Parca nu am pofta de nimic acum...nici macar de dragoste. Asadar, despre ce sa scriu eu astazi? Despre barbati? Nu! Subiectul e prea plictisitor. Despre femei? Nu! Subiectul e la fel de plictisitor.(oricum sintem toti o apa si-un pamint). Despre sex? Nu! Subiectul e la fel de banal.(S-a tot scris si dezbatut). M-am gindit: postez despre MINE. Ca doar de aceea i se zice blog personal, nu? Si ce sa zic? Ca sint Ina Beduina, ca imi place sa jonglez cu rolurile feminitatii, sa fiu cind o lolita aiurita, cind o floare inflorita-vestejita, cind plina de copilarie, cind femeie in toata firea (mai rar, recunosc). Acus se implinesc 10 ani de cind locuiesc in America the beautiful. Parca ma vad iesind din JFK, neintelegind clima umeda de aici...(era vara arzatoare).Deja nu-mi convenea clima...incet, incet, insa, m-am obisnuit cu umezeala (din aer) iar acum chiar nu o mai simt. In Romania eu nu transpiram, aici, deodata au inceput sa curga apele de pe mine, nu puteam sa ma imbrac cu o camasa din matase, spre ex., ca se uda si hop la iveala ieseau sinii rebeli, sau fusta mi se lipea de fesele rotofeie....era enervanta toata treaba asta a bluzei umezite de la clima, ma simteam ca o iapa..(noroc ca nu miroseam)..apoi, din fericire, organismul s-a obisnuit si s-a adaptat la clima respectiva si hainele au incetat sa mi se mai lipeasca de trupul meu micut si bine legat. Ce noroc! Acum port si pantaloni din matase, ramin uscatica, chiar daca afara e umiditate. Desigur, primul lucru ce mi-a sarit in ochi, indata ce am aterizat in tinara America, banuiti, obezitatea, suncile oamenilor. New York, acest monstru urban, care intimideaza pe oricine si pe care, ori il iubesti, ori il urasti, mi-a dat batai de cap in primii ani aici...Cind am iesit prima oara in Manhattan, m-am speriat. (America era prima tara straina in care pasisem vreodata). Ma simteam ca o gargarita damblagita-chinuita, printre colosii de aici...Mi-am zis" Doamne, ce caut eu aici? e prea mult, e prea mare, nu mai vreau sa visez vise americane, vreau inapoi la Romania, vreau sa plec in cautarea visului romanesc, unde sa ma lupt cu grija zilei de miine, unde sa-mi irosesc tineretea mea frageda si frumoasa, ce tot atita Haberica! Si am plecat inapoi in Romania, ptr. 4 luni...atunci am avut sansa sa vad diferenta uriasa, am obtinut acel reper de comparatie, am avut acel socant impact cu realitatea romaneasca de unde plecasem, Romania- un loc ce, de atunci, l-am numit sters, nesemnificativ, minuscul...si asa am inceput sa zbier in gura mare sa se auda pina la Statuia Libertatii: "vreau inapoi in America, vreau inapoi la grasi si obezi si la zgirie-nori". Si mi s-a dat a doua sansa... pe care am apreciat-o si pe care o voi aprecia pina la capat. Nu stiu ce s-ar fi ales de mine daca zaceam in Romania...probabil ca eram la Socola, internata de boli cu creierul din cauza traficului si a manelelor si a banilor vechi si noi si a dezordinii generale.... Dar sa revenim la USA, ooo yes, baby. Aici auzi tot felul de istorii ale romanilor, care, cum s-au acomodat, aterizat in tara asta...e interesant...fiecare poveste este unica in felul ei si totusi are ceva comun, punctul