sâmbătă, 30 august 2014

Noaptea trista a doi oameni fericiti


Cu ani in urma, deasupra mea locuia o familie tinara, cu doi copii mici. Uneori, ii priveam din spatele ferestrei, trageam cu ochiul la fericirea lor. Eu nu mi-am dorit niciodata casa plina de copii si nici sa sadesc pomi. Dar imi placea cum deasupra mea se desfasura viata rotunjita a doi oameni fericiti. Ce odihniti de implinire erau in universul lor traditional (copii sanatosi, catel pufos, purcel gustos, copac sadit in dosul casei).

Era o noapte lunga de vara cind somnul mi-a fost brusc trezit si speriat de niste strigate de nebunie, de niste gemete ruginoase care parca cereau ajutor. Veneau de deasupra mea, din locuinta fericitilor pe care imi placea sa-i pindesc.

"I want my life back! I want my life back". Striga femeia cu voce inabusita in propria groaza. Si acum port in urechi ecoul disperarii ei, tipatul dupa viata ei inflorita.
In noaptea in care nefericirea lor m-a trezit, ea a descoperit ca barbatul ei avea o alta care-i astepta copilul inca nenascut.

La citeva saptamini, dupa aflarea adapostului lui secret, el a plecat. Ea imbatrinise in acea noapte intrerupta. Isi taiase parul foarte scurt, fapt care-i sublinia prabusirea launtrica, iar gura-i anchilozase: nu mai ridea. De la fereastra mea, in locul celor doua siluete fericite cu care ma obisnuisem, aveam sa privesc doar o sluta slabanoaga si nenorocita...

2 comentarii:

Strumful spunea...

Trist! Sper ca a gasit puterea sa se regaseasca!

motanes spunea...

Aşa e viaţa. Îţi oferă fel şi fel de surprize. Altfel, nimic anormal.
Fiecare cu nefericirile lui, nu te poţi feri cu randament absolut.