Bum! Bum! Bum!

Se stie ca sint o nefericita pe timp de iarna cu sarbatorile ei stralucitoare si zgomotoase. Trairile mele launtrice imi sint atit de grave, incit ma simt insingurata si izolata si indiferent cit de multa afectiune as primi din jur, nu-mi ajunge. Iarna, sint o nesatula, cum ar veni. Toamna, de asemenea. Simt nevoia acuta de socializare si imprietenire (era sa scriu imperechere) astfel ca imi vine sa fiu prietena tuturor si iubita multora hi hi hi (numai prostii vorbesc pe blogul asta). So, let me rephrase, sa se inteleaga ca a fost o gluma: deci am chef sa fiu prietena tuturor si iubita doar a unuia. Oare ce se mai intimpla prin lume? Eu nu citesc ziare, nu urmaresc stirile, sint o ignoranta fericita, cum ar zice gurile rele. Sa le fie de bine. In alta ordine de idei, am fost la teatru. Nu mai fusesem demult si era timpul. Soooo, am vazut Hamlet, iar Jude Law gave a brilliant performance. Nu este unul din preferatii mei, dar acum ca l-am vazut in carne si oase, trebuie sa admit ca nu este doar un barbat cu un sex-appeal grozav, ci si inzestrat cu abilitati artistice deosebite. (dar tare mic de statura mi s-a parut, ma asteptam la o prezenta masculina impunatoare, cind colo, un prichindel).Citisem criticile inainte sa merg sa-l vad si numai cuvinte de lauda ii erau adresate. Pe buna dreptate! Ma rog, eu, care nu am nici un talent si nici o veleitate artistica, admir pe oricine este capabil sa recite o poezie, sa deseneze o floare sau sa cinte la un instrument. Daca stii sa faci unul din aceste lucruri, in ochii mei esti deja artist. Si tot urmarind-ul cu privirea pe Jude Law asta,(timp de 3 ore) foarte implicat in pielea personajului, eu, Ina Beduina, uitasem de tragedia in sine si imaginatia mi-o luase hai-hui, tocmai ce ziceam ca nici macar nu este genul meu de barbat. Ce seara surprinzatoare am avut, asadar! Sa nu uit sa spun ca mi-am amintit de perioada studentiei mele la Bucuresti, cind am fost prima oara la Nottara si l-am vazut pe Horatiu Malaele. Tare incintata mai eram...si desigur, Dan Puric imi placea mult...".Goana dupa fluturi", va amintiti? Se mai joaca? Cum va mai culturalizati, dragii mei romani? In rest, m-am cam saturat sa aud ce ocupati si obositi mai sint unii. Ma plingeam unui prieten ca sint deprimata. Mi-a dat peste nas cu replica:" ai timp de asa ceva?". Asta-i buna acuma. De prostii sa nu ne facem timp? Spuneti voi!

PS: bagati-va nasul AICI

LATER EDIT: Se spune ca in New York omul alearga mereu ba dupa casa, ba dupa dragoste, ba dupa slujba. Eu sint in faza in care alerg dupa o noua locuinta. Desi sint o persoana f.comoda in special cind e vorba de chestiuni dintr-astea administrative, mi-am zis ca mai intii sa caut pe cont propriu si apoi sa apelez la o agentie. E deja o provocare si am obosit, dupa ce am dat vreo 4 telefoane, am vazut doar 2 apartamente, in zona in care vreau sa ma mut. Dar ce dezamagire pe capu' meu sa descopar 2 apartamente, unul mai neingrijit ca altul, ca sa nu mai zic ca intr-unul am gasit un iepure. Da! Ati citit bine. Persoana care tocmai s-a mutat din apartamentul ala, si-a lasat iepurele acolo, iar proprietarul superficial prezinta clientilor locuinta in acest hal: cu pereti vechi si cu un iepure in bucatarie. Initial am crezut ca am vedenii, insa cei care au trecut prin aceasta etapa de cautat locuinta, mi-au zis ca mai am multe de vazut.Cine stie, tura viitoare cind o sa vizionez urmatorul apartament, poate o sa dau de vreo oaie. Mereu am zis ca in New York nu ma plictisesc niciodata si ca viata in orasul asta este una din cele mai palpitante. Nu degeaba locuiesc aici, nu? Bine, hai tineti-mi pumnii sa gasesc, cit mai curind, o locuinta draguta si simpla, asa ca mine! hi hi hi