vineri, 15 februarie 2008

I might look sleazy, but I'm not easy:)



Hmmm, cumva indragostita pina peste cap (eeee), si ocupata cu dragostea (oooo) si nu mai am timp sa blogaresc? Cumva emotionally attached (ding-dong) si nu mai am timp de postari? Ma mai gindesc daca sa reveal this aspect of my egocentric world! Pina una alta sa trecem la un alt subiect important si sa spun ca, rasfoind printr-un folder cu sent messages am gasit un mesaj mai vechi cu impresiile scrise ca urmare a unei vizite la o exhibitie de trupuri umane. (interesant sa citesti o scrisoare de-a ta scrisa cu ceva timp in urma, mai exact acum 2 ani, uitasem ca am salvat-o). Ma gindesc sa impart impresiile aici cu voi, asa cum le-am asternut la acea vreme, pe hirtie electronica, cu niste completari ici colo. Mi-amintesc ca am fost impresionata-socata. Voila!
*********************
M-am dus la un exhibit de human bodies,(sau anatomical exhibit) insa nu era permis sa faci poze "exponatelor", care erau, cica, cadavrele unor puscariasi chinezi...erau spintecati, rupti in doua (dar artistic-stiintific facut totul) sa le poti analiza organele interne, desi suna macabru si crud, a fost ceva inedit... cel mai mult m-am minunat la sectiunea in care era infatisata o femeie gravida si puteai sa vezi fatul inauntru'ei , de asemenea erau expusi citiva fetzi la 4 saptamini, 32 de saptamini, ciudate "creaturi", m-am speriat un pic....mi-a mai placut sa ma uit la rinichi, creierul uman si inima, iar cind am ajuns in dreptul unei vitrine in care erau expusi doi sini de femeie, cu cancer, mi s-a cam taiat elanul...era asa o disturbing image. De asemenea a fost ciudat sa vad plamini sanatosi si cei mincati de cancer ( smoker's lungs le zicea....). Am vazut si un penis care "suferea" tot de cancer, era mic asa cit un Neghinitza, negricios, atrofiat, zbircit, timid, de fapt, mort de tot-Doamne Fereste, duca-se pe pustii, zau asa, au fost nebuni cei cu ideea asta, in ciuda faptului ca mi-a placut, dar nu penisu' cu pricina, ci toata expozitia "carnala", habar nu aveam ca un falus-madular poate avea cancer. Exista de fapt o controversa pe aceasta tema, caci uritii astia de americani ar fi luat cadavrele respective fara sa ceara permisiunea, autorizatia nimanui, mai cu seama "chinezimea" este ofensata, drept ptr. care nu am zarit nici un chinez acolo (inafara de cei expusi in vitrine ). Disturbing Art -asa este catalogata de unii aceasta exhibitie umana-skeletala, care am inteles ca tine pina in luna Mai. Am uitat sa specific ca am vazut doi gemeni uniti (jointed twins ) .............. apoi era asa ciudat sa vad acele body parts, aici zareai un ficat, mai mergeai un pic dadeai de un pancreas, o mina, un picior belit ca sa vezi muschii, venele, uhhhh, iar alaturi de fiecare organ se afla o hirtie pe care era explicata functia, rolul acestuia. Pe o masa imensa erau niste benzi frumos sculptate, din carne umana, care seamana la fel de bine cu cea de vaca-vita, rozalie-albicioasa asa, astfel incit nu am mai infulecat carne o buna perioada de timp (noroc ca eu nu sint a meat person). Trebuie sa fii open minded, sa ai chiar a thick skin, sa fii receptiv la asa ceva, nu toti "gusta", inteleg scopul acelor trupuri jupuite, schingiuite.....m-am exprimat gresit practic cind am zis ca trupurile respective erau in vitrine, erau pe un piedestal si puteai sa le atingi cu mina libera, numai ca nu era permis acest lucru si sincer, nici nu as fi atins cadavrele alea.
