joi, 29 ianuarie 2009

Amintiri din copilarie !!!

Incercam sa-mi amintesc de mine, cum eram pe vremea copilariei... stiu ca eram un copil singuratic, nu prea social. Si mai stiu ca eram toata o intrebare, ma intrebam in permanenta de ce si cum? si ii disperam pe toti cu intrebarile mele incuiate de genul" dar de ce miauna pisica?".... Detestam serbarile si reuniunile de scoala...(nici la banchet nu m-am dus, motiv pentru care s-au suparat toti pe mine). Tendinta asta spre solitudine (care inca exista si va exista), cred ca venea si de la faptul ca facind parte dintr-o familie mica, fiind singura la parinti, niciodata nu am avut multi oameni prin preajma, nu plingeam daca eram lasata singura in casa....si curios, niciodata nu mi-am dorit sa am o sora sau un frate...n-am simtit ca imi lipseste ceva sau cineva din acest punct de vedere... De pe atunci eram self-sufficient! Ce bine! Imi vin in minte anumite momente de cum am intrat in etapa curioasa a pubertatii...mi-amintesc ca imi analizam adesea sinii care se umflau gradual, fara sa fie hraniti in vreun fel, aveam cosuri pe fata, probleme cu cavitatea bucala, (motiv pentru care ma prezentam constant la dentist), eram destul de dezvoltata fizic incit sa atrag privirile baietilor liceeni, aratam mai matura decit eram in realitate...imi petreceam toata vacantele de vara (sau iarna) in Bucurestiul comunist, (toti bucurestenii plecau la tara, cum se spunea atunci, eu plecam la oras, in canicula arzatoare) de unde imi cumparam haine moderne de la celebrul magazin Unirea. Cine mai era ca mine? Toamna, inainte de 15 Septembrie, reveneam in orasul natal, cu aere de capitala, mai emancipata decit plecasem si cu accent de Bucuresti de ii enervam si ii scoteam pe toti din sarite. Mi-aduc bine aminte o pereche de pantaloni blue cu niste dungi albe pe care mi i-am luat de la Cocor sau Unirea si of, ce mindra mai eram de ei, i-am purtat pina s-au tocit...Imi luasem si material de rochie de vara, pe care croitoreasa mi-o facuse prea scurta si mi-amintesc de o geaca de iarna ce avea imprimat pe spate, un om de zapada. Doamne, ce incintata mai eram de geaca aia. Eram in stare sa merg cu spatele, doar ca sa se vada frumosul om de zapada pe care mindra il caram in circa! Cind se uita un baiat la mine, eu ii intorceam spatele sa-mi vada omul de zapada. (chipurile, acum aveam motiv sa-l tratez cu spatele)... si recunosc, nu prea tratam bine baietii, inca de cind eram scolarita. (Orgoliul mi-a dat batai de cap pina acum la virsta maturitatii...se pare ca asa sint eu construita)! NU stiu, eram cam antipatica si cu nasul pe sus, de pe atunci eram convinsa ca inca nu s-a nascut baiatul care sa ma cucereasca, dar asta este deja o alta poveste .....Asadar, la Bucuresti, stateam la matusa mea in Militari, unde inchegasem frumoase prietenii cu fetele din acelasi cartier...(eu mereu m-am inteles mai bine cu fetele, decit cu baietii).Mi-amintesc cum m-am ratacit in pasajul Unirea. Ce m-am mai speriat! Ma invirteam in cerc si nu ajungeam nicaieri. Nu mai retin cum am gasit drumul spre casa. In clasa a noua am avut primul si ultimul meu iubit, din timpul liceului Nu! Sa nu va ginditi la prostii sau erotisme. Doamne, ce adolescenti cuminti eram! (eu tineam mortis la castitate si daca era dupa capu' meu, stateam ina virgina pina la 30 de ani hi hi hi). Iubirea noastra a fost si s-a mentinut una platonica, inocenta, cruda, asa cum trebuia si era frumos la acea virsta, moment! Ce vremuri! Imi cinta la chitara ("eu sint nebunul care te iubeste, eu sint acel frumos nebun"-ducu bertzi- sau "fata din vis" a lui compact, oh, sint deja melancolica), mergeam pe deal la izvor, la cules de margarete si trifoi cu 4 foi, la cofetarie, la majorate (unde, recunosc, cu greu ma lasam convinsa sa merg, deoarece mie nu imi plac petrecerile)...Intr-o vara, mi-amintesc ca i-am zis iubitului meu (pentru care am fost prima iubire, tin eu sa mentionez) ca mi-e pofta de caise si ca sa mergem la furat in gradina profului de mate de la liceu. Avea un cais mare si frumos, care ma facea sa salivez de cite ori treceam pe linga el. Se facuse seara bine astfel incit sa putem patrunde in gradina cu caise. Ne-am inteles ca eu sa stau la pinda sa-l pazesc,(oare?) iar el sa se cocoate sus in copacul cu caise aurite. Am asteptat pina a ajuns in virful copacului si eu am inceput sa strig: hotii la furat caise, hotii la furat!!!! iar el ma implora asa: shhhhhhhhhhh, taci, Ina, ce te-a apucat? shhhhhhh Iar eu ma amuzam de sperietura lui! Nu mai retin daca mi-a dat cu caisele-n cap indata ce a ajuns cu picioarele pa pamint, de sus din copac.*** In scoala, eram in relatie de dusmanie cu matematica. "Bixade, la tabla", asa ma striga profu' de mate care ma stia paralela la aceasta materie, eu fiind umanista prin constructie...de multe ori refuzam sa ma duc la tabla, caci ma duceam degeaba...matematica mi-a dat batai de cap, pina in clasa a noua, cind, din fericire, a venit Revolutia si atunci si sistemul invatamintului s-a schimbat. Asa am avut sansa sa optez ptr. profilul uman al liceului la care eram eleva.... eram chinuita rau, matematica fiind un mister ptr. creierul meu. Mi-amintesc ca am luat un 4 chiar de ziua mea, pe 13 Ianuarie. Aveam sa mor de suparare. La lucrari de control, facusem o intelegere cu colega de banca, ea imi sufla la mate, eu ii suflam la latina si franceza, ne ajutam-suflam reciproc. In catalog, notele cele mai mari de 9 si 10 erau la Romana, Franceza, Latina, iar notele urite erau la: mate, fizica, chimie. Dar am supravietuit si fara antipatica asta de matematica si uita asa am intrat din prima la Facultatea de Litere din minunatul Bucuresti pe care l-am indragit pina in 1998 cind l-am parasit pentru un altul, mai destept, mai frumos, mai bogat, mai iubitor: New York City!!!!!! yeeeees!!!!! Iar cind stateam in Regie in caminul P11, mi-amintesc ca lasam bilet in usa de genul: "Revin in 10 minute", cind de fapt stiam ca voi reveni peste citeva ore bune, sau... a doua zi, dar imi placea sa ma las asteptata!!! hmm, mi-a placut aceasta mica calatorie in anii copilariei, adolescentei... Voi aveti un moment memorabil din copilaria voastra? sau nu ati fost niciodata la scaldat, sau la furat de ...cirese sau caise? Va imbratisez acum! Good Bye!!!


