miercuri, 27 octombrie 2010

...still a small town girl living in a lonely world













Recunoaste cineva primul oras din colajul de sus? (colajul se numeste: orasul natal si orasul adoptiv). Acolo m-am nascut eu si crescut pina la virsta de 18 ani. Eram fata dealurilor si a padurilor. Imi placea sa merg la izvor si la cules de margarete si ciubotica-cucului, sa privesc panorama orasului de sus din virful dealului, sa ma tavalesc cu baietii in iarba (fara splendoare), sa ma feresc de urechelnitele din finul abia cosit, sa ma mozolesc de verde de la nucile crude si de rosu de la agude, sa maninc flori de salcim, sa ma joc cu albinele si sa ascult cucuveaua:) Nu degeaba iubesc mai mult muntele decit marea. Muntii, padurile au mai multe culori, nuante si arome decit marile si oceanele si poti trai mai multe povesti in decorul lor...Daca ati putea alege locul in care sa va nasteti, care ar fi acela? V-ati intrebat vreodata? Acum, va invit sa ascultati cintecul asta pe care il aveam in cap, atunci cind am ales titlul de sus.

***Am aruncat cu privirea la arhiva de pe blog si m-am oprit la postul din octombrie 2009! Iata ce faceam acum un an cam pe vremea asta.
PS: Cred ca voi reveni cu un later edit. Va imbratisez cu drag!!!
LATER EDIT:
Hello, again! De la o vreme, dragii mei, simt asa: imbatrinesc si-mi pare rau. Alteori simt pe invers, adica asa: la dracu, viata e prea lunga. Da, lunga, am scris bine. Cine sa mai inteleaga femeile Capricorn? Apoi, cind sint revoltata ca cineva (apropiat) indrazneste sa-mi insulte inteligentza, fac ce stiu eu mai bine, anume, ma refugiez in lumea mea senina si incui poarta cu lacatul cel mai mare. In ultima vreme, starile mele emotionale sint dure si imi displace ca m-am facut om mare, pentru ca realizez ce de cacat pot fi viata si oamenii care ne inconjoara preocupati de problemele lor. Am si eu dreptul sa fiu dezamagita si neimpacata, dar mai ales nostalgica, atit de nostalgica incit mi s-a facut dor de mine cind eram copil. Mi-am dat seama ca nu am poze cu mine de cind eram mai mica decit sint acum si astfel i-am zis mamei sa-mi trimita. Ia de ma vedeti AICI. E adevarat, de atunci m-am mai dezvoltat un pic, ca na, pe vremea aceea eram soim al patriei, acum sint ina new-yorkina!

44 de comentarii:

Malko spunea...

Daca tot veni vorba de schimbari de decor, vezi link-ul.. cam asa arata un sfarsit de septembrie.Pe aici culorile au cam disparut intre timp, dar Central Park si Long Island cred ca sunt in plin sezon.

Monica spunea...

Piatra Neamt?

ina bixade spunea...

Malko, imaginile tale sint splendite!
Monica, raspunsul este nu! Dar ai fost destul de aproape:)

Anonim spunea...

comanesti sa fie oare

Anonim spunea...

Frumoase meleaguri..si tot aici mi-ar placea sa-mi retraiesc copilaria.Doar ca acum,dealurile unde ne zbenguiam sunt ingradite,nu mai este aceiasi libertate de miscare.Pup,Miha

amalia spunea...

seamana bine cu Deva :)

Anonim spunea...

Cum sa nu recunosc frumosul nostru oras natal? Chiar saptamana trecuta mancam nuci verzi si imi aminteam cum mergeam la furat de nuci pe deal :))))
Te pup,Gia!

Anonim spunea...

draga Inuca,sunt multumita ca m-am nascut acolo,intre munti,si sunt fericita ca pot trai pe malul Mediteranei,te pup,E.

ina bixade spunea...

anonim: oare zici bine sau nu?:)

Mihaela, si eu zic la fel ca tine, pacat ca pina si dealurile s-au privatizat acolo:)bine ca mi-am trait copilaria la timp, sa plec in lume sa nu mai vad dezordinea din paduri si munti:)

Amalia, chiar? nu am fost la Deva si deci nu ma pot pronunta.

