duminică, 12 februarie 2012

Voila!

Am inceput lucrul la sculptura personala in Iulie, intr-o zi dogorita, cu un soare galben, rotund si... hotarit ca mine. Eram magulita si plina de avint, luindu-mi foarte in serios rolul de muza. Dupa citeva sesiuni de lucru intens, in care am fost supusa si cooperativa, am plecat la Paris intr-o vacanta romantica.

Dupa ce am revenit acasa, fara o explicatie clara, munca la sculptura a stagnat. Imi iesisem din ritm si cu greu mi-am reluat atributiile de muza. Ba mai grav, incepusem sa dau eu indicatii sculptorului: "dragul meu, azi sa-mi lucrezi (la) gura, lasam nasul pe miine! " Replica lui ferma venea imediat:"lucram la ce cred eu, tu stai cum iti spun, nu te mai foi atita, uita-te-n sus acum".

Cum sa zic, amindoi fiind Capricorni, se instalase intre noi un soi de tensiune capricorniana, unul mai conducator si mai autoritar ca altul. Iar eu nu prea sint genul de om care sa stea acolo unde-l pui, ori cind e vorba de pozat pentru un portret, asta este cerinta principala. Prin urmare...greu mi-a fost!

Mi-a declarat ca sint cel mai rau model. Si pe buna dreptate! De la 2 ore cit tinea initial o sesiune de lucru, ajunsesem la una jumate, apoi la o ora, apoi la jumatate de ora: ba ma apuca foamea, ba cascam, ba ma scarpinam, ba vorbeam, pina cind, intr-o zi, am adormit. Si astfel, artistul mi-a zis asa: "Draga mea, cel mai bine pozezi cind dormi. Ramii asa adormita".

Grea arta asta, dom'le. Dupa ce crezusem ca sculptura mea draga e aproape finalizata, uitindu-ne cu atentie la ea, descopeream o eroare: urechile erau pozitionate gresit. (nu-i de mirare, la cit ma foisem si miscasem). Asa ca, iar a trebuit sa-mi fie sapate, scormonite si din nou modelate, de data asta in planul corect. Dar, fara vreo indoiala, tot procesul creativ mi-a placut de la inceput pina la sfirsit. Cei care ma cunosc in carne si oase, isi vor da seama mai bine de asemanari, decit cei care ma stiu doar din fotografiile virtuale.

Deocamdata este straniu cind ma trezesc dimineata si-ntr-un colt din casa dau nas in nas cu mine, in chip de ipsos, ce ascunde multe trairi acumulate, mai ales, in ultimile luni. Iubesc arta sub toate formele ei, iar in momentul asta ma simt plina de vitalitate...

26 de comentarii:

Anonim spunea...

Suuuupeeeer....frumoasa descrierea operei tale!...Scrii frumos,pozezi bine,esti implinita acum si fericita...care sunt urmatoarele proiecte?:))...Bravo...deci ma bucur pt. tine..si felicita maestrul (artistul)..ca merita.Te pup C.

ina bixade spunea...

:) multumesc, d-na C. Urmatorul proiect ar fi trebuit sa fie nudul sculptat, dar eu, una, nici sa ma platesti nu as mai sta la pozat pentru asta. Oi iubi eu arta...dar nici in halul asta:) Deci ne gindim la alte proiecte. hai te pup si eu

Xenonisis spunea...

Da, asta era, asta iti lipsea "narcisisto"... O STATUIE!

Super oricum, reusita statuia, imi place!

:)

ina bixade spunea...

Xononisis, asa ma gindeam si eu, dar ma bucur ca iti place statuia personala:)

Silving spunea...

Draga,pâna acum erau "beton" la figurat, acum esti si la propriu ;) nu mai poate nimeni sa aduca argument contra :))
Imi place,rezultatele frumoase merita munca si asteptarea.

Zâna de la colț spunea...

Rezultatul e uimitor, felicitări artistului pentru talent și ție pentru răbdare. Unde va fi expus? Că doar n-o să-l ții în sufragerie... :-P
PS Ce-i aia "zi dohorita"? Ma gandeam ca era, de fapt,"mohorâtă" dar era cu soare. Ori era "dogorită"? Ori cum era?

Liana spunea...

Asta dovedeste clar ca te iubesti si pentru asta meriti felicitari. Asa vei ramane tanara, frumoasa, fericita, in echilibru cu tine si ceilalti. Indiferent ce zic unii, secretul l-ai gasit ! Bravo ! Si, te pup !

Anonim spunea...

Ma repet, a meritat asteptarea. E o munca migaloasa,iar artistul a sculptat acest chip cu fericire si maiestrie.
Sculptura exprima ceea ce esti, ba chiar mai mult.
ARTA face parte din tine, in toate formele si culorile ei.
Te pup, Lili.

Anonim spunea...

Artistul tau e unul veritabil,nu unul de carton,inca o data:CHAPEAU!!!!Pe mine m-a frapat asemanarea,ti-a redat expresia gurii la perfectie,cunoaste omul foarte bine personajul Ina Balerina..Si cum adica nu vrei sa iti faca nudul???Eu ma inscriu imediat pe lista desi in momentul acesta seman mai degraba cu o balena decat cu un model...Gandeste-te la zilele cenusii ale batranetii si la amintirile ce ti-ar reveni privindu-te in miniatura,pe o etajera...Eu semnez imediat,iti zic!!Puuup,E.

ina bixade spunea...

irina, ma bucur ca iti place, la cit te-am innebunit la cap cu zilele mele ocupate cu arta, dar chiar am fost:)

maria: merci, fata, si ma bucur ca iti place si tie.! Era dogorita ziua, am apasat gresit pe tasta, merci ca mi-ai adus la cunostinta.

