Fara titlu!!!

Am impresia ca va ginditi la ce mai fac si daca m-am mutat. Sa va aduc la cunostinta, asadar, ultimile noutati din viata mea de new-yorkina. Dupa ce am constatat ca nu ma descurc de una singura sa imi gasesc un apartament pe plac, am apelat la o agentie imobiliara...Comisionul lor inseamna chiria pe o luna.(in jur de 1100$-1200$, ca sa fie si un blog informativ) Asa este, comoditatea m-a costat de cind ma stiu, insa chiar ma streseaza sa umblu ca naluca dupa o locuinta, asa ca astept sa mi se aduca mura-n gura oferte. Important este ca nu ma grabeste nimeni, nu e nici o urgenta, ci este dorinta mea de a schimba decorul, simt ca ma sufoc de la o vreme.(si cit de mult iubeam acest Brooklyn, cu verdeata si casele lui mari, v-am zis ca locuiesc in cartier evreiesc, cred)... Cum era zicala aia?" sa schimb aerul si...fraierul" hi hi hi.... Sa revin la acesti agenti imobiliari care au un singur scop: sa te jumuleasca de bani. Am abandonat 2 (m-am facut a dracului) dupa ce mi-am dat seama ca pe linga faptul ca parca imi ofereau only the rejects, aveau neobrazarea sa umfle pretul dupa bunul plac. Recunosc ca nu le am deloc cu negociatul, insa am strimbat din nas constant atunci cind veneau cu un pret nesimtit. Adica la telefon cind vorbeam cu ei, spuneau un pret, cind ajungeam la fata locului, pretul era schimbat...urit business-ul asta...in fine, pina la urma mi-a fost recomandat un alt broker( a female one) care cred eu ca ma va ajuta. Se stie ca New York si Los Angeles sint orasele cele mai scumpe din US si am impresia ca in New York platim taxele cele mai mari****. Sa nu uit, am fost la vot, am votat primarul NY-ului.. Imi place ca pe cine votez, este ales...asa a fost si cu Obama. Bloomberg, primarul reales al orasului New York, e -destul- de bogat sa nu vrea salariul primariei,(saracu', ce greu i-o mai fi si lui) a fost democrat, republican, acum este independent si munca lui de primar o face de placere, voluntar, din pasiune.... Frumos din partea lui. Unii il acuza ca manipuleaza lumea cu banii lui, insa, personal, cred ca in general, noi, oamenii, cu sau fara bani, la un nivel mai mare sau mai mic, ne manipulam si folosim unii de altii... Ce imi place cel mai mult la acest personaj politic, este faptul ca he's a self-made millionaire. Admir oamenii care o iau de jos in sus, cind e vorba de agonisit averi si bunuri. Una din ultimile lui reguli, care la prima vedere pare absurda, but somehow it makes sense si care nu stiu daca este oficiala inca, prevede fumatul interzis in parcuri, ca sa pastram aerul curat... Mie, care sint impotriva tutunului, imi place regula asta, dar sint sigura ca sarmanii fumatori nu o aproba.. Dar putem face un sondaj aici, sinteti sau nu sinteti de acord dragi fumatori si nefumatori, sa se interzica fumatul in spatiile verzi? Ma rog, ce vorbesc eu aici de politica, voiam insa sa mai spun ca imi place sa merg la vot, e o atmosfera placuta, oamenii sint optimisti, prietenosi. Ce altceva sa va mai spun? Mai intrebati-ma voi de una, de alta...pina atunci, va sarut cu drag si voi reveni cu un Later Edit si niste poze noi!!! Cu zimbetul pe buze, va parasesc acum!!!

Later Edit: In direct din BOSTON: Am strabatut America frumoasa in lung si-n lat si uitasem de Boston, despre care auzisem ca este un oras studentesc, cu multa activitate. Prin urmare, am ajuns si la Bostoooon, unde inca ma aflu! Asa se pare, Boston is a college town, un oras cu mult tineret, dar tare friguros, fapt care ma cam siciie, avind in vedere ca sint racita...(la ce am mai facut flu shot, nu stiu). Nici nu-mi vine sa mai ies din hotel, mai ales ca panorama de la etajul 40 unde este cocotata camera, ofera o priveliste cuprinzatoare a orasului. La ce sa mai ies sa explorez locurile pe jos si in frig,(32 de grade F) cind pot sa stau sa ma uit pe geam, nu?...adevarul ca se vede totul ca o chichineata de aici din virfu' "muntelui betonat si sticlos". Nu prea am chef de pozat pentru ca mi-e frig si nu-mi pot tuguia buzele ha ha ha si nici manusi nu am., dar am facut totusi citeva si am de gind sa trag o fuga pina in campusul studentesc de la Harvard University si o sa mai adaug citeva atunci...deocamdata, incalziti-ma cu imbratisarea voastra AICI

Bum! Bum! Bum!

