I'm single, let's mingle:)

Eveniment! Azi am gatit macaroane cu brinza care mi-au iesit delicioase (si nu din greseala). Cine stie, s-o ascunde-n mine o mica gospodina, dar care rar iese la iveala, deoarece ma apuca din An in Pasti sa stau prin bucatarie si cind fac o omleta, mi se pare ca cine stie ce grozavie am mai facut si eu (stiu ca adevaratele gospodine isi rotesc ochii si-mi rid in nas, daca citesc rindurile astea, in care ma dau mare ca am facut omleta si niste macaroane, care aratau ca niste floricele, ca daca nu aveau forma asta draguta, nici nu le mai faceam).

In alta ordine de idei, dragii mei prieteni, de la o vreme-ncoace constat o doza de paranoia care a pus stapinire pe mine. Cum ma doare ceva, incep sa-mi aplic singura diagnosticul, sau cum aud ca cineva e bolnav, incep sa ma paranoizez ca daca si eu am boala aia. Daca imi iese pe nas un cos mai mare si mai rosu, ma gindesc ca daca e skin cancer, daca ma doare capul, ma intreb daca cumva am ceva, o buba pe creier, daca imi trosneste un os, ma sperii ca daca sufar deja de batrinete. O prietena tocmai a aflat ca are nu stiu ce noduli la ambii sini. Atita mi-a trebuit, acum toata ziua imi ating "merele" sperind sa nu dau de vreo "nuca" umflata si tare...de fapt, parca incepe sa-mi placa..(deci e de bine). Nodulii astia uriti apar cica sub forma unei nuci. Pe altcineva am auzit ca i-au iesit niste noduli la git, asa ca mi-am luat gitul la pipait si ptr. ca nu am fost sigura ca o fac cum trebuie, am rugat un doctor sa-mi examineze gitul. Din fericire, sint bine, sanatoasa. Dar stau prost la capitolul paranoia...deci s-ar putea sa nu fiu chiar sanatoasa cum tocmai ziceam si asta sa fie boala de care sufar: paranoia. Nu stiu ce tratament exista ptr. asa ceva...O alta prietena isi face practica de viitoare sora medicala la spitalul -Bellevue- which is well known for its psychiatric facilities. Imi povestea cum un tinar de 25 de ani, dus cu capul, i se plingea ca medicamentele care i se dau il fac de fapt nebun si ca nu stie ce se intimpla, de ce l-au pus cu toti nebunii la un loc, cind el e perfect sanatos. Boala de care sufera este schizophrenia. Imi povesteste intimplari din acel spital si ma ia cu frica. Mereu am zis ca sanatatea este cea mai importanta si ca cel mai trist si dureros lucru din acest punct de vedere este sa-ti pierzi controlul aupra ta, asupra propriei minti, sa nu stii ce e cu tine, sa nu fii capabil sa gindesti lucid si sa traiesti pe cont propriu, ci ajutat de altii care gindesc si decid ptr. tine. Cea mai mare pedeapsa ptr. mine ar fi asta: sa depind de cineva. Sensibila cum sint si mindra-n toate cele, as muri de necaz. Ploaia de afara cred ca mi-a indus o stare de anxietate si neliniste. Demult nu am mai fost asa cu... fundu-n sus, sa zicem....nu-mi vine nici sa plec, nici sa stau. De asta nu as putea trai intr-un oras mic, am nevoie de zgomot, de drama, si unde sa gasesti aceste elemente, daca nu in NYC. Si ce chestie, se implinesc 6 ani de cind locuiesc singura intr-un cartier frumos, din care nu vreau sa ma mut. Trebuie sa celebrez una din cele mai faine etape din viata mea, pe care vreau s-o prelungesc si parca in acelasi timp, as vrea sa-i aduc o schimbare...ma mai gindesc. Si ca veni vorba de pedepse, care ar fi cea mai mare pedeapsa ptr. voi, sau chinul pe care cu greu l-ati indura? Si acum ia vedeti mica mea colectie de magneti AICI (din pacate nu am luat din toate locurile pe unde am fost, cum ar fi minunata Cascada Niagara sau misteriosul Marele Canion, pe vremea aia nu ma pasionau magnetii, deci daca ajungeti pe-acolo sa-mi trimiteti unul). In rest, nimic fabulos deocamdata...(dar sint eu fabuloasa destul, nu?)
PS: Poza de sus (a carei scanare nu e prea reusita) a fost facuta about 9 years ago by my then-husband...eram tinara si nelinistita...ca si-acum!!! va sarut, cu drag, of course!!!

LATER EDIT: in ultimile 5 minute ma gindeam ca nu stiu ce naiba sa mai scriu pe blogul asta bulinos, caruia nu-mi vine sa-i bag delete, pentru ca... il simpatizez oarecum. Am tot batut cimpii, (dar de asta e blog, nu?), am ajuns sa vorbesc despre macaroane si omleta, eu, care nu am nici o treaba cu subiectele culinare...ma rog, daca aveti sugestii, le primesc. Poate mi se deblocheaza inspiratia si imi iau avint. Pina una alta, ma duc la cofetaria asiatica sa-mi iau un tort dragut. Ma celebrez pe mine!!! Va imbratisez!!!