miercuri, 21 septembrie 2011

True or False?

"Blogging is not writing. It is graffiti with punctuation"-. Eu zic ca e adevarat.
Nu demult spuneam cuiva ca detinatorii de bloguri sint niste amatori simpatici, fara un talent literar sau creativ, care, pentru o anumita perioada de timp, scot capul din anonimat. Deodata toti devin populari si cunoscuti. Cei mai multi o fac de dragul galeriei si al spectacolului, nu pentru ca talentul urla-n ei! Oamenii cu adevarat talentati nu scriu pe o pagina de Internet toxic.

La fel cred si despre acei "pictori" sau "muzicieni" care isi desfasoara talentul inchipuit pe o strada in Times Square sau statie de metrou. Eu nu-i vad artisti in adevaratul sens al cuvintului. Sint niste oameni care cred despre ei ca au talent, dar de fapt au doar dexteritate. Un amator are intotdeauna tendinta sa spuna mai mult decit e necesar, fiind foarte sigur de sine.

Revenind la blogareala, acest curent maniac din ultimii ani, personal, nu am luat niciodata prea in serios acest blog, chiar daca ma mai agit si rasucesc pe el. La urma urmei si amatorii au emotii. Avind destul timp liber si fiind priceputa la a NU face nimic, ma distrez o data sau de doua ori pe luna mizgilind graffiti si gidilindu-mi narcisismul exacerbat. muahhh (exact cum va explicam).

***In rest, tin sa va anunt ca trebuie sa-mi acopar inima cu ceva, intrucit mironosita toamna a inceput sa-si bage coada ruginita si blegita in aerul new yorkez, ceea ce inseamna ca apatia si nelinistile, simptomele specifice toamnei mele personale din fiecare an, imi dau tircoale. Oh, nelinistile! Ele sint starile mele preferate deoarece ma fac sa simt viata mai bogata si mai intensa. A-propos, voi ce nelinisti aveti?

Cu drag va imbratisez! Ina B

21 de comentarii:

Anonim spunea...

M-ai cam enervat cu postul asta:) te citesc de vreo 3 ani si nu am comentat niciodata. Cred ca ai dreptate cind spui cu amatorismul de pe bloguri, in sensul ca tocmai blogul in sine ii da parca o tenta de amatorie. Mie-mi place nu numai ca spui lucrurilor pe nume, de aici si ocazia sa iti faci antipatii:) dar o faci intr-un mod original. Iar apoi traiesti intr-un loc misto, te plimbi in locuri misto si deci da, ai ce sa spui si ce sa arati, asa ca hai totusi sa nu fim asa exigenti cu acest "curent maniac" numit blogareala. Spor la scris.

Gina spunea...

Mi-ai dat de gindit. Oare asa sa fie?:)

Anonim spunea...

Pe cit esti de interesanta, pe atit esti de intriganta. Nu ti se potriveste eticheta de amator dar daca zici tu....

Zâna Bună Rău spunea...

Tu, când n-ai ce face, îți găsești de lucru. Ca acum. :-) Știi că eu te iubesc, dar nu sunt aproape niciodată de acord cu tine. Las blogăreala ca să nu fiu acuzată de subiectivism. Dar virtuozii cântă la fel de bine și pe scenă, și pe peronul stației de metrou. Scarlet Johansson e incredibila în reclama Dolce & Gabbana. Ce-are a face talentul cu suportul pe care ți-l expui?

Zuzu spunea...