Georgiana, eu imi amintesc ca mergeam la furat de cirese si prune si...lalele:) Iar nuc aveam in curtea scolii, imi placea sa ma legan pe crengile lui lungi si puternice.

Eugenia: ma bucur ca esti impacata si asa si asa, pe ambele parti:) hai va pup

Anonim spunea...

Eeeeee,ai dat peste mine care stiu siguuuur.....! Sunt din orasul din colaj! Hai recunoaste ca ti-e dor de Comanestiul in care te-ai nascut si ai copilarit...asa simt eu...!Si mai recunoaste ca ai trait clipe de neuitat aici si unice! Pai uita-te la cele doua fotografii si compara...e adevarat ca civilizatia isi spune cuvantul, dar betoanele tale sunt mult inferioare dealurilor si muntilor nostri ! Te pup C.

ina bixade spunea...

Ooo, iat-o pe Claudia, fata din colaj ha ha ha Draga mea, nu pot sa cred ca te legi de betoanele mele:) Cind ma apuca dorurile, astea sint pentru locurile de atunci, asa cum le pastrez eu in mintea mea, nu care sint acum si care ma dezamagesc.

Spre ex. eu sint dezamagita ca nu mai aveti Cinema 1 mai, unde mergeam sa vad Tarzan si O floare si doi gradinari:) si sint dezamagita ca adolescentii generatiei de azi nu se mai duc pe dealuri, ci sa duc in baruri sa danseze din buric dar mai bine ma opresc aici, deoarece intru in alt subiect de la care ma abtin, asta ca sa nu revolt oamenii si sa ma faca vreo babacioica din secolul trecut:)

ovi spunea...

mie imi e deajuns sa recunosc orasul din inaginea postata in partea drepata... chiar daca... cum in toamna mi-as murdari mainile de la curatatul nucilor.. pe care sa le manac, sorbind dintr-o cana de pamant plina cu must...
ce bine ca nu imi pot alege locul nasteri... ca cine stie... as alege tot mal de danubiu... sau poale de cladirea inperiului...

ina bixade spunea...

Ovidiu, ca ai adus vorba de toamna, care toamna? parca s-au inversat-incurcat anotimpurile, azi am iesit in tricou si nu eram singura. Pentru prima oara cred ca imi place toamna, dar asta pentru ca seamana cu vara:)

Anonim spunea...

E Comanesti, nu ai cum sa nu-l recunosti daca ai locuit acolo, acolo unde lumea era de poveste, acolo unde mergeam la cules de cirese negre ca singele lui Othelo,cirese geloase-sange gelos pe Goanta, la cules de "ochiul boului"si nu ne mai saturam de rupt petalele facand la nesfarsit"ma iubeste- nu ma iubeste"....Ehh...il privesc cu nostalgie si imi pare rau ca a disparut libertatea de miscare pe toate" coclaurile"(cum spunea proful.meu de latina dl.Colacel).Eu nu sunt din Comanesti ,dar am facut scoala acolo,el este orasul meu adoptiv,orasul unde m-am indragostit prima data,unde am cunoscut cei mai frumosi oameni si cei mai buni si fideli prieteni.Te pup si te imbratisez.Lili

ina bixade spunea...

Lili, ma bucur sa aud ce amintiri frumoase te leaga de orasul natal.

Anonim spunea...

Sincer, cred ca as vrea sa ma plimb putin printre betoanele tale! Macar o tura...hehehe...Te pup C.

Zâna Bună Rău spunea...

Ubi bene ibi patria, Inuca. Și eu am câteva locuri în lume unde m-aș putea stabili fără probleme.

ina bixade spunea...

Claudia, pai renunta la vai si dealuri si hai o tura la betoane:)

Maria, cred ca Toscana sau Cornwall sint doua din locurile unde ai sta fara probleme:)

Zâna Bună Rău spunea...

