marți, 30 noiembrie 2010

Welcome!

Oh, ce s-a intimplat? Unde au disparut bulinele? Nu s-a intimplat nimic, doar ca, la sugestia unui prieten (si cu ajutorul lui), am schimbat un pic imaginea si culoarea blogului meu personal. Ma gindeam, uneori, sa fac aceasta schimbare, insa, afona cum sint in d-ale setarilor si modificarilor tehnice, m-am temut sa dau friu acestei actiuni, in fapt, minuscula. Inafara sa postez un articol, sa atasez o fotografie si sa las comentariu, admit, nu stiu sa fac mai nimic pe blogurile astea. (sa fac o paranteza, se pare ca blogul asta nu poate fi citit in Firefox, in acest browser apare dezordonat si anormal incadrat in pagina, facind imposibila navigarea pe el).

In alta ordine de idei, ce ziceti voi ca ne aflam in apropierea noului an cu numarul 2011? Ce naiba a facut timpul asta nebun? A zburat?

Urmeaza un sezon galagios, nu chiar pe gustul meu. Prea multe cintece si colinde, prea mare agitatie si goana dupa cadouri si surprize. E adevarat, surprizele si cadourile sint frumoase, dar de ce asteptam sfirsitul de an ca sa le facem?

Cu toate ca aceasta nu este una din perioadele mele favorite, ma bucur de frumusetea orasului, de stralucirea lui si am de gind sa ma plimb la bratul cuiva, pe bulevardele lungi si luminoase, admirind decoratiile minunate si oprindu-ma la o taraba sa maninc castane coapte. Dupa 12 ani de locuit in New York, inca ma regasesc admirindu-l si bucurindu-ma de el. In acelasi timp, contrastele lui ma tulbura.

Aici ma refer la acei oameni ai strazilor, care zac, dorm si-si duc zilele pe asfaltul rece, (pina sa fie depistati de serviciul social) linga cine stie ce cladire impunatoare din care ies sau in care intra oameni la costum, aranjati si dichisiti, cu servieta care 'gazduieste' ultimul tip de computer Apple, vorbind la iPhone sau Android, preocupati de cine stie ce afacere banoasa, sfidind si ignorind acei oameni flaminzi si murdari, de care, parca, se impiedica cu pantofii lor scumpi si luciosi, infatuati ca nu fac parte din colectiv, turma sociala...

Revenind la cei din categoria umana defavorizata, deseori ma intreb cine se ascunde sub vesmintele acelea negre, rupte si atit de urit parfumate, incit trebuie sa iti acoperi nasul cind treci pe linga ei. De cite ori trec pe linga un astfel de om pierdut si ratacit in mizerie si propriul esec, ma intreb cine este, cine a fost, care este povestea lui, cum de a ajuns sa aiba viata aceea de sobolan, ce gindeste, ce spera, ce simte, cum de rezista in ritmul acela incert si fara orizont.

Am remarcat cum unii isi marcheaza teritoriul, in sensul ca isi construiesc culcusul din cartoane si paturi, culcus care, pina sa le fie darimat, ii adaposteste pentru o anumita perioada de timp.Trec aproape zilnic (pentru cei care cunosc NYC) pe linga Columbus Circle ( o zona grandioasa) si acolo am ocazia sa vad, deseori, acesti oameni care par pustii si goliti de viata si un sens, care se cuibaresc regulat in acelasi colt rece de strada.

Ce m-a frapat intr-o dimineata de noiembrie, la ora 6.30 cind treceam pe-acolo, a fost sa vad o femeie ascunsa sub niste paturi imbibate in jeg, pitita si zgribulita de frig, dar cu o carte in mina, concentrata asupra lecturii.