PS: Si oare cum am uitat de filmele copilariei? Eram innebunita dupa Arabela, (cit mai voiam si eu un inel de ala fermecat sa ma transform in...bufnita) , Omul din Atlantis, Ciresarii, Pistruiatul...iar la cinema vizionam si plingeam la celebrele filme indiene: O floare si doi gradinari, Lantul Amintirilor....cit despre muzica mai este nevoie sa spun: CC Catch, Jennifer Rush, Blue System, Modern Talking? ce sa mai...ma simt deja ca o bunica tot vorbind de vremurile acelea atit de indepartate si totusi...parca ieri aveam cosuri pe fata, imbracata fancy cu pantaloni de la Unirea.... Acum, veniti AICI unde m-am mai jucat de-a pozele.
LATER EDIT: sint suparata ca mi s-au lasat comentarii si nu le-am primit. Incepe sa ma enerveze blogspot.com, nu suport cind trimit ceva si nu ajunge, sau cind mi se trimite ceva si nu ajunge. Chiar am o fixatie cu asta! Anyway, daca lasati comentariu si nu-l vedeti publicat, anuntati-ma pe ina.bixade@yahoo.com va puuuuup

33 de comentarii:

Darael spunea...

De ce amintiri din copilarie ?
Tot ce ai povestit a fost doar ieri. Ai amintiri frumoase..... si vad in poze ca ai si zapada la NY. Pe aici nu mai este de mult.

Anonim spunea...

Esti bestiala,imi plac istorisirile tale,ma linistesc chiar,parca ma si vad teleportata in trecut..Mi-am amintit de celebrul Adrian Paunescu cu toata suita lui de cantareti folk,de prima mea pereche de blugi cumparata abia in clasa a 10 a,eram tare mandra de ei(Mustang era firma).Iarasi,ce mi-a fost drag in acea perioada,era faptul ca jucam whist 24 din 24 de ore.Era singura noastra delectare.Frumos a fost! Serialul in top era Dallas,asteptam sambetele cu inima stransa,iar formatia preferata a fost ABBA,de fapt si acum ii ascult cu mare placere.Amintiri sunt multeee si frumoase si trist este ca multi oameni care-au facut parte din copilaria,adolescenta mea,nu mai sunt.Mama,tata,Cristina.Te pup,Miha

Anna (Zuzu) spunea...