Graffiti-ul in sine poate fi adeseori o adevarata arta a strazii, asadar si scrisul pe blog poate fi la fel de valoros ca cel pe hartie... Depinde
Ca sa nu mai zic ca am vazut graffiti mai impresionante pe ziduri sau vagoane de tren decat unele expozitii dubioase dar 'valoroase' de la Tate Modern din Londra, asta doar pt ca arta in ziua de azi e undeva intre sminteala si o chestiune de gust...
E greu de zis doar 'true' or 'false', pentru ca subiectul e prea vast.
Sunt bloguri mai pline de continut decat multe carti frumos 'incartonate' din librarii...
Si raman bloguri din atatea si atatea motive. Pentru unii e eliberator, e o forma de exorcizare sufleteasca, si nu cauta sa se realizeze, nu cauta confirmarea de 'scriitor'.
Prefer sa citesc un blog bun... uite, serios, as prefera sa te citesc pe tine lunar decat o vedeta autohtona care iscaleste deja de ani de zile cate un articol lunar intr-o revista importanta de moda, pt simplul fapt ca esti mai originala, poate pt ca o iei in joaca, poate pt ca te simt mai libera in scris si mai directa...
~
Imi vine acum in minte exemplul lui Jose Saramago.... si el a avut blog, iar apoi, dupa moartea sa, toate textele de pe blog au aparut intr-o carte.
Sigur, a contat cine era si ce scrisese deja pana la blog, insa e un exemplu care vine sa demonstreze ca asta e, blogul deja face parte din biblioteca noastra virtuala.. Iar daca cineva scrie bine, nu mai conteaza pe ce suport o face.
Sigur, sunt NNN bloguri fade, proaste, irosite, plictisitoare, dar asta e chestiunea cu internetul, iti trebuie un filtru foarte bun, dar cu putin noroc poti gasi lucruri cu adevarat interesante.
~
Cat despre toamna... te inteleg perfect. Ador toamna, insa anul asta... o neliniste uriasa a pus stapanire pe mine si sunt ingrozitor de agitata si deconcentrata si stresata si uf...
Muuaaak

Gabriela spunea...

Nelinistea mea cea mai mare e ca niciodata nu fac intr-ajuns ca sa fie suficient, iar gandul asta ma roade intr-una si ma face sa bantui prin lume pana o sa gasesc acel suficient de suficient pt. mine :D

adinutz micutz pufos..ninge peste tine spunea...

Nu stiu ce sa zic despre blogareala, dar coincidenta face ca m-am decis sa ma las, cam de vreo cateva saptamani ma bate gandul. Inca n-am pus punctul final, dar cred ca spre asta ma indrept. Nu stiu exact de ce, dar s-a dus cumva amorul. o

Starea mea preferata e tot nelinistea, parca nu stiu sa fiu fara ea. Si lucrurile prinse de ea sunt prea multe sa le insir. Daca nu exista real, cred ca le inventez, asa nevoie am de ele. Te pup!

Anonim spunea...

Draga Ina,hai sa fim serioase,esti cu mult peste cei care se cheama"amatori".Tu ai reusit ca o invingatoare sa intri pe poarta mare a literaturii.Acopera-te cu cele mai frumoase brate si nelinistea toamnei ruginii dispare.
Te pup,Lili.

Irina spunea...

De la toamna se trage? Si eu am o stare nedefinita,nelinistita,nemultumita.
Iar despre bloguri,cred ca atunci cand incepi unul o faci fie crezand ca ai ceva de spus,de aratat,de impartit,etc.-fie poate o faci pt.sufletul tau,nu pt.audienta.In timp oricum iti dai seama daca vrei intr-adevar sa scrii pe blog, daca apreciaza si altii ce scrii,daca vrei sa continui,daca nu te mai intereseaza,etc. Parerea mea e ca fiecare e liber sa scrie dupa cum fiecare e liber sa citeasca ce-i face placere. Dar e adevarat ca majoritatea dintre noi avem un blog pt.public, altfel l-am pune privat sau cel putin n-am da "share" pe FB,Twitter etc.

ina bixade spunea...

Bine mai frumosilor, cum credeti:) Mie una nu imi plac inscriptiile desenate pe pereti.

Multi confunda si kitsch-ul cu arta, cind de fapt este o forma inferioara si de prost gust a acesteia.

Multi cred ca au talent la cintat cind de fapt au zero voce. Dovada sint show-urile gen American Idol(sint sigura ca exista si in Europa sub alt nume) cind multi se urca pe scena si cind incep sa cinte, sperie juriul si nu numai.

Multora le place sa scrie, dar asta nu inseamna ca au si talent.

***Acei street artists eu tot amatori ii vad. Un artist adevarat, de multe ori, nu este multumit de creatia lui, tocmai ca tinde spre perfectiune. Un amator, in schimb, produce "arta" pe banda, dornic sa se consacre peste noapte, fiind usor satisfacut de "creatia" lui, despre care adesea se lauda. Si scopul in sine sint banii...cit sa vinda pe zi din asa zisele creatii.

Se stie ca o adevarata lucrare sau opera de arta, poate dura si ani de zile pina la finalizare.


Unii s-au apucat de facut
sculpturi, in times square(nu mai vazusem pina saptamina trecuta). Cu un spray, amatorul care se da artist, scoate in relief un nas si o gura si gata, este arta. Si mai grav, ca unii prostiti platesc pentru asta.