Ea, om al strazii, statea calma si relaxata citind, -savurind- o carte, fara sa para ca ar avea o grija pe lumea asta, fara sa fie deranjata de frigul ascutit, de zgomotul din jur, de oamenii care treceau pe linga ea la fiecare 2 minute. In -dormitorul- ei improvizat sub cerul glacial, inconjurat de fabulosii zgirie-nori, femeia saracacioasa, care sclipea in propria murdarie mirositoare, tolanita pe un trotuar, CITEA o carte!!! M-am uitat la ea socata si in acelasi timp zimbind, spunindu-mi ca viata, pina si-n cele mai intunecate trasaturi ale ei, are o licarire de bucurie... Am descris pe scurt, un -spectacol- al discrepantelor sociale, oferit de unul dintre cele mai frumoase si provocative orase din lume, in care sint fericita ca traiesc: New York! Va sarut cu drag!

PS: AICI sint citeva poze. Din pacate au iesit cam mici pentru ca am setat camera gresit.
PS1: Sa ramin pe culoarea asta, sau sa revin la bulinele mele mari, cu care v-ati invatat?

38 de comentarii:

Zuzele spunea...

:))) foarte tare! E sincer omu' ! Eu chiar i-as da bani!:D

Simona spunea...

Recunosc ca prima impresie a fost ca am gresit pagina (nu pentru ca nu ar arata bine dar o stiam putin altfel.., insa cred ca arata bine, daca crezi ca trebuie sa faci aceasta schimbare atunci, de ce nu?

Gabriela {What Liberty Ate} spunea...

Well, acum se vede bine, chiar si din Firefox ;) Funny and honest homeless :)

Gabriela {What Liberty Ate} spunea...

:)) m-am grabit sa zic ca se vede blogul bine acum in Firefox, dar de fapt acum vad ca nu e asa. Se vede putin mai bine decat se vedea cu template-ul celalalt, dar tot nu se vede bine. Probabil o sa trebuiasca sa incep sa ma obisnuiesc sa il citesc in batranul Internet Explorer.

Laura spunea...

Draga Inuca , mie mi s-au parut simpatice bulinele tale de la inceput. In momentul asta ,fiind la scarbici ,iti vad blogul de pe telefon ,deci nu imi dau seama cum arata imbracat in noua lui hainuta. Cred ca am revenit pe blogul tau pt ca, dintre toate blogurile pe care am intrat,mi s-a parut cel mai interesant. O sa iti spun cum mi se pare ,diseara cand voi ajunge acasa. Te pup ....

Lucian spunea...

mie imi place asa, aveai nevoie de o schimbare in viata ta :P

Stefan Herbst spunea...

Sincer parca ma obisnuisem cu acele buline si cu fundalul negru. Na ... ce sa zic tot timpul este loc de o schimbare. Referitor la femeia care citea cartea e bine ca ai boservat. Multi trec pe langa cei batuti de soarta fara sa observe si fara sa gandeasca, ca poate chiar daca sunt in situatia asta, este posibil ca si sub acel jeg sa se ascunda oamenii inteligenti sau cititi dar care nu au acea doza de noroc. apropo de mult timp nu am mai postat nici un coment pe blogul tau dar tot timpul intru sa citesc postarile.

Zuzu spunea...

eu votez cu varianta asta, dar putin mai stylish :P

Liana C spunea...

Welcome, Ina !
Imi place oricum blogul tau, ca este cu buline, negru sau alb. El respira prin felul tau de a fi si bucura omul ce poposeste cele cateva minute ca sa te citeasca si sa te inteleaga. Mare lucru sa intelegi oamenii, chiar si pe cei care citesc carti in conditiile descrise de tine. Mi-ai amintit cumva ca am scris si eu despre ceva asemanator (http://indiferentlianac.wordpress.com/2008/07/03/vorba-de-duh/) si ca D-zeu stie DE CE sau chiar ei stiu DE CE !
In rest, toate cele bune, indiferent ca trece timpul sau ca ne trecem si noi !

Anonim spunea...

imi place noul look!si postul tau este interesant,ma face sa ma gandesc la faptul ca fac parte (pt moment!)din categoria oamenilor norocosi,cei care au un acoperis si un job..In alta ordine de idei,astept primavara!!!pup,E.

ina bixade spunea...

Zuzele: si eu apreciez sinceritatea oamenilor.