Draga mea, nici mie nu-mi placea matematica. Si nici fizica sau chimia... :D
Si nici biologia prea tare :P
...
M-a amuzat micul incindent de la furat caise, deci de mica erai asa evil hihihihih :P:P:P
...
Dintre filme imi amintesc cu drag de Veronica si de Maria Mirabela si de desenele cu Lolek Si Bolek si de Floarea cu 7 culori si sandy Bell.....ooooh, ce vremuri.
Stii, ma bucur nespus de mult ca am mai prins inocenta acelor vremuri si ca nu am navalit in viata cu graba de a le trai pe toate prea repepde, oricum....
Te pup

Strumful spunea...

Eu la gradinita bateam baietii, la generala fugeam de ei, la liceu.....nu mai stiu, si in facaultate l-am intalnit pe Sot!
Pana la 7 ani am facut vacantele la tara, alea sunt adevaratele vacante! La tara, cu lapte adevarat, cu ou si carnita de pui adevarata!
Mi-e dor de vacantele alea!

guest star spunea...

Ina, am scris adresa blogului in viteza si am omis "b"-ul din blogspot. Culmea e ca am ajuns pe un site, deci o fractiune de secunda mi-a trecut prin cap ca poate ti-ai schimbat domeniul..

Oricum, eroarea a fost corectata si am ajuns aici. Deci nu mai spune ca nu erai sociabila, pentru ca daca intr-adevar nu ai fi fost probabil nu ai fi avut blog ci un site ca www.inabixade.logspot.com

have a nice day ;) heh.. a dat un pic de soare si in upstate

Elena spunea...

Stii ce bine mi-a mers la suflet ce ai scris aici?! Pentru ca au fost perioade in care mi-a fost bine, am si eu zile in care ma scufund in amintiri. Am cd-uri cu muzica din vremea aceea, romaneasca mai ales... stiu ca a fost si greu, insa acum totul pare un vis frumos... Imi amintesc si eu Bucurestiul din '78, cand l-am descoperit ca pe cevaaaaa dincolo de orizont. Nu pot sa uit vreodata Herastraul, cum vedeam apa sub puntea vaporasului, Intercontinentalul din tramvai, rochita de batist portocalie si pantofii negri de lac, acadele colorate pe care nu le puteam termina. Acum merg rar, e mult prea aglomerat pentru cum traiesc eu, dar in Herastrau mi-as pierde o zi;)

d spunea...

tare faza cu omul de zapada!si cand s-a topit?

Anda spunea...

Draga mea, imi pare rau ca de o vreme de cate ori vreau sa intru la tine pe blog se blocheaza computerul, nu stiu ce se intampla. Asa ca am avut serios de recuperat azi. Cu intarziere maxima La Multi Ani, sa fii sanatoasa, iubita si sa faci cat mai multe zboruri inspre, dinspre si cu fericire!!!

ina bixade spunea...

Darael: iti dau toata zapada, numai sa nu o mai vad!
Miha: fata, ca ai adus vorba de blugi, eu mi-amintesc de primii mei blugi pe care ii iubeam si ii pretuiam si pe care, pe furis, tu mi i-ai luat si ai plecat la vatra dornei, cind am deschis dulapul si nu i-am vazut, am plins o zi...stiu ca mi-ai trimis o vedere in care imi ziceai: salutari din vatra dornei. PS: stai linistita, blugii sint in siguranta! mare bulangioaica! hai ca ma apuca toate amintirile si incep sa fiu prea nostalgica...
Zuzulina: cum am uitat de Veronica, maria mirabela si sandy bell? multumesc ca mi-ai amintit...sandy bell imi placea asa mult...
Sofia: eu nu am batut baietii, insa nici bine nu le faceam:)
quest star: :) sa stii ca asa este cum zic eu, nu sint sociala...dar sint prietenoasa! blogul este o forma de distractie, destindere, exhibitionism:)
Elena draga mea: nu stiu, iubesc amintirile, doamne, cred ca imbatrinim fata draga, ca prea melancolica m-am facut zilele astea:)
Dan: omul meu de zapada cred ca a stat in circa mea vreo citiva ani buni, am pastrat cu grija geaca mea...(acum sint o mare risipitoare, daca stau si ma gindesc, deh, america....:)
Anda: chiar mi-era dor de prezenta ta delicata:) cum? pe blog la mine se ajunge cu dificultate? pai ca la si stapina lui, nu? hi hi hi te puuup si cred ca a fost vreo defectiune tehnica! se mai intimpla pe blogurile astea.

