De-a lungul timpului, am trecut prin citeva etape personale care au dat culoare existentei mele, culoare mai mult sau mai putin placuta. A fost o lunga perioada in viata mea cind unii alergau dupa mine, iar eu...dupa altii. Imi place sa numesc etapa asta asa: perioada mea de glorie, sau perioada alba. Eram preocupata de fericirea individuala, nu-mi pasa daca raneam oameni care-mi purtau de grija, nu stiam decit sa iau, fara sa dau. Mi se urcase la cap ca sint-toate femeile- si ca m-am nascut o rasfatata in d-ale dragostei. Cu cit eram mai iubita si dorita, cu atit loveam mai mult. Nu intru in detalii, dar vreau sa spun ca ma aflam in acea parte din viata in care ma cautam si nu ma gaseam, nu ma interesa dragostea, pentru ca mereu o primeam fara efort si, ca atare, ma saturasem de ea. Imi doream solitudinea, undeva intr-un colt din lumea asta mare. Sa fiu doar eu cu mine...Era evident, aveam o problema.
Apoi a urmat o lunga perioada in viata mea cind eu alergam dupa unii si...nimeni dupa mine. Gasisem solitudinea visata (izolarea, daca vreti)! Imi displace, dar numesc etapa asta: perioada mea de cacat, sau perioada neagra. Imi gasisem coltul in lumea asta mare, dar, emotional vorbind, era un fel de n-ar mai fi fost. Aveam sa cunosc prima mea dezamagire in amor, desi infatuarea care ma caracteriza, imi dadea convingerea ca nu mi se va intimpla vreodata.
Asadar, cunosteam chinurile inimii si dezamagirea, la o virsta la care cei mai multi sint deja casatoriti si au copii. Eu, intirziata, eram abia la prima dragoste si prima dezamagire. Vulnerabilitatea ce pusese stapinire pe mine, ma mutilase. Prima mea dragoste avea nume de imparat: Claudiu! Stateam atirnata de...imparatia lui si nu stiam decit sa il iubesc si sa mi-l inchipui peste tot. In orice barbat, imi aparea EL. Ma transformasem intr-o obsedata, intr-o rima lucioasa care se tiriia mereu catre aceeasi directie: a lui! Agonia mi-era accentuata de indiferenta, de respingerea ce mi le servea fara rezerve. In momentele de luciditate, tot ce voiam era sa-mi revin la propria identitate, sa aduc inapoi perioada mea de glorie, sa-i vin de hac imparatului si sa-l bag in pizda ma-sii cu imparatia lui cu tot. (ceea ce s-a si intimplat, dar asta e o alta poveste).
Desi, la momentul respectiv, aveam sa mor de suparare, acum stiu ca am avut nevoie de etapa mea existentiala de cacat, mi-a prins bine, m-a ajutat sa cresc, sa fiu matura, sa nu ma mai joc in dragoste si cu viata altora. Am aflat ce ticalosi misuna prin lume, ce crunt doare cind unuia ii pasa prea mult, in timp ce pe celalalt il doare fix in acel loc rotund si intim: cur! Pe scurt, invatatura ce am tras-o de aici este asta: ce tie nu-ti place, altuia nu-i face sau...totul se plateste!
Acum am intrat intr-o noua etapa. Imi place sa o numesc perioada roz sau perioada PUF. Este caracterizata de sincronizare: se alearga reciproc, in aceeasi directie. Sa zicem ca eu sint o caprioara, careia ii place sa rumege iarba din aceeasi poiana cu a unui cerb care are niste coarne frumoase si tari. La rindul lui, cerbul se bucura de compania caprioarei, se dezmiarda reciproc in coarne si-si declara armonie fara...agonie. Amindoi alearga unul catre celalalt...
Si acum, dupa ce v-ati distrat pe blog la mine, voi, dragii mei, in ce etapa va aflati in momentul asta si ce culoare are? Sint curioasa, sincer! Va sarut cu drag, din coltul meu din lume, despre care va povesteam: New York! Pe curind! Ina
PS: O sa merg la un festival indian si o sa revin cu niste poze la acest post, intr-un later edit. Deocamdata, apasati AICI pentru primele fotografii din primavara asta mult asteptata.
LATER EDIT: Ce veselie la festivalul indian, sau festivalul culorilor! Imaginea din cele 2 filmulete (scurte) se cam misca pentru ca ma bitiiam pe acordurile muzicale. Imi venea sa ma urc si eu pe scena sa dansez cu indiencele gratioase care se smuceau din trupurile mladioase.(pe femeile indience, eu le gasesc calde, senzuale si expresive). Mi-am amintit de copilaria comunista, cind, la cinematograful din orasul natal, se rulau numai filme indiene, fiind fascinata de dansul lor unic, muzica si costumele stralucitoare si elaborate. Si acum iubesc ritualul dansului indian! In general, e frumos sa fii receptiv si deschis la culturi si traditii diferite, dar mai ales daca traiesti in New York, caruia i se mai spune si- a cultural melting pot-. Bine, intrati AICI, AICI si AICI (in poza am pudra colorata pe frunte, ca sa celebrez culorile festivalului indian). Va imbratisez!
