sâmbătă, 15 octombrie 2011

Frinturi din corespondenta personala

***De la mine catre o veche prietena:

Draga mea, franchetea ce ma caracterizeaza de cele mai multe ori, ma impinge si mai mult sa-ti spun cum am primit vestea ta ca vei fi mama peste citeva luni. Asadar, o veste comuna si tipica pentru cele mai multe femei. Pe o parte, ma bucur daca asta este dorinta ta, pe de alta parte, ma ia cu nostalgii cind realizez ca femeile din generatia mea fac, in ultima vreme, acelasi lucru: copii. Pentru mine asta este inca o confirmare ca se apropie batrinetile, pentru ca e adevarat, nu mai sintem la 20 de ani si, un pic mai avem si nici la 30 de ani nu o sa mai fim prea mult...

Rugamintea mea este sa nu iei personal ce spun eu, pentru ca, daca toate femeile ar gindi ca mine, ar disparea rasa umana de pe pamint, batrinii nu ar mai avea pensii, femeile ar fi doar femei,(nu si mame si bunici) de aceea tin, in sfirsit, sa-ti spun felicitari. Ma bazez pe restul femeilor ca vor salva posteritatea. Deci nu ma mai intreba cind am de gind sa fac copil pentru ca nu ma curteaza nici un sentiment matern si nici vreo teama ca voi regreta alegerea la 70 de ani cit mi-ar placea sa traiesc. Nu toata lumea de pe planeta asta simte nevoia sa procreeze si in ceea ce ma priveste, pot trai si fara curiozitatea de a cunoaste acea dragoste neconditionata, miraculoasa si super fenomenala pe care un copil ti-o ofera si pe care toate mamele au satisfactia sa o descrie. Imi asum aceasta lipsa, sau, daca vrei, aceasta lasitate, pentru ca, pe undeva este si teama de o asa imensa responsabilitate.Mi-e teama, uneori, si de umbra mea. Si e adevarat, iubesc libertatea si lipsa de obligatii. In plus, imi displac mediul inconjurator, viitorul metalic si tehnologic, mincarea artificiala, cum sa aduc un copil pe lumea asta incerta si gri? As fi toata o ingrijorare! Ca sa nu mai adaug cit de comoda sint.

Iar pe undeva, copilul din mine va fi prezent mereu, nu cred ca voi fi coapta vreodata suficient de mult incit sa iau in miinile mele viata unei alte fiinte. Ce sa fac? Voi fi singura femeie din generatia mea, care, in loc sa-si arate fotografii cu nepoti si copii, isi va arata fotografii cu ea. Si da, imi voi lua lumea-n cap ori de cite ori voi pofti. Bine, hai fie, intirziata cum am fost la multe, daca ma va izbi dorinta de a fi mama (desi, fie vorba intre noi, arat eu a mommy?), voi fi cea mai batrina mama de pe pamint si astfel, copilul va avea automat si o bunica (voi avea rol dublu cum ar veni).

***De la mine catre EL: dragul meu, grija ce mi-o porti ma copleseste si asta este motivul pentru care cu greu adorm cind bratele tale puternice nu sint prin preajma. In secret, tes ginduri doar cu noi doi. Te sarut cu mare dor!

***De la mine catre o veche cunostinta:

Draga mea, datorita acestui facebook renumit am dat de tine. La naiba! Cum sa te recunosc cu usurinta cind, silueta ta zvelta, demna de invidiat pe vremuri, a suferit grave transformari. Ma enervezi de-a dreptul. In privinta mea, ai auzit bine, gura lumii a fost corecta de data asta, traiesc la New York si duc o viata linistita, mai nou artistica, dar detalii in urmatoarea ravasa. Scrie-mi cind iei o pauza de la alaptat. Ia zi-mi, pe fostul meu iubit din copilarie l-ai mai zarit sus pe povirnis?

***De la mine catre o amica parizianca:

Oh, draga mea, cita incintare ca ne-am revazut pe pamintul lui Hugo! Voiam sa te salut si sa-ti urez spor la terminat lucrarea de doctorat. La New York sint rasfatata de o toamna imbelsugata, dar stii, sezonul ce se apropie, cu iarna cu tot, imi va da batai de cap. Ca fapt divers, iti spun ca simbata am fost la un dinner party si am cunoscut oameni din cercul artistului meu favorit: francezi, italieni, australieni, americani, oameni cu international life, cu studii la Paris, Berlin, Viena, ce sa spun, un context social, din care ai ce invata. Chiar asa, stii care sint cele 50 quiet places in New York City? (daca tot ai stat aici, poate le-ai aflat). Se spune ca unele dintre cele 50 de locuri care se voiau secrete pentru linistea si pacea din ele, nu mai sint asa linistite. Intre timp s-a aflat de existenta lor si masele au dat navala.