Nu se pune, știai pentru că ți-am spus eu! :-)

ovi spunea...

lasa... efect de vara a fost pana ieri... ca astazi... a fost chiar toamana... dar mie tot mi-a placut...
weekend minunat iti doresc....

d spunea...

Frumos oraselul matale natal :)Da'mai frumos la NYC ..Comparatia ta mi-a adus aminte de casa si ma gandesc sa fac si eu una ..sa vada lumea ca ma mandresc cu originile mele !:)

Anonim spunea...

Esti haioasa !! Am avut si eu aceleasi model de sandale, cred ca toti aveam la fel .... soimi ai patriei si pionieri dar uite unde am ajuns. Orasul natal este Bacau?
Laura (Toronto)

Anonim spunea...

Cred ca fiecare trece prin perioada asta.... amintiri din copilarie!!! Te pup, Gia!

Anonim spunea...

Eu imi amintesc perfect ca parintii nostrii,erau obligati sa ne faca aceste poze...ca asa zicea invatatoarea...intelegi?Deci....am si eu vreo doua....dar mi-e jena sa le arat! hehehe...Tu esti ok in poza asta...eu nu am fost f. fotogenica!Doamneee...parca au trecut o suta de ani....Stii?...Chiar nu ma simt batrana....Desi au trecut atatia ani pe langa noi! Ce vremuri...mie chiar mi-au placut...aveam atata siguranta si eram toti,egali! Te pup C.

Otilia spunea...

Din poza pusa de tine, pare mult mai dragut orasul tau natal decat cel adoptiv. Defapt pare muuuult mai aerisit

ina bixade spunea...

Laura, Comanesti (jud. Bacau) este orasul natal. Cu privire la sandale, mi-ar placea sa imi iau o pereche la fel daca as gasi:)

gia: sper sa treaca faza asta mai repede, ma copleseste de-a dreptul.

aaa, claudia, nu stiam ca pozele astea sint cerute de educatoare sau invatatoare. Dar cum ziceam, imi amintesc de mine cind m-am dus la Bucuresti si am facut poza asta. Fata, par cam subnutrita in poza asta, dar mi-e tare draga, ce fatza mica am ha ha ha

otilia: se pare ca de la munti:) te pup

Zuzele spunea...

Te pupam, baby! Pai, mie, zuza G, mi-ar fi placut sa ma nasc undeva unde este cald si bine si soare si mare tot timpul, sa traiesc intr-o casa aproape de plaja, cu gazon verde in fata si leagan, sa port slapi si sa am pielea bronzata tot anul, sa fiu libera si sa fac ceea ce-mi place, sa nu-mi sune niciodata alarma si sa traiesc doar pentru mine, doar facand lucruri care ma fac fericita. Mi-ar fi placut sa fiu atat de bogata inca sa-mi petrec viata in calatorii in jurul lumii impreuna cu un barbat pe care sa-l iubesc la nebunie si el la fel. Pe mine, desigur!:)
Dar, poate ca daca as fi avut viata aia, n-as fi intalnit-o pe bunica mea din viata asta si atunci cu siguranta, nici o calatorie in jurul lumii nu ar fi compensat lipsa ei din viata mea. Desi, cred ca sufletele pereche se intalnesc in fiecare viata, mereu si mereu, la nesfarsit, pentru ca nu pot sta separate.
Asa ca, sunt multumita cu viata mea care momentan se desfasoara intr-o garsoniera inchiriata din Drumul Taberei, Bucuresti, Romania, cu dimineti in care alarma suna, la 10, ce-i drept. Macar atat! Ca daca ar fi sunat pe 7, cu siguranta cerul meu era si mai cenusiu. Plaja si marea exista si ele, dar numai de cateva ori pe an, iar calatoria din jurul lumii este, de fapt, un concediu de 10 zile -in cel mai bun caz- intr-o tara cu plaja si mult soare, normal!:)
Dar o am pe bunica mea frumoasa si iubita si sunt fericita!

ina bixade spunea...