Se stie ca sint o nefericita pe timp de iarna cu sarbatorile ei stralucitoare si zgomotoase. Trairile mele launtrice imi sint atit de grave, incit ma simt insingurata si izolata si indiferent cit de multa afectiune as primi din jur, nu-mi ajunge. Iarna, sint o nesatula, cum ar veni. Toamna, de asemenea. Simt nevoia acuta de socializare si imprietenire (era sa scriu imperechere) astfel ca imi vine sa fiu prietena tuturor si iubita multora hi hi hi (numai prostii vorbesc pe blogul asta). So, let me rephrase, sa se inteleaga ca a fost o gluma: deci am chef sa fiu prietena tuturor si iubita doar a unuia. Oare ce se mai intimpla prin lume? Eu nu citesc ziare, nu urmaresc stirile, sint o ignoranta fericita, cum ar zice gurile rele. Sa le fie de bine. In alta ordine de idei, am fost la teatru. Nu mai fusesem demult si era timpul. Soooo, am vazut Hamlet, iar Jude Law gave a brilliant performance. Nu este unul din preferatii mei, dar acum ca l-am vazut in carne si oase, trebuie sa admit ca nu este doar un barbat cu un sex-appeal grozav, ci si inzestrat cu abilitati artistice deosebite. (dar tare mic de statura mi s-a parut, ma asteptam la o prezenta masculina impunatoare, cind colo, un prichindel).Citisem criticile inainte sa merg sa-l vad si numai cuvinte de lauda ii erau adresate. Pe buna dreptate! Ma rog, eu, care nu am nici un talent si nici o veleitate artistica, admir pe oricine este capabil sa recite o poezie, sa deseneze o floare sau sa cinte la un instrument. Daca stii sa faci unul din aceste lucruri, in ochii mei esti deja artist. Si tot urmarind-ul cu privirea pe Jude Law asta,(timp de 3 ore) foarte implicat in pielea personajului, eu, Ina Beduina, uitasem de tragedia in sine si imaginatia mi-o luase hai-hui, tocmai ce ziceam ca nici macar nu este genul meu de barbat. Ce seara surprinzatoare am avut, asadar! Sa nu uit sa spun ca mi-am amintit de perioada studentiei mele la Bucuresti, cind am fost prima oara la Nottara si l-am vazut pe Horatiu Malaele. Tare incintata mai eram...si desigur, Dan Puric imi placea mult...".Goana dupa fluturi", va amintiti? Se mai joaca? Cum va mai culturalizati, dragii mei romani? In rest, m-am cam saturat sa aud ce ocupati si obositi mai sint unii. Ma plingeam unui prieten ca sint deprimata. Mi-a dat peste nas cu replica:" ai timp de asa ceva?". Asta-i buna acuma. De prostii sa nu ne facem timp? Spuneti voi!

PS: bagati-va nasul AICI

LATER EDIT: Se spune ca in New York omul alearga mereu ba dupa casa, ba dupa dragoste, ba dupa slujba. Eu sint in faza in care alerg dupa o noua locuinta. Desi sint o persoana f.comoda in special cind e vorba de chestiuni dintr-astea administrative, mi-am zis ca mai intii sa caut pe cont propriu si apoi sa apelez la o agentie. E deja o provocare si am obosit, dupa ce am dat vreo 4 telefoane, am vazut doar 2 apartamente, in zona in care vreau sa ma mut. Dar ce dezamagire pe capu' meu sa descopar 2 apartamente, unul mai neingrijit ca altul, ca sa nu mai zic ca intr-unul am gasit un iepure. Da! Ati citit bine. Persoana care tocmai s-a mutat din apartamentul ala, si-a lasat iepurele acolo, iar proprietarul superficial prezinta clientilor locuinta in acest hal: cu pereti vechi si cu un iepure in bucatarie. Initial am crezut ca am vedenii, insa cei care au trecut prin aceasta etapa de cautat locuinta, mi-au zis ca mai am multe de vazut.Cine stie, tura viitoare cind o sa vizionez urmatorul apartament, poate o sa dau de vreo oaie. Mereu am zis ca in New York nu ma plictisesc niciodata si ca viata in orasul asta este una din cele mai palpitante. Nu degeaba locuiesc aici, nu? Bine, hai tineti-mi pumnii sa gasesc, cit mai curind, o locuinta draguta si simpla, asa ca mine! hi hi hi

Una aventura!!!