Am avut vedenii dupa expozitia asta, stiam ca asa o sa patesc, mi se parea ca vad prin casa creiere, placente (ca am vazut si asa ceva ) si stomacuri, dar m-am detasat rapid, intelegind ca e doar imaginatia mea zbanghie si vioaie. Ptr. mine a fost f. interesant-very educational (cu toate astea ma consider f. sensibila si eu ) dind la o parte elementul soc- scirbos. Corpul uman, in interior, chiar seamana cu o masina, uimitor procesul asta al formarii, sa putem functiona asa cum functionam, nu stiu, iti da de gindit parca si te face sa apreciezi si mai mult fiecare parte din trup, care este atit de vitala prin rolul sau..***Sa nu credeti ca trupurile erau harcea parcea-urit sfirtecate, ma rog, nu aratau fantabulous, dar maniera in care au fost prezentate-prelucrate, era stunning, magnetic. Si sa nu credeti ca putzea a hoit sau duhnea a cine stie ce miros viermanos-putrezos. Nu! Totul arata professional, trupurile respective fiind conservate frumos printr-un procedeu numit plasticizare. Nu degeaba zic eu ca tehnologia asta ma uimeste si depaseste. Nu stiu cum naiba i-au facut pe acei morti sa arate chiar veseli, caci privirea lor nu era deloc cadaverica, unii afisau un zimbet larg deschis. Na poftim! Aceasta exhibitie trebuia sa tina citeva luni, insa ptr. ca s-a bucurat de un mare success, la cererea publicului, s-a extins mai bine de un an, and, if I’m not mistaken, inca mai ruleaza in direct, asa ca va invit la un spectacol al cadavrelor zimbarete. (sa ma anuntati daca sa va iau biletul din timp:)*** Poza asta, in care, ca o infatuata ma arat lumii, sau, in care, I’m strutting my stuff, cum s-ar zice in versiunea americaneasca, nu are, desigur, nici o legatura cu subiectul dezbatut aici, sau, s-ar putea zice ca port doliu (in memoria celor ciopirtiti) avind in vedere ca sint Lady in black…bikini.( oh, cita cruzime, but yes, I have a mischievous side, ca mai tot muritoru').Dar imi place sa personalizez pagina si cum as putea sa fac acest lucru decit sa-mi pun fotografii personale, exhibitionista-narcisista cum sint. Si oricum, eu inca ma simt in procesul de inflorire, cind voi intra in cel de ofilire, cu siguranta latura exhibitionista se va diminua si ma voi apuca de crosetat-impletit si gata, la gunoi cu bolboroseala de pe sfera asta de blogosfera cu atitea bloguri. Mda! Ce tot atita limbaj academic, zorzoane stilistice, mai bine bag un limbaj colorat si fara perdea, nu degeaba mi-am facut o pagina personala in care sa develop my writing skills, chiar daca e un fel de free-style writing. Who cares? In alta ordine de idei, cred ca ma opresc aici ca mi s-a facut somn. Cind the inspiration strikes, mai revin. Pina atunci sa ma asteptati cu drag si dor. Bineee, la revedere. Ina Beduina va zice Noapte Buna.