comun cel mai des intilnit este cum si-au tras tzeapa unul altuia, cum s-au tiganit, cum s-au pirit si urit, recunoasteti trasatura neamului romanesc, nu? Eu m-am ferit de asa ceva si nu am avut experimente cu romani uriti si rai. Am fost suficient de desteapta (ca modesta nu mai sint demult) sa invat din greselile altora. Multi ma intreaba ca de ce sint romance singure in NY? Well, comunitatea romaneasca e plina de nulitati, (desigur, nu toti) unii ba sint betivi, ba sint someri, ba nu au acte. Da! asta e o chestie, care, personal, ma incomodeaza: statutul ilegal. Sint multi care platesc sume mari ptr. obtinerea actelor. Mi s-au oferit si mie (de 2 ori) 12 mii de dolari sa ofer green card. Desigur, am refuzat! Nu as putea face asa ceva. In primul rind, sint fricoasa si habar nu am sa mint, (iar cind mint, ma dau de gol peste 10 minute) la primul interviu cu autoritatile hotzomane as zice tot, cum ca am fost platita...mie-mi place siguranta, imi plac lucrurile clare....iar apoi, daca intre timp, intilnesc iubirea mare din viata mea si vreau sa ma marit pe bune? vedeti? e complicat. O alta varianta ptr. o romanca-americanca care isi cauta sot, ar fi sa il aduca din Romania. Dar si asta e complicat, mai multa bataie de cap, si din pacate in multe cazuri, nu dureaza povestea, odata ce mirii ajung aici. Nu stiu, se produce ceva dezastruos, nu se mai inteleg intre ei, parca nu mai vorbesc aceeasi limba, parca au intrat in conflict americanismele cu romanismele, si pufff, ca un pirtz, se dezintegreaza toata romantza dintre ei, romantza inceputa in Romania...E o mare loterie, cu alte cuvinte. Si nu e usor sa aduci pe cineva aici, mai ales pe cineva care nu are o identitate-personalitate puternica, care nu stie ce vrea, caruia i-e teama de provocari si de o noua viata..., care nu are o profesie solida....asa ca mai bine, romancele singure din America se lasa pagubase... Desigur sint si cazuri fericite, cind dragostea inceputa in Romania se continua si dureaza si in America, dar...mai rar astfel de cazuri, din pacate.*** Sa mai zic ca si dupa 10 ani de America, in loc de kitchen, eu zic chicken si invers. Rar le nimeresc. In loc sa zic ca am mincat chicken, zic ca am mincat kitchen. Nu stiu, creierul mi le proceseaza aiurea, se intimpla ceva intortocheat cu limba mea din gura cind e vorba de aceste 2 cuvinte oarecum identice si imi ies pe dos. Mai aveam problema asta cu Tuesday si Thursday. Acum n-o mai am. Oh, sa nu uit sa spun ca nu am avut ce face si am aratat colegilor fotografii din vacanta mea romaneasca de luna trecuta. Mai bine imi vedeam de-ale mele. Nu usor mi-a fost sa explic americanilor ce cauta vaca in oras la pascut in fatza blocului, sau cum? cel mai inalt bloc din downtown-ul meu natal, are 7 etaje? ma rog, unii au crezut ca e o casa. Desigur, introducerea mea inainte sa le arat pozele, a fost asa: "stiti, uritilor, unde se afla Romania, nu?". Oh, I love the elements of my life!!!!!!!!!!*************** Dar sa lasam vorbaraia asta si sa trecem din nou la imagini. De data asta, eu, Ina Erotina, atasez niste nuduri personale si artistice AICI
joi, 12 iunie 2008
America, I love you!!!
