Scriam
AICI ca filmul -Midnight in Paris- m-a convins sa merg in orasul de pe malul Senei. Astfel ca, tocmai am revenit dintr-un Paris romantic, colorat, plin de miscare, unde am savurat fiecare moment cu specific parizian.
Nu am vazut niciodata atitea cafenele cu terase pline de oameni pe care i-am gasit frumosi si imbracati cu mult bun gust si imaginatie vestimentara. Parizienii imi pareau intr-o continua vacanta si leneveala, care, doar de dragul unui pahar de poveste isi prelungeau sederea la masa unei terase, un fel de ritual nelipsit din cotidianul lor. M-am trezit intrebindu-ma: aici oamenii nu merg la serviciu?
Am adorat sa ratacesc-hoinaresc pe stradutele inguste si cochete, pavate cu piatra cubica, printre cladirile ghebosite de carat ani grei in spate, sa ma opresc la colt de strada sa imi iau clatite sau croissant, sa simt spiritul parizian asa cum mi-l imaginam: elegant, rafinat.
Ca de fiecare data cum se intimpla cind ies din America, am exclamat si la Paris: astia nu au grasi? si strazile ce mici si inguste sint! Aproape ca la Bucuresti! Iar vagonul metroului este cit un vagon de tramvai. Este clar, ochiul meu s-a obisnuit cu -mare si mult-.
Stiam ca mincarea in Franta este delicioasa si sofisticata, de cind am fost pe Coasta de Azur, si, desi nu sint o gurmanda, abia asteptam sa maninc. Ce muzee, catedrale, ce galerii de arta si atita istorie si civilizatie? Cui ii mai pasa? Ma trezeam dimineata cu un singur gind care ma facea fericita: mincare! Si ma culcam cu acelasi gind pentru urmatoarea zi: mincare!
Incepusem sa cred ca traiesc ca sa maninc! Ah, ce piine buna, tarte cu fructe, clatite, rosii, struguri parfumati, vin, zmeura... In Franta, nu ai cum sa nu ai un trup sanatos, o minte sanatoasa.
Chiar si cind nu mi-era foame, mincam de placere, pentru ca acolo mincarea este prea gustoasa ca sa-i poti rezista. As fi luat cu mine toate patiseriile si -bulangeriile-. Si cred ca am exagerat putin, am mincat prea multe -croasante- si prajituri, ca sa nu mai spun ca am venit acasa cu o sacosa plina de grisine, ciocolata si...croissants. Parca nu mai vazusem, dar ce sa fac daca americanii astia nu-s la fel de tari ca francezii cind e vorba de dulciuri. Ma simt cam dulcegoasa si fainoasa acum...
Dar, pentru ca deja salivez, mai bine sa uit pentru moment de mincarea francezilor si sa spun ca foaaarte incintata am fost sa fac cunostinta cu misterioasa si faimoasa Mona Lisa, Venus de Milo, (despre cea din urma, nu ma asteptam sa fie asa impozanta), sa intru in atelierul lui Brancusi si casa lui Victor Hugo, sa urc in cap la Turnul Eiffel si batrina grandioasa Sacre Coeur de unde am privit indelung frumosul Paris. Cartierul Montmartre m-a cucerit de la prima intilnire.
Si, pentru ca s-a nimerit sa fie duminica cind am fost la catedrala Notre- Dame de Paris, am ascultat partial si slujba religioasa.
Eu nu sint prietena cu toamna, dar, pentru prima oara, i-am simtit frumusetea si farmecul si asta pentru ca toamna pariziana, cu miros de frunze si castane, nu este o oarecare toamna, cel putin nu in ochii mei... Cineva spunea ca daca nu ai vazut Parisul, nu esti femeie. Adevarat sau nu, cred ca Paris este orasul caruia merita sa-i oferi atentie si o scurta bucatica din viata. Nu cred ca exista cineva caruia sa nu ii placa orasul cu un nume asa frumos: PARIS!
Dar, ca sa nu o mai lungesc, va las in compania imaginilor aduse din frumosul Paris. Fotografiile se intind cam pe 3-4 pagini din albumul meu flickr, adica
AICI
Va sarut cu drag, Ina
PS: Voi ce ati facut cit timp eu v-am neglijat?
"Blogging is not writing. It is graffiti with punctuation"-. Eu zic ca e adevarat.
