...still a small town girl living in a lonely world

Recunoaste cineva primul oras din colajul de sus? (colajul se numeste: orasul natal si orasul adoptiv). Acolo m-am nascut eu si crescut pina la virsta de 18 ani. Eram fata dealurilor si a padurilor. Imi placea sa merg la izvor si la cules de margarete si ciubotica-cucului, sa privesc panorama orasului de sus din virful dealului, sa ma tavalesc cu baietii in iarba (fara splendoare), sa ma feresc de urechelnitele din finul abia cosit, sa ma mozolesc de verde de la nucile crude si de rosu de la agude, sa maninc flori de salcim, sa ma joc cu albinele si sa ascult cucuveaua:) Nu degeaba iubesc mai mult muntele decit marea. Muntii, padurile au mai multe culori, nuante si arome decit marile si oceanele si poti trai mai multe povesti in decorul lor...Daca ati putea alege locul in care sa va nasteti, care ar fi acela? V-ati intrebat vreodata? Acum, va invit sa ascultati cintecul asta pe care il aveam in cap, atunci cind am ales titlul de sus.

***Am aruncat cu privirea la arhiva de pe blog si m-am oprit la postul din octombrie 2009! Iata ce faceam acum un an cam pe vremea asta.
PS: Cred ca voi reveni cu un later edit. Va imbratisez cu drag!!!

LATER EDIT:

Hello, again! De la o vreme, dragii mei, simt asa: imbatrinesc si-mi pare rau. Alteori simt pe invers, adica asa: la dracu, viata e prea lunga. Da, lunga, am scris bine. Cine sa mai inteleaga femeile Capricorn? Apoi, cind sint revoltata ca cineva (apropiat) indrazneste sa-mi insulte inteligentza, fac ce stiu eu mai bine, anume, ma refugiez in lumea mea senina si incui poarta cu lacatul cel mai mare. In ultima vreme, starile mele emotionale sint dure si imi displace ca m-am facut om mare, pentru ca realizez ce de cacat pot fi viata si oamenii care ne inconjoara preocupati de problemele lor. Am si eu dreptul sa fiu dezamagita si neimpacata, dar mai ales nostalgica, atit de nostalgica incit mi s-a facut dor de mine cind eram copil. Mi-am dat seama ca nu am poze cu mine de cind eram mai mica decit sint acum si astfel i-am zis mamei sa-mi trimita. Ia de ma vedeti AICI. E adevarat, de atunci m-am mai dezvoltat un pic, ca na, pe vremea aceea eram soim al patriei, acum sint ina new-yorkina!

Sa mai defulam si defilam

Shhh, liniste, va rog, vreau sa ascult cum vuieste vintul care-si plimba agitat si nelinistit crengile pe linga fereastra mea. Asta este vocea toamnei, prietena mea urita si posaca, toamna, care a inceput sa ma trezeasca diminetile cu ploile ei zgomotoase si reci. Nu demult, cica, a fost o tornada la New York, care a facut ceva stricaciuni in anumite cartiere, (pomi rupti si cazuti pe masini sau case, geamuri sparte etc) din fericire, eu habar nu am avut, am dormit ca o nebuna, (o viata am si pe-aia o dorm), putea sa-mi intre copacul in casa si-n pat si sa ma trezesc cu nasul in crengile si frunzele lui, iar eu sa nu stiu de ce. M-as fi numit asa: fata care a dormit cu copacul.

Spuneam la un moment dat ca imi doream mult sa merg la amish country. Ii stresam pe toti cu: vreau la amish, vreau la amish, amish in sus, amish in jos, dar ma duce si pe mine cineva la amish? In cele din urma (ca nu stiu ce naiba, pina si chichinetele astea de dorinte nu mi se mai implinesc asa cu una cu doua, trebuie sa rabd si sa zbier la domnu' Univers sa se indure si sa ma ia in seama), mica dorinta a fost implinita, dar a doua oara nu m-as mai duce pina-n fundatura Pennsylvaniei. Mi-a placut sa revad cai, vaci, gaini, trasura cu cal, fintina, lanuri cu porumb, sa miros pamintul de tara, cimpul si linistea din el, insa abia asteptam sa ma intorc printre oameni, sa simt miscare in jurul meu, forfota. Gata, acum nu mai vreau la amish! Cumva nu mai suport linistea?***

In ultima perioada am avut pofta de lectura, astfel ca am terminat 2 carti: Mario Vargas llosa -Elogiu mamei vitrege- (dar mi-a placut mai mult cartea cu povestea acelei nesabuite) si Umberto Eco- Misterioasa flacara a reginei Loana-. Tot in ultima perioada, am avut mare chef sa merg la cinema si astfel am vazut- Wall Street- (imi place mult Michael Douglas, a carui performanta artistica o gasesc excelenta in filmul asta), -The Town-, - Buried-, and -Never let me go-. La al treilea film, desi sint iubitoare de filme thriller si suspans, nu stiu ce am cautat, claustrofoba cum sint, abia asteptam sa ies la lumina, dupa ce aproape 2 ore am ascultat si urmarit agonia unui barbat ingropat de viu.

Revenind la carti, urmeaza sa vina din Romania un drag prieten pe care l-am rugat sa imi aduca 2 carti ( ambele de Pascal Bruckner care este unul din preferatii mei) si anume: -Dezordine amoroasa- si - Iubito, eu ma micsorez- cel din urma, un titlu care te face sa zimbesti, insa daca il stii pe scriitor, cu siguranta intelegi ca nu a ales titlul la intimplare si are o insemnatate subtila. Dupa cum bagati de seama, mare lucru nu am sa va scriu, dar nu trebuie sa scriem numai despre lucruri mari, nu? Poate, ca fapt divers sa mai zic ca am participat la o clasa de nutritie ( se stie deja ca nu am imaginatie culinara deloc) si la o sedinta despre hartuire sexuala la locul de munca. Avocatul care a sustinut discursul a sfatuit asa: don't date anyone at the workplace. La fel gindesc si eu. (si pot argumenta). Voi? In rest, stelele si universul imi fac in continuare in ciuda, dar stiu ca in curind, imi vor face din nou pe plac, trebuie doar sa vreau neaparat si cu adevarat. Pina atunci, insa, nu merg nici inainte, nici inapoi, stau pe loc si torc la greu (ginduri frumoase). Acum ca eu v-am zis de poftele mele, voi ce pofte ascundeti? V-ati apucat de muraturi la borcan si de dulceturi? Doamne, cind ma gindesc ca eu in viata mea nu am pus o muratura sau un gogosar la otet. Si, daca tot nu am avut mare lucru de defulat, atunci poate am de defilat, (am impresia ca v-a fost dor de mine, sau nici cu asta nu am nimerit-o?) Asa ca, apasati...unde in alta parte daca nu pe acelasi buton, adica AICI

PS: Pe flickr am setat sa nu se lase comentarii, ca nu avem nevoie! Comentariile de pe blog sint importante. Va sarut cu drag!