu mai vreau civilizatie, urbanisme, vreau la vulcani, la rainforests, la jungla. Sint 4 ore cu avionul din New York in Costa Rica...Prin urmare, cine vrea sa alerge cu mine prin jungla lu' Costa Rica? Sa ne balacim cu frumosii crocodili, sa ne sisiim cu serpii, sa ne biziim cu insectele, sa ne tragem de urechi cu elefantii, sa mincam all day long orez si fasole...(cam asta este meniul in Costa Rica) Anyone? let me know!!!

je suis ina trambulina:)

Buna ziua, dragii mei, cu ce ocazie pe blogul meu? aaa, ati venit sa mai fabulam un pic! Bine faceti ca nu uitati de mine. Pai cum sa uitati? Sint eu fata de uitat? (amicul meu parizian, care ma urmareste din umbra, iara strimba din nas si-si zice: oh, ce plina de ea este fata asta si enervanta).... Dar sa lasam francezii in pace (habar nu au ei) si sa ne intoarcem la americanii si canadienii nostri.
Care va sa-zica viata mea de new-yorkina este una linistita si organizata. Asa ca stind si analizind mi-am zis sa ies un pic din cotidian si sa plec intr-un mic necunoscut, asa cum va povestisem pe scurt in postul anterior. M-am suit in avion si intr-o ora si 25 de minute am ajuns la Montreal. Franceza mea s-a saracit de-a binelea, AICI am scris despre acest aspect. It's a shame, insa sa dam rusinea deoparte si sa revenim la Montreal, asadar. Am avut un pic ginduri, cind mi s-a zis ca oamenii nu sint chiar primitori si prietenosi, mai ales daca nu li te adresezi in Franceza. Iar eu evit astfel de oameni: incruntati, ursuzi, nefericiti, care nu stiu sa se hilizeasca si sa nu ia viata prea in serios. Mereu am zis ca este foarte important sa fii inconjurat de oameni cu atitudine pozitiva, optimista, care vad viata in culori de primavara si care sint capabili sa se bucure de bucuria altora. Foarte amabili si ospitalieri s-au dovedit canadienii, tin sa va precizez. Totusi, Montreal nu m-a cucerit, nu m-a dat pe spate, nu m-a impresionat. Sau poate ca asteptarile mele au fost cam mari? Nu stiu exact ce voiam eu sa experimentez acolo, dar nu m-a satisfacut. Sau te pomenesti ca nu ma las impresionata cu una cu doua. S-ar putea, s-ar putea!!! E un oras mic, nu prea semnificativ, de locuit, nu de vizitat, imi dau eu cu parerea. Aveam impresia ca sint singura turista pe acolo, cam gol pe strazi. Mi s-a parut destul de anost, fara energie, vibratie, fara acel ceva care sa te faca sa vrei sa stai mai mult, sa te atraga. Daca nu o aveam pe Antoaneta , o draga prietena ce m-a gazduit si binedispus cu istorisirile din viata ei interesanta si cu personalitatea ei curioasa si vesnic insetata de inedit, cred ca imi petreceam toata sederea mea acolo, prin patiserii, unde am dat oricum buzna, din prima. M-as fi intors la NY rostogolindu-ma, de la atitea gogosi si "beigals". Mi-au placut totusi Festivalul de Jazz, portul vechi si niste cartiere mai boeme si cochete. Metroul mi s-a parut asemanator celui din Bucuresti. ....v-am zis ca, traumatizata fiind de ploile din ultima vreme din NY, am plecat la Montreal cu umbrela dupa mine? Insa mi-a prins bine, pentru ca nici acolo nu am scapat de ploaie, nu stiu, credeti ca pe mine ma urmareste sa ma faca cu capu'? Eu, pe cuvint, am impresia ca ploaia ma urmareste-hartuieste, i s-a pus pata pe mine, ma vrea, ma adora, ma vrea uda- stropita- flescaita pleosc- pleosc, fleosc-fleosc. Cine stie, poate ca urmatorul meu post se va numi simplu: PLOAIA. Dar duca-se odata!*** Si voi ce mai faceti, cum va mai desfasurati acum pe timp de "vara". Care vara? va puuup cu dor si dati-mi de veste ca sinteti bine si frumosi. Haideti la un pahar de vorba, sau de...comentarii.

PS: Si acum sa ne tragem un pic in poze AICI cu mentiunea ca nici de maimutarit in fotografii nu prea am avut chef pe teritoriu canadian.

