Avion cu motor ia-ma si pe mine-n zbor:)

Mereu am fost fascinata de zbor, avioane, navete spatiale...Chiar visam sa ma marit cu un pilot sau astronaut.( in facultate am fost iubita unui viitor inginer in industria aero-spatiala, deci un pic din vis se implinise; cind facea practica pe aeroportul din Baneasa, ma duceam si eu sa ma sui in avioane). Mereu il puneam sa-mi explice cum functioneaza aparatele astea de zbor, cum e motorul, structura lor. Desigur ca mintea mea de umanista nu intelegea mare lucru, insa era o placere sa aflu cit mai mult despre avioanele mele preferate. De asemenea, mereu am fost atrasa de atmosfera din aeroporturi. Voiam la un moment dat sa ma fac stewardesa. Mi-a trecut pina la urma, mi-am dat seama ca nu ar fi de mine, eu care ma culc la 9 seara...si apoi meseria asta de flight attendant e un fel de chelner (asa o vad eu, cel putin) doar ca in aer, nu pe pamint. Primul meu zbor cu avionul a fost Bucuresti-Sibiu. Eram dezamagita ca avionul nu zburase deasupra norilor. Si era un avion Tarom, cam mic si cam damblagit. Cel mai mult mi-a placut sa merg la air show ( in Cincinnati, Ohio) sa vad spectacolul avioanelor alea supersonice...la un moment dat voiam sa sar si cu parasuta, intre timp insa, gradul meu de aventura s-a anihilat si acum nu cred ca as mai avea tupeul sa stau atirnata de o parasuta chiar daca as avea o plasa moale pe care sa aterizez. Cind ma aflu in aeroport, mereu analizez avioanele. Le vad ca pe niste capsule sau ca pe niste bombe. Turbulentele nu ma sperie, uneori imi plac, deoarece ma scot din amorteala. E minunat sa te plimbi printre nori, sa te uiti in jos si sa realizezi ce mica e lumea asta...e adevarat, nu mai e asa minunat sa dai nas in nas cu niste pasari aiurite care iti doboara capsula zburatoare.... De fapt, aici voiam eu sa ajung. Nu prea inteleg oamenii care au fobia asta de zbor. Am o colega care, inainte sa zboare, ia medicamente de calmare. Ma rog, o femeie mai merge sa aiba temeri de astea, dar un barbat? Ma apuca risul cind un barbat are teama de zbor (sau de dentist). In general, fac misto de barbatii fricosi si fug de ei (fuga fiind reciproca). Poza de sus e mai veche, de pe vremea cind eram mai mica si mai nelinistita, cu capul in nori si la propriu si la figurat si ma duceam la air shows sa casc gura la avioanele dansatoare pe cer. Apropos, mi-e dor sa zbor.Voi reveni curind cu fotografii noi si impresii de calatorie. Pina atunci, va sarut ca intotdeauna, adica cu drag!

PS: AICI sint 2 poze care imi plac mie.( intr-una ma aflam la Air Show, iar in a doua, ma intorceam la New York, din Olanda, unde o vizitasem pe verisoara mea draga)

LATER EDIT: Inmuguresc!!!

Punctul meu sensibil:)

