vineri, 17 iulie 2015

Nebunul


Cu ani in urma, am intilnit un nebun. Locuia la o familie de greci, unde mergeam in vizita din cind in cind. Era generos, comic, politicos, iar trasatura defecta a mintii lui, se misca intr-o forma latenta. Asa nebun cum era, functiona bine intr-o realitate comuna cu a celor din jur, muncea mult, traia independent si platea bani grei unui avocat, sa-l ajute sa-si faca actele, pentru a trai legal in tara in care fugise pe furis, pe o poarta din Mexic. Visul lui a esuat. Dupa opt ani, a fost deportat in patria natala. Cind ne-am luat ramas bun, (inainte sa fie descoperit de autoritati) mi-a declarat in soapta, la ureche, ca ar vrea sa-mi taie capul, sa-l ia cu el, sa-l tina intr-o vitrina...

2 comentarii:

Monica spunea...

NUmai un mexican te putea dori în chip de calaveră pe raftul lui! Să vezi ce petreceri ți-ar fi organizat la fiecare 2 noiembrie!
Dar tu, tu cum ai reacționat la o așa dorință?

ina bixade spunea...

Monica, nu era mexican, doar a intrat in US prin Mexic. Era croat. M-a excitat dorinta lui, ce sa zic? (glumesc). Dar ma fascineaza mintile un pic dereglate. Nu sint plictisitoare ca ale oamenilor obisnuiti...