LATER EDIT: Of, ce saptamina enervanta cu oameni enervanti, but when I put my mind to something, I take it all the way. Si tare nu-mi place sa iau decizii... sa-mi tineti pumnii ca ma pregatesc de un razboi... noroc ca am invatat sa dansez cu lupii... nici nu-i nevoie sa-mi ascut sabia, dintr-o miscare si smucitura, jap-jap am doborit lupul...hi hi hi Revin!

Good Evening!!!

De bine ce ma laudam ca a sosit vara, de citeva zile incoace este chiar rece si multa ploaie de m-am saturat sa car umbreloaica dupa mine. Numai eu stiu cite umbrele am pierdut. Dar ma consolez cu gindul ca peste putin timp voi lua avionul spre Montreal,(deci Elena, Dan si Ovidiu nu ati ghicit destinatia) sa mai bintui un pic prin lume, ca doar asta mi-a fost planul de pe vremuri. Si sint incintata ca zborul va fi cel mai scurt din viata mea: o ora si 45 de minute. In Canada am mai fost, dar in Vancouver si Ontario ( la Cascada Niagara). Numai cu gindul la patiseriile si brutariile din Montreal stau. Daca ati fost acolo, sa-mi sugerati ce anume este delicios in patiseriile lor. O sa ma intorc de acolo mai dolofana, but hey, cum zice americanul, more cushion for the pushin'...bine, nu-i bun nici prea mult cushion, ca nu mai putem pushin' hi hi hi Am mai pus 2 poze AICI dar voi reveni cu ceva impresii canadiene. (se zice ca americanii si canadienii sint precum romanii cu ungurii). Si pentru ca am primit reclamatii ca toata ziua port pantaloni,(but I just love leggings, admit, 30 de perechi am colectionat, dintre care 4 black) voila, m-am dezbracat...un pic. Pina una alta va sarut cu drag and... let's break the ICE

PS: uraaa, mi-a iesit un post SCURT! (toata lumea respira usurata, aha).

LATER EDIT: Cineva m-a enervat!!! De regula sint o necrutatoare si tai in carne vie atunci cind sint calcata pe coada mea delicata si fina. De data asta, chiar daca sint cea care poarta vina, (I'm brutally honest, da) am decis doar sa-i trag un glonte-n cap: pac pac!!! acum sa celebram moartea personajului, care avea sa-mi cinte asa: STOP I love this one!!! Voi cind va enervati, cum procedati? Trageti cu pusca sau va faceti ca nu vedeti? Stiu ca fiecare reactioneaza diferit in momente de astea cu nervii suparati!va puuup ma' si pe curind!

Abortion: pro sau contra?

Desigur ca cel mai sanatos ar fi sa nu se ajunga aici, insa "accidente" in timpul actului, sa-i zicem, erotic, se intimpla si ca atare sint de parere ca femeia trebuie sa aiba optiunea de a alege. Yes, it's cruel to destroy the human life, but it's more torture sa nasti un copil pe care nu l-ai dorit si "planificat".(si ma refer in special la acele situatii in care chiar NU se dorea un copil). It's a touchy subject, dar mi-a venit ideea sa scriu un PIC despre asta cind, stind de vorba cu o colega care are 4 copii, mi-a zis ca ea a ajuns la acest numar pentru ca nu crede in avort. Cind a aflat ca este insarcinata a 4-a oara a fost deprimata si panicata.(am intilnit o gramada de femei aici care au 2 copii, ambii facuti din "accident," nu din dorinta). Aici sint multe femei (in special black and hispanic ones) care au cite 2-3 copii cu barbati diferiti. It is very common in their culture. Ca sa nu mai zic ca nici nu sint casatoriti multi din acei care au copii.(nu accept deloc ideea asta, prima, nici atita). De aceea in tara asta se pune mare pret pe familie, tocmai ca este greu sa o construiesti. Femeia este independenta, powerful, are drepturi, este protejata, respectata. Oooo da, femeia este atit de independenta incit de multe ori ea este cea care intretine familia...(she's the provider)...numai eu am 2 colege care isi tin sotul acasa pe post de nanny, in timp ce ele muncesc. S-a intors lumea cu fundu'n sus. Daca as fi barbat, nu as accepta sa fiu intretinut de o femeie. (bine, mie nici ca femeie nu imi place sa fiu in grija unui barbat, ca doar cel mai intelept este sa te bazezi DOAR pe tine...dar nu ma mai leg iar de ei, ca cine stie, or crede ca am ceva impotriva lor...hi hi hi la la la, cind de fapt...eu ii indragesc, asa ca rasa).... However, statisticile arata ca in USA, populatia alba are sanse sa devina minoritara, in timp ce the black , hispanic and the asian population sint in crestere. Pai ce faceti oameni albi? Nu mai aveti chef de facut copii? Sau ne bazam pe evrei care se pare ca sint singurii albi care au chef de sex cu un scop precis: sa se inmulteasca considerabil.(noroc cu ei, nu?) Locuiesc in cartier evreiesc si mereu ma izbesc de imaginea asta: mama, tata si...copilul, pardon, 6 copii. Macar asa sa se mentina populatia alba! Aleluia! ***Am strabatut Brooklyn-ul asta pe jos (ca mersul pe jos e sanatos si este singurul exercitiu de care sint in stare) pina am ajuns prin niste tufisuri si balarii, asa ca am pornit la cules de iasomie. Ia sa ma vedeti AICI
Cum cred ca deja v-ati familiarizat pe blogul asta narcisist, titlurile posturilor nu au aproape niciodata vreo legatura cu subiectul din ele (hai sa zicem ca asta de azi e o mica exceptie) iar pozele, nici atita. Bine, la revedere si o vara fabuloasa!!!

