marți, 17 aprilie 2012

Sa alergam, sa zburam!

Pe vremea cind eram copil, vedeam adesea prin oras, o femeie pe nume Magdalena. Era scunda, cracanata si rotunda ca o basica gata sa pocneasca. Cu siguranta, placerea ei de a minca era de nestapinit. Cumva, imaginea ei mi-a ramas in minte si, uneori, ma pindeste teama de a ma transforma intr-o magdalena basicoasa.

Nu mi-a placut niciodata sa fac sport. Toata viata mea am fost inactiva in aceasta privinta. La scoala, chiuleam de la orele de educatie fizica. Nu urmaresc nici un eveniment sportiv, sportul fiind pentru mine un domeniu care nu m-a atras vreodata. Iar la sala nu-mi place sa merg. O singura data in viata mea am fost si mi s-a confirmat clar ca nu am ce cauta acolo.

In plus, am impresia ca in astfel de locuri, oricit de bine intretinute sint, tot pluteste in aer un amestec de mirosuri si parfumuri tari, emanate de pielea celor care, disperati, trag de tot felul de aparate si masini ce nu le-am priceput vreodata. Si nu am rabdare sa citesc despre exercitiile de intretinere si mentinere fizica. Le gasesc atit de plictisitoare. Adorm!

Dar iata, in ultima vreme s-a produs o modificare in rutina mea. Locuind linga un parc frumos cu pista de alergare (dupa cum se vede in poza de sus), m-am angajat in aceasta activitate sportiva, de care nu ma credeam vreodata in stare, anume, alerg! Alerg ca o naluca. Uneori simt ca mi se dezlipesc picioarele de pe pamint si-mi iau zborul. Cred ca de fapt asta imi place cel mai mult in treaba asta cu alergatul, senzatia de zbor, ca prind aripi...

De curind, am descoperit si adidasii. Nu purtam asa ceva inainte, dar inca nu s-a inventat alergatul pe tocuri si astfel am inceput sa iubesc si aceasta inventie, adidasii. Mi se par uriti ca naiba, dar sint usori si moi si ma ajuta sa zbor in alergarea mea.

Si pentru ca odata cu trecerea timpului ne mai trecem si noi, oamenii, am de gind sa ramin loiala acestei noi activitati din viata mea, cea sportiva. Alerg si zbor!

E interesant si curios cum anumite lucruri si obisnuinte se schimba odata cu procesul asta al " intineririi".

Apetitul pentru dulciuri mi-a scazut considerabil ( Doamne, multumesc pentru asta, ca un pic mai era si dadeam in diabet) si cum maninc prajituri sau produse de patiserie, ma simt parca greoaie, fainoasa si buretoasa. Si nu, nu vreau sa fac parte dintre acele magdalene basicoase. Cel putin, in tara in care am ales sa traiesc, le vad peste tot. Si nu, nu vreau sa ocup in metrou doua scaune in loc de unul.

Asadar, haideti sa ne punem trupul, inima si singele in functiune, sa mincam cit mai verde, crud, proaspat si sanatos, haideti sa alergam si sa zburam!

19 comentarii:

Zâna de la colț spunea...

În cazul meu, dacă mă vedeți alergând, chemați poliția. :-)

ina bixade spunea...

Stai linistita, Marie, si eu sper sa nu ma vada nimeni cunoscut cind alerg si zbor cu limba scoasa si zburlita toata. Cui ii pasa? Baba la frumusete sufera, sau cum zic americanii: -it's hard to be beautiful-.

Elena spunea...

Citind postul tau, ma regasesc 100% in el...niciodata nu m-a atras sportul, dimpotriva, orele de educatie fizica erau mereu un cosmar pentru ca eram mereu stangace, si pana de curand am dus o viata absolut sedentara, cu munca de birou. Nu am probleme cu greutatea, insa la 27 de ani organismul deja incepe sa nu ma mai asculte cum o facea odata, si au aparut cele cateva kg in plus inestetice si nedorite. Mi-am luat inima in dinti si am inceput sa alerg, senzatia este minunata dimineata, mai ales in aceasta perioada a anului. Insa odata cu alergatul am descoperit un alt sport pe care ti-l recomand din toata inima, este Kangoo Jumps...la inceput am privit ghetele cu suspiciune, insa dupa ce am incercat nu am mai putut sa ma desprind de ele :) Senzatia pe care o ai in timpul alergatului este amplificata, si in prezent este cea mai buna metoda de slabit, de scapat de celulita etc, deoarece iti lucreaza toate grupele de muschi si protejeaza articulatiile la impactul cu solul. In plus, este si foarte distractiv :) Parca am redevenit copil :) O zi frumoasa Ina!

florentin spunea...

:)) Nimic nu se compara cu alergarea prin parc...

ina bixade spunea...

Ah, Elena, la 27 de ani, esti in florea virstei, habar nu aveam ce e ala alergat. Ce sa mai zicem dupa 30 incoace, cind "accesoriile" cam incep s-o ia la Sud. Nu am auzit de Kangoo Jumps, dar daca spui ca accentueaza starea de zbor, o sa ma interesez:)

Florentin, alergarea in parc, in aer liber o gasesc relaxanta, nu as putea mima pe acel aparat intr-o sala de sport, unde nu prea e aer.

irina spunea...