Parca nu am pofta de nimic acum...nici macar de dragoste. Asadar, despre ce sa scriu eu astazi? Despre barbati? Nu! Subiectul e prea plictisitor. Despre femei? Nu! Subiectul e la fel de plictisitor.(oricum sintem toti o apa si-un pamint). Despre sex? Nu! Subiectul e la fel de banal.(S-a tot scris si dezbatut). M-am gindit: postez despre MINE. Ca doar de aceea i se zice blog personal, nu? Si ce sa zic? Ca sint Ina Beduina, ca imi place sa jonglez cu rolurile feminitatii, sa fiu cind o lolita aiurita, cind o floare inflorita-vestejita, cind plina de copilarie, cind femeie in toata firea (mai rar, recunosc). Acus se implinesc 10 ani de cind locuiesc in America the beautiful. Parca ma vad iesind din JFK, neintelegind clima umeda de aici...(era vara arzatoare).Deja nu-mi convenea clima...incet, incet, insa, m-am obisnuit cu umezeala (din aer) iar acum chiar nu o mai simt. In Romania eu nu transpiram, aici, deodata au inceput sa curga apele de pe mine, nu puteam sa ma imbrac cu o camasa din matase, spre ex., ca se uda si hop la iveala ieseau sinii rebeli, sau fusta mi se lipea de fesele rotofeie....era enervanta toata treaba asta a bluzei umezite de la clima, ma simteam ca o iapa..(noroc ca nu miroseam)..apoi, din fericire, organismul s-a obisnuit si s-a adaptat la clima respectiva si hainele au incetat sa mi se mai lipeasca de trupul meu micut si bine legat. Ce noroc! Acum port si pantaloni din matase, ramin uscatica, chiar daca afara e umiditate. Desigur, primul lucru ce mi-a sarit in ochi, indata ce am aterizat in tinara America, banuiti, obezitatea, suncile oamenilor. New York, acest monstru urban, care intimideaza pe oricine si pe care, ori il iubesti, ori il urasti, mi-a dat batai de cap in primii ani aici...Cind am iesit prima oara in Manhattan, m-am speriat. (America era prima tara straina in care pasisem vreodata). Ma simteam ca o gargarita damblagita-chinuita, printre colosii de aici...Mi-am zis" Doamne, ce caut eu aici? e prea mult, e prea mare, nu mai vreau sa visez vise americane, vreau inapoi la Romania, vreau sa plec in cautarea visului romanesc, unde sa ma lupt cu grija zilei de miine, unde sa-mi irosesc tineretea mea frageda si frumoasa, ce tot atita Haberica! Si am plecat inapoi in Romania, ptr. 4 luni...atunci am avut sansa sa vad diferenta uriasa, am obtinut acel reper de comparatie, am avut acel socant impact cu realitatea romaneasca de unde plecasem, Romania- un loc ce, de atunci, l-am numit sters, nesemnificativ, minuscul...si asa am inceput sa zbier in gura mare sa se auda pina la Statuia Libertatii: "vreau inapoi in America, vreau inapoi la grasi si obezi si la zgirie-nori". Si mi s-a dat a doua sansa... pe care am apreciat-o si pe care o voi aprecia pina la capat. Nu stiu ce s-ar fi ales de mine daca zaceam in Romania...probabil ca eram la Socola, internata de boli cu creierul din cauza traficului si a manelelor si a banilor vechi si noi si a dezordinii generale.... Dar sa revenim la USA, ooo yes, baby. Aici auzi tot felul de istorii ale romanilor, care, cum s-au acomodat, aterizat in tara asta...e interesant...fiecare poveste este unica in felul ei si totusi are ceva comun, punctul comun cel mai des intilnit este cum si-au tras tzeapa unul altuia, cum s-au tiganit, cum s-au pirit si urit, recunoasteti trasatura neamului romanesc, nu? Eu m-am ferit de asa ceva si nu am avut experimente cu romani uriti si rai. Am fost suficient de desteapta (ca modesta nu mai sint demult) sa invat din greselile altora. Multi ma intreaba ca de ce sint romance singure in NY? Well, comunitatea