PS: Dar cita vacanta are dom'le romanu'? Aici lumea se plinge ca europenii au vacante mai lungi decit americanii.(in jur de 2 saptamini, asta dupa vreo 2-3 ani de munca in aceeasi companie, ma rog, se mai adauga vreo 4 personal days, plus 8 sick days si deci se mai lungeste vacanta pina la vreo 3 saptamani asa trase de par). In Ro nu am lucrat decit 8 luni, dupa care mi-am luat vacanta...definitiva, insa cum? se da vacanta de o luna? Cineva drag m-a tot invitat in Romania anul asta.Eu la anul am de fapt in plan sa ajung sigur (dar nu ca ma da dorul natal pe dinafara, ci din motive personale), insa invitatia respectiva m-a cam provocat si nu stiu, ma mai gindesc. Voi ce ziceti? Se mai vind covrigi pe Lipscani? Ca pentru ei, as trage o fuga pina acolo. hai va pup, muahhhh

LATER EDIT: Buna Dimineata!!! De citeva zile, la New York ploua, e gri si ceata... aseara aveam impresia ca este Noiembrie! Dar va reveni zgircitul soare de miine! Intre timp, ma pregatesc de decolare. Ia sa vedem daca ghiciti ce am ales dintre urmatoarele destinatii: Disneyworld( Orlando-Florida), Bucuresti (Romania), Montreal (Canada). Pe curind!!!

From New York with Love!