Liana C spunea...

Am citit amintirile tale, draguta Ina, si sunt fermecata si ... stii tu, mi-au adus o anumita "tihna".

Daniel Ciobanu spunea...

aha!m-a facut sa rad cu pofta !termenul de "bulangioaica"nu l-am mai auzit demult!!:)))

miki spunea...

hai mai ina, nu ma face sa fiu redundanta, zau! :)) pai sa mai zic si aici de amintirile mele? mai bine zic ca oricum mi se pare ca nu s-a schimbat mare lucru, poate doar taza in care aplici nastrusniciile :) lucru pe care il incurajez cu aplomb!

Anonim spunea...

Draga Inuca,mie nu mi-a placut adolescenta,eram torturata de dl.Pravat-sper sa citeasca blogul tau!-cu fraza:Manea,ti-i rau??!.Eram nula la mate,am ramas corigenta de era sa ratez,,treapta a2a",fir-ar ea a dracu'de matematica...Nu ma placeam fizic,intelectual sa nu mai vorbim,aveam amorezi cu care ma pupam in parc da'nu erau relatii serioase,cautam si eu iubirea ce imi lipsea acasa.Boof,nu imi amintesc cu placere de acea perioada,ma cautam si ...nu prea ma gaseam...Pup,E.

Chris Saddler spunea...

pai mai Ina draga, dar cine te-a pus sa folosesti blogspot-ul? :P wordpress merge mai bine si e folosit de mai multa lume :P
si cum tot m-ai intrebat ce mai fac, uite, tot in Olanda, tot ma mai plimb prin europa si ma tot indragostesc de Dublin. si ma mai uit la pozele tale de pe flickr atunci cand ii faci update :P
incerc sa nu bag in seama criza desi lucrez intr-o banca :D

PS: tot cu buzele alea frumoase vad ca ai ramas.

ina bixade spunea...

Liana: ne tihnim reciproc, e bine!\
Dan: nici eu nu mai folosisem demult cuvintul asta -bulangioiaca-, asa mi-a venit!
miki cea nastrusnica te pup si eu:)Eugenia: fata, am uitat faza cu corigenta ta, nu am ramas niciodata corigenta, printr-o minune am scapat la matematica...da, la d-nul pravat ma gindeam, insa era un chin si pentru el, la clasa de umaniste sa predea matematica, un profesor de calibru lui, te asigur ca nu ii era nici lui usor...si mi-amintesc faza cu" manea, ti-e rau", m-a apucat risul...mare ironic mai era, iar noi mari chinuite...ei, acum cu drag imi amintesc de aceste momente...
Saddler: interesanta olanda asta, acum 2 ani am fost acolo, plimbare frumoasa in continuare si ti-am mai zis cu criza asta ce sa-i faci(tocmai ti-am lasat un mesaj:) si hey, cind vii la NY, cauta-ma...sa te sarut cu gura mea frumoasa daca tot zici ca iti place:) muahhhh

lenebarbie spunea...

recunosc ca'mi lacrimeaza oarecum ochii dupa ce'am citit tot postul asta (nu stiu daca de lung sau de emotionant). Remarc ca tot capricorn esti si tu, asa ca simt oarecare asemanari - nevoia de solitudine, aroganta...
Din ce oras esti tu? Probabil ca si colegele tale, te'as fi invidiat ca petreceai vacantele in capitala, eu ajungeam mereu la tara si imi placea la nebunie...

ina bixade spunea...

miss barbie, chiar nu stiu ce era in capul meu sa ma duc la Bucuresti pe caldurile alea...dar asa era traditia la mine...orasul meu natal este Comanesti, jud. Bacau, un oras linistit si frumos...insa de la 18 ani am plecat la Bucuresti la facultate, dupa care mi-am luat zborul mai departe:)

lenebarbie spunea...

da, la litere, am vazut. Eu sunt la limbi straine :)
si peste ocean ce faci?

ina bixade spunea...

o, draga mea barbie, dar ce nu fac?:)

Carmen spunea...

ce coincidenta...si eu aveam un post pe tema asta...numai ca eu m-am rezumat la o anumita perioada:)...frumoase amintiri...eu n-am avut problema nici cu partea umana nici cu cea reala...la mate, fizica si chimie eram olimpica :)...la romana si franceza ma salvau compunerile
...arabela mi-l amintesc...si filmele indiene...cand a aparut Dallas-ul...plangeam ca ai mei nu ma lasau sa ma uit chiar de fiecare data...cica era ora de somn :)
....legat de problema ta a comentariilor...poate daca ai schimba la setari sa ti le afiseze automat fara aprobarea ta...poate asa o sa-ti apara toate

ina bixade spunea...

