luni, 18 ianuarie 2010

Din valiza cu amintiri...

Acum citiva ani am fost intr-un road trip in Arkansas. Curiozitatea mea mare era sa calaresc. Un cal, ce altceva? Eram in culmea bucuriei ca voi defila prin padure calare pe un cal. Bucuria mea a tinut doar pina in momentul in care mi-am suit fundul pe spinarea calului naravas, care a luat-o la sanatoasa fara sa am timp sa ma obisnuiesc in circa lui si care mi-a dat cu coada peste mina intr-un mod constant.Toti caii mergeau frumos, organizati, numai al meu o lua pe aratura. Vezi foto AICI Atunci am realizat ca nu mi-e bine deloc cind nu sint in control si ca da, I've got a controlling personality.Traseul dura in jur de 2 ore si implica trecut prin apa, suit si coborit povirnisuri, toate astea cu mine calare pe cal. Am stat incordata timp de 2 ore, incruntata si timorata ca animalul de cal o sa o ia la fuga prin padure, fara sa tina cont de mine. Am mirosit a cal 2 zile si m-a durut posteriorul alte citeva, de la atita incordare, de frica sa nu ma arunce calu' nebunu' in vreun boschete. De cite ori am repetat cuvintul -cal-? Prea multe, stiu! Chiar si instructorul a zis ca e ceva in neregula cu acel cal, care, de obicei, era pasnic si linistit. Asa ca visul meu de a calari s-a dovedit a fi o eroare ce s-a transformat in oroare si de atunci mi-am zis ca in viata mea nu o sa ma mai sui pe un cal. Un lucru am descoperit, totusi, nu-mi place cind lucrurile imi scapa de sub control si nu le pot manevra dupa bunul plac. Asa aratam dupa 2 ore de calarie prin padure. O alta dovada ar fi AICI unde eram intr-un roller coaster ce subit a luat-o la vale, cu spatele, pe intuneric bezna.(eram mai negricioasa pentru ca ma bronzasem). Da, asa arat eu cind nu pot controla ceea ce mi se intimpla, isterica si mutilata hi hi hi O alta curiozitate ce o aveam, era sa sar cu parasuta. Intre timp, se pare ca m-am facut mai fricoasa, nu as avea tupeul sa ma arunc dintr-un avion atirnata de un balon. Credeti ca e adevarat? Cu virsta devenim mai domoliti si mai putin dornici de aventura? hmmm ***Acum sint harnica, ma duc sa spal rufe, azi nu se lucreaza, este Martin Luther King. Stam acasa si sintem platiti. Nu-i chiar naspa in Haberica asta, nu? ha ha ha


PS: In pozele de pe cal, eram mai rotunjoara, iar parul scurt era preferatul meu.

LATER EDIT: Stralucesc!!!!!!!!!!

35 de comentarii:

iulian spunea...

Poate avea colici daia era asa naravas,ha.ha
Succes in continuare si poate sari si cu parasuta .

Anonim spunea...

Fata mea...te-a simtit calul,ca esti mai naravasa ca el!!! de aceea s-a comportat asa...hi,hi,hi.Mare curaj ai avut!Arata-i bine si mai rotunjoara si mai bronzata sa stii.Hai ca tu stii ca oricum esti o frumusica o neinfricata...si nu in ultimul rind,o harnica!!!!!!!!!! PUPICI DE LA CLAUDIA.

ina bixade spunea...

iulian: slabe sperante sa mai sar cu parasuta, da' mai stii?...

claudia: nu stiu ce a simtit calu' ala, dar sigur nu ne-am placut reciproc de la prima vedere hi hi hi Mie mi-e frica de animale, in general, nu stiu ce ma apucase pe mine sa doresc sa calaresc un cal:)

Anonim spunea...