romaneasca e plina de nulitati, (desigur, nu toti) unii ba sint betivi, ba sint someri, ba nu au acte. Da! asta e o chestie, care, personal, ma incomodeaza: statutul ilegal. Sint multi care platesc sume mari ptr. obtinerea actelor. Mi s-au oferit si mie (de 2 ori) 12 mii de dolari sa ofer green card. Desigur, am refuzat! Nu as putea face asa ceva. In primul rind, sint fricoasa si habar nu am sa mint, (iar cind mint, ma dau de gol peste 10 minute) la primul interviu cu autoritatile hotzomane as zice tot, cum ca am fost platita...mie-mi place siguranta, imi plac lucrurile clare....iar apoi, daca intre timp, intilnesc iubirea mare din viata mea si vreau sa ma marit pe bune? vedeti? e complicat. O alta varianta ptr. o romanca-americanca care isi cauta sot, ar fi sa il aduca din Romania. Dar si asta e complicat, mai multa bataie de cap, si din pacate in multe cazuri, nu dureaza povestea, odata ce mirii ajung aici. Nu stiu, se produce ceva dezastruos, nu se mai inteleg intre ei, parca nu mai vorbesc aceeasi limba, parca au intrat in conflict americanismele cu romanismele, si pufff, ca un pirtz, se dezintegreaza toata romantza dintre ei, romantza inceputa in Romania...E o mare loterie, cu alte cuvinte. Si nu e usor sa aduci pe cineva aici, mai ales pe cineva care nu are o identitate-personalitate puternica, care nu stie ce vrea, caruia i-e teama de provocari si de o noua viata..., care nu are o profesie solida....asa ca mai bine, romancele singure din America se lasa pagubase... Desigur sint si cazuri fericite, cind dragostea inceputa in Romania se continua si dureaza si in America, dar...mai rar astfel de cazuri, din pacate.*** Sa mai zic ca si dupa 10 ani de America, in loc de kitchen, eu zic chicken si invers. Rar le nimeresc. In loc sa zic ca am mincat chicken, zic ca am mincat kitchen. Nu stiu, creierul mi le proceseaza aiurea, se intimpla ceva intortocheat cu limba mea din gura cind e vorba de aceste 2 cuvinte oarecum identice si imi ies pe dos. Mai aveam problema asta cu Tuesday si Thursday. Acum n-o mai am. Oh, sa nu uit sa spun ca nu am avut ce face si am aratat colegilor fotografii din vacanta mea romaneasca de luna trecuta. Mai bine imi vedeam de-ale mele. Nu usor mi-a fost sa explic americanilor ce cauta vaca in oras la pascut in fatza blocului, sau cum? cel mai inalt bloc din downtown-ul meu natal, are 7 etaje? ma rog, unii au crezut ca e o casa. Desigur, introducerea mea inainte sa le arat pozele, a fost asa: "stiti, uritilor, unde se afla Romania, nu?". Oh, I love the elements of my life!!!!!!!!!!*************** Dar sa lasam vorbaraia asta si sa trecem din nou la imagini. De data asta, eu, Ina Erotina, atasez niste nuduri personale si artistice AICI
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
29 de comentarii:
tacanici, m-ai facut sa rad de nu mai pot!!!!!! cum s-ar zice, ROFL :))
mda, stii ca avem cam aceleasi pareri. si am si teoriile mele de ce relatiile romano-americane nu dureaza aici.
dar in fine, m-ai amuzat pe atatea planuri cu postarea asta ca ma duc sa o mai citesc odata :P
brilliant!
Inainte sa ma bag la culcare, tin sa spun ca am o idee de ce relatiile dintre un roman stabilit in US si unul din Romania, nu sint minuntate mereu:) desigur, cind ne vedem, mi-ar placea sa aud si teoriile tale, care mereu sint realiste si veridice:) te pup, muahh.
Ei, da, asa se incepe o zi promitatoare si frumoasa, cu o lectura din Ina Trambulina!!!
You go, girl!!!
Genial, m-ai amuzat prin scriitura, mi-au placut povestile, dilemele vietii tale, hihihihi (kitchen - chiken), tot!!!
