duminică, 25 decembrie 2011

La la la diri diri da!

May Christmas joy remain with you to brighten up the New Year too! La New York avem un Craciun pe gustul meu, tomnatic si nu unul inzapezit cu sanie si zurgalai, un Craciun asa cum imi place, armonios si linistit, fara parfum de sarmale, cirnati spinzurati in brad sau intinsi in farfurie ori butoaie cu varza murata. Cine spune ca trebuie sa taiem purcelul, sa mincam soric si sa facem racituri, sau sa mergem cu plugusorul, ca sa simtim Craciunul?

Orasul straluceste pe acorduri de muzica, dragostea in alb si negru rataceste-n aer, mirosul de castane coapte se imprastie, oamenii au un spirit saltat, in timp ce contul in banca li se goleste, dar hei, o data pe an se celebreaza Mos Craciun, asadar sa vina cadourile alea odata, cit mai multe si mai scumpe (rid, dar... cum sa spun eu, vorbesc serios).
Va sarut, imbratisez si sa ne regasim cu bine in fabulosul 2012 cind...o sa fie si mai frumos, nu-i asa? Cu drag, Ina
AICI am mai adaugat fotografii facute zilele astea.

Later Edit: Iata si ultima mea activitate artistica, sa dati sonorul mai tare:)

vineri, 16 decembrie 2011

New York, 16 decembrie, ora 21.42

Ma desfasor si comport diferit cind sint la serviciu si cind sint inafara lui. Sint cumva inchegata in doua personalitati: cea de la serviciu este mai organizata, mai discreta, mai distanta. Cea din sfera personala este mai imprastiata, mai aiurita, mai curioasa,

Cu toate astea, nu-mi prea place sa aud secretele murdare ale nimanui sau evenimentele prea dramatice din viata cuiva. Ma sperie si indispun. De aceea nu citesc ziarele, nu ma uit la TV. Din pacate, nu am scapare de fiecare data, cum a fost zilele astea cind fara sa vreau ochii mi-au ramas proptiti pe o pagina de ziar care descria sfirsitul absurd si groaznic al unei femei zdrobita de un lift care si-a pierdut controlul, in timp ce alti doi oameni au fost martori la scena oribila. M-a durut capul toata ziua si m-au luat toate depresiile.

Eram deja intristata de citeva zile, in care o colega s-a gasit tocmai pe mine sa ma ia drept confidenta si sa-mi dezvaluie despre cum copil fiind,(la 8 ani) a fost molestata sexual de un unchi de-al ei. Zile in sir ma tragea intr-un colt sau venea aproape de mine sa-mi spuna despre traumele ei. Nu usor mi-a fost sa o incurajez sau sa-i spun cuvinte alese. As fi vrut sa nu stiu lucrul asta nefericit, intim si grotesc despre viata ei, nu sint puternica suficient sa aud astfel de drame, nu prea stiu cum sa raspund la auzul lor. Ma las afectata de ele, noaptea mi se strecoara pe furis in vis sa mi-l tulbure...

Simt uneori cum toate murdariile si nefericirile care se intimpla prin lume se pun pe umarul meu si ma ghebosesc de greutatea lor. Lumea prin ochii mei o vreau roz, albastra, calda, lina, usoara, o vreau muzica, poezie, primavara, dragoste...

PS: AICI am pus citeva fotografii noi. Chiar daca nu postez ceva nou pe blog, pe albumul foto flickr, o sa pun poze mai regulat decit scriu pe blog, asa ca, daca vi se face dor de mine click pe link-ul din stinga de sus-my photos-. Va sarut, va imbratisez! Cu drag, Ina