joi, 9 august 2012

Ugliness is in a way superior to beauty because it lasts!

Lectura mea virtuala este destul de restrinsa, imi place sa citesc despre beneficiile nutritive ale alimentelor pe care le consum, despre cum trimit americanii roboti pe Marte, sau despre anumiti autori sau artisti care ma intereseaza. In rest, consider Internetul toxic si sufocant daca nu stii sa selectezi informatia care-l "infesteaza". Si sint demodata, imi place sa rasfoiesc paginile unei carti, nu sa i le butonez. Deci lectura online este ceva care nu ma atrage.

Astazi, insa, mi-a captat atentia un articol despre o adolescenta in virsta de 14 ani, care, tachinata si hartuita de catre colegi, asupra urechilor ei mari si, in general, asupra fizicului ei in etapa de pubertate, a hotarit sa isi faca operatie estetica. S-a gindit chiar sa-si puna capat zilelor, dar, intr-un moment de luciditate, cu mintea ei infantila si curata, a inteles ca asta nu e o solutie.

Se pare ca e adevarat, nu toti copiii sint ingeri, iar lumea lor nu este atit de inocenta, ca in povestile spuse seara inainte de culcare. Intre ei, pot fi la fel de cruzi si rautaciosi precum adultii. Nu as putea judeca alegerea acestei fetite in dezvoltare, pentru ca, desi mi-e greu, incerc sa ii inteleg trauma si suferinta personala, dar, in acelasi timp, actiunea ei arata cit de mult ne pasa despre ce cred altii despre noi, in felul asta devenind victimele propriei slabiciuni si ale lipsei de identitate si individualitate.

Imi displace din ce in ce mai mult societatea asta viermanoasa, in care fetele tinere citesc reviste de moda, in loc de carti si, cind le intrebi ce vor sa devina cind vor fi mari, raspunsul lor este: actrita sau model,( nu doctorita sau profesoara, cum se raspundea odata), imi displace societatea asta corporatista si gaunoasa in care toti se vor figuri publice sau, in care, baietii tineri isi risipesc energia pe jocuri de computer, transformindu-se in niste roboti lipiti de un scaun.

Revenind la cit de mult ne pasa despre cum ne percep cei din jur, vreau sa stiu de ce, in general, omul este asa afectat de parerea "exterioara", de ce unii se sinucid sau sufera interventii chirurgicale din cauza ca au fost subiect de glume proaste sau batjocura, de ce unii nu isi traiesc viata de teama ca deh, ce o zice lumea? (care lume? cine este aceasta lume cacacioasa?) Daca cineva nu ne place, nu e sfirsitul pamintului! De fapt, gasesc plictisitor sa fii placut si iubit de toata lumea. Iar lumea! Lume, lume, lume!

De cind am blogul asta, am fost caracterizata in toate felurile clasice si traditionale: proasta, urita, curva, taranca, vaca, chiar mi s-a urat moartea, dar nu am fost vreodata intimidata. In fond, cine sint acesti oameni sa stie mai bine decit mine ce simt, cine sint, cum sint?

Pentru mine sint niste sobolani cu dintii cariati, niste mocirlosi si mlastinosi, personaje secundare si comune, care, gratuit si cu disperare isi exprima antipatia, ura sau dispretul fata de o persoana pe care o cunosc sau nu. Mi-ar placea sa spun ca, uneori, ma tem de unele animale (cum ar fi oamenii), dar am invatat demult sa ma feresc de ele ca doar am ales sa traiesc intr-o "jungla frumoasa".

Si am mai invatat ca LUMEA este formata din oameni buni si oameni de cacat! Simplu! Oamenii buni te iubesc, chiar daca ai urechile mari de elefant, iar cei de cacat, care, normal, put, te ironizeaza si te batjocoresc pina ajungi pe patul de spital! De ce e asa greu sa traim de dragul nostru si nu al altora, de ce unii traiesc doar ca sa dea bine lumii? Iar lumea! Lume, lume, lume!

14 comentarii:

Anonim spunea...

:) Ce mi-a placut faza cu oamenii de cacat care put!

Oana spunea...

Cei mai mulți trăiesc (cu totul) în exterior pentru că în interior e pustiu, nu e nimeni și nimic acolo cu care să relaționeze și să-și petreacă timpul. Când nu exiști în Tine, nu poți decât să te inventezi în ochii celorlalți.
Pe de altă parte, cineva spunea că ”dacă am putea să ne vedem cu ochii celorlalți, am dispărea brusc.” Deci, cu toate eforturile pe care le fac oamenii ca să-și construiască o imagine, aceștia umblă, de cele mai multe ori, invizibili.

Anonim spunea...