duminică, 3 februarie 2008

Sexy and Single living the life of Sex and the City:)

Pentru ca aseara (ca mai toate serile) m-am culcat mai devreme decit gainile din cotet si m-am trezit odata cu, cocosii, proaspata si plina de energie, acum am chef sa cotcodacesc si sa...postez:)

Am o matusa de 38 de ani care se lamenteaza ca acus face 40, iar eu am criticat-o sa nu mai fie egoista si sa-i lase si pe altii din urma sa se bucure. Ce? Ar vrea sa aiba vesnic 20 de ani? Dar voi, care cititi aceste rinduri, vreti asa ceva? Daca da, sinteti niste egoisti si cu asta basta si nici nu mai vreau sa aud de voi:) Eu una gasesc plictisitor sa fii mereu aceeasi, nici mai frumoasa, nici mai urita, nici mai tinara, nici mai batrina, ci mereu ACEEASI si apoi nici n-as vrea sa traiesc mult, ce pizda ma-sii sa fac asa mult pe lume? Pe la vreo 70 asa as vrea sa ma car de aici:) Am pus 70 ca sa apuc si eu 5 ani de pensie, ca aici la 65 o femeie poate sa obtina titlul onorabil de pensionara. Abia astept sa fiu Inuca babuca pensionara! Oare tot pe blogul asta oi fi la batrinete? cu un batic pe cap, cu proteza-n gura, sarind din blog in blog si butonind comentarii ptr. just a girl, lola, ionouka, zuzu & comp. si cu vreo 10 mitze in jur, tinindu-mi de urit si mieunind strident in timp ce eu rumeg amintirile tineretii frumoase? Whataaa life:) Dar pina acum, absolutely no regrets! Oh, am de fapt o problema care ma cam preseaza si despre care tocmai vorbeam cu cineva, anume, grasii astia de habericani. Nu stiu ce sa ma mai fac cu ei, ma izbesc peste tot de cururile lor umflate care inunda strazile, dar cel mai mult ma seaca in metrou, cind am ghinionul sa nimeresc intre 2 fese babane care pur si simplu ma strivesc. Adica mai mica decit sint, chiar nu stiu cum sa ma fac. Imi vine sa-i trag de burtile alea care atirna pina la pamint, imi vine sa-i trag de gusile alea, deeee ....:) Asa as vrea sa apara o foamete (Doamne fereste:) sa mai dea jos din suncile alea mari, sa am si eu locul intreg in metrou, nu ocupat jumate de fundul sau soldul altuia. Nu am mai vazut asa umflati in viata mea si dupa 10 ani de Americaaa the beautifulaaa (muahhh:) inca ma minunez si incrucisez la ce tzitzoaie mari vad, falci si bulane:) Eu am mai scris un post despre aceasta problematica, asta e al doilea, deci ma apasa, clar. Uneori ma gasesc ca ma rog: "Doamne, te rog, fie-ti mila, azi, aseaza un slabanog linga mine pe scaun in metrou, nu mai suport sa fiu inghesuita de kile de grasime, nu mai pot, ajutooor":) Eu nu conduc ca sint fricoasa si apoi in NYC nu avem nevoie de masina. Thank God, ca nu stiu ce naiba ma faceam, nici cu bicla nu stiu sa ma dau, decit daca are 3 roti si sonerie puternica sa ma fac anuntata:). Iar metroul imi place, mai ales ca aici se circula si la suprafata si deci imi place sa casc gura pe geam. Eu ii indragesc pe americanii astia, dar nu-i mai suport ca sint asa de umflati si greoi. Iar in NY se gaseste mincare asa variata si sanatoasa, dar din pacate, grasii tot la fast-food restaurant se duc sa se umfle cu bombe chimicale comestibile si ca sa-mi ocupe mie tot scaunul in metrou. Si piuuu, pina si sobolanii sint grasi si obezi aici, nu am mai vazut asa sobolani dolofani care abia isi plimba coada. Ii vad pe la metrou (e o problema asta aici si acum se baga nu stiu ce tehnologie avansata sa ii monitorizeze si vineze) dar uneori te mai impiedici de ei si pe strazi cind iti mai taie calea:) Mi-e frica de mor de creaturile astea gri si sliioase si urite. But I love New York no matter what, asa stralucitor cum este si pe alocuri cu niste sobolani grasuni in el. DA! Deci cam asta ar fi, dragii mei, dragele mele!!!. Ma simt mai bine acum caci I really had to get it off my chest. Acum sint mai linistita ca am dezbatut pe blog-ul personal, tematica grasanilor din Haberica:) Mi-ar conveni sa primesc niste rinduri de consolare sa stiu ca nu m-am plins degeaba aicea:) Daca va urma si un al treilea post cu acest topic, e clar o obsesie personala! (dar si-asa nu am avut vreodata obsesii la viata mea si deci poate ar fi timpul:). Today is gone, today was fun, tomorrow is another one:) Good Bye!

PS: Si pentru ca textul de sus sa fie insotit de imagine:) poza asta tocmai am facut-o la Ocean, care se afla la 10 minute de casa. Ca o ursoaica morocanoasa ce hiberneaza pina dau pomii in floare, mi-am zis sa ies din vizuina si sa ma duc un pic pe plaja, profitind de soarele si cerul senin de azi, sa strike a pose:) Asadar, va trimit o bucatica din Atlantic si pe...bucatica de mine:) My flickr AICI