duminică, 15 februarie 2009

Scrisoare de adio:)


Hello, my own darling, cu ce ocazie in viata mea? Regret! Nu mai e loc. S-a ocupat. Stii ca ai avut o iubita rivnita de multi, nu? Initial, te alesesem pe tine, ca mi-erai la indemina si parea ca ne potrivim ca doi bobi intr-o pastaie. Dar atentie, PAREA. Apoi am realizat ca esti un pitic fricos, un mascarici, credeam ca te-ai prins, I need a man with a gigantic personality, who knows how to deal with me. Ce sa-ti fac? Stiai cum sta treaba: my way or...the highway! Ai fost o roata de rezerva.Thanks, but no thanks! Ti-am zis sa nu ma iubesti prea mult si sa nu te legi la cap cu mine ca-ti voi spune Adio, zimbind, dar deh, unii barbati nu suporta refuzurile- infringerile in dragoste! Ti-am marturisit ca te iubesc, dar te-am mintit in fatza. (da, eu sint protagonista din "Romantza celei care minte"). Si nu-ti datorez nimic. Nici macar o explicatie. Hai totusi sa-ti spun, asa de dragul efectului comic-tragic:te parasesc pentru un altul care m-a cucerit si care ma satisface 150%. Tu ma satisfaceai doar 100%, so, I cannot lower my standards. (I tried) No! I'm not a serial cheater! Doar ca ...nu m-ai cucerit! Let's put it this way. Dor de tine nu mi-a fost vreodata. And oh, my own true love, "you might have a big penis, but you have no balls"! ( bang bang you are dead)! Si daca m-ai indragit asa cum ziceai, tine-mi pumnii ca EL sa fie marea si adevarata iubire pentru mine. Acum poti fredona asa: "ma uit ca fraieru'n trecut si-mi dau seama ce-am pierdut!" Prin urmare, daca de uimit nu ai fost in stare sa ma uimesti, atunci nu-ti ramine decit un singur lucru: Uita-ma! Cu indiferenta totala, a ta, cindva, Ina balerina!!!! ****** ********************

eee, scrisoarea de adio este laconica si la obiect! ce rost are sa ne intindem, nu? (cred ca prefer sa compun scrisori de adio, decit de amor, sint mai distractive). Si acum, dupa ce m-am certat de una singura si m-am jucat de-a scrisorile, (in sfirsit, mi-a iesit si mie un post mai scurt, era timpul, ma rog, scurt, comparativ cu celelalte) va las pentru moment, nu inainte sa va spun ca sint bucuroasa, ziua s-a marit, semn ca primavara este pe undeva, in drum spre mine...
Mi-am amintit: va recomand filmele: The Reader, The Revolutionary Road, A place in the sun.(asta din urma e un film alb-negru din 1951) si va mai recomand sa cascati ochii la niste poze personale AICI ***A fost cineva in San Francisco? Am auzit ca e f. frumos si as fi curioasa sa vad Alcatraz. Si pentru ca veni vorba de San Francisco si de filme vechi, va recomand filmul Escape from Alcatraz.
Si ca tot sar de la un subiect la altul, as vrea sa stiu de ce un barbat, atunci cind se insoara, are pretentia ca sotia sa-i ia numele? Stiu ca in Romania era obligatorie chestia asta, si deci nu prea aveai incotro, in US insa, este optional, dar cu toate astea, stiu cazuri in care barbatul are pretentia sa i se poarte numele...de ce, ma rog? ce s-o ascunde sub aceasta regula sau traditie? eu nu-i vad sensul...personal, as prefera sa imi pastrez numele...sau poate sa il ia el pe-am meu, de ce nu? (cine stie, s-o ascunde in mine un mic barbat, nu degeaba mai nou mi se spune ina masculina) Are cineva ceva impotriva? Sa ridice mina sus! Va saruuut mai frumosilor mai si...pe curind!!!
PS: Nu mi-am dat seama, dar trebuie sa adaug o mica explicatie, scrisoarea aia de adio e facuta la misto, nu e personala, nu are legatura cu nimeni...asa m-a apucat, ce naiba sa mai scriu si eu pe blogul asta, ha? fabulez si inventez! sper ca am elucidat misterul si s-au linistit spiritele, dar multumesc pentru ingrijorare, ma gindeam eu ca sint citiva oameni care imi poarta de grija:) putini dar adevarati!!! va puuuuup muahhh