Sculptura ce o vezi imi apartine, dar o copie va fi expusa intr-o galerie de arta. Inca nu are soclu, o sa-l faca tot artistul, ca daca tot e priceput cu miinile lui frumoase, atunci sa faca si piedestalul.

In orice caz, azi cind am intrat in casa m-am speriat un pic cind am dat cu ochii de ea:) Inca nu m-am obisnuit cu noul decor. In timpul cit am lucrat la ea, o tineam acoperita, pentru ca trebuia sa stea umezita.

Liana: statuia cu siguranta va ramine tinara, eu...ba. Dar la batrinete imi va aminti cu siguranta de aceasta etapa personala.

lili: cuvintul migalos exprima cam ce NU sint eu, deci iti dai seama de chinuiala, mai ales, in ultimile sedinte cind imi pierdusem rabdarile de tot. Dar si noi sintem multumiti de rezultat, mai ales ca, nu uita, el nu mai sculptase de aproape 8 ani...

oo, da eugenia, mi-a captat bine coltul gurii. Dupa ce nasti, n-ai decit sa vii tu sa iti faca nudul:), eu una nici o ureche nu mai vreau sa stau sa mi-o sculpteze. Nerabdare este una dintre defectele mele, cu siguranta nu stiam in ce urma sa ma bag...dar bine ca s-a terminat totul cu bine. Va pup si multumesc pentru mesaje.

ovi spunea...

da... nu te cunosc, in carne si oase... dar... din ce am admirat in fotografii... statuia iti seamana leit...
felicitari artistului... si tie pentru rabdarea, nerabdare...
la multe proiecte... tot asa de frumoase... va doresc...
ovi

ina bixade spunea...

ovidiu, multumesc pentru vizita si ma bucur ca ti-a placut proiectul artistic pe care tocmai l-am finalizat:)

Strumful spunea...

Superb!

ina bixade spunea...

Te pupez, Sofia si ma bucur ca iti placea statuia mea:)

Carmen spunea...

Pe cand o copie fidela, pe intregime, nu doar bustul :). SUnt curioasa atunci car eva fi povestea si cat va dura.

ina bixade spunea...

Draga mea Carmen, povestea ar fi una dezastruoasa:) Dar in orice caz,tocmai am aflat ca o sa mai facem una, dar suprarealista si in lut, deci nu va mai fi turnata.

Sculptorul m-a asigurat ca va merge mai repede lucrul la ea. Si va fi a lui, pentru un portofoliu.

Anonim spunea...

Artistul, ca orice artist scolit in ale sculpturii, a redat in mod fidel modelul. Eu, unul, as fi ales un model mult mai feminin, cu trasaturi mult mai interesante. Probabil artistul indragostit de muza lui, a uitat ca "nu tot ce zboara" este Venus din Milo, si nu poti sa scoti ingenuitate de acolo de unde nu este. Adevarata persoana - modelul, nu ma intereseaza, insa sculptura nu-mi inspira nimic altceva decat un chip cu trasaturi mai mult baietesti, care nu exprima nimic - decat un chip banal ca multe altele. Maestre schimba modelul, dar pastreaza originalul - probabil in realitate Ina este alta decat in piatra asta cioplita. Imi spun si eu parerea, printre atatea "aplauze" si sper sa nu se supere nimeni.

ina bixade spunea...

anonim: nu se supara nimeni!

Oana spunea...

Tot am vrut sa-ti comentez, dar nu am avut timp.Vreau sa-ti spun ca sculptura ta exprima eleganta si finete si, evident, reiese talentul artistului. Sculptura este mult mai grea decit pictura (Sculpture is three-dimensional artwork) si ce a facut artistul tau faceau renascentistii, iar in zilele astea mai rar artisti adevarati, care sa sculpteze in maniera clasica. (cei mai multi raman niste amatori, chiar daca au urmat o scoala de Arta).

Felicitarile mele. Astept cu nerbadare versiunea contemporana.
Iar anonimii sunt si ei niste...anonimi, in fond:)

ina bixade spunea...

Oana, simtim si gindim la fel:)

florentin spunea...

Si pentru ca nu sade frumos sa vorbesc chiar eu,un nepriceput ...sa lasam lumea sa aplaude in picioare, pe artist si muza lui,fireste!:)

ina bixade spunea...

florentin, sa aplaudam artistul, muza mai putin...sau chiar deloc pentru ca nu s-a comportat conform regulilor:)

florentin spunea...

Ina,parerea mea:Muza simte ceea ce simti tu dar in felul ei si , involuntar probabil, devine ecou si amplificator al emotiei tale.Muza e un stimulent, catalizator de energi, te scoate din amorteala, te face chiar sa scrii, sa pictezi,sa sculptezi pentru ea si pentru tine, venind din tine spre ea, nu poti sa nu scrii, nu poti sa nu creezi cu ochii largi deschisi, cuvinte, sunete, pictura ,sculptura ce ii sunt dedicate.

Anonim spunea...

Felicitari,dragii mei ! Dupa atata munca si rabdare,in sfarsit ati cules roadele !Dupa umila mea parere,io zic ca s-a meritat efortul,m-ati impresionat profund prin ce-ati realizat,felicitari !

Mihai Costin spunea...

foarte frumos..mai ales cel cu ochelari..:D

Adrian George spunea...

foarte impresionanata aceasta ,, ARTA '' FELICITARI !