Numai tie ti se putea intampla asa ceva,nimic nu ma mai mira ceva legat de tine..Important e c-ai ajuns teafara si nevatamata la destinatie.Mie mi-e draga fotografia unde-ti ajungea gurita pana la urechi.Ma prapadesc de ras cand o vad.Si,sunt de aceiasi parere cu tine..o data ce inaintezi in varsta,scade nevoia de adrenalina,de trairi intense,eu una asta simt.Deh,doar am schimbat prefixul.Pup,Miha

ina bixade spunea...

miha: mda, inca tind sa cred ca virsta nu e un impediment in a simti intens anumite trairi, dar nu garantez ca peste citiva ani voi mai sustine ideea asta, desi o sa fac tot ce pot sa traiesc cit mai intens chiar si cind o sa ma ramolesc :)

Flavius Ţerbea spunea...

Happy Martin Luther King Jr. Day! :)

Anonim spunea...

Draga mea Inuca,pt mine ai fost intotdeauna un calutz naravas,un gen de mustang,enfin,scuza-mi comparatia,hihihi!Cu varsta ar trebui sa devenim mai aventurieri si nu domoliti-potoliti,parerea mea,din cauza timpului care zboara,fuge,dispare..Si oricum nu putem controla tot..Hai te pup!!!!E.

gabidospi spunea...

Iata ca vine si avocatul Domniei Sale :))

Draga Inuta, iti inteleg perfect experienta ta cu calul, caci si eu la randu-mi am avut una cu un alt animal de "calarit" - un dromader!!!
Fiind pentru prima oara in Maroc, mi-am zis sa "gust" din placerile autohtone (chiar daca cu foarte mult iz turistic, dar unde mai gasesti ceva autentic???? Pana si pgmeii pleaca la vanatoare cu talkie-walkies ca sa nu sperie vanatul :)) ). Asa ca nu am ales circuitul in quad... (mai tarziu am fost bucuros de alegeerea facuta cand i-am vazut pe cei care au ales asa ceva revenind cu praf si pe maseaua de minte.... ca sa nu folosesc cuvinte mai triviale) ci un circuit pe dromader !!!

Deja ca pe cal e cum e... pe dormader e teribil.... Daca cineva cauta o metoda eficienta pentru epilare pe picioare, ii recomand o plimbare de 45 min cu dromaderul! Rezultat garantat (dar pe urma repaus 3 zile ca sa-ti "racoresti pielea"). Ei bine Dromaderul asta, in afara de suk-suk nu mai stie altceva :))

Si sa nu-ti mai spun toata tehnica sa te urci deasupra!!!! Ca el sta jos si se ridica cu tin in carca!!! Sa te tii nene, cand e o diferenta de doua picioare la osia din fata!!!!

Imi pare rau ca nu am o fotografie la indemana, dar dupa ce o sa le recuperez (un HD cazut pe jos, care continea toate pozele mele din 2002 incoace - pretul operatiei 1000 euro ca sa le recuperez!!!!) o sa le pun pe blogul meu dedicat calatoriilor.

Iar in ce priveste adrenalina.... deja ca atunci cand sunt la volan... nivelul mai creste.... dar sa ma stiu la mana cuiva (cum spui si tu.. sa ai controlul situatiei, iti mai da putina incredere) e mai greu de suportat!!!

Asa ca hai sa mai dam un aspirator prin casa..... daca vrei adrenalina.

Te pup babaciunea mea!!! Hihihihi!

Unknown spunea...

Acum vreo luna am dat din greseala peste blogul tau, si de atunci astept fiecare nou post cu nerabdare. Ma face sa ma simt in america, pe strazile New York, oras pe care il iubesc. La fel ca si tine simt ca SUA si nu Romania este cu adevarat locul meu, in care sper sa imi petrec viata. Multumesc pentru aceasta felie din visul american, si sper sa continui sa scrii.

ina bixade spunea...

flavius: la fel si tie!

eugenia: ca bine zici, ar trebui sa fim mai ageri si mai aventurieri cu virsta si nu invers. Imi dai idei:)

gabi: experienta ta m-a amuzat, a mea m-a marcat la vremea respectiva. M-am speriat ca pe linga padure, era o sosea si ma si vedeam calare pe cal printre masini, noroc ca instructorul il mai ghida, eu tot ce voiam era sa cobor de pe el, dar nu mi s-a permis pina la finalul traseului.