Simona: recunosc ca si eu am impresia ca intru pe alt blog:) Inca nu sint obisnuita cu noua imagine.

Gabriela: Am rezolvat pina la urma problemele tehnice:)

Laura: si cind ma gindesc cum ai salvat tu blogul meu sa il citesi pe avion in drum spre NYC:)

Lucian: asa ma gindeam si eu:)

Stefan: sper sa te inveti cu fundalul alb de pe blog:)

Zuzu: stii ca vreau sa tin cit mai simpla pagina, sa nu ma incurc pe ea, ca eu nu sint asa priceputa ca tine sa jonglez cu tehnologia:)

Liana: o sa citesc negresit postul tau. Te pup cu drag

Eugenia: vorbesti de primavara la inceput de iarna. Esti mai disperata ca mine:)

drstoica spunea...

Mai luminos, mai relaxat, mai optimist blogul in noua lui versiune. :)
Aici nu e New York, dar pe oamenii cu dormitorul in strada ii vezi din plin peste tot si la noi. Inseamna ca i-am ajuns din urma pe americani, suntem egali, intoarce-te acasa! :)

Precum Eugenia, astept primavara. De ce oare nu l-au putut programa pe Mos Craciun in sezonul cald?! Fericirea era maxima! :)

Anonim spunea...

Cui ii pasa ce culoare are blogul? Important este ce contine. Si pot spune ca esti un excelent observator al fiintei umane. Bravo!

Stefan Herbst spunea...

mai ... sincer am inceput deja sa ma obisnuiesc cu el :)). Doar ca primul contact a fost asa, ca un bummmmm. Ina am si eu o rugaminte mare mare la tine . Acum de sarbatori cred ca este super tare in NY, fa si tu ceva poze cu NY-ul imbracat in straie de sarbatoare :D. Hai poate reusesti sa faci un mic efort. Pup !!!

ina bixade spunea...

Dr. Stoica: Bine zici cu Mos Craciun pe timp de primavara, cind dau ciresii in floare.

Anonim: uneori as vrea sa nu observ chiar tot:)

Stefan: o sa incerc sa duc la indeplinire misiunea data de tine si sa ma abtin sa ma pun eu repede in poze:), sa las orasul liber in straiele lui de sarbatoare...

d spunea...

eu votez pentru buline ;)
desi sincer..imi place si asta !:)

ina bixade spunea...

Dan: Mi-e dor un pic de buline, dar le-am bagat la lada cu amintiri:) Voi pastra varianta asta.

Simona spunea...

Sa inteleg ca te-ai hotarat, Foarte bine caci si eu m-am obisnuit cu noua ta prezentare.

Te pup

Anonim spunea...

Draga Ina cu buline sau fara,important e ce contine si ce transmite,(la fel ca si oamenii in straie murdare dar poate pe dinauntru mult mai intelepti si mai cititi ca multi altii).Ai reusit sa ne arati(cel putin mie) cu acest blogg fetele si starile ascunse sau nu ale omenirii.Daca toata lumea ar gandi ca tine cu siguranta nu ar mai exista oameni ai strazii. Te pup si te imbratisez cu drag de la Paris( si aici e plin de astfel de oameni)Lili.Te admir!!!

ina bixade spunea...

Simona: Da, ramin pe fundal alb! Ma bucur ca te-ai obisnuit cu el.

Lili: In NY vezi destui cersetori in metrou. Unii sint bine imbracati, numai a cersetori nu arata:) Saluta Parisul din partea mea! Te pupesc si eu! Pe curind.

Stefan Herbst spunea...

eee .... da poti sa apari si tu in poze ca nu`i o problema :)) . Chiar imi place sa te vad in poze. Hai ca mai am o curiozitate:)) cine iti face pozele ??? Ca ai sute de poze dar niciodata nu spui nimic de pers care iti face poze:D .

Zâna de la colț spunea...

Dacă mă întrebi pe mine, eu îți văd blogul îmbrăcat mai glamouros. Dar numai dacă mă întrebi...:-)

Anonim spunea...