Uite de asta te ador!
La Bruyere spunea: " Noi cautam fericirea in afara noastra si in parerea oamenilor,pe care-i stim lingusitori,nesinceri,nedrepti,plini de invidie,de toane si de idei preconcepute:ce ciudat!"
Multi dintre oameni isi reprima convingerile pentru a mentine confortul cu ceilalti, nu au curajul sa traiasca viata asa cum si-o doresc ei si prefera viata pe care altii o asteapta de la ei.( o spun din proprie experienta. Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat curaj sa pot infrunta si ignora parerile altora.).
Te pup si te imbratisez cu drag,Lili.

Ela Iliesi spunea...

grozav citatul din titlu!

alien spunea...

I love this post! Mie nu mi-a pasat niciodata despre ce crede/spune lumea la adresa mea. But I don't understand why so many adults (can't speak for kids) let themselves be influenced by toxic opinions.

Besides, no one is truly beautiful or ugly, but a combination of both. And I choose to see only the beauty around me.

ina bixade spunea...

Oana,interesting approach!

Lili, te puuup, micuto si ce bine ca ti-ai urmat inima si ai ignorat gura lumii care, ca si vintul, nu o poti opri vreodata.

Ela: un adevar subtil!

Alien, esti una dintre persoanele nonconformiste si care se abat de la tipar, pe care le admir! Sa ramii asa!
V-am pupat!

florentin.draganescu spunea...

Cred ca energiile negative se regasesc la tot pasul, ne asalteaza din toate partile, vin din cei apropiati noua, colegi, rude, stiri care ne influenteaza la nivel de comunitate. Trebuie sa recunosc ca atunci cand primesc o lovitura zdravana, sau de cele mai multe ori chiar o salva intreaga, starea sufleteasca se modifica si devin foarte agitat, abatut, dar intodeauna in fiinta mea exista un tragaci, care la cea mai mica atingere m-a invioreaza, calmul punand stapanire pe mine la fel cum agitatia m-a cuprins.Pot spune cu certitudine ca desi sunt greu de doborat uneori mai pic, sigur ma ridic impulsionat de acel precursor care poate sa fie uneori chiar o boare de vant sau un rasarit de soare. Cred ca o modalitate de a sta in fata acestor "vampiri" este de a avea preocupari, pasiuni care pot indeplini rolul unui catalizator al starii de bine.

florentin.draganescu spunea...

"vampiri " = sobolani cu dinti cariati,lumea de cacat.

Mihaela spunea...

Buna,cata dreptate ai,am o perioada dificila,si vorbele tale ma determina sa merg mai departe.Succese si TOT BINELE DIN LUME ,Ramai asa esti UNICA

Liana spunea...

Si eu acelasi lucru l-am invatat despre oameni ... Foarte bun articolul, Ina !

Irina spunea...

Partea buna in trecerea timpului si maturizare e ca nu-ti mai pasa la 35-40 ca la 14 ani.Si cred ca la 60 nici atat. Când esti matur te poti macar detasa,dar copil fiind e mai greu,cand ceilalti te tachineaza.Pe mine la moment ma enerveaza ca toate fetitele au par lung,ori eu pe ale mele le-am tuns scurt de tot in Ro,.ca era cald tare.Le place, dar bineinteles ca la scoala au fost tachinate.Noroc ca lor nu pare sa le pese prea mult,ca-s increzatoare in ele,poate datorita noua.Iar eu le spun ca prostii care n-au de ce sa se ia,se iau de asta,ca daca nu-s in stare sa fie primii la citit precum fii-mea, ataca si ei unde pot.Copiii sunt rai,dar sunt dupa cum vad acasa.Dar societatea cu regulile ei scrise si nescrise te face sa te simti incorsetat daca nu te incadrezi tiparului de moment.De multe ori ma revolt impotriva ,ca-s o rebela de fel,ca si tine.
Te pup draga :)

Ana spunea...

Postarile de felul acesta, au darul de a mă face sa zâmbesc atunci cand mă simt deprimata. Si sa imi zic: wtf!! Bun articolul tau.

Denisa spunea...

Buna Ina,
Regret ca te-am "descoperit" asa tarziu, am citit cu mare placere si amuzament cateva din postarile tale, in special New York, New York. Am locuit acolo pentru 15 luni, primele luni traite vreodata in alta tara, si au fost cele mai bune din viata mea! Din pacate, cand am deschis gura si am povestit ce inseamna acel oras si viata in USA, mi-am si luat "castanele" de rigoare, lumea crezand ca "ma laud" :)))
Acum locuiesc in California si desi imi place enorm, ma intorc in fiecare an la NY pentru o "gura de nebunie'!
Iti doresc numai bine!

ina bixade spunea...

Denisa, multumesc ptr. mesaj. California mi-a placut, in special San Francisco.
Cit despre -bobirnacele- luate atunci cind iti exprimi o opinie diferita de-a altora, sau cind lauzi o tara straina, eu sint imuna si mi se rupe, ca sa folosesc un limbaj romanesc familiar:)

O viata insorita in California!