A venit vara! Asadar sint toata o bucurie. Dupa atita timp in care au stat ascunsi de frig, sinii-mi zimbesc si ei fericiti ca i-am scos la aerul varatic. De acasa pina la plaja, pe jos fac in jur de 20-25 de minute, astfel incit, in sfirsit fac si eu un pic de miscare. In general, mi-e lene sa ridic si o mina-n sus. Ca tot ma plingeam ca sufar de o forma usoara de ipohondrie, sa continuam asadar pe aceasta linie. America asta, daca nu esti atent, te transforma intr-un risipitor si un rasfatat. Eu chiar cred ca ti se poate uri cu binele si incepi sa scormonesti, in cele din urma sa te "depresezi". In Romania, nu stiam ce e aia anxietate, acolo avind motive reale, aici, ce sa zicem, cind nu apare soarele pe cer, sintem deprimati. Dar sa revenim la nelinistile mele. Ele se aplica si in cazul mincarii. Tin cel mai mult la sanatate, care depinde in mare parte de ce bagam in gura.(culinar vorbind, desigur). Toate produsele lactate ce le maninc, musai sa fie organice. In Ro nu prea mincam fructe. Cind am aterizat prima oara in America, am sarit pe banane si capsuni. Am infulecat toate bananele si capsunile americanilor. Acum sa nu le mai vad. Nu-mi convine ca am inceput de la o vreme sa analizez eticheta de pe mincare, sa ma asigur ce anume ingrediente sint puse in ea. Inainte nici nu o observam. Dar de cind un amic, care este nutritionist, mi-a zis ce anume poti gasi in anumite mincaruri, m-am speriat si acum analizez totul in materie de hrana. Stiti, s-a emis si teoria ca boala oribila-cancer- este cauzata si de chimicalele din mincare. Asta-mi mai lipsea. In Romania exista avocado? eu nu imi amintesc sa fi mincat acolo. Imi place mult. De asemenea, ginger ale imi place sa beau. Nici de asta nu imi amintesc sa fi baut in Romania, unde am auzit ca si acolo mincarea a inceput sa fie processed. Too bad! In alta ordine de idei, v-am zis oare cum este traditia americana cind cineva isi celebreaza ziua de nastere? In traditia americana, spre deoserbire de cea carpatina, cel care isi sarbatoreste ziua de nastere este tratat la restaurant de prieteni, ei suportind cheltuiala. Da, prietenii fac cinste. La inceput mi s-a parut asa ciudat. Apoi mi-am zis ca de fapt it makes more sense. Iar eu aplic obiceiul asta dupa bunul plac: cind e ziua mea, ma dau americanca si deci mi se face cinste. Cind e ziua unui prieten, ma dau romanca si deci iara mi se face cinste. So, no one can win but me. Vedeti? Asta este avantajul dublei cetatenii: ai multe privilegii! Si ca veni vorba de acest subiect, nu mai retin unde am citit ca s-ar putea sa se elibereze vizele de America ptr. romani. Sa vedeti ce parere am enuntat, de mi-a sarit in cap prietenul meu drag, cu care, va mai povesteam eu intr-un post, ca era sa ma iau la bataie, el fiind inca atasat de Romania (desi o critica), iar eu...cea care s-a dat cu americanii.(desi tot nu imi place Mc Donald-ul lor si alte obezitanii). In fine, iata parerea mea:
"Sper sa NU se scoata vizele!!! Imi este tare bine in US, fara sa se stie de catre americani cum este neamul romanesc in esenta lui…da, the ignorance is bliss, uneori. Si cum a mai zis cineva, sa se pastreze criteriul de selectie in continuare. Romanii si-au stricat destul imaginea in batrina Europa, nu avem nevoie de asta si in America!!! Deci VREAU vize!!!" (mrrrrrrr) Prietenul cu pricina i-a acuzat pe romanii care ajung aici ca uita de unde au plecat. In privinta mea, nu am uitat, ci am vrut sa uit. Imi place sa pastrez anumite chestii de acolo cum ar fi: papanasii, cozonacii, martisorul, Declaratie de Dragoste, si desigur expresiva Limba Romana pe care nu o voi uita vreodata. Desigur ca imi pare rau ca cei dragi care as vrea sa vina cu usurinta aici in vacanta trebuie sa treaca prin procesul asta al cererii de viza, insa e mai bine asa pentru toata lumea. Cam asta ar fi parerea mea!

PS: Aici celebram The Memorial Day, asa ca Luni nu se lucreaza. Zilele astea am fost prin oras si m-am fitiit un pic...nu mai fusesem pe Brooklyn Bridge de citiva ani. Nu prea am avut chef de fotografii,(se si vede ce moaca aveam in ele, but hey, nu pot straluci chiar in fiecare zi, nu? i've got my bad days too) dar am facut citeva. AICI Va sarut cu drag si pe curind!

It's complicated:)

Fiind in vizita la niste dragi prieteni,(casatoriti de mai bine de 15 ani) ma gindeam la convietuirea in doi (pe care, cindva, am cunoscut-o). Cit am stat eu acolo, acesti 2 soti simpatici s-au ciondanit de la un geam, pe care unul il voia deschis, celalalt il voia inchis, prin urmare: unul il inchidea, celalalt il deschidea, unul il inchidea, celalalt il deschidea, au facut cu turele pina cind am obosit eu... Coabitarea, a real challenge!!!