O placere sa te citesc dis de dimineata, pe racoare, draga mea!!!
Subtila si faza cu Ina Erotina, te stiu zbenguita si deja cascasem ochii cat cepele sa vad ce poze ai dorit sa faci tu publice, asa, deodata... :-))))))
Smechero!
Cred ca as putea sa te ascult(sau sa te citesc) ore intregi vorbind despre life in New York & stuff.
Mi se pare interesant totusi cum privesti lucrurile din sfera amoroasa. Adica sunt de acord ca in relatiile astea cand femeia e realizata, independenta si sexy - fericita in US, orice bastinas care vine dupa ea sau e deja acolo, dar nu e cel putin la acelasi nivel cu ea, nu are cum sa reziste unei astfel de provocari. Intervine, undeva, sentimentul ala de inferioritate, orgoliu masculin pur. Iar daca nu, inadaptibilitatile ies la suprafata ca uleiul peste apa, caci New York si in general viata departe de Romanica este pentru cei puternici(asta daca dorim o viata fericita si nu una mediocra, plina de compromisuri si frustrari).
Insa spuneam ca mi se pare interesant felul de a privi lucrurile, caci (desi iti cunosc parera referitoare la asta) nu inteleg de ce EL ar trebui neaparat sa fie roman.
Sigur ca fiecare cauta ceea ce-i place si i se potriveste, poate in US e altfel decat in Europa in privinta asta sau poate pur si simplu nu s-a ivit ocazia, insa eu, daca ar fi sa aleg, as alege cam din start directia opusa...
Mie romanii nostri (pot sa declar asta senina si fericita) nu-mi mai trebuie!!! Sigur ca nu-s tembela, stiu si vad si eu ca exista si aici oameni normali, dar sunt putini. Plus ca si de ar fi exemplarul de top al tarii, undeva ceva tot mi-ar da cu virgula, caci am ajuns la frumoasa concluzie ca e foarte important bagajul socio-cultural cu care vine el...
Nu banii, masinele si fitele, nu inteligenta pura, statutul sau exclusiv fizicul sunt criterii primordiale, cat mai ales bagajul lui socio-culturalo-emotionalo-etc. si frumoasa armonizare intre ele(bagajele).
Spun asta fara superioritate, dar si fara modestie(caci vorba ta, modesta nu mai sunt de mult :-)))) ) pentru ca odata ce traiesti o experienta de nota 10, frumoasa, aleasa, teribil de perfecta, nu vad de ce te-ai mai intoarce cu capul inapoi in jos si nu ai privi inainte si in sus spre ceva macar la fel de bun, daca nu mai bun...
Nu, nu e vorba doar de relatii, desi asta e ideea de baza, insa e valabil si la mediul in care traiesti, tara, lumea in care te invarti... Odata ce te obisnuiesti cu ceva BUN, nu ar trebui sa tintesti vreodata decat mai sus, spre FOARTE BUN...
Desigur, asta e parerea mea, dar respect orice alta parere sau alegere pentru ca nu exista bun si rau, corect sau gresit, ci exista doar alegeri intelepte la momente cheie, exista doar atractii ale lucrurilor de care avem nevoie sau le dorim in respectivul moment sau pentru un scop, vis, plan anume...
Totul pentru a fi fericite!!!
iooooooooi, cat am scris.
poate ma cenzurezi la publicare hahahahaha
te pup
I love loong comments:)
PS: nu trebuie sa fie roman,am prezentat una din variante:) si eu te pup, zuzulina mea draga!
Ce rapida ai fost noul post!:))
Sunt total de acord cu ceea ce a scris Zuzu!Si cred ca "romanii buni" nu prea mai sunt de gasit pe nicaieri.Te pup!Gia
Ei, mai sint si baieti buni in Romania, eu sint pozitiva!!!