Mie nu-mi place sa ma cert, mi-e frica de scandal, dar recunosc, daca te legi de americani la modul rautacios si gratuit,(retineti: rautacios si gratuit) imi esti antipatic. Asa simt.(dar imi trece in timp, pentru ca inteleg ca e o chestie strict personala, a mea si doar a mea, pe care nu trebuie sa o explic nimanui). Desigur ca nimeni nu e obligat sa-i iubeasca, nu am aceasta pretentie, insa eu am o problema cu oamenii, mai exact cu romanii care traiesc in US si ii critica pe americani sau sistemul de aici. Simt cum mi se urca nervii in cap si imi vine sa pocnesc interlocutorul (care locuieste aici de citiva ani buni, bucurindu-se de privilegiile oferite de viata americana) cind zice:" americanii sint cei mai mari hoti, iti spala creierul, te indobitocesti traind printre ei". Imediat reactia mea ( eu aratind deja zburlita, cu ochii bulbucati in cap) vine asa:" ce dracu cauti atunci aici? intoarce-te in tara de origine, du-te-nvirtindu-te de unde ai venit si uite asa mai scapa America de un loser si de un frustrat care nu stie sa aprecieze". Eu nu prea cred in noroc, cred in chestia aia ca asa cum dormi, iti asterni, sau ma rog, pe invers. Iar creierul nimeni nu ti-l poate spala daca stii cine esti si ai o personalitate solida. Numai oamenii slabi, with low self-esteem, sint usor de manipulat si controlat. Nimeni nu te poate indobitoci daca stii ce vrei si incotro. Consider ca atunci cind alegi sa traiesti in alta tara, ai datoria sa ii imbratisezi traditia, cultura, sa ii respecti oamenii, legile... Pentru mine, America este casa mea, este o tara a tolerantei, care rasfata prea mult, uneori, mai ales pe cei care nici nu vorbesc engleza, dar au tupeul sa isi ceara drepturile. Americanii nu sint prosti (acest stereotip produs tot de niste frustrati) asa cum le place multora sa ii catalogheze, ii caracterizeaza doar un lack of interest fata de rest, fata de ce se intimpla in lume, nu ii intereseaza, evit sa ii numesc ignoranti, dar da, poate asta e un cuvint mai delicat, decit calificativul prosti.( cu alte cuvinte, li se cam rupe). Credeti sau nu, am intilnit americani culti, cititi, well-spoken, vorbitori de mai multe limbi, cu educatie, care au o viziune clara asupra ceea ce se intimpla in afara Americii. Ultima mea polemica pe aceasta tema, am avut-o chiar acum citeva zile, cind, la un pahar de vorba si de vin alb, aproape era sa ma iau la paruiala cu un drag prieten, cu care am inceput un dialog calm si linistit despre nimicuri, dar care a escaladat cind am atins subiectul -Haberica si habericanii-. Unul zbiera mai tare ca altul, eu ii ridicam in slavi pe americani, el ii injura, el ma facea sclifosita cu creierul spalacit, eu il faceam bulangiu de roman ofuscat si mic cit un Neghinitza, lipsit de gratitudine, invitindu-l sa ia avionul inapoi spre Romania si sa nu-l mai prind pe aici. Dialogul tipator-urlator s-a terminat cu mine plingind si cu el plecat in ale lui. (recunosc, se cam invirtea casa cu mine, ca eu o picatura de vin sa inghit si floricele pe cimpii incep sa vad). Deci da, daca vreti sa ma vedeti smiorcaind, sa ma frecati la cap si sa ma scoateti din sarite, legati-va de americani.(eu va sfatuiesc totusi sa nu fiti rautaciosi, ca sa nu stricam prieteniile). Dar cum mai ziceam, oricit de mult iubesc americanii, nu as putea trai cu unul, (la nivel intim si personal ma refer)...La mine, iubirea trebuie sa fie alba si romaneasca.(asta ca o paranteza). Am zis mereu ca exista imperfectiuni si aici ca peste tot, insa nu ma apuc sa fac disectie pe aceasta tema, in fond nu pot eu schimba felul in care este orinduita lumea. Acum ideea este doar asta: de ce alegi sa traiesti intr-un loc, daca nu-l intelegi si-l critici, daca nu ai capacitatea-abilitatea de a te adapta, nimeni nu te forteaza sa traiesti in el (asta este ipocrizie). Daca ar fi sa o iau de la capat, fara indoiala as alege sa-mi traiesc tineretile, singuratatile, iubirile, batrinetile tot in America, the fat and the beautiful, sau pe romaneste cum ar veni: America, grasa si frumoasa!!! Case closed!*** Si ca sa inchei in ton cu titlul, punctul vostru sensibil care este? ce va irita si zburleste la maxim?

PS: Ciocolata cu marzipan de unde vine dom'le? Imi place asa mult si o cumpar de la magazinul rusesc. M-a intrebat vinzatoarea rusoiaca care ma vede bucuroasa ori de cite ori imi iau ciocolata asta: "de cit timp esti in America? de 10 ani, am raspuns eu. la care ea zice...aaa, de aia!" nu m-am prins ce a vrut sa zica si nici nu am intrebat, ca eram grabita...*** Pentru ca s-a mai incalzit zilele astea, m-am mai tras in citeva poze AICI (pozele astea sint facute de partenerul de dialog cu care, tocmai va spuneam, ca era sa ma iau la bataie, acum ne-am impacat). Doar se stie, nu? After the break-up vine the make-up.(eeeeee)!!! Acum sa stiti ca va sarut, cu drag!!!

LATER EDIT: Stralucesc!!!

Palavrageli de new-yorkina:)

Sinteti de acord cu eutanasia? eu DA! "Eutanasia este acţiunea prin care, într-un mod nedureros, este suprimată viaţa unei persoane a cărei suferinţă grea şi prelungită, este considerată iremediabilă". Stiu ca in US nu este acceptat acest proces al eutanasiei, in putine tari exista, Olanda, parca, se numara printre acestea. Eu prefer sa mor, decit sa traiesc ca o planta blegita, prelungind o agonie fara sens. Da' chiar si asa ca o floarea-soarelui ce ma cred, uneori, imi vine sa mor, sa ma scutur de seminte si petale si sa ma car naibii de aici, de pe acest pamint cacacios. Ca veni vorba de flori, stiti ce mi-a zis mai demult, o florareasa? Ca atunci cind mirosim o floare, ii mirosim, de fapt, organul sexual! ( hmmm, acum chiar ca vreau sa fiu o floare, sau mi se pare mie ca sint cam porcoasa in ultima vreme? hi hi hi) Dar concluzia este: Ce bine le-o mai fi si florilor!

