Amintiri din copilarie !!!

Incercam sa-mi amintesc de mine, cum eram pe vremea copilariei... stiu ca eram un copil singuratic, nu prea social. Si mai stiu ca eram toata o intrebare, ma intrebam in permanenta de ce si cum? si ii disperam pe toti cu intrebarile mele incuiate de genul" dar de ce miauna pisica?".... Detestam serbarile si reuniunile de scoala...(nici la banchet nu m-am dus, motiv pentru care s-au suparat toti pe mine). Tendinta asta spre solitudine (care inca exista si va exista), cred ca venea si de la faptul ca facind parte dintr-o familie mica, fiind singura la parinti, niciodata nu am avut multi oameni prin preajma, nu plingeam daca eram lasata singura in casa....si curios, niciodata nu mi-am dorit sa am o sora sau un frate...n-am simtit ca imi lipseste ceva sau cineva din acest punct de vedere... De pe atunci eram self-sufficient! Ce bine! Imi vin in minte anumite momente de cum am intrat in etapa curioasa a pubertatii...mi-amintesc ca imi analizam adesea sinii care se umflau gradual, fara sa fie hraniti in vreun fel, aveam cosuri pe fata, probleme cu cavitatea bucala, (motiv pentru care ma prezentam constant la dentist), eram destul de dezvoltata fizic incit sa atrag privirile baietilor liceeni, aratam mai matura decit eram in realitate...imi petreceam toata vacantele de vara (sau iarna) in Bucurestiul comunist, (toti bucurestenii plecau la tara, cum se spunea atunci, eu plecam la oras, in canicula arzatoare) de unde imi cumparam haine moderne de la celebrul magazin Unirea. Cine mai era ca mine? Toamna, inainte de 15 Septembrie, reveneam in orasul natal, cu aere de capitala, mai emancipata decit plecasem si cu accent de Bucuresti de ii enervam si ii scoteam pe toti din sarite. Mi-aduc bine aminte o pereche de pantaloni blue cu niste dungi albe pe care mi i-am luat de la Cocor sau Unirea si of, ce mindra mai eram de ei, i-am purtat pina s-au tocit...Imi luasem si material de rochie de vara, pe care croitoreasa mi-o facuse prea scurta si mi-amintesc de o geaca de iarna ce avea imprimat pe spate, un om de zapada. Doamne, ce incintata mai eram de geaca aia. Eram in stare sa merg cu spatele, doar ca sa se vada frumosul om de zapada pe care mindra il caram in circa! Cind se uita un baiat la mine, eu ii intorceam spatele sa-mi vada omul de zapada. (chipurile, acum aveam motiv sa-l tratez cu spatele)... si recunosc, nu prea tratam bine baietii, inca de cind eram scolarita. (Orgoliul mi-a dat batai de cap pina acum la virsta maturitatii...se pare ca asa sint eu construita)! NU stiu, eram cam antipatica si cu nasul pe sus, de pe atunci eram convinsa ca inca nu s-a nascut baiatul care sa ma cucereasca, dar asta este deja o alta poveste .....Asadar, la Bucuresti, stateam la matusa mea in Militari, unde inchegasem frumoase prietenii cu fetele din acelasi cartier...(eu mereu m-am inteles mai bine cu fetele, decit cu baietii).Mi-amintesc cum m-am ratacit in pasajul Unirea. Ce m-am mai speriat! Ma invirteam in cerc si nu ajungeam nicaieri. Nu mai retin cum am gasit drumul spre casa. In clasa a noua am avut primul si ultimul meu iubit, din timpul liceului Nu! Sa nu va ginditi la prostii sau erotisme. Doamne, ce adolescenti cuminti eram! (eu tineam mortis la castitate si daca era dupa capu' meu, stateam ina virgina pina la 30 de ani hi hi hi). Iubirea noastra a fost si s-a mentinut una platonica, inocenta, cruda, asa cum trebuia si era frumos la acea virsta, moment! Ce vremuri! Imi cinta la chitara ("eu sint nebunul care te iubeste, eu sint acel frumos nebun"-ducu bertzi- sau "fata din vis" a lui compact, oh, sint deja melancolica), mergeam pe deal la izvor, la cules de margarete si trifoi cu 4 foi, la cofetarie, la majorate (unde, recunosc, cu greu ma lasam convinsa sa merg, deoarece mie nu imi plac petrecerile)...Intr-o vara, mi-amintesc ca i-am zis iubitului meu (pentru care am fost prima iubire, tin eu sa mentionez) ca mi-e pofta de caise si ca sa mergem la furat in gradina profului de mate de la liceu. Avea un cais mare si frumos, care ma facea sa salivez de cite ori treceam pe linga el. Se facuse seara bine astfel incit sa putem patrunde in gradina cu caise. Ne-am inteles ca eu sa stau la pinda sa-l pazesc,(oare?) iar el sa se cocoate sus in copacul cu caise aurite. Am asteptat pina a ajuns in virful copacului si eu am inceput sa strig: hotii la furat caise, hotii la furat!!!! iar el ma implora asa: shhhhhhhhhhh, taci, Ina, ce te-a apucat? shhhhhhh Iar eu ma amuzam de sperietura lui! Nu mai retin daca mi-a dat cu caisele-n cap indata ce a ajuns cu picioarele pa pamint, de sus din copac.*** In scoala, eram in relatie de dusmanie cu matematica. "Bixade, la tabla", asa ma striga profu' de mate care ma stia paralela la aceasta materie, eu fiind umanista prin constructie...de multe ori refuzam sa ma duc la tabla, caci ma duceam degeaba...matematica mi-a dat batai de cap, pina in clasa a noua, cind, din fericire, a venit Revolutia si atunci si sistemul invatamintului s-a schimbat. Asa am avut sansa sa optez ptr. profilul uman al liceului la care eram eleva.... eram chinuita rau, matematica fiind un mister ptr. creierul meu. Mi-amintesc ca am luat un 4 chiar de ziua mea, pe 13 Ianuarie. Aveam sa mor de suparare. La lucrari de control, facusem o intelegere cu colega de banca, ea imi sufla la mate, eu ii suflam la latina si franceza, ne ajutam-suflam reciproc. In catalog, notele cele mai mari de 9 si 10 erau la Romana, Franceza, Latina, iar notele urite erau la: mate, fizica, chimie. Dar am supravietuit si fara antipatica asta de matematica si uita asa am intrat din prima la Facultatea de Litere din minunatul Bucuresti pe care l-am indragit pina in 1998 cind l-am parasit pentru un altul, mai destept, mai frumos, mai bogat, mai iubitor: New York City!!!!!! yeeeees!!!!! Iar cind stateam in Regie in caminul P11, mi-amintesc ca lasam bilet in usa de genul: "Revin in 10 minute", cind de fapt stiam ca voi reveni peste citeva ore bune, sau... a doua zi, dar imi placea sa ma las asteptata!!! hmm, mi-a placut aceasta mica calatorie in anii copilariei, adolescentei... Voi aveti un moment memorabil din copilaria voastra? sau nu ati fost niciodata la scaldat, sau la furat de ...cirese sau caise? Va imbratisez acum! Good Bye!!!


PS: Si oare cum am uitat de filmele copilariei? Eram innebunita dupa Arabela, (cit mai voiam si eu un inel de ala fermecat sa ma transform in...bufnita) , Omul din Atlantis, Ciresarii, Pistruiatul...iar la cinema vizionam si plingeam la celebrele filme indiene: O floare si doi gradinari, Lantul Amintirilor....cit despre muzica mai este nevoie sa spun: CC Catch, Jennifer Rush, Blue System, Modern Talking? ce sa mai...ma simt deja ca o bunica tot vorbind de vremurile acelea atit de indepartate si totusi...parca ieri aveam cosuri pe fata, imbracata fancy cu pantaloni de la Unirea.... Acum, veniti AICI unde m-am mai jucat de-a pozele.

LATER EDIT: sint suparata ca mi s-au lasat comentarii si nu le-am primit. Incepe sa ma enerveze blogspot.com, nu suport cind trimit ceva si nu ajunge, sau cind mi se trimite ceva si nu ajunge. Chiar am o fixatie cu asta! Anyway, daca lasati comentariu si nu-l vedeti publicat, anuntati-ma pe ina.bixade@yahoo.com va puuuuup