carmen, ce onorata sint ca o olimpica la mate, fizica si chimie, comenteaza pe blog:) oare de ce unii inteleg matematica si altii nu? adica de ce oare unii sint prosti si altii destepti?:) nu stiu, nu e corect! dar stiu ca aveam o colega, frate, aia era buna la toate materiile, la TOATE, inclusiv la romana si limbi straine...nu stiu de ce d-zeu asta da unora de toate si altora jumatati... da, mi-amintesc si de dallas, insa era mai mult pentru oameni mari...cu privire la comentarii, mie imi place sa aprob si sa public:) mai dau si note uneori, tie iti acord nota 10:)te puup

ovi spunea...

aminirile... copii frumoase a clipelor moarte... ingropate in neuitare... unele ne aduc zambet in suflat... altele lacrimi in privirea pierduta undeva departe...
nu plange ca matematica e dificila... nici ca limba romana este coplicata... sau mai stiu eu ce alte materii... fii fericita ca le folosesti cu brio pe toate...
aminitrile... motivatzie spre mai departe... pentru ca cel ce isi uita trecutul, nu are parte viitor...
ovi

Carmen spunea...

acum ma simt eu onorata...chiar 10 nu aveam la materiile umaniste...eram doar pe aproape

...imparteala ta nu e prea corecta...stiintific s-ar imparti in oameni care gandesc in preponderenta cu emisfera stanga sau emisfera dreapta...unii au inclinatii spre stiintele umaniste , altii spre cele exacte...exemplul colegei tale...sti cum e...reusita consta in 90 % munca si 10% talent...cred ca ea muncea mai mult :)

Otilia spunea...

Draga mea, mi-a rastalmacit toate aminitirile! Ai avut o copilarie si adolescenta absolut normala, in tonul vremurilor respective. Si ale mele au fost la fel. Mai putin cu vacantele. Eu ma duceam la tara in vacanta. Si era asa de frumos!!!! Sanatate curata!

Daniel Ciobanu spunea...

cred ca la ce "comoara "esti ..blogspotul nu merita sa te aibe!eu zic sa faci pasul catre wordpress!:)

Anonim spunea...

Am ajuns si eu intr-un tarziu,pe blog la tine.Faine amintiri.Cateodata mi-as dori sa mai fie acele vremuri.....te pup!Gia

lenebarbie spunea...

tin sa'ti spun ca m'am tot zgâit la pozele tale de pe Flickr de la prima pana la utlima. Sunt superbe si tin sa'ti spun ca te admir pentru incaltarile pe care le porti, eu una nu ma simt capabila sa umblu atata pe tocuri. Pe tine te prind de minune!

Lucian spunea...

eu ma apuc de adunat amintiri din copilarie, ca nu-mi amintesc prea multe si s-ar putea sa uit tot :)

CP_away spunea...

misto:). se umbla la "madeleine"; deci :P

una din cele mai vechi amintiri ale mele, de pe la vreo 4 ani, era ca aveam plete si fusesem dus la pozat, inainte sa fiu dus la tuns. Ei, si la pozatul ala, am fost extrem de nemultumit, ca ma pusese tanti aia sa stau picior peste picior, iar eu nu voiam :). Am ramas cu amintirea acelei frustrari(care se citeste pe mutra) de atunci.
Asa ca si azi, cand ma uit la fata aia nemultumita, stiu exact "de ce" :)).

ps. hai, ca poate vine primavara, de acum ;)

ina bixade spunea...

Dragii mei dragi, bag de seama ca am ramas in urma cu raspunsurile, insa in loc de raspuns, mai bine va pup, muahhh
PS: revin!

Elena spunea...

Si noi te pupam, da' astept sa scrii si ce mai faci?! Si daca a trecut iarna la voi... si multe altele!

amallia spunea...

Eu mi-am dorit mereu o sora, cred ca era da fie dar n-a fost.

Antoaneta spunea...

Ina, o sa venim la NY in mid-may probabil, si tot asa de probabil vom sta in Manhattan (uraaaa!), Upper West Side. Nu stiu cum de gaseai tu haine in Bucuresti, ca noi nu gaseam:P Alea faine erau numai cu pile. Chip in taci. P.S. Gagicul meu e nascut tot pe 13 ianuarie, dar la Havana de Cuba;)