Constantin: hello si bine m-ai gasit, si ca ai adus vorba, eu cred in visul american, el exista, nu este utopie, asa ca iti urez succes in gasirea lui!

yankeu spunea...

Si eu cand aveam vreo 8 ani, m-am urcat pe un cal. Cand am fost la bunici in vacanta, am mers la o ruda intr-un sat vecin, care avea cai. Eu am fost incantat, la varsta aceea, ca am avut ocazia sa ma sui pe un cal. Nu imi mai amintesc, daca am avut dureri dorsale sau ceva de genul acesta. In perioada aceea, in general, am trait cele mai bune momente, ca si copil. Tot in tineretile mele, am zburat de cateva ori cu avionul, datorita tatalui meu care mai mergea si in delegatii. Am avut o copilarie fericita pana la un moment dat cand totul s-a naruit. Trecand la alt subiect, pot sa-ti recomand un film care l-am vazut in urma cu cateva zile. Nu stiu daca este genul tau de film, Soldat Universal 2009, cu regeneratul Jean Claude Van Damme.
In legatura cu calaritul, uite ca si eu am folosit cuvinte legate de cal de prea multe ori, ciudat, nu?!, nu trebuie sa renunti prea usor. Nu inseamna ca ceea ce ai patit cu calul acela, trebuie sa se intample si alta data. La fel si cu saritul cu parasuta. Decat sa regreti mai tarziu, ca nu ai incercat mai bine fa-o. Iti spun din propria experienta, ca asa se va intampla. Am avut si eu unele situatii in care nu am stiut sa profit de ele, iar acum este prea tarziu. Daca ai posibilitatea sa faci ceea ce iti doresti, nu mai sta pe ganduri, deoarece, viata este prea scurta. Cu prietenie, Liviu.

ina bixade spunea...

bine, yankeu, o sa tin cont de incurajarile tale si poate tura viitoare o sa postez o poza cu mine agatata de o parasuta:)

yankeu spunea...

Scuze, s-ar putea sa-ti fi trimis comentariu de 2 ori, nu eram sigur daca a intrat de prima data. Bye!

Anonim spunea...

unii cai sunt mai naravasi.alergi impreuna cu ei sau pe langa :) salutari din romanica

Mikidos spunea...

mie tot mica si frumoasa imi pari in poza:)))

ina bixade spunea...

anonim: salutari din NY
mikidos: nu stiu cit de mica si frumoasa eram pe vremea aia dar eram fuller, clar. Am petrecut o vara prin midwest-ul american si mincarea acolo era aiurea. Abia asteptam sa revin la NY, unde varietatea culinara e grozava.

Anonim spunea...

Cum?in the mood for love?si mie nu mi-ai spus??Hihihi...Astept detaaaalii(si possible,picante,te rog!!!)Te pup,Inuca!Miss E..

ina bixade spunea...

eugenia: cum nu ti-am spus? sau cel putin credeam ca te-ai prins:)

ovi spunea...

pai da... ca eu am lucrat de ziua domnului martin... ca sa vezi ca... nu este egalitate pe pamantul asta...
vai tu... inuta... tu calarind... iti sta f bine in sa... iti recomand inca o exprinta de felul asta aici la NY... sunt mai multe locuri unde pti face o calatorie cocotata pe cal... daca vei face asta si aici.... vin sa te fotografiez...
cat despre a fi sau a nu fi... in control... cel mai bine ma simt cand sunt controlat de cineva care merita... parca in felul asta nu mai am responsabilitate... si nici griji... din pcate insa... asta se intampla destul de rar...
seara frumoas iti doresc...
ovi

ina bixade spunea...

ovi: poate sa fie cel mai frumos cal, eu nu ma mai sui pe asa ceva, m-am lecuit:)

ovi spunea...

e clar... am pierdut ocazia sa te fotografiez...

ina bixade spunea...

ovi: n-ai pierdut mare lucru:)

drstoica spunea...