****In rest, la New York este inca frig de nu stiu la sinu' cui sa ma mai cuibaresc, mi-am pus martisor in piept (iubesc martisorul romanesc, multumesc, Elena), zimbesc primaverii, desi e inca dintoasa si colturoasa, ma uit dupa zambile, maninc, ca o sparta, ciocolata si in ultima vreme am fost la cinematograf non-stop si am epuizat toate filmele. Ador sa merg la cinematograf. Pe voi ce stari va mai apuca ca pe mine ma apuca mai multe deodata, dar deocamdata nu duc la implinire niciuna. Acum, spre ex., ma incearca o stare de neastimpar, imi vine sa fug de-acasa, si o pofta sa zburd (dar nu din floare-n floare), de primavara, dragoste si sex, ca e cea mai frumoasa combinatie, nu? adica frumos si firesc ar fi sa nu se poata una fara alta...***zilele trecute am adormit in metrou. Si cit mai rideam la inceput de americanii astia babani cind ii vedeam dormind si sforaind in metrou. Ma intrebam: cum naiba pot astia dormi intr-un mijloc de transport care zdrangane si zguduie creierii-n cap. Mda, cred ca m-am americanizat...din ce in ce mai des mi se intimpla sa adorm in metrou...(dar eu nu sforai, insa cred ca adorm cu gura larg deschisa, in metrou, ma refer, si asta din cauza ca stau cu capul cumva suspendat)...anyway, stiti, mie nu-mi prea place sa citesc ziarele sau sa urmaresc stirile, selectez informatia atit cit sa nu imi tulbure universul meu linistit si ma simt destul de informata incit sa am idee in mare despre ce se intimpla pe aceasta Planeta minunata si pe alocuri buboasa-infectioasa. Ei bine, zilele trecute am dat de un articol de ziar oribil care mi-a dat toata dispozitia peste cap.(deci nu am selectat informatia cum trebuie). Aici ziceam, printre altele, ca iubesc maimutele. (pentru ca sint negre, urite si pentru ca le gasesc amuzante, caraghioase si uneori inteligente sau, ma rog)...Acum nu le mai iubesc. Articolul respectiv m-a facut sa ma razgindesc. In acest articol era redata tragedia cauzata de un cimpanzeu de 100 de kg. Acest cimpanzeu a fost crescut de o femeie, dintr-o suburbie new-yorkeza, care il considera ca pe copilul ei. Numai ca acest "copil" negru si cu par, de 100 de kg, i-a atacat buna prietena, ce-i venise in vizita, in asa hal, incit i-a mutilat chipul ce nu va mai fi vreodata la fel. Desi, initial, cimpanzeul era prietenos, se pare ca din cauza ca prietena respectiva si-a schimbat tunsoarea,(Doamne Fereste, ce stiri locale) acesta nu a mai recunoscut-o (cica) si a atacat-o intr-un hal fara de hal...in cele din urma, maimutoiul a fost injunghiat si impuscat, in timp ce femeia desfigurata se afla sub grija medicala intensiva, iar stapina fiorosului, sub investigatii de catre autoritati...in articol se spunea ca nu este, insa, clar daca Legea din New York State permite omului sa tina maimute in casa...asadar, dragii mei dragi, nu ma invitati la voi daca aveti astfel de creaturi sub acoperisul vostru, cu mare placere va voi refuza invitatia. Si acum sa ma maimutaresc (numai ca eu nu atac...sau cumvaaa?... ) si eu AICI Au revoir and muahhhh!

PS: Si tu ce mai faci? (hello, Bucuresti) dar tu? (hello, Brasov), dar tu? (hello, Comanesti City, yessss), dar tu? (hello, Pitesti), dar tu? (hello, Suceava), dar tu? (hello, Canada), dar tu? (hello,New York), dar tu?( hello,Germany), dar tu? (hello,United Kingdom, apropos, who are you?), dar tu? (hello, Los Angeles), dar tu? (hello, Sibiu), dar tu? (hello, Cluj), dar tu? (hello, Holland), dar tu? (hello, Paris), dar tu?( hello,United Arab Emirates, da' oare cine esti?), dar tu? (hello, Ivrea Piemonte, Italy and who are you?), dar tu? (hello, google reader, ooo, I see), dar tu? (hello, Aspen), dar Tu? (hello, mon amour:)

LATER EDIT: Infloresc!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!