Tin sa-ti mai spun ca nici nu voiam sa merg la aceasta petrecere, pina cind am auzit o voce masculina frumoasa cu iz de repros: de ce esti salbatica? Si astfel am decis sa ies din carapacea mea si sa dau nas in nas cu lumea. Si ce crezi? Am fost o vorbareata! Am fost intrebata daca sint artista si am raspuns, da, (in gindul meu), pictez ginduri naravase.
Bine, draga mea, hai ca te-am innebunit la cap cu bazaconiile mele, tu, femeie maritata, mama si viitoare detinatoare de diploma de doctorat. Te-am pupat si sper sa revii la NY. Ciao

***De la o fata care vrea sa ma cunoasca: Buna, vin la New York si mi-ar placea sa ne cunoastem. Iti citesc blogul de mult timp. Am raspuns: desigur, da-mi de veste cind aterizezi si ne vom intilni negresit. Pe curind!

31 de comentarii:

Anonim spunea...

Faina corespondenta ta. Iti trimit adresa mea sa-mi scrii si mie:)

Anonim spunea...

am inca scrisorile tale clasice in acele plicuri lungi ,frumoase...De altfel,tre'sa iti dau noua mea adresa caci imi lipsesc cartile tale postale din toate colturile lumii...Like the post!!!si am luat un articol ca pe un clin d'oeil pt mine!puuup,E.

Anonim spunea...

Sa aduci o fiinta pe lume,e intr-adevar o mare responsabilitate.Iti inteleg alegerea si te admir.Esti unica in tot ceea ce faci,imi place curajul tau si tot ceea ce iti asumi.Si totusi...tin minte ca acum opt-noua ani,imi spuneai ca daca ai sa ai o fetita ai sa-i pui numele Rebeca.Sa inteleg ca au fost vremuri cand ti-ar fi placut sa fii mamica ?!Te sarut,draga nepoata !

drstoica spunea...

Esti din ce in ce mai... literara, Ina. Esti... foarte misto! :) Pentru cateva clipe, m-am simtit intrat intr-o carte.

Zâna Bună Rău spunea...

Vorba aia: I have puppies instead of children. I'd rather ruin my carpet than my life. E foarte multă ipocrizie când vine vorba de subiectul copil/maternitate și mă bucur că există din ce în ce mai multe femei care își iau inima în dinți și declară că a avea copii nu e chiar cel mai frumos/nemaiîntâlnit/nemaipomenit lucru de pe pământ. Sau poate n-am întâlnit noi bărbatul cu care să vrem să-i facem. :-)))))

ina bixade spunea...

anonim: trimite adresa:)

eugenia: doamne, ce scrisori lungi iti scriam, pina sa descoperim internetul. Chiar trimite-mi adresa noua sa o am in agenda.

miha: DACA as avea o fetita as numi-o Rebecca sau, in alte cuvinte, in caz ca as avea copil, mi-ar placea sa fie fetita, dar nu am simtit niciodata 100% ca vreau sa am copil. Nu ma intelege gresit, imi sint f dragi copiii aia micuti pina la vreo 3 ani, imi vine sa ii musc de obrajii aia bucalati si sa-i miros. Pina la 3 ani, bine? :) si apoi tu stii, am crescut singura si am fost libera de cind ma stiu, deci si asta poate contribui la teama mea de a depinde complet de o alta fiinta.

dr stoica:) multumesc frumos pentru cuvintele misto.

maria: nici eu nu nu vad in copil o mare implinire, si cred ca se ascund destule frustrari in spatele acestui act minunat de a reproduce. Daca un copil chiar te implineste la maximum, atunci de ce sint destule mame nefericite si deprimate? Copilul parca avea rolul sa le astupe toate golurile si neimplinirile existentiale si metafizice.