Zuza G, ce sa zic, nu ai mai deloc pretentii si imaginatie:) Ce frumos ca ai bunica, eu am ramas fara bunici si asta ma intristeaza de fiecare data cind aud povesti cu si despre bunici! (mai ales ca in cazul meu, ei m-au crescut, si de aceea le ziceam mama si tata, nu bunicu sau bunica) Te pup, noapte buna.

Zuzele spunea...

Eu ii spun "Frumusetea" !:) Cand vreau sa o alint si mai mult si mai ales atunci cand ii aud vocea la telefon ii spun "frumusete mica":) Of, hai ca mi s-a facut dor de ea acum de nu mai pot!:)

Anonim spunea...

Stii ce nu pot uita eu legat de tine,de cand eram mici?La cutremurul din '77,tu aveai doi ani,eu sapte.Cand a-nceput sa se cutremure peretii,toti din casa am iesit afara,mai putin tu.Erai in pat,dormeai.Mi-am amintit de tine si m-am intors sa te scot,erai cam grea,insa am reusit si..iata-ne acum,eu la 40 de ani si tu la treizecisi ce mai conteaza?:)Pup,Miha.

Pixxie spunea...

Esti foarte dragutza in poza mai Ina New-Yorkina :)
Eu am fost soim al patriei dar nu am mai apucat sa devin pioner pt ca a murit Ceausescu.
Am fost foarte ofticata pe tema asta, sunt inregistrata si pe o caseta audio cu nemultumirile mele :D

ina bixade spunea...

Miha, frumos ca v-ati salvat cu totii si pe mine m-ati uitat in casa. O pun pe seama panicii:)

Pixxie, mi-a placut sa fiu si pionier, iar dupa ce a murit Ceausescu, cum zici tu, mi-a parut rau dupa uniforma scolara care imi placea( se pare ca sint o mica comunista:)

Anonim spunea...

Nu puteam sa suport uniforma si bentita, ultimii 2 ani de liceu au fost in " democratie" dar aveam anumiti profi care cerau uniforma. Venemm cu uniforma in ghiozdan si ne schimbam la comanda. Ca sa nu mai spun de cosmarul la serbari, cartoane la stadion, etc
In schimb imi place ca se invata bine, profii erau bine pregatiti iar bairamurile erau de pomina, dans, distractie ... per total eram cuminti. Fiecare epoca cu parfumul ei..... Laura

ina bixade spunea...

Laura, mie imi place uniforma scolara, medicala si de pilot. Nu-mi place uniforma militara, in schimb.

Prefer parfumul de pe vremea adolescentzei mele...

Anonim spunea...

Romania e raiul pe pamant!

ina bixade spunea...

da eugen, la tine-n cap:)

Anonim spunea...

pacat de orasele astea comanesti si moinesti eu fiind moinestean de origine cu niste minime investitii se puteau transforma in obiective turistice

drstoica spunea...

M-ai facut sa-mi fie dor de Comanesti, desi nu l-am vazut niciodata. :) Da' pare tare frumos daca-i asa cum l-ai zugravit in cuvintele pline de nostalgie!
Oare cum ti-ar sta acum in uniforma de scolarita sexy? :)

ina bixade spunea...

anonim, am fost la moinesti, onesti, piatra neamt, dar comanesti imi placea cel mai mult:)

dr stoica: oare cum mi-ar sta acum in uniforma de scolarita si sexy pe deasupra, ca ce altceva sa ai si tu in cap decit sexy?:) ma gindesc ca mai bine sa-mi iau doar sandale cu sireturi si sosete albe, la ce sa mai punem si uniforma, nu? daca tot vrem sexy:)

drstoica spunea...

Si sa facem o frumoasa sedinta foto in decor asortat? Cooool! :) Cand?

ina bixade spunea...

Cind imi gasesc sandale cu sireturi. Te anunt:)

drstoica spunea...

Iti gasesc eu? :)

Anonim spunea...

amintiri-amintiri!esti o draguta in costumul tau de soim al patriei,adoor..Eu aveam o burtaaa,pffff!am cateva poze de atunci,intr-o zi ma voi incumeta sa le arat lumii intregi pe facebook,hihihi!pup!E.

stefanm spunea...

Chiar ai inspiratie!