Inuca, e f. bine asa, despre noul aspect al blogului vorbesc.O sa ma obisnuiesc cu el.Esti ok? Nu ne-am mai vb. demult, dar sunt cu ochii pe tine:)Referitor la ce ai postat..ce pot sa-ti spun? Unul ca acest om poate deveni peste noapte o alta persoana, depinde ce-si doreste cu adevarat !Mi-ar placea sa vezi filmul cu Neale D. Walsch,un film despre el si viata lui...si cum s-a apucat el de scris"Conversatii cu Dumnezeu"! A trecut prin situatii asemanatoare acestui personaj din pagina ta!Poti sa-l cauti pe net nu stiu cat de mult te pasioneaza?!Frumos din partea ta ca esti un bun observator!Te pup C.

ina bixade spunea...

Stefan: Esti hazliu ca de obicei! Oare cine naiba imi face mie toate pozele astea? hmm, e un mister si alta nu:)

Marie: lasa ca sint eu -glamuroasa-,blogul il pastram cit mai simplu, fara zorzoane, ca sa nu se distraga de la text si...pozele personale:)
PS: sa-ti mai zic ca un prieten ma bate la cap sa-mi fac pagina de aia domeniu sau cum i-o zice, cu inabixade.com? S-a oferit chiar sa plateasca el taxa anuala, insa ce-mi trebuie mie domenii?:)

Cind esti o personalitate, cind contribui cu ceva la evolutia lumii, mai merge, dar asa, o ina bubulina ce sa caute pe.com? :)

Claudia: retin ca mi-ai mai zis de Walsch, dar nu stiu de ce, nu m-am simtit atrasa de povestile lui, dar, daca insisti atita:), o sa-l citesc. Va pup cu drag

Stefan Herbst spunea...

hmmm ...! eu cred ca este vorba de o fata si nu de un barbat. Si iti spun si de ce. Nu cred ca sa nascut barbatul sau si daca sa nascut sigur sunt foarte putini cei care sa se plimbe atat prin oras si sa stea sa faca atatea poze. deci .... este vorba de o fata nu ? Fa si tu un concurs, un vot, un sondaj sau ceva de genu. Va fi un succes maxim iti zic eu ! :D:P

ina bixade spunea...

Stefan: da, pozele mi le face iubita mea ha ha ha Am o gagica, care ma trage-n...poze toata ziua prin oras:)

Stefan Herbst spunea...

apropo, sa nu uiti de poze da?:D ce repede ai postat comentul , super. :D

Stefan Herbst spunea...

:)) pai ... si niciodata nu ai postat o poza cu ea!!! ce urat !!!!!!!!!!!:)) :D

ina bixade spunea...

Stefan, pai mai are loc de mine?:) Bine, ma mai gindesc daca sa ma dau la o parte si sa ti-o prezint:)

Stefan Herbst spunea...

pai ... asa sa faci mai ina !! mai trege`o si tu in poze:)). Hai ca te-am pupat, ma bag la somnic, ca este tarziu! o dupa-amiaza placuta iti doresc !

Anonim spunea...

Adevarul e,ca eram obisnuita sa vad negru in fata ochilor cand intram sa-ti citesc articolul.E bun si asta,important e ce contine..Negrul e bestial,m-ai distrat :),pup M.

ina bixade spunea...

Matusa, si eu eram invatata sa vad negru' in fata ochilor cind intram pe blog, acu' vedem cu totii alb, una din culorile mele preferate.

scamea spunea...

ai ramas fara bani de ti-a bagat reclame pe blog?

ina bixade spunea...

Scamea, si eu care eram sigura ca te recunosti in posterul de sus!!!!!!!

scamea spunea...

ba tu!
daca nu scoti reclama aia nu mai intru aici

Unknown spunea...

nu am nici cea mai mica idee cine esti , si nici cum arata blog-ul tau inainte - nici prea mare importanta nu are pentru mine - dar imi place foarte mult cum scrii si ce scrii ...

ina bixade spunea...

Mel, tocmai mi-ai facut un compliment, asa ca-ti multumesc.

Roxana spunea...

Il citesc in Firefox chiar acum.