Ma agaseaza uneori ideea ca doar cei care au copii duc vieti pline si implinite, iar cei fara, duc vieti goale, de parca doar copilul iti poate aduce fericirea suprema. Eu cred ca e frumos sa ai copii, dar e la fel de frumos si sa nu ai. Si ce nu inteleg, sint acele femei care fac un copil doar pentru ca trebuie(fie din cauza virstei, fie ca asa zice o teorie), dar NU pentru ca asa SIMT cu adevarat. Frate, eu TREBUIE sa simt in toti porii sa fac asa un pas mare. (dar nu simt). Stai linistita, sint atitea femei care fac copii cu barbati nepotriviti...
iar tu m-ai facut sa rid cu catelul care iti ruina covorul:) v-am pupat

alien spunea...

Ce corespondenta tare! I feel the same about kids, dar mai mult ideea de a fi mama ma scirbeste complet :) Imi pare bine ca sint din ce in ce mai multe femei ca noi (in special romance care de obicei sint indoctrinate spre maritis si reproducere pina in virful urechilor).

Vreau si eu sa fiu pe lista ta de corespondenta :)

ina bixade spunea...

alien, de pe ce planeta esti? sint sigura ca nici acolo femeile nu fac copii prea multi:) si eu fug de indoctrinarile astea de pe vremea comunismului gen: daca nu ai sadit un pom si nu ai facut un copil, ai trait degeaba! Of, cine ne va da un pahar de apa la batrinete, daca nu avem copil...ei, s-o gasi cineva, sint sigura, nu as face un copil doar sa-mi asigur eu batrinetile.(nu e o garantie oricum ca il vei avea linga tine la nevoie). Bine, alien, esti pe lista mea de corespondenta:)

alien spunea...

Ina, sint de pe o planeta mica, urita si friguroasa numita Toronto :) Si in ultima vreme am observat o explozie de gravide si copii (one in the belly, one in the stroller and one screaming on the side). Of, nu vreau sa fiu rautacioasa... Ei sa fie sanatosi si fericiti.

ina bixade spunea...

ah alien, cunosc tabloul descris de tine! Nu mi se pare interesant, ci doar obositor. (desi el poate fi frumos pentru persoana in cauza).

oovi spunea...

pana la urma... sa ai un copil este o mare responsabilitate... greu... foarte greu de asumat de multi... si... mutli fiind iresponsabili, fac copii...
frumos in viata... este sa exersezi facerea copiilor cat mai mult... iar implinirea poate fi lasata pe seama altuia...
e minunat cand.. este rezonanta intre implinirea visului vietii... si visul insasi... oricare ar fi el...

ina bixade spunea...

ovi: admir femeile care aleg sa fie mame. Din ce-mi spun ele, pe linga frumusetea si candoarea pe care ti le ofera un copil, este si multa munca si sacrificiu. Este f. important sa fii true to yourself, cind e vorba de o astfel de decizie.

Anonim spunea...

hmmm...mai tii minte cand ne scriam ?..:))..Doamneee si ce asteptam scrisorile tale cu poze si ma laudam ca am o prietena in America :))...sincer mi-e dor de vremurile alea..era mai palpitant:) PUP C.

ina bixade spunea...

:) claudiaaa, inainte sa descopar internetul, faceam basici la deget scriind epistole. Imi placea sa cumpar timbre si plicuri. Desi email-ul este rapid si convenabil, este frumos cind gasesti in cutia postala o scrisoare scrisa de mina.

Merat spunea...

Imi plac la nebunie aceste franturi :)
Vreau sa-ti spun, fara niciun fel de ganduri ascunse, ca respect punctul tau de vedere si ma bucur ca ai atata curaj incat sa exprimi asa frumos. Sunt multe femei care nu vor copii si cand spun asta, singurele argumente sunt silueta si cat de "praf" sunt mamele care uita de ele si altele, stii tu...
Acum, personal... multa vreme am gandit ca tine si poate voi mai gandi. Inca nu stiu de care parte sa ma dau. Recent, mi-am privit prietenul jucandu-se cu un copil, el fiind un blond copilaros de felu-i. Imaginea m-a dezarmat si m-a facut sa ma gandesc ca poate totusi as vrea si eu unul. Si cred ca o sa platesc pt ca am simtit asta... :) Dar ma rog... ideea e ca nu stiu ce vreau, dar respect ambele decizii :)
Daca am vreodata ocazia sa vin la New York, o sa te anunt si eu :D Recent, am intalnit pe cineva care venea chiar din NYC si m-am laudat ca si eu cunosc o romanca acolo, Ina :D

ina bixade spunea...

hey merat, am impresia ca esti un pic mai mica decit mine si deci sint sanse sa simti altfel peste citiva ani si sa iti doresti un copil, lucru cit se poate de firesc, atita timp cit ai dragoste multa de oferit, bani:) si un partener pe care sa te bazezi. Ceva imi spune ca vei fi o mama grozava:)

Anonim spunea...

Frumoasa postarea,daca nu ar fi existat aceasta posta electronica ,eu nu te-as fi cunoscut si nu as fi avut cum sa-ti raspund la acest subiect atat de dezbatut si analizat din cele mai vechi timpuri"Mama".
E foarte greu sa fii MAMA, e o responsabilitate enorma.Parerea mea e ca orice femeie poate da nastere unui copil( cu exceptia unora)asta nu e greu, dar sa fii mama, nu oricine reuseste.Exista mame bune si copii rai, copii buni si mame rele...Oricum, nu as putea spune ca e cea mai mare implinire din viata unei femei,sunt atat de multe altele,dar refuzam sa le vedem,sa le cautam.
In concluzie e frumos dar si greu.Te pup,Lili.

ina bixade spunea...

Draga mea Lili, sint de acord 100% cu parerea ta. te puuup cu drag

Irina spunea...

Ce-mi mai placea si mie sa scriu (in general) si sa mai scriu si scrisori lungi :)) Acum am uitat (cum) sa o mai fac, si mai duc si dorul scrisorilor uneori,imi placea mai degraba sa stau in pat cu genunchii la piept si sa scriu pe o foaie de hartie pe dosul unui caiet,decat sa stau la computer sa scriu sa ma doara spatele si ochii :))


la celalalt subiect ,ca mama de 3,ce sa mai zic ? :)) Eu mi i-am dorit pe toti, dar inteleg si punctul tau de vedere,ti-am mai zis parca asta.Cel mai bine e sa-ti traiesti viata dupa cum simti tu si nu dupa parerea altora.

ina bixade spunea...

Irina, ia trimite-mi adresa de acasa sa iti scriu o ilustrata. Acum mi-am dat seama ca nu am adresa ta! te-am pupat si esti o adevarata eroina ca mama a trei cotofani:)

florentin draganescu spunea...

Iti citesc toate posturile, cred ca e prima data cand iti spun ca te apreciez pentru sufletul tau mare, pentru ca eu cred ca esti numai suflet.

ina bixade spunea...

bine, florentin, sa nu exageram acum:) dar multumesc pentru cuvintele tale mari!

Anonim spunea...

Eu nu pot sa spun decat ca nu ai cum sa cunosti acel sentiment de implinire pana in momentul in care tii in brate acea mica minune iar a-l aduce sau a nu-l aduce pe lume nu repr neaparat o forma de egoism ci o alegere iar pt asta nu tb sa fim condamnati sau judecati; dc simti ca tb sa ai un copil fa-o dc nu, nu

ina bixade spunea...

Anonim, corect! Sa facem ce simtim!

Liana spunea...

Indiferent in ce tabara te afli, important este sa recunosti adevarul din tine. Te admir pentru sinceritate.

Monica spunea...

oh, da , copiii pana in 3 ani, aprob!
Mie imi place cum i-ai raspuns fetei care venea la NY si voia sa te vada. Pentru ca eu nu stiu cum as raspunde, la ce salbatica sunt.

ina bixade spunea...

D-na Liana, asa este!
Monica, fii prietenoasa:)

madi spunea...

Ma bucur si acum ca am descoperit blogul tau si pe tine ca persoana prin intermediul lui. Chiar daca in final nu am ajuns sa ne vedem, am vazut cumva NY si prin ochii tai.Ravasa de la "cititoare" va fi retransmisa cu prima ocazie cand mai ajunge in NY. Eu cred ca ar trebui sa te apuci serios de scris, ai talent si mi-ar placea sa citesc cartile tale nu numai blogul.

ina bixade spunea...

Madi, si eu regret ca nu am apucat sa ne vedem, dar tura viitoare sigur se va intimpla:) In orice caz, daca revii la NY, ar fi fain sa fie primavara, vara, toamna. Multumesc pentru gindurile frumoase.

Strumful spunea...

E frumoasa viata ta asa cum e, tie iti place este tot ce conteaza si cand e vorba de copil niciodata sa nu spunem niciodata:D.
Azi am purtat margelele de la tine, imi plac tare mult.

ina bixade spunea...

Hey Sofia, te puuup, nu am mai vorbit de-un veac!