Foarte incintata sint ca am pasit in Florida portocalie unde m-am mai infruptat dintr- o bucata buna de vara, (si ce vara dogorita) anotimpul pe care il iubesc cel mai mult.

La Florida am mai fost, dar nu la Orlando, ci in Miami, Boca Raton and South Beach, unde am petrecut primul Craciun sub soare. Minunat acolo la Disney World. Your inner child cu siguranta iese la zbenguiala odata intrat in regatul lui Mr.Walt Disney. In primul parc vizitat, -Sea World-, am descoperit o lume plina de culori si miscare a vietatilor de sub apa, nu stiam ca asa minunatii se ascund acolo. Nu sint iubitoare de animale, insa am fost fascinata de balenele ucigase, delfinii si leii de mare care au facut niste spectacole absolut incintatoare. Parcul -Universal Studios- mi-a placut muuult datorita diverselor cinematografe 3D si 4D. Sint dati in pizda ma-sii americanii astia cu tehnologia lor cu tot. Sa nu uit, mi-am zguduit creierii in caruselele alea demente. Nu credeam ca o sa ma mai dau in asa ceva, fiind convinsa ca nivelul de aventura mi-a scazut. Da' de unde? in toate m-am suit, in unele chiar de 2 ori. Descrierea unui trenuloi de ala suna cam asa: this high-speed roller-coaster includes: sudden and dramatic acceleration, climbing, tilting, dropping, cu mentiunea ca daca ai probleme medicale, mai ales cu inima, sa faci bine sa nu te sui. Unele te mai si stropeau cu apa, asa ca in citeva poze voi aparea mai uda si flescaita. Am tipat de m-a luat naiba si m-am schimonosit toata. Stiam ca eu am o gura mica, insa cind am vazut poza ce ti-o face automat in carusel, in care aratam isterica si ingrozita, mi-am dat seama ca oh, ce gura mare mai am. Parcul -Magic Kingdom- este un loc vrajit, unde te simti ca in basme, uitind ca esti om mare, fiind fermecat de ambianta de poveste si culori si uite asa te trezesti ca te sui ba pe- un calut, ba pe-un fluture, facind din ochi Cenusaresei... Piticii lui Alba ca Zapada sint niste simpatici. Imi venea sa-i pup pe fiecare in parte. De dimineata pina seara am ascultat muzica din poveste, clopotei, fluturasi, broscute, iepurasi li li li ki ki ki bi bi bi, ca nu ma impac deloc cu diminutivele astea. Am experimentat din nou free fall, am alergat dupa toate caruselele high-speed, si m-am dus la cele mai multe spectacole, unele fiind destinate numai ptr. copii mici, dar cui sa-i pese? La Disney World ti se permite sa te porti copilareste, sa te maimutaresti, indiferent de virsta si marime. In parcul -Animal Kingdom- mi-a placut un roller-coaster super misto-Everest- in care, printr-un tunel in intuneric bezna, o buna portiune, mergeai cu spatele pe ditamai viteza de tipai de te lua naiba. Sa nu uit, m-am intors ragusita de la atita tipatura. Safari a fost dragut si el desi eram ramolita de la caldura aia inabusitoare. Nu mai vazusem asa gorile mari. Ce pot sa va zic?cind sinteti prea plictisiti si satui de realitatea cacacioasa, luati-va copiii, iubitii, iubitele, amantii, amantele si porniti spre regatul fermecat al lui Walt Disney. Cu siguranta va fi una dintre cele mai distractive vacante. Pina atunci, va trimit fiecaruia in parte un sac de saruturi, de data asta, nu de la mine, ci de la Ciocanitoarea Woody, muahhhh!!!