Am realizat (ce descoperiri mai fac si eu) ca 2 oameni, ca sa traiasca impreuna, trebuie sa se muleze unul pe altul, sa-si suporte capriciile-nebuloasele si totusi, chiar si dupa o lunga perioada de timp sub acelasi acoperis, inca sa se certe de la aceleasi chestii ca la inceputuri sau pur si simplu de la nimicuri...Inca nu imi dau seama de ce anume "unealta" ai nevoie in primul rind sa depasesti aceste mici inconveniente, diferente de personalitate, obiceiuri- preferinte divergente, ca sa poti convietui armonios in doi. Ca sa nu mai zic de acele bodily functions, de care, inevitabil, te izbesti in rutina in doi: ragaituri, pirturi, sforaieli. Pirturile, cred ca sint cele mai provocative. Un studiu zicea ca never, ever, sa tragem o fisiiala fata de partener. Studiul asta, cu totii sintem de acord, e gresit, in ciuda frumoasei lui intentii. Cum adica sa ne abtinem de la asa o desfatare prin ejectarea acelei bule acidoase, parfumate care ne strabate cerculetul anal.(ce metaforica sint, nu?) Pe mine, spre ex., m-ar enerva colacul de la buda sa imi fie lasat in sus, ridicat, adica. Un barbat ar trebui sa invete sa urineze sezind, nu stind in picioare, existind pericolul gretos de a stropi cu jetul lui auriu. Disgusting!!! Femeia are si ea damblalele ei. Cind o apuca durerea menstruala e irascibila, chinuita si pusa pe cearta de la orice.(barbatul tinde sa o numeasca nebuna in situatiile astea). Eu consider ca femeia e mult mai puternica decit un barbat, emotional-mental vorbind (de aceea ele, femeile, ar trebui numite sexul tare si mare). Femeile trec prin atitea procese, ca de pilda: nastere, avort, ciclu, menopauza. Barbatul trece prin...viata! Oh, feminista, ma pot cataloga unii! Sa le fie de bine! De asemenea, nu-mi place cind un barbat scuipa. Urit! Mai ales daca scuipatul este format dintr-o mucozitate mai consistenta, flegma cum s-ar zice. Saliva, indiferent de cantitate si textura, trebuie inghitita. Ea contribuie la curatarea cavitatii bucale, asa ca...sa o tina-n gura, sau nu stiu, sa o pastreze pentru momente mai intime si personale, pentru ca are si rolul de lubricant. Nu era mai bine, oare, ca fiecare sa stea la casa lui? Ce tot atita coabitatie, sa ne amestecam gazoasele-mucoasele-fluidele... Un alt gest barbatesc care ma incrunta, este cind un reprezentant al sexului asa zis tare, isi apuca in public, din reflex sau disconfort, pachetul genital. Nu-mi este clar care e motivul, insa am o banuiala ca ori isi aranjeaza accesoriile testiculare, ori barbatia greoaie care atirna cumva acolo in pantaloni si jeneaza.( credeam ca odata nascut cu aceasta parte anatomica, nu simti nimic in plus).Deseori vad pe strada aceste apucaturi masculine. Vad aceste gesturi specific masculine, fara sa vreau, sa nu care cumva sa se inteleaga ca stau acuma cu ochii atintiti la...cine stie ce. Oh, m-am cam legat de barbati in postul asta, shhhh, oricum nu se prind ei, caci blogul meu este frunzarit 99% doar de gagici dragute. Va puuup, frumoaselor, muahhh !!! Mda! De altfel, in New York City au inflorit, laolalta cu mine, desigur, pomii, florile, doar ca nu am auzit albinele nebunele. Probabil ca sint ocupate cu bondarii lor. Voi cu cine sinteti busy, ma rog? La mine, zilele trecute s-au scurs intr-un ritm lent si linistit si am tras o fuga pina la Ocean. Dovada AICI PS: Voi reveni cu un Later Edit!!!

LATER EDIT: Tocmai am vazut filmul romanesc realizat in 1990 "Sobolanii rosii"-film interzis in Romania. Nu-l recomand! Am vazut altele mai bune.

I'm single, let's mingle:)

Eveniment! Azi am gatit macaroane cu brinza care mi-au iesit delicioase (si nu din greseala). Cine stie, s-o ascunde-n mine o mica gospodina, dar care rar iese la iveala, deoarece ma apuca din An in Pasti sa stau prin bucatarie si cind fac o omleta, mi se pare ca cine stie ce grozavie am mai facut si eu (stiu ca adevaratele gospodine isi rotesc ochii si-mi rid in nas, daca citesc rindurile astea, in care ma dau mare ca am facut omleta si niste macaroane, care aratau ca niste floricele, ca daca nu aveau forma asta draguta, nici nu le mai faceam).

