vineri, 18 noiembrie 2011

Bau!

La New York a venit iarna! Aud cum trosnesc lemnele in soba.Dar stiti deja, nu? In inima mea e primavara! Azi am avut totusi o zi obositoare care a inceput cu metroul new-yorkez. Am stat o ora blocata in tunel, intr-un vagon cu new-yorkezi autentici, animati de o personalitate inflacarata si pasionala. Cu nervii fututi la maximum din cauza ca metroul nu mai pornea, 2 au inceput sa se certe intre ei. Asa cum vedem, uneori, prin filmele cu nebuni, au inceput sa ne incurajeze pe noi, ceilalti care doar ne roteam ochii si strimbam din nas iritati : "There is no way out, people! We all gonna die in here! Mother fucker! Fuck MTA! Fuck this shit!" Asa poate arata o zi obisnuita din viata unui locuitor al orasului indragit de mine. O ora sa stai inchis in tunel, fara sa primesti vreo informatie.

Cine zicea ca-n America e mereu roz, e clar ca se uita la multe filme americane. Este si negru, fix ca-ntr-un tunel de metrou. Nu vreau sa-mi imaginez cum s-ar fi derulat scena, daca vagonul in care ma aflam era prea plin si nu aveam loc si eram nevoiti sa stam lipiti unii de altii, sau, daca se nimerea un cersetor tipic, cu miros care te face sa lesini sau sa o iei la fuga. Cei care nu locuiesc in NY, ar trebui sa stie ca, atunci cind vad un vagon gol de metrou sa nu se bucure si ingramadeasca sa intre in el, pentru ca, motivul pentru care e asa, este pentru ca acolo este un homeless care nu s-a spalat de un an de zile. Si toti au fugit in alte vagoane!

Dar cei care ma stiti de citiva ani, imi cunoasteti dragostea pentru orasul NY cu toate defectele si neajunsurile lui. Desi la un moment dat m-am speriat ca daca scoate vreunul pistolul si-mi trage un glont in fund si mor nevinovata, chiar acum cind am zis ca soarele danseaza pe strada mea, toate glasurile agitate si ridicate, s-au potolit, odata cu auzul rotilor de tren. Din fericire, a fost doar un incident, care apare, citeodata, pe liniile metroului din NYC. Dragii mei, ma duc sa ma culc, daca am scris ceva gresit, puneti, va rog, pe seama grabei si a oboselii, nu mai stau sa vad ce am scris. Am avut chef sa bat un pic cimpii pe blogul asta si sa povestesc pe scurt aceasta patanie de astazi. Noapte buna! Cu drag, Ina

16 comentarii:

Anonim spunea...

what a fuck?nu e totul perfect la NY??gata,am mai pierdut un ideal,cel al unei societati extraordinare,hihihi!!!aici sunt obisnuita cu grevele saptamanale din transport,posta,etc..insa inca mai visez la o lume perfecta...Pup,aici e rece insa nu atat de frig incat sa facem focul,hahaha.Pup!!!E.

ina bixade spunea...

Eugenie Grandet, metroul parizian mi s-a parut mult mai eficient decit cel din NY( e mai rapid, timpul de asteptare e scurt). In plus, aveti si receptie la telefon, ceea ce aici abia acum incepe sa se introduca.

Anonim spunea...

Totul e bine cand se sfarseste cu bine ! Asta e ! Ai vrut oras mare,acu' iti asumi riscul,na'.Trebuie sa te inarmezi cu rabdare si curaj si cu putin noroc,le depasesti pe toate.Nebuni sunt peste tot in lume,important este sa nu ne intersectam cu ei. E dificila comunicarea cu cei dementi,sunt imprevizibili,nu stii la ce sa te astepti in ceea ce priveste comportamentul lor.Eu una,am oroare de cei saraci cu duhul,mi-e chiar frica de ei.Si stiu de ce-o spun.Asa ca,ai grija !Te pup,cu drag,M. P.S.sa-mi spui daca ti-a reusit ciocolata,sunt curioasa :)

ina bixade spunea...

Da, in NY sint destui sariti. Pe mine ma distreaza. Chiar ieri la statia de metrou in Times Square, era o femeie care tipa f.tare si scuipa. Avea chip de om nebun. Arata de parca tocmai a evadat de la Socola:)

Anonim spunea...

Lumea nebunilor e la metrou as putea spune.Si la Paris gasesti nebunia sub toate formele,incepand de la spectacolul grotesc oferit de conationalii nostri pana la cele mai grave forme de delir si violenta.Bine ca nu suferi de claustrofobie si ca acest incident s-a terminat happy.
Important e ca acest oras iti da nebunia si linistea de care ai nevoie.Te pup si-ti trimit miros de toamna,inca!Lili.

florentin spunea...

Imi aduc aminte cu placere de iernile din copilarie , erau ierni geroase si cu multa zapada , anul trecut m-am bucurat ca in sfarsit am avut parte de adevarata zapada ..am avut asa o stare foarte euforica ,ca un copil din acela de 10 ani , la prima zapada , fusesem in parc cu nepotul meu, Alex dupa un antrenament ne am bulgarit si am alergat prin zapada ...la sfarsit eram asa de fericit sa imi vad nepotul numai un zambet ,iar eu un ''copil mare '' care cu toate ''urateniile '' iernii mereu se bucura cand ninge .
Sunt oare singurul care se bucura de venirea anotimpului alb?

ina bixade spunea...

Lili: de fapt sint un pic claustrofoba, dar aici vagoanele de metrou sint spatioase si largi, nu micute si inguste ca la Paris. Noroc ca acolo oamenii nu sint grasi ca aici.

Florentin: cu siguranta nu esti singurul care iubeste iarna, sint multi care indragesc anotimpul asta, doar ca eu nu ma numar printre ei.

Anonim spunea...

ei... ce aventura...
eu inca nu am avut parte de asa ceva... si sper ca voi fi ferit si pe mai departe... chiar daca nu imi este teama de tunele si metrouri... sau alte catacombe...
da... adevarat... metroul nostru nu este cel mai frumos sau cel bun... dar... sa nu uitam ca are o suta de ani vechime... sa nu neglija si partea de progres... stiai ca pe linia lui L metroul a functionat doar pe pilot automat... (a fost doar un test de o saptamana). fara nici o intereventie umana??? si prezenta umana pe linia aia... are numai motivatie de secutritate a calatorilor...
deci.. dragostea ta ramane neschimbata... (ma refer, la cea pentru oras ... evident.. ) si sa fie soarele mereu dansