duminică, 15 februarie 2009

Scrisoare de adio:)


Hello, my own darling, cu ce ocazie in viata mea? Regret! Nu mai e loc. S-a ocupat. Stii ca ai avut o iubita rivnita de multi, nu? Initial, te alesesem pe tine, ca mi-erai la indemina si parea ca ne potrivim ca doi bobi intr-o pastaie. Dar atentie, PAREA. Apoi am realizat ca esti un pitic fricos, un mascarici, credeam ca te-ai prins, I need a man with a gigantic personality, who knows how to deal with me. Ce sa-ti fac? Stiai cum sta treaba: my way or...the highway! Ai fost o roata de rezerva.Thanks, but no thanks! Ti-am zis sa nu ma iubesti prea mult si sa nu te legi la cap cu mine ca-ti voi spune Adio, zimbind, dar deh, unii barbati nu suporta refuzurile- infringerile in dragoste! Ti-am marturisit ca te iubesc, dar te-am mintit in fatza. (da, eu sint protagonista din "Romantza celei care minte"). Si nu-ti datorez nimic. Nici macar o explicatie. Hai totusi sa-ti spun, asa de dragul efectului comic-tragic:te parasesc pentru un altul care m-a cucerit si care ma satisface 150%. Tu ma satisfaceai doar 100%, so, I cannot lower my standards. (I tried) No! I'm not a serial cheater! Doar ca ...nu m-ai cucerit! Let's put it this way. Dor de tine nu mi-a fost vreodata. And oh, my own true love, "you might have a big penis, but you have no balls"! ( bang bang you are dead)! Si daca m-ai indragit asa cum ziceai, tine-mi pumnii ca EL sa fie marea si adevarata iubire pentru mine. Acum poti fredona asa: "ma uit ca fraieru'n trecut si-mi dau seama ce-am pierdut!" Prin urmare, daca de uimit nu ai fost in stare sa ma uimesti, atunci nu-ti ramine decit un singur lucru: Uita-ma! Cu indiferenta totala, a ta, cindva, Ina balerina!!!! ****** ********************

eee, scrisoarea de adio este laconica si la obiect! ce rost are sa ne intindem, nu? (cred ca prefer sa compun scrisori de adio, decit de amor, sint mai distractive). Si acum, dupa ce m-am certat de una singura si m-am jucat de-a scrisorile, (in sfirsit, mi-a iesit si mie un post mai scurt, era timpul, ma rog, scurt, comparativ cu celelalte) va las pentru moment, nu inainte sa va spun ca sint bucuroasa, ziua s-a marit, semn ca primavara este pe undeva, in drum spre mine...
Mi-am amintit: va recomand filmele: The Reader, The Revolutionary Road, A place in the sun.(asta din urma e un film alb-negru din 1951) si va mai recomand sa cascati ochii la niste poze personale AICI ***A fost cineva in San Francisco? Am auzit ca e f. frumos si as fi curioasa sa vad Alcatraz. Si pentru ca veni vorba de San Francisco si de filme vechi, va recomand filmul Escape from Alcatraz.
Si ca tot sar de la un subiect la altul, as vrea sa stiu de ce un barbat, atunci cind se insoara, are pretentia ca sotia sa-i ia numele? Stiu ca in Romania era obligatorie chestia asta, si deci nu prea aveai incotro, in US insa, este optional, dar cu toate astea, stiu cazuri in care barbatul are pretentia sa i se poarte numele...de ce, ma rog? ce s-o ascunde sub aceasta regula sau traditie? eu nu-i vad sensul...personal, as prefera sa imi pastrez numele...sau poate sa il ia el pe-am meu, de ce nu? (cine stie, s-o ascunde in mine un mic barbat, nu degeaba mai nou mi se spune ina masculina) Are cineva ceva impotriva? Sa ridice mina sus! Va saruuut mai frumosilor mai si...pe curind!!!
PS: Nu mi-am dat seama, dar trebuie sa adaug o mica explicatie, scrisoarea aia de adio e facuta la misto, nu e personala, nu are legatura cu nimeni...asa m-a apucat, ce naiba sa mai scriu si eu pe blogul asta, ha? fabulez si inventez! sper ca am elucidat misterul si s-au linistit spiritele, dar multumesc pentru ingrijorare, ma gindeam eu ca sint citiva oameni care imi poarta de grija:) putini dar adevarati!!! va puuuuup muahhh

43 de comentarii:

Anonim spunea...

Partea cu numele,ca femeia tre sa poarte numele sotului,e cumva cu bataie lunga?Te mariti si nu ne spui? te pup. Miha!

ina bixade spunea...

Nu ma marit (cel putin din cite stiu eu:). Am intrebat de faza cu numele, pentru ca am avut o mica altercatie cu cineva pe aceasta tema si voiam sa aflu si alte pareri!

Iulian spunea...

Salut Ina,
Si bine te-am recitit, si pentru ca si tu ne-ai recomandat filme iata si de la mine o recomandare. "Thanks, but no thanks!" replica asta din postarea de mai sus mi-a adus aminte de un film in care si apare (replica). Nu stiu daca l-ai vazut, dar oricum filmul se cheama "The lost weekend" de Billy Wilder (1945), merita.
Ciao!

ina bixade spunea...

hey iulian, nu am auzit de filmul asta, dar pentru ca e vechi, sigur o sa-mi placa....formularea asta cu thanks, but no thanks e americaneasca, se foloseste adesea aici...

Elena spunea...

Inaaaa, ma tot uitam sa vad ceva nou la tine! Faza cu preluatul numelui de la barbat se perpetueaza acum asa, din obisnuinta. Recunosc, m-am gandit inainte de maritis sa imi pastrez numele, era mai comod, si acum uneori uit si ma recomand cu vechiul nume:P Sotul meu nu avea nimic impotriva, pentru copii... cu doua nume de familie diferite la parinti... cand e de completat acte diverse e tare aiurea.
Te puuuup, scrisoarea e haioasa tare! Ah, si sa nu uit, din poze se vede ca vine primavara! E sigur sigur!

ina bixade spunea...

Elena: si eu tocmai de asta am oroare de schimb de nume, frecus pe creier sa mergi sa schimbi actele...si in plus, mie imi place numele meu:)

John boy spunea...

interesanta scrisorica!eu NU AM FOST LA SAN FRANCISCO dar o sa merg in mai !si o sa iti spun cum e asta in cazul in care nu ajungi tu acolo inaintea mea!chiar ma gandeam unde ai disparut ?!!!
ma abtin de la comentariile privind scrisorica :)))

ina bixade spunea...

Dan: cred ca o sa ajung eu inaintea ta si deci o sa-ti spun eu cum este la San Francisco:) stay tuned!!!

Anonim spunea...

misto pozele:)

pai asta cu numele cred ca este "puterea obisnuintei", ca sa fac misto:))[vezi copy/paste in engleza, mai jos].

Dar la modeul serios/practic, cred ca este vorba de dictonul ala latin cu "numai mama e sigura":))). Asa ca numele barbatului are de-a face cu "legitimitatea" copilului, mostenirii, chestii/trestii(cred)..

"obisnuinta":)
Begin with a cage containing five monkeys. Inside the cage, hang a banana on a string and place a set of stairs under it. Before long, a monkey will go to the stairs and start to climb towards the banana. As soon as he touches the stairs, spray all of the other monkeys with cold water. After a while, another monkey makes an attempt with the same result, and all the other monkeys are sprayed with cold water. Pretty soon the monkeys will try to prevent it.

Now, put away the cold water. Remove one monkey from the cage and replace it with a new one. The new monkey sees the banana and wants to climb the stairs. To his surprise and horror, all of the other monkeys attack him. After another attempt and attack, he knows that if he tries to climb the stairs, he will be assaulted.

Next, remove another of the original five monkeys and replace it with a new one. The newcomer goes to the stairs and is attacked. The previous newcomer takes part in the punishment with enthusiasm! Likewise, replace a third original monkey with a new one, then a fourth, then the fifth.

Every time the newest monkey takes to the stairs, he is attacked. Most of the monkeys that are beating him have no idea why they were not permitted to climb the stairs or why they are participating in the beating of the newest monkey. After replacing all the original monkeys, none of the remaining monkeys have ever been sprayed with cold water. Nevertheless, no monkey ever again approaches the stairs to try for the banana. Why not? Because as far as they know that's the way it's always been done around here.

Anonim spunea...

Balerino,
tu tot mai suferi dupa sibian?! Se simte asta din comentariul tau....
Oricum dupa ce arunci cu noroi in sentimentele oamenilor,nimeni nu o sa mai simta nimic pentru tine!

ina bixade spunea...

anonim: de unde ai scos-o? doamneee, nu mai poate omu' sa scrie scrisori de adio ca produce banuieli GRESITE! sibianul este istorie...baiat bun, de altfel! ca daca stau bine si ma gindesc cunosc IP-ul de unde a fost trimis comentariul:):) iubesc tehnolgia...ca doar am fost iubita unui doctor in computere, nu? si am invatat citeva tricuri....cum ar fi si vnc:)

ina bixade spunea...

CP_away: hmmm, puterea obisnuintei? eu zica asa: orice invat are si-un dezvat:)

Anonim spunea...

scrisoarea aia de "adio, adica raman" parca prea suna personal. Cred ca ai vrut sa lasi un mesaj cuiva care cu siguranta citeste blogul. Hai zi-o pe bune! :P

ina bixade spunea...

Canadianul: NU! ( pe Bune:)

Ionouka spunea...

Haha, ce ma amuza cind scrii ceva complet out of imagination si o multime de oameni fie o iau personal ei insisi, fie iti directioneaza mesajul catre altcineva... E o grava boala umana asta, care nu trece usor, observ... Lasa, tu sa fii sanatoasa, si sa-ti pastrezi numele, carew tare suna frumos. Nici Ina masculina nu-i rau, dar eu te prefer balerina... Sa dansam impreuna la anul, cind dau o tura pe la tine... :) asta daca nu cumva esti tu in tara in iulie, sa te invit la o nunta ca-n poveste... >:D<

Zuzu spunea...

Doamne, Ina, ce imaginatie ai :-))
Haios e ca ai dat batai de inimi atator cititori, hihihhi!!
Cand voi avea nevoie de un tipar al unei scrisori de adio, sper ca stii la cine voi apela hehehe :-)
Sa ai a great time in San Francisco cand vei merge si sa nu ne uiti cu poze si impresii :-)

Zuzu spunea...

Am uitat: sper sa ia The Reader the big Oscar :-)

ina bixade spunea...

Ionouka: da, imaginatia mea(malefica:) vad ca a stirnit o reactie-concluzie total in plus si pe linga...culmea, la postul cu -scrisoare de dragoste- nimeni nu m-a "atacat":) *** nunta ca-n poveste, zici? frumos si mai mult ca sigur ca vom dansa impreuna pe teritoriu american, ca eu in Romania nu am de gind sa vin curind!!!
Anna: cu placere iti dau modelul de scrisoare:) cu privire la film, stii ca nu ma pasioneaza cine ia oscarul, cine, nu, nu urmaresc chestiile astea...mi-a placut povestea din The Reader...

Carmen spunea...

1...faine pozele
2...originala scrisoarea...scurta..dureroasa ar fi fost daca era adevarata...n-as fi vrut sa fiu in pielea aluia :)
3...da, faza cu numele ma deranja si pe mine...si ma gandeam ca eu nu am d egand sa renunt la numele meu...dar vorba elenei...e mai complicat cu actele pentru copii

te-am pupat

Anonim spunea...

ufff... ina... ina... ce rea esti... pai spui asa... pe sleau ca e doar imaginatzie... si nici nu ai asteptat putzin, sa postez si eu... sa plang cu cel parasit... sa ma bucur cu tine de libertatea ta... acum... ce sa mai comentez???
si totusi... orice adio spus tradeaza o unda de sentiment...
ce doare cel mai mult in viatza este indiferentza... chiar doare mai mult decat ura...
ai spus adio... ai spus ca a contat si inca mai conteaza... ca ii clarifici situatzia... ca ai o asteptare de la el... acea de a te lasa in pace...
dar... adio nu ar trebui niciodata spus... ci... in viatza doar ar trebui refacute relatziile... reasezate pe alte considerente.. sentimente... detalii...
intre oameni... mereu si in orice imprejurare ar trebui un soi de comunicare...
ovi

ina bixade spunea...

hey carmen, nu stiu, nu ma incinta ideea asta cu numele schimbat, mi se pare asa...o depersonalizare...fiecare cu numele lui, mai bine:)
Ovi: Stii cum se spune, there is a fine line between love and hate! Cred ca e adevarat, doar ca in cazul de fata nu se aplica, a fost un joc de cuvinte! v-am pupat!

Alia spunea...

eu imi pastrez numele chiar daca il voi lua si pe al lui... oricare va fi sa fie...
oricum. la numele meu nu renunt, mai ales ca sunt si singurul copil si e si nume destul de rar.
si nu e obligatoriu in Ro ca femeia sa ia numele lui, doar ca multe fac asta ca sa le faca pe plac lor, sa se simta ei ca poseda femeia si ca sunt masculul superm... hubba-hubba!

Anonim spunea...

Vai,draga mea Ina, ce polemica ai starnit..Mai sa fie!!in asa hal incat sunt anonimi care dau in clocot,am ras de una singura,pe bune!!!In alta ordine de idei,aici eu am amandoua numele inscrise pe uniforma si imi place lucrul acesta,aici ai posibilitatea sa pastrezi numele de familie cand de casatoresti,mi se pare corect asa.Bine,te pup!Eugenia.

Mikidos spunea...

hihihi, vai ce frumoasa scrisoare! pup fata.
numele tau e perfect..sa il ia EL daca vrea. tu pastreaza l!

ina bixade spunea...

Alia: ce-mi place chestia asta cu hubba-hubba:) eu o transform asa: bubba-bubba:)
Eugenia: amindoua stim cine se ascunde sub masca anonimului:) asadar: hubba-hubba-bubba-bubba:)
Mikidos: gind la gind cu bucurie:)

Dalia Pușcă Solon spunea...

prietenul meu Mada2 Popa ( e in blogroll) a trait in San Francisco... il intreb si-ti zic...hihihihihi...

Anonim spunea...

Cam aproape de real scrisoarea te de "despartire", eu chiar am crezut!
Cat despre nume, daca-mi pastram si numele meu si pe al sotului aveam 4 nume si parca era prea mult!
Sa-mi pastrez numele si atat, s-a pus problema, dar apoi , daca aveam copii, ce le ziceam?

Anonim spunea...

Cum spunea cineva mai sus, nu e obligatoriu nici in romanica sa iei numele barbatului. Numai ca vezi tu, depinde de la caz la caz.
Monica Gabor nu-ti spune nimic, dar Monica Columbeanu...?
Sa mai incercam: Obama, Bush, Gates, Tiriac, Nastase... ;)

Anda spunea...

Nici nu ma gandeam sa iti iau in serios postul, New York-Ina mea preferata!
Dar iau in serios partea a doua. Acum o suta de ani cand am facut eu un reportaj la primarie :P era asa: daca ea voia sa isi pastreze numele, el trebuia sa il ia pe al ei cu liniutza in coada :P iar potentialului copil ii dadeau ambele nume. Intre timp, s-a maritat o prietena care l-a pastrat fara probleme pe al ei (tocmai ca sa evite drumurile pentru acte), iar el pe al lui.

Insa EU sunt gata sa renunt la tot, sa schimb toate actele cu mare placere, sa fac 100 de cozi pentru 200 de adeverinte, sa imi fac zeci de poze si sa imi invat pe dinafara noile serii si numere, ale mele si ale lui, si sa le repet in fiecare seara, ca sa dureze toata viata! Hihihi!
Mai glumesc si eu, ce, numai tu? Pfff...

ina bixade spunea...

my dahl lunatic, eu am o colega de serviciu care a locuit multi ani in san francisco si m-a indemnat sa merg in acest oras frumos, caci nu voi regreta, deci m-as mira ca prietenul tau sa aiba o alta opinie...
sofia: ma bucur ca aproape ai crezut scrisoarea de adio, inseamna ca sint convingatoare:)
cuzu: am retinut: depinde de la caz la caz.
anda: ce sa mai, esti o sursa inepuizabila de daruinta si iubire, eu nu as sta la 100 de cozi pentru nimeni, sint o zgircita in dragoste:) (dar cine stie, si cind m-o pali, atunci sa ma vezi la 200 de cozi hi hi hi) va puuup

Anonim spunea...

cand te duci la san francisco?sunt tare curios cu ce opinii te intorci de acolo ca si eu am auzit numai lucruri bune:)))

ina bixade spunea...

d: curind...inaintea ta:)

Anonim spunea...

Am vizitat recent San Francisco-ul si a fost asa cum m-am asteptat: variat, interesant, insolit. Merita vazut! Alcatrazul a fost o experienta cu putin iz comercial, in opinia mea, dar categoric un "must see". Am postat poze pe blog-ul meu daca esti interesata.

to-morrow spunea...

"ca doi bobi intr-o pastaie" - citat din ce ai scris in articol; in romaneste ar fi: "ca sacul si peticul" dar nu suna prea frumos, asa ca da, e mai poetica expresia din engleza :) Imi place cum suna in romaneste.
In legatura cu pastrare/renuntare la numele de familie... ce sa zic? Shakespeare a spus-o mult mai bine: "A rose by any other name would smell as sweet".

Anonim spunea...

foarte faine pozele, as usually, si ca de obicei ma tot mir cum de reusesti sa mergi pe asa ceva ca pe mine ma ia ameteala doar cum pun mana pe un asemenea pantof...
Iar apropo de treaba cu schimbarea numelui, am o prietena mexicanca si ea a fost foarte socata ca noi avem doar un nume de familie (stii ca ei au ditai carnatul) si tot zice ca'i sexist ca femeia sa trebuiasca sa poarte numele barbatului. Pana la urma e o alegere personala, acum nu'ti mai impune nimeni nimic, prefer sa cred ca s'au dus vremurile alea...

ina bixade spunea...

carina: te-am vizitat si mi-a placut ce am vazut.
to-morrow: si eu prefer expresia in romaneste, de asta am preferat sa nu o pun in engleza
miss barbie: sa stii ca eu nu am nici o pereche de tenisi sau adidasi, nu-mi place genul asta de incaltaminte, cind e vorba de papuci fara toc, prefer balerinii...tocurile ce le port nu sint inalte pentru mine si nici subtiri, nu imi plac tocurile subtiri.( tocul cui cum ar veni) Si cam tot ce am cu tocuri inalte, este comod, cum ar fi ghetele negre din ultimile poze, sint chiar f. lejere, chiar daca tie, spre ex., ti se par niste tocuri imposibile:) in opinia mea, tocurile completeaza the outfit. dar desigur, e chestie de gust. hai va pup acum !!!

Antoaneta spunea...

Merci ca ai trecut pe la mine. Nu trebuie sa stii sa dansezi, vine de la sine, daca vine:) E drept, unele dansuri se invata, dupa mine tangoul e cel mai greu, uf, ce belea, sa ma las condusa!:) Ma bucur ca esti la NY, as vrea sa vin de Paste sau in mai. Vezi ca Montreal e aproape and it has its own charm.

ina bixade spunea...

Antoaneta: Montreal e o destinatie preferata pe lista mea de calatorii. In Canada am fost doar in Vancouver si la Ontario cind am vizitat minunata Niagara! Cind ajungi la New York, da-mi de veste, sa ne intilnim. Adresa mea este ibixade@yahoo.com Te astept!Good Night!!!

Anonim spunea...

Nu mai am cuvinte dupa o asa scrisoare de adio.Daca era intr-adevar scrisa ptr. cineva cred ca l-ar fi luat cu palpitatii de inima!
Sa stii ca la mine in Olanda 80% din femei isi pastreaza numele.Aici e mai usor pentru acte sa-ti pastrezi numele decat sa-l schimbi.Te pup!Gia.

Anonim spunea...

daa, si eu cred ca tocurile sunt ideale pt. o tinuta si pe cuvant de nu le'as purta zilnic daca as fi in stare si nu m'as clatina de parca as calca in strachini... Mie mi'e greu sa ies din balerini, conversi sau cizme cu talpa plata, m'am invatat prost pt. ca din copilarie pana in adolescenta am fost mereu mai inalta decat colegii mei (ma vedeam mutanta), iar acum ca sunt normala nu mai reusesc sa ma vad pe tocuri...

Anonim spunea...

"Pablo Diego José Francisco de Paula Juan Nepomuceno María de los Remedios Cipriano de la Santísima Trinidad Ruiz y Picasso"

cam aici se ajunge cu prea multe nume :) si nu pe toti o sa-i cheme Picasso :).

in tarile colonizate de spanioli, se adauga si numele tatalui si al mamei. Numele mamei este al doilea si de fapt ultimul, asa incat, de fapt numele de "familie" ramane cel al mamei. so, mother wins :P.
E mai complicat de atat, dar eu cascam deja, cand ne explica unul din "spaniard-zii" nostri :)

Anonim spunea...

Codul Familiei in Romania:
Art. 27
La incheierea casatoriei, viitorii soti vor declara, in fata ofiterului de stare civila, numele pe care s-au invoit sa-l poarte in casatorie.
Sotii pot sa-si pastreze numele lor dinaintea casatoriei, sa ia numele unuia sau altuia dintre ei sau numele lor reunite.
Art. 62
Copilul din casatorie ia numele de familie comun al parintilor.
Daca parintii nu au un nume de familie comun, copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei ori numele lor reunite. In acest caz, numele copilului se va stabili prin invoiala parintilor si se va declara, odata cu nasterea copilului, la serviciul de stare civila. In lipsa unei asemenea invoieli, autoritatea tutelara de la domiciliul copilului va hotari, ascultand pe parinti, daca copilul va purta numele unuia dintre ei sau numele lor reunite.

Si asa a fost din 1954 incoace. Romania nu este chiar de pe alta lume, chiar daca multi se pare ca nu stiu in ce tara traiesc si ce drepturi au.

Anonim spunea...

Treaba cu numele... se petrece din cauza acelui sentiment de posesiune pe care-l trăiesc bărabţii. "Îmi poartă numele, e a mea."

Dar asta ştiai şi tu :P