Hehe, exact la asta ma gandeam eu acu o ora.Ca mi- a adormit baiatul si am sarit pe dvd-ul cu Pilates.Si pe ala cu Zumba.si am facut cat am putut pana s-a trezit.Si ma gandeam in timp ce faceam exercitiu,de ce mi-am luat pauza de luni de zile,de ce mi-am intrerupt ritmul.Ca acum iar ma simt ruginita.Bine,stiu de ce mi-am intrerupt ritmul,si apoi e greu sa-ti revii. Asa e,la tinerete nu te intereseaza, eu m-am apucat prima data la 30 de ani de miscare, dupa prima nastere,clar.Ca nu mai eram cum fusesem dintr-odata.
Mi-a trecut si mie alergatul prin cap,prin parcul meu de langa,poate l-oi incerca vreodata, oricum important e sa faci ceva. Macar mananc sanatos, nu ma tenteaza de mult prostii industriale,de cofetarie, faina alba,zahar,etc.
Pai da, cu cat inaintezi in varsta,asta e,atentie :D Daca nu vrem sa ajungem Magdalena,haha.

Liana spunea...

Asa zic si eu, draga Ina ... Bravo ! Eu alerg si zbor, aproape zilnic, stii tu, ai mai citit la mine.

ina bixade spunea...

Irina, tocmai ce iti ziceam ca niciodata nu m-am uitat la o emisiune despre exercitii fizice sau la un DVD cu subiectul asta. Ii admir pe cei care sint preocupati de asta cu o conditie: sa se si vada.(pentru ca sint multe basici care isi dau sufletul in sala de sport si odata ce ies pe usa salii respective, intra in primul McDonalds. Concluzia: tot magdalene ramin ha ha

Liana: nu stiam ca esti antrenata in aceasta activitate. Felicitari si spor la zburat si alergat.

Anonim spunea...

Numai ce am citit cat de frumos si sanatos spui ca e sa alergi, de parca prinzi aripi...si deja simt cum mi s-au inundat plamanii cu aer rece si curat, cum sangele mi s-a pus in miscare...nici nu mai e nevoie sa fac eu toata actiunea. Deci, dupa o alergatura serioasa si sanatoasa in gand alaturi de tine, ma relaxez acum in fotoliul meu confortabil, ca sa-mi recapat suflul.
Data viitoare sa alergi mai usor, sa nu obosesc prea tare.

Modesta spunea...

eu m-am apucat de aerobic, 2 ori/saptamana-undeva la sf lui ianuarie-martie 2012 si rezultatele au fost remarcabile :) recomand!

Manyka spunea...

Tocmai tu, Ina???!! sa faci sport??!! la cat esti de subtirica, eu una nu iti dau mai mult de 45 de kile sau hai cu indulgenta 100 pounds( moare invidia din mine:)), nu tu strat adipos, nu tu celulita, trup de caprioara, ma uimesti. Congrats!
Desi recunosc alergatul este singura forma de miscare pe care o ador pe langa inot,asa cum graiesti si tu aici in pledoaria ta, "I can't stand the gym" mirosurile de acolo imi repugna, de fapt parca ma impiedica sa imi modific trupul prin sport.
O primavara energetica si incearca sa iubesti si pantofii sport...unii chiar sunt draguti. Pe cand o poza cu tine in adidasi?:))))) Si sper sa ramai precum Gabi Szabo si sa uiti de Magdalena cea cracanata si care "pleznea de sanatate"

ina bixade spunea...

Manyka, tocmai m-am intors de la o partida de alergat si zburat. E trist ca abia dupa atitia ani simt ce bine face miscarea, dar bine ca am descoperit chiar si cu intirziere. Important este ca de acum incolo alergarea si zburatul sa faca parte din modul meu de viata. O primavara cu soare!

Anonim spunea...

Eu mi-am rupt piciorul alergand pe pista aia an Astoria park . Sant ok acum dar nici nu mai alerg :). Prefer bicicleta , se zboara mai bine cu ea ;).

ina bixade spunea...

anonim: si bicicleta e buna. Eu nu prea stiu sa o stapinesc decit daca are 3 roti, asa ca pentru mine alergarea mi se potriveste cel mai bine, din toata chestia asta numita sport. Sint agera la picioare si imi place sa merg, sa parcurg distante lungi, asa ca mi-am gasit vocatia: alergatul si zburatul. Cind iau o pauza de alergat pe banda, merg pe marginea riului pina-n capat si inapoi, cu viteza:)

Anonim spunea...

Haha,cu viteza? Ai grija sa nu cazi an apa ca anca e rece :), eu am cazut cu bicicleta an Hudson dupa podul 59. Bicicleta s-a dus la pesti, eu am scapat. Acum sant biciclist expert, dau si lectii .
anonim cu piciorul rupt

raul spunea...

Cum nu la toata lumea ii place sa alerge,bicicleta e o optiune buna,mai ales daca ai multe kilograme in plus,ceea ce nu e in cazul tau.

Anonim spunea...

superba imaginea cu acel pod in fundal.....unde este acest loc?

ina bixade spunea...

Este in Astoria Park, iar podul ce se vede este Triboro Bridge.

Anonim spunea...

merci , intre timp am aflat...google maps e cel mai tare....oricum imaginea este superba