miercuri, 22 februarie 2012

Vreau sa stiu...

Vreau sa stiu ce faceati inainte de facebook, blogspot sau youtube. Vreau sa stiu cum va petreceati timpul si zilele inainte ca aceste inventii sa dea buzna in vietile voastre. Cind cineva imi spune ca nu are cont pe facebook, exclam: "in sfirsit, cineva care nu este pe facebook, felicitari!"

Daca s-ar desfiinta acest Internet, oare cum s-ar derula viata noastra? Eu l-am descoperit in 1999 si refuz sa cred ca pina atunci nu am avut o viata, ba dimpotriva. Si totusi, acum, daca apare o defectiune la cablu si vai, nu mai am internet, parca sint invalida, nici nu stiu ce sa fac cu mine pentru citeva momente, dupa care mi se lumineaza mintea si imi zic ca nu m-am nascut cu degetele pe tastatura si ca viata este plina si fara conectie virtuala. ( dar sa faca bine cei de la cablu sa rezolve cit mai rapid problema si sa-mi puna la loc Internetul, bine?)

Cu toate astea, refuz sa am internet pe telefon, deci gradul de dependenta nu este mare. Dar cum intru in casa, primul lucru pe care il fac, este sa apas pe-un buton, ati ghicit, pe cel de la laptop.

Si totusi, ce frumos era pe vremea adolescentei mele: ne bateam la usa si nu pe messenger, ne scriam biletele si scrisori si nu email-uri si mesaje private, ne sunam la telefon si nu ne textuiam, viata era mai misterioasa si discreta si nu asa expusa si dezvaluita.

Dragii mei, prin urmare, m-am hotarit sa va parasesc! Cei care ma antipatizeaza, n-au decit sa celebreze ca au scapat de persoana mea virtuala si ca blogul asta a expirat, in sfirsit, iar cei care ma indragesc, n-au decit sa-mi duca dorul...

Asta este ultimul articol pe care il scriu si, inainte sa imi iau ramas bun de la voi, vreau sa va multumesc cu drag ca mi-ati tinut de urit, ca mi-ati frunzarit gindurile si imaginile (chiar daca pe multi dintre voi nici nu va cunosc personal) si ca nu m-ati lasat sa bat cimpii de una singura. Va sarut cu drag si cu siguranta si eu va voi duce dorul, muahh! Adio, Good-bye.

duminică, 12 februarie 2012

Voila!

Am inceput lucrul la sculptura personala in Iulie, intr-o zi dogorita, cu un soare galben, rotund si... hotarit ca mine. Eram magulita si plina de avint, luindu-mi foarte in serios rolul de muza. Dupa citeva sesiuni de lucru intens, in care am fost supusa si cooperativa, am plecat la Paris intr-o vacanta romantica.

Dupa ce am revenit acasa, fara o explicatie clara, munca la sculptura a stagnat. Imi iesisem din ritm si cu greu mi-am reluat atributiile de muza. Ba mai grav, incepusem sa dau eu indicatii sculptorului: "dragul meu, azi sa-mi lucrezi (la) gura, lasam nasul pe miine! " Replica lui ferma venea imediat:"lucram la ce cred eu, tu stai cum iti spun, nu te mai foi atita, uita-te-n sus acum".

Cum sa zic, amindoi fiind Capricorni, se instalase intre noi un soi de tensiune capricorniana, unul mai conducator si mai autoritar ca altul. Iar eu nu prea sint genul de om care sa stea acolo unde-l pui, ori cind e vorba de pozat pentru un portret, asta este cerinta principala. Prin urmare...greu mi-a fost!

Mi-a declarat ca sint cel mai rau model. Si pe buna dreptate! De la 2 ore cit tinea initial o sesiune de lucru, ajunsesem la una jumate, apoi la o ora, apoi la jumatate de ora: ba ma apuca foamea, ba cascam, ba ma scarpinam, ba vorbeam, pina cind, intr-o zi, am adormit. Si astfel, artistul mi-a zis asa: "Draga mea, cel mai bine pozezi cind dormi. Ramii asa adormita".

Grea arta asta, dom'le. Dupa ce crezusem ca sculptura mea draga e aproape finalizata, uitindu-ne cu atentie la ea, descopeream o eroare: urechile erau pozitionate gresit. (nu-i de mirare, la cit ma foisem si miscasem). Asa ca, iar a trebuit sa-mi fie sapate, scormonite si din nou modelate, de data asta in planul corect. Dar, fara vreo indoiala, tot procesul creativ mi-a placut de la inceput pina la sfirsit. Cei care ma cunosc in carne si oase, isi vor da seama mai bine de asemanari, decit cei care ma stiu doar din fotografiile virtuale.

Deocamdata este straniu cind ma trezesc dimineata si-ntr-un colt din casa dau nas in nas cu mine, in chip de ipsos, ce ascunde multe trairi acumulate, mai ales, in ultimile luni. Iubesc arta sub toate formele ei, iar in momentul asta ma simt plina de vitalitate...