In alta ordine de idei, dragii mei prieteni, de la o vreme-ncoace constat o doza de paranoia care a pus stapinire pe mine. Cum ma doare ceva, incep sa-mi aplic singura diagnosticul, sau cum aud ca cineva e bolnav, incep sa ma paranoizez ca daca si eu am boala aia. Daca imi iese pe nas un cos mai mare si mai rosu, ma gindesc ca daca e skin cancer, daca ma doare capul, ma intreb daca cumva am ceva, o buba pe creier, daca imi trosneste un os, ma sperii ca daca sufar deja de batrinete. O prietena tocmai a aflat ca are nu stiu ce noduli la ambii sini. Atita mi-a trebuit, acum toata ziua imi ating "merele" sperind sa nu dau de vreo "nuca" umflata si tare...de fapt, parca incepe sa-mi placa..(deci e de bine). Nodulii astia uriti apar cica sub forma unei nuci. Pe altcineva am auzit ca i-au iesit niste noduli la git, asa ca mi-am luat gitul la pipait si ptr. ca nu am fost sigura ca o fac cum trebuie, am rugat un doctor sa-mi examineze gitul. Din fericire, sint bine, sanatoasa. Dar stau prost la capitolul paranoia...deci s-ar putea sa nu fiu chiar sanatoasa cum tocmai ziceam si asta sa fie boala de care sufar: paranoia. Nu stiu ce tratament exista ptr. asa ceva...O alta prietena isi face practica de viitoare sora medicala la spitalul -Bellevue- which is well known for its psychiatric facilities. Imi povestea cum un tinar de 25 de ani, dus cu capul, i se plingea ca medicamentele care i se dau il fac de fapt nebun si ca nu stie ce se intimpla, de ce l-au pus cu toti nebunii la un loc, cind el e perfect sanatos. Boala de care sufera este schizophrenia. Imi povesteste intimplari din acel spital si ma ia cu frica. Mereu am zis ca sanatatea este cea mai importanta si ca cel mai trist si dureros lucru din acest punct de vedere este sa-ti pierzi controlul aupra ta, asupra propriei minti, sa nu stii ce e cu tine, sa nu fii capabil sa gindesti lucid si sa traiesti pe cont propriu, ci ajutat de altii care gindesc si decid ptr. tine. Cea mai mare pedeapsa ptr. mine ar fi asta: sa depind de cineva. Sensibila cum sint si mindra-n toate cele, as muri de necaz. Ploaia de afara cred ca mi-a indus o stare de anxietate si neliniste. Demult nu am mai fost asa cu... fundu-n sus, sa zicem....nu-mi vine nici sa plec, nici sa stau. De asta nu as putea trai intr-un oras mic, am nevoie de zgomot, de drama, si unde sa gasesti aceste elemente, daca nu in NYC. Si ce chestie, se implinesc 6 ani de cind locuiesc singura intr-un cartier frumos, din care nu vreau sa ma mut. Trebuie sa celebrez una din cele mai faine etape din viata mea, pe care vreau s-o prelungesc si parca in acelasi timp, as vrea sa-i aduc o schimbare...ma mai gindesc. Si ca veni vorba de pedepse, care ar fi cea mai mare pedeapsa ptr. voi, sau chinul pe care cu greu l-ati indura? Si acum ia vedeti mica mea colectie de magneti AICI (din pacate nu am luat din toate locurile pe unde am fost, cum ar fi minunata Cascada Niagara sau misteriosul Marele Canion, pe vremea aia nu ma pasionau magnetii, deci daca ajungeti pe-acolo sa-mi trimiteti unul). In rest, nimic fabulos deocamdata...(dar sint eu fabuloasa destul, nu?)
PS: Poza de sus (a carei scanare nu e prea reusita) a fost facuta about 9 years ago by my then-husband...eram tinara si nelinistita...ca si-acum!!! va sarut, cu drag, of course!!!

LATER EDIT: in ultimile 5 minute ma gindeam ca nu stiu ce naiba sa mai scriu pe blogul asta bulinos, caruia nu-mi vine sa-i bag delete, pentru ca... il simpatizez oarecum. Am tot batut cimpii, (dar de asta e blog, nu?), am ajuns sa vorbesc despre macaroane si omleta, eu, care nu am nici o treaba cu subiectele culinare...ma rog, daca aveti sugestii, le primesc. Poate mi se deblocheaza inspiratia si imi iau avint. Pina una alta, ma duc la cofetaria asiatica sa-mi iau un tort dragut. Ma celebrez pe mine!!! Va imbratisez!!!