Ramai, deci, la calarit caii putere? A, te-ai mai si indragostit? Ce armasar tre' sa fie... :)

ina bixade spunea...

dr.stoica: nu mai calaresc nimic, niciodata, clar?:)

drstoica spunea...

Ma, tu iubesti o fata, nu-mi zice! :)

ina bixade spunea...

Mai Pro FM, tu ai glume in programul de asta seara:)

drstoica spunea...

Sunt dintr-un program mai vechi, dar la cererea publicului, incerc sa mai profit o data de ele. :))

Elena spunea...

(credeam ca ti-am scris, insa vazusem la job postarea si pozele si am comentat doar in gand:))))arati tare bine asa, in natura, e o alta ipostaza de-a ta! Pe cal sau in roller coster nu am curaj nici 1 % din cat ai tu sa ma urc pe/in asa ceva.
Si ma bucur ca stralucesti! Vine primavara in NY?;)

ina bixade spunea...

elena: bine, eu stralucesc si pe timp de toamna mohorita:), dar azi e un aer primavaratec aici, dupa ce dimineata a fost furtuna si vint.Cine sa mai inteleaga si anotimpurile astea...

Brad spunea...

Buna Ina,
Am ceva pentru valiza ta de amintiri ... receptia se face pe blogul meu !

ina bixade spunea...

nidelecristian: multumesc, dar nu e nevoie ca blogul asta sa fie promovat, nu e asa informativ si nici util si nu cred ca ar interesa pe cineva anume.

brad: receptionat!

yankeu spunea...

Ceau, ce mai faci? Aseara m-am uitat la 2 filme. Across the hall cu Brittany Murphy si Up, un desen animat dragut, o poveste de viata, care face referire la visurile fiecaruia dintre noi. Cred ca mesajul pe care vrea sa-l transmita acest cartoon, este acela ca daca iti doresti ceva cu adevarat, totul este posibil. Merita vazut acest cartoon. Mai zilele trecute am vazut un film thriller-psihologic The Cube, cu unii care sunt prinsi intr-o capcana sub forma de cub. Mai pot sa-ti recomand un film care are 2 parti, e interesant, doar ca e un pic cam sangeros, Hostel, de Quentin Tarantino. Asa ca daca mai ai vreun vis ascuns, pe care nu ti la-i indeplinit inca, nu sta pe ganduri, ma repet, viata este scurta, dupa cum vei vedea si in cartoon-ul Up. Te pup, yankeul.

ina bixade spunea...

yankeu: imi place cum suna filmul -The Cube-. O sa-l caut. Multumesc ptr. sfaturile tale. Da, am inceput sa lucrez la un vis acum, deoarece am fost o perioada in pana de visuri:)

Anonim spunea...

foarte interesant blogul....mi-a luat ceva timp sa-l vad pt ca este fooooaaaarte maaare,dar asta pt ca de ce citesti ai vrea si mai mult.....curiozitatea asta ne omoara.....me encanta

ina bixade spunea...

anonim: vaaai, te plingi ca blogul asta e mare? nici macar nu postez saptaminal ca cei mai multi autori de blog,(ca sa nu spun zilnic) chiar ma intrebam cum naiba scriu unii zilnic, de unde atita viata si idei ca sa umpli un articol. Bine, nu scriu des, dar cind ma apuc, ma opresc cu greu, deci s-ar putea sa ai dreptate, e un blog cam lung:) bine, multumesc pentru atentie si curiozitate:)