***Bine, si Pamela Anderson a
aparut in reclame fabuloase, asta nu inseamna ca este si-un talent sau vreo frumusete covarsitoare.

Curios, inainte ma lasam usor impresionata daca cineva stia sa deseneze un copac, sau sa cinte la un instrument. In ochii mei era artist. Acum simt altfel...and I believe it's the right and realistic way.
Bine, v-am pupat. Ma duc sa maninc ca mi-e o foame de lupoaica:)

PS: Blogging is not writing. It's just fun si cam singurul motiv pentru care inca ma aflu pe acest blog este ca am cunoscut citiva oameni foarte draguti...

Mirela spunea...

Mi-a placut si sint de acord cu ideile tale. Cred ca te-ai maturizat si vezi lucrurile altfel, mai profund, mai ales de cind in viata ta exista un artist:) bafta-n toate!

oovi spunea...

da... adica... da... nu imi place graffitti... e clar...si spun asta fara sa masor cata arta este acolo... nu asta e treba mea... nici nu ma pricep...
blogareala... nu am considerat niciodata ca este o etalare de arta... pai... cel ce scrie o carte si o vinde in mii de exemplare... nu are timp de blog... dar... nici nu stiu si nu cred ca.... numarul de exeplare vandute are ceva direct, proportional cu arta... pentru ca.. de ex...am primit din romania o carte, despre cum suntem noi oamenii maturi, condusi in secret de o ginta de sobolani ultradestepti... si carte s-a vandtu in multe exemplare... dar... departe de a fi o arta... zic eu, care nu cred in asa ceva... si care nu sunt specialist nici in sobolani conducatori, nici in literatura...
pe de alta parte... un pictor care face o copie dupa un celebru tablou... tablou care deja este recunoscut de oamenii de specialitate drept o piesa de arta... si diferentele intre copie si original sunt asa de mici, incat doar un examen amanuntit si deosebit de pretentios, facut doar de specialisti in domeniu, arata care este copia si care originalul... apoi... acel pictor fauritor de copii... (copii de tablouri... nu urmasii de-ai sai...) este un artist... si face arta... asta-i umila mea parere... de nespecialist in pictura si copii...
revenind la blog... pentru mine, este o relaxare... nu arta... cine cauta arta pe blogul meu... pierde timpul...
PS: sorry... am scris mult... nu ca sa fac arta... ci ca sa imi expun punctul de vedere...

Anonim spunea...

da aiurea atata agitatie pt nimic, asa cugeta femeile, artistii dupa scena pe care evolueaza si barbatii dupa masini

Ela Iliesi spunea...

Ce zici de lista asta? http://www.toptenz.net/top-10-reasons-not-to-live-in-new-york.php esti de acord?

ina bixade spunea...

Nu, Ela, nu sint de acord. Pentru mine motivele pentru care sa traiesc in NY sint mai multe decit cele pentru care sa NU traiesc aici. Faza cu turistii multi si gangsterii m-a amuzat.

maria spunea...

Sint niste oameni care cred despre ei ca au talent, dar de fapt au doar dexteritate?
http://www.youtube.com/watch?v=QPN764drG2Y

ina bixade spunea...

ei maria, or mai fi si exceptii, dar f. rare.

Liana spunea...

Indiferent ce rost are blogareala, se pare ca are de-a face cu timpul ce se vrea petrecut, uneori altfel decat vor altii, ci doar cum vrem noi. Facem o treaba buna, cu talent sau nu, cu comentarii sau nu, contribuim la dezvoltarea curentului ...contribuim la exersarea conversatiei si ne descoperim prieteni.

ina bixade spunea...

Corect, Liana:)

Oana spunea...

Eu iti dau dreptate intr-o mare proportie. Ok, in tara la noi oricum risti sa mori de foame cu talentul si daca incerci sa scrii mari opere literare, dar in orice caz, noi, scriitorii de bloguri nu suntem Dostoievski si oamenii citesc bloguri pt. relaxare, nu culturalizare.

Anonim spunea...

Asa e.Ina are dreptate.Numai ca orgoliul ne impiedica sa recunoastem.Personal,abordez mai multe subiecte pe blogul meu,dar in nici unul dintre ele nu reusesc sa dau de..."ceva-ul ala"...sunt un diletant...imi vine sa ma impusc.Mai zabovesc o clipa,numai...sa o citesc pe Ina...ca prea frumos le spune...