duminică, 15 august 2010

Dileme...


























Sint din ce in ce mai dezamagita si o stare de dezolare m-a prins in zimtii ei ascutiti incit ma simt zgariata. Imi displace cum este orinduita lumea si cum, de la o vreme incoa', femei maritate si nemaritate incearca sa ma convinga ca toti barbatii sint infideli,(la un moment dat) gindesc cu penisul si ma indeamna sa ma trezesc la realitate, daca am de gind sa nu ramin fata batrina (of, of ce tragedie) cu ideile mele din epoca lui Casablanca. Mereu am luat apararea barbatilor, chiar daca pe blogul asta m-am amuzat adesea pe seama lor, dar asta nu pentru ca as fi o feminista cum adesea sint etichetata, ci pentru ca am inceput sa fiu mai curioasa despre relatiile dintre o femeie si un barbat. Era timpul! Prea individualista si dezinteresata fusesem si voiam sa cred ca barbatul nu are un rol important in viata unei femei. Prea egoista si preocupata de linistea de sine am fost, fara sa dau importanta celui de linga mine. Anii au mai trecut, nesabuita din mine s-a mai domolit, iar eu am mai crescut si am inceput sa simt altfel si sa vad si rolul barbatului, despre care, cum ziceam si in postul precedent, aveam o parere frumoasa, ba chiar strigam in gura mare ca barbatii sint fiinte bune, dar pe care nu am fost capabila sa le apreciez atunci cind am avut ocazia. De asemenea, ziceam mereu ca am cunoscut familii construite de 15-20 de ani si e dovada suprema ca se poate, ca da, exista coabitare armonioasa si oameni fericiti unii cu altii. Aceasta dovada mi-a fost, ulterior, darimata cind am aflat ca de multe ori, nimic nu este ce pare a fi, ca in spatele cortinei acelor familii si acelei fericiri aparente, exista de fapt multe cicatrici, multe iertari de greseli, multe mizerii. Convingerea ca barbatii sint fiinte bune si frumoase, de asemenea, mi-a fost strimbata cind am aflat ca de fapt, barbatii pot fi niste scurgeri de -puroi infectios-, peste care nu merita decit sa arunci cu un acid care fisiie.Voila! Inca nu pot iesi din bula mea de vis, sa ma confrunt cu realitatea de cacat, sa accept toate astea, sa le accept in sensul ca da, asa decurge lumea, asa se misca adesea legaturile interumane, prieteniile, amorurile, fie ca ne place sau nu. Mi-e sila ca, dupa spusele multora, ale celor cu un sac mai greu de experiente, fericirea trebuie adesea dobindita prin promiscuitate, compromisuri si inchis ochii. Atunci propun o hora a sexului, let's just have plain sex, ( ca la naiba, se pare ca omul e un animal grotesc care uita usor de indatoriri) fara sa tinem cont de sot, sotie, iubit, iubita, prieten, prietena. Cica in ziua de azi se poarta sa ne-o tragem unii cu altii, sa ne minjim si scormonim unii pe altii. Tineretea este facuta, printre altele, sa ti sa permita sa gresesti, si apropos de asta, cindva am fost si eu o buba cu puroi, si mereu am constientizat mirsaviile savirsite pentru care, din fericire, am fost iertata, (asta pentru ca eram o norocoasa) insa ma depaseste cind vad oameni la peste 35, 40 de ani ca se comporta imatur si uita ca au verigheta pe deget. Obisnuiam sa vad toti oamenii ca fiind frumosi si buni, insa acum simt altfel, o stare de descurajare ma incearca cind descopar ce urita si meschina poate fi speta umana. Si e adevarat, cu cit aduni ani mai multi in traista, cu atit devii mai pretentioasa: ala ba fumeaza, ba e cracanat, ba nu are acte, ba are baggage, ba plescaie cind maninca, ba nu are pic de romantism, ba e prea romantic si tandru dar nu are scoala vietii, ba e prea roman, ba e prea american, ba nu vrea copil, ba vrea prea multi, ba scuipa si se scarpina-n chiloti ha ha ha Normal ca nu sint nici eu vreo rupta din soare, insa imi rezerv dreptul sa aleg...pina culeg. Ma lasati, da? Bine! In orice caz, exemplificarile de mai sus sint inspirate si de ce vad in jur, de femeile care isi exprima nemultumirile cind e vorba de alegerea jumatatii. O prietena mi-a zis ca ea nu vrea sa fie cu cineva care cistiga mai putin decit ea. Ce ziceti mai barbatilor de asta? Au innebunit femeile, nu? Mda! Deocamdata eu prefer sa stau in bula mea de vis si sa vizionez in continuare -Casablanca-! Ma insoteste cineva? sau v-ati bagat cu totii in hora sexului? Si, daca tot sint o guraliva, mai ales pe ziua de azi, o ultima intrebare: e adevarat? barbatul gindeste cu penisul?

PS: AICI citeva poze, unele facute in Montauk, Hamptons! Sper sa ma intorc acolo intr-o buna zi, sa pot zimbi din nou la stelele de pe cer...Cred ca voi reveni cu un later edit, desi m-am plictisit si de blogul asta!!! va sarut!

LATER EDIT: Am uitat sa spun, in poza de sus sint alaturi de noii mei prieteni! Iar cind ascultam cintecul asta, inca nu stiam viata, abia acum m-am apucat sa o invat...(codasa).