Draga mea Inuca,am facut efortul sa imi caut ochelarii(pe care ii pierd mereu prin casa)ca sa ma holbez mai bine la nudurile anuntate...Si cand colo,nada!In alta ordine de idei,cunosc profunzimea sentimentelor tale fata de America si te inteleg100%..Cat despre relatiile romano-americane,ce pot spune?Deja,la baza,relatiile intre femei si barbati sunt complicate,deci...Te pup,pe curand!!Eugenia.
Stii tu ce stii:)
in primul rand, nu-i frumos din partea ta sa ne amagesti. isi face omu' sperante si cand colo... nada de nada :)))
eu sunt de parere ca oamenii sunt atat de diferiti si diversi incat e practic imposibil sa nu-ti gasesti persoana cu care sa-ti petreci restul vietii. sau poate sunt eu prea tanar si optimist. cand vine vorba de chestiuni amoroase nu stau prea mult sa analizez, desi postul tau e de-a dreptul savuros :). ar trebui sa scrii mai des :)
Cam usor de amagit, dragul meu Lucian:) (just teasing)!
hiihhihi! mi-a placut sa te citesc si sa rad! Si m-am infipt la eroticele poze! Razi de noi, bietii muritori de curiozitati! :))
Pup tare NY girl!
pfoai, catamai norocul sa dea peste tine sa primesti si a doua sansa! noroc ca stii sa o apreciezi.
auzi, dar daca pe mine curg apele si aici, apai acolo cum as fi? un soi de fantana arteziana?!
si de ce nu iti gasesti un fat frumos american? doar acolo par sa se nasca toti sexosii din filme!
Cele mai amuzante comentarii de la tine la primesc si ptr. asta te tzuc, muahhh:)
PS: chiar si a treia sansa mi s-a dat,(ce sa fac, daca nu-mi gaseam locul si eu:), dar asta e alta poveste, alta postare:) de aceea eu cred in sansa a doua, dar atentie, numai cind e vorba sa mi se acorde mie:)
Si daca tot ai fost acasa in Romania (pentru ca se pare ca ACASA e in NYC), cum ramane: iti mai aduc vreo carte ceva la inceput de august, cand ma cazez cateva nopti undeva prin al tau Brooklyn, mai la nord de unde stai tu? :) Sau in sejurul tau in Bucuresti ti-ai luat si ce iti trebuia... ai nimerit aici chiar in preajma Bookfest, targul de carte, editia de vara...
Vreau un CD sau chiar doua cu DJ Project:) carti mi-am tot luat, asa ca vreau muzica, am uitat sa imi iau cind am fost acolo. Si imi place mie grupul ala romanesc DJ Project. (ultimile lor albume as vrea).Imi place muzica romaneasca comerciala, e dansabila:) Si pufuleti sa mai aduci, caci pe ai mei care mi i-am adus, i-a mincat un prieten:) Multumesc frumos!
Ai multi prieteni mancatori de pufuleti? Putem sa punem de-o afacere. Fac eu o mica fabrica de pufuleti pe langa New York si ii livram direct pe comanda. Le zicem Poo Foo Let's. Nici n-o sa inteleaga americanii astia ce i-a lovit.
Cu siguranta va fi o afacere profitabila:) avem si aici pufuleti, dar au un alt gust, care nu-mi displace, insa ii prefer pe aia romanesti!
ptiu, cum am lipit eu de ăpe internet tocmai cand mi se faceau complimente. ntz ntz ntz! :))
si daca stau sa ma gandesc cat timp mi-am facut curaj sa scriu la tine :)
Poo Foo Let's, auzi :))))))))))) florin, esti inegalabil! sa aiba si surprize neaparat, ca astia de la mine de la munca. dar trebuie sa regandim surprizele. probabil ca pe americani i-ai convinge cu un hamburger surpriza sau niste legume modificate genetic sau ceva
Miki=a funny girl:)
PS: nu stiu ce i-ar suprinde pe americanii astia, in materie de mincare...poate niste covrigi? astia care ii au ei sint ca naiba, nu-mi plac. Cit am stat acum la Bucuresti, dimineata eram prima la usa la covrigarie, acolo pe Lipscani:)
ah, trebuie sa icnercam cu sarmalute si mamaliguta. astea nu dau niciodata gres. siiii... ce-ar mai fiiii.... cred ca mai totul de pe la noi e surprinzator pentru ei, mai ales chestiile pe care le au si ei precum legume, de exemplu. inchipuie-ti un american care vede pentru prima oara ca rosiile nu au toate aceeasi dimensiune si ca au gusturi diferite intre ele. wweeeiiirrrdd!! :)
Ina bubulinaaaaa, cel mai important e ca ti-ai gasit linistea si stabilitatea cat de cat, singura sau nu, departe de Romania sau nu... Este cel mai important, cred! Stii despre ce vorbesc:) Si, intr-adevar, miki e ffff haioasa:)) cum, rosiile nu au toate aceeasi dimensiune? hhihihihihi
hei you, foarte amuzant si ma identific total...doar de 4 ani in NYC/Brooklyn..si ma gandesc o sa fie mesajul asta valabil si atunci?? What is it???....oare prea destepte, prea 'Europene', prea educate....prea...cum?? Tu mai arati si traznet, yet...here we are, cautand inca pe cineva/ceva
Anyway, bravo pentru sinceritate, si don't settle cu nulitati! Pupat, alta fata prin oras.
hello, draga brooklyneta:)nu m-ar mira sa fim vecine:)thanks for visiting me!
Bravo, draga mea! Ma regasesc oarecum in ceea ce ai scris;)
Am un bun prieten prin US care se plangea si el de efectul climei care ii uda hainele in prima secunda cand iesea din casa. A avut mai multe resedinte prin state, inclusiv NY, iar acum e tare multumit, s-a stabilit in Colorado, unul din argumente pentru alegere fiind clima care nu ii mai face astfel de probleme
Am fost in Colorado si e intr-adevar frumos!!!
Cata inteligenta intr-un singur craniu, si romanesc pe deasupra!!! Sau mai degraba romano-american. Fetito tu cred ca ai uitat de unde ai plecat. Ai ajuns o parvenita care acum critica propria tara. Sa iti fie rusine!!!
anonim: Mi-e rusine cind vad ce anonimi libidinosi din Romania intra pe blogul asta si-si dau cu parerea pe care nimeni nu le-a cerut-o. Crede-ma, nu am uitat de unde am plecat, desi mi-ar placea. Critic si apreciez ce locuri vreau, nu cred ca trebuie sa cer permisiunea nimanui. Parvenit inseamna sa te imbogatesti peste noapte, ori eu nu sint bogata, decit...sufleteste. De romani ca tine am fugit mereu si o sa tot fug, asa ca fa-mi o favoare si mars de pe blogul asta, caci azi m-ai prins pe picior gresit, (in general, nu-mi bat capul cu astfel de atitudini si abordari), dar in general am toleranta f. mica ptr. nesimtiti si mitocani, mai ales daca astia provin din Romania.(mitocania romaneasca este mai crasa ca oricare alta). Daca nu m-as fi trezit moody, te-as fi ignorat, insa stii, ma simt mai bine acum dupa ce am ripostat. Cu o mare sila, Ina B
Oh,Doamne,cata pasiune in ceea ce ai scris.
Esti o femeie realizata,exceptionala si de neinvins.Te admir pentru curajul avut, de a trai intr-o alta parte a lumii,unde oamenii sunt cu totul diferiti si au alte percepri fata de noi si,totodata,te admir pentru sinceritatea cu care spui ceea ce gandesti!
Dar totusi,oriunde te-ai afla , nu uita de unde ai plecat,cu bune si cu rele,Romania va ramane intotdeauna casa ta !!!
Multi pupici din Timisoara !
Trimiteți un comentariu