PS: Din pacate, fotografiile nu redau intocmai frumusetea reala de la Disney, mai ales ca am fost preocupata mai mult sa vad si sa ma hilizesc, decit fotografiatul in sine, dar oricum, puneti degetul pe mine AICI ptr. poze si AICI for 1 video si AICI ptr. un alt video . (intr-unul este The Incredible Hulk Coaster in care m-am dat de 2 ori si m-a durut capul din cauza lui, dar a meritat).

PS1: Si acum, ma adresez acelor romani stabiliti in NY, care stiu ca-si mai pierd timpul pe blogul asta. In urmatoarele luni, intentionez sa ma mut in Astoria, de preferat in private house, la un 1 bedroom apart. Daca stiti ceva, cunoasteti pe cineva cu casa care inchiriaza un apartament, please let me know. Stiu ca e un proces mai lung atunci cind cauti locuinta, de aceea intreb in stinga si-n dreapta, poate se iveste ceva. Multumesc anticipat!

LATER EDIT: Ce faceti, ma'? Nici nu stiti ce sila imi este de sezonul care se apropie. Daca s-ar face un salt magic de la toamna la primavara, ce bine mi-ar mai fi si mie. Sau daca ar exista o pastila care sa ma adoarma pina trece anotimpul friguros, bine ar mai fi ptr. existenta mea simpla. Ce mai face PRO FM? Se mai dau dedicatii speciale? vreau si eu una (hint hint hint) Bineee, va parasesc acum, dar revin curind!

How do you do?

Repede, repede, sa postez ceva pe luna Septembrie, inainte ca doamna si cucoana toamna sa soseasca neinvitata, cu frunzele ramolite si copacii chelbositi. V-ati cumparat lemne pentru soba? sau va incalziti cu dragostea? Ce bine ar fi daca dragostea asta ar tine de foame si caldura.
Si pentru ca v-am neglijat (dar cum oare sa creasca dorinta), e timpul sa va umplu gurile cu sarutul meu lasciv: muah muah muah. Ce sa spun? ca am fost ocupata? cu ce naiba? aaa, poate cu dragostea! Mereu mi-a luat mult timp chestia asta.Kevin Bacon, care-mi place ca actor, cind a fost intrebat care este secretul mariajului lui, a raspuns : Sex! cit mai dirty! Ce ziceti, e adevarat secretul asta? Atunci, sa ne murdarim-stropim-minjim-terfelim cu d-ale sexului si sa traim in plina armonie unii cu altii. Indrazneste cineva sa refuze invitatia? Atit ii trebuie.
Of course, voi reveni cu impresiile din vacanta despre care mai jos va povesteam. Stiti ce fac eu acum? I create my memories pentru cind nu voi mai fi ce sint acum: tinara si exuberanta!

PS Sa nu uit, New York State este singurul stat care obliga lumea, in special pe cei din medical field, sa-si faca vaccinul anti-gripa. In cazul in care refuzi, te concediaza. hmmm, unde ma credeam eu ca traiesc? in capitalismu' lu' Big Haberica?

LATER EDIT: Am fost la pescuit! Ia de ma vedeti AICI

Cucu-Bau!!!

Stiam eu ca va sperii! Ia sa vedem ce se mai intimpla in lumea asta virtuala? ca-n cea reala m-am lamurit, este atita liniste, ordine si disciplina, nu stiu ce s-a intimplat cu furtunile, tunetele...pe unde s-au poticnit... nici nu mai cred in chestia aia cu linistea dinaintea furtunii. Oricum, de data asta as avea chef de un tunet mare, sa ma faca harcea-parcea ha ha ha. Ma plingeam ca, dom'le, as vrea sa zburd si nu am pajiste. Voi ati inteles ceva din rindurile de mai sus? Ca eu, nu.(asa este, imi place sa o fac pe nebuna sau cumva asa m-am nascut?) Am observat ca lumea se repeta pe blogurile astea, eu una am scris despre oamenii grasi de 3 ori. Constat ca nu am scris niciodata despre sex. Oare cum am indraznit?(eh, cine are nevoie de asa ceva, se poate trai armonios si fara dinsa'ntrinsa hi hi hi). Citind cartea -Eat Pray Love-, am inteles ca practic asta ar fi mesajul catre omul-cititor, avem nevoie de 3 simple elemente sa ne fie bine: mincare,dragoste si credinta. Chiar cred asta, ne trebuie doar putina vointa si mai multa intelepciune. In ultima vreme ma tot gindesc la copilarie, la anii din scoala generala...atit de mult mi s-au trezit amintirile, incit am inceput sa google niste nume de colegi de clasa...Si ce frumos sa gasesc citiva...vi s-a intimplat, nu? sa intrati pe google si sa tastati numele unor oameni cu care la un moment dat v-ati intersectat, chiar al unui fost iubit, iubita. Am fost asa nostalgica cind am vazut poze cu niste colegi din clasa a 6-a, realizind ca au trecut anii astia ca o vijelie, ca s-au dus si copilarie si adolescenta.... nu imi vine sa cred ca ne-am facut asa oameni mari, ca am crescut, ca am imbatrinit, de ce sa nu spunem adevarul, nu? Surpriza frumoasa a fost nu numai sa dau de anumiti fosti colegi, dar sa si pot comunica cu ei, sa avem afinitati de comunicare, deoarece mi s-a intimplat sa ma reconectez cu oameni din trecut si sa realizez ca nu mai am nici o legatura emotionala cu ei, chiar sa ma enerveze si plictiseasca reaparitia lor in viata mea ca mai bine nu ne regaseam. Si stiti ce ma mai enerveaza? ca veni vorba de enervare. Cind se trezesc unii sa ma apeleze direct pe yahoo fara sa-si dezvaluie identitatea. Se pare ca sint destui care au criza de identitate. Iar lista mea de ignore a depasit-o pe cea de friends pentru ca nu am chef si dispozitie sa o frec aiurea cu necunoscuti virtuali sau sa stau la vrajeli de caca-maca. And now, let's shed my malicious persona and try to be nice again si sa va spun ca la New York este vara minunata, ca-n curind voi pleca spre lumea lui Alba ca Zapada si cei 7 pitici. Daca ati fost la Orlando, la Disneyworld, sa-mi spuneti ce parc v-a placut cel mai mult. Si asa simt ca my adventure level a scazut mult, deoarece nu mai am tupeul sa ma urc in acele deliciously disturbing roller coasters. Se pare ca mi-au pus capac acum 7 ani cind m-am urcat in cel mai rapid si inalt roller coaster, undeva prin Cleveland. Mi-a trebuit o saptamina sa ma recover. Mi-amintesc ca m-a zguduit in asa hal, incit sinii mi-au iesit din bluza decoltata (dragii de ei, ce agitati au mai fost, batindu-se sfirc in sfirc unul de altul, eu fiind neputincioasa sa ii introduc la loc sub bluza, din cauza vitezei cu care ma zguduia trenuletul ala), falcile imi tremurau, ochii mi se invirteau in cap, parul vilvoi, iar creierul meu bagat in sperieti. De atunci, am zis ca niciodata n-o sa ma mai sui in asa ceva. Si nu m-am mai suit. However, acum ca ma voi merge in fabulosul Disneyworld, parca nu ar fi fair sa nu-mi cocot fundul intr-un roller coaster, sau macar intr-o gargarita de aia care se invirte. Ati incercat vreodata free fall? Nu numai de sus in jos, dar si de jos in sus. Cu un fel de lift in aer liber te ridica sus de tot, la inaltimea unui bloc de 7 etaje sa zicem ,dupa care ti se da drumul subit si liber in gol. Sau brusc, esti ridicat de jos in sus. Doamne, sint nebuni cei care au inventat asa ceva..mi-amintesc ca iubitul meu de atunci a zis ca la suitul brusc si neasteptat de jos in sus a avut impresia ca i-au ramas testiculele pe asfalt hi hi hi Bine, ramine de vazut cum ma voi desfasura in lumea lui Mickey Mouse cu care o sa dau noroc. Si sper sa nu fiu turmentata de la roller coasterurile alea, ca sa fac si niste poze dragute. AICI am pus o poza din zona WTC unde se ridica "Gemenii", nu stiu exact cum se vor numi, de fapt! Va sarut! Cu drag, Ina B

LATER EDIT: Eu am long weekend, deoarece Luni este Labor Day si nu se lucreaza. So, if you're looking for troubles, just call me hi hi hi Toata ziua ma hilizesc pe blogul asta! Vedeti ca am ametit setarile la postul asta si de aceea fontul este ca vai de el, insa mi-e teama sa incerc sa corectez problema, sa nu dau, din greseala, delete la blog, mi s-a mai intimplat...voi ce ziceti? Sa stergem acest blog, sau sa ne mai distram un pic? Va puuuup, paaaaa!!!!

Despre oameni de zapada...

Atrag atentia de la inceput, ca sa nu ma trezesc cu bombardamente, (unii sint ca niste insecte atunci cind se simt avizati) asupra faptului ca in acest post o sa ma leg de oamenii grasi, care, in viziunea mea, arata ca niste oameni de zapada, asa ca rog sa nu se ia personal, nu am intentia sa jignesc pe nimeni, doar ca am dreptul sa imi exprim parerea, fie ea acida. ***Da, dragii mei, din cind in cind (f. rar, mai bine zis) ma mai apuca pofta de hamburgers astfel incit ma duc la McDonald's sau Burger King, asta din urma preferindu-l, de fapt. Aici restaurantele Mcdonald's sint aiurea, alea din Ro stralucesc pe linga astea. Oricum, azi cind am intrat intr-un McDonald's Express (care inseamna deschis 24 de ore, asta mai lipsea, da) m-a izbit o imagine de multa dolofaneala, unul mai gras ca altul, era o femeie rotunda ca un bulgare, care minca la o masa, 2 hamburgers uriasi. Mi s-a implinit pofta doar uitindu-ma la ea. Jenanta treaba! Aici toata ziua se vorbeste de cura de slabire, toate femeile sint la diet si merg la gym. Nu am mai vazut o alta natie atit de obsedata de grasime (din pacate, pe buna dreptate). Eu am mai scris un post sau 2 pe tema asta, dupa atitia ani, inca, minunindu-ma de cele mai mari burduhane, busturi, posterioare, falci si gusi. Deci daca sinteti prea slabi si firavi si vreti sa puneti niste colacioi de carne adevarata pe voi, veniti in Haberica, in nici o luna, sinteti in forma "maxima". Sa stiti ca am momente cind pur si simplu ma incomodeaza ca ma invirt printre ei si aici nu intra cei care au probleme medicale). Adevarul ca nu sint usor de suportat, mai ales cind imi ocupa tot scaunul in metrou. O fesa de-a mea, de multe ori sta suspendata pe linga scaun, ca juma' din el e ocupata de gabaritul de linga mine. Si nu stiu cum se face, insa grasanii astia ochesc de multe ori locurile in metrou linga cei cu a petite frame, asa ca a mea, ca sa se lafaie ei pe ambele scaune. Au si ei micile lor bucurii, se pare... Nu e de mirare ca atunci cind ajung in alta tara, primul lucru care ma intreb este: unde sint oamenii grasi? Imediat sesizez absenta acestora.Sondaje s-au tot facut despre tarile cu oamenii cei mai grasi (America ia premiu intii cu coronita) dar oare exista vreun loc cu cei mai slabi oameni? Nu am auzit, dar mi-ar placea sa existe si asa ceva. Si acum sa lasam birfele astea de duzina si sa ne mai etalam un pic in poze diverse. Cita treaba au unii, nu?

PS: Voi ce faceti acum in August? Sinteti bine, indragostiti, nefericiti, ingindurati, plini de dor, curiosi? Cumva cei care ma cunoasteti personal, in carne si oase imi duceti dorul? Ce stare va acapareaza? ca pe mine ma apuca toate deodata...but humans are emotional creatures. Oh, sa nu uit, o prietena a sosit din Romania si ce credeti? mi-a adus pufuleti. Vedeti? Lucrurile simple conteaza in viata asta mare. Stiam eu!

LATER EDIT: Mereu am zis ca sint destule imperfectiuni si aici. In ultima luna, am deja 2 exemple care arata ca exista mari goluri in sistemul american (mai ales in cel medical) Mai intii, mi s-au pierdut rezultatele de laborator (a doua oara, in 5 ani), si apoi, cind m-am dus la o programare, doctorul era in vacanta hi hi hi. Da! Mi s-a dat un appointment cu un doctor care de fapt se afla in vacanta... Asta mi s-a parut f. tare. M-am intrebat in primele secunde: cumva am aterizat in Romania si nu stiu eu? But anyway, God bless America!!!

Baliverne!!!

Cred ca unul din lucrurile triste care i se pot intimpla unui om este acela de a-si pierde pasiunea pentru viata, to lose interest in things, sa simta ca atirna, ca nu are nici o directie. In ceea ce ma priveste, mereu am avut cite o tinta, de la o vreme incoace, insa, m-am impotmolit un pic, dar nu se pune. hmm si parca nu-i chiar nasol sa stai atirnat ca un liliac, sa vezi lumea cu fundu'n sus. Jesus Lord, cum? m-am transformat intr-un liliac? Eu, Ina balerina si new-yorkina pe deasupra?! Ei, se intimpla si la case mai mari, nu?.*** Am fost zilele trecute la un brunch interesant, pe o mica croaziera in jurul Manhattan-ului. In loc sa stai acasa sau sa mergi la un local sa maninci, te sui pe un mic iaht si te mai si invirti un pic pe apa. Nu sint mare fan la plimbarea pe apa, insa o prietena a tot insistat si am zis sa accept totusi invitatia. Mi-a placut ca am revazut-o pe Miss Liberty, de ani buni nu o mai vazusem, mi s-a parut mai mititica acuma, spre deosebire de acum 10 ani cind facusem prima oara cunostinta cu ea, si cind mi s-a parut uriasa. Parca mai ieri stateam cu gura cascata si cu capul in sus la dimensiunile colosale de aici... Acum totul mi se pare mic... si voi imi pareti mici, mai ales TU, muahhhh

Oare v-am mai spus ca eu m-am nascut romantica si nostalgica si, desi ma repet, nu pot trai fara muzica? Unele cintece nu mor niciodata, clar. Zilele astea am ascultat muzica de pe vremea cind eram pionier. Cei din generatia mea sigur isi amintesc de: Carmen Radulescu, Oana Sarbu, Stela Enache si Florin Bogardo, Corina Chiriac, Eva Chis, Marina Florea, Natalia Guberna, Marina Scupra.. ce prezenta scenica era atunci, atitudine, costumatie...Iar eu chiar dansez ca pe vremea aia, mi s-a si zis ca dansez ca o matusa, nu le-am avut niciodata cu dansul modern, cu dezlantuirile-smucirile pe acorduri muzicale. De fapt, nu le-am avut niciodata cu nimic, mai ales cind e vorba de calitati creative si artistice. Si discutam cu prietena asta a mea in timp ce vaporul ala se legana pe valurile lui Hudson River, despre barbati. Cam banal subiectul, asa este... Avind in vedere ca ea este single, o preocupa, totusi, tema respectiva. Si cum se face ca atitea fete ca ea, dragute, inteligente, cu o frumoasa cariera, sint totusi singure? E un mister, pe undeva. Si socializarea asta virtuala intre oameni este de-a dreptul indobitoceala. Un barbat nu mai invita o femeie la un apus de soare, la ascultat o ciocirlie, la un mirosit de floare, la o splendoare-n iarba, acum un barbat te invita pe yahoo, la un chat pe messenger, la un webcam (asta cu webcamul m-a enervat mereu ca idee), la un blog, forum. Mda! Niste maimutoi barbatii din secolul asta (persoanele masculine de fata se exclud, of course, pai se poate?). S-au deformat parca relatiile umane, au disparut vechile cuceriri si pasiuni. Sau cumva am ramas eu in urma...cum ziceau bunicile noastre: "o innebunit lumea, maica", asa zic si eu acum. Cind nu aveti ce face, puteti sa intrati pe albumul meu foto, unde sint imprastiata si labartata, am luat tot spatiu' lu' flickr, nu mai are nimeni loc de mine. Cu drag, va sarut acum!!!

PS: Revin curind cu un Later Edit.

LATER EDIT: In acest later edit aveam de gind sa fabulez despre altceva, dar planul mi-a fost dat peste cap de un dialog constructiv (totusi) cu...un EL care sustine sus si tare ca femeia trebuie sa urmeze barbatul, nu invers. Ne refeream in special la acea situatie cind doi sint implicati in a long-distance romance. Cica femeia trebuie sa renunte la locul ei,(in care ei ii este bine) sa-si urmeze barbatul, acolo unde acesta se afla. Voi ati renunta la locul in care va este cald si bine, de dragul indragostelii si al marii iubiri? Ca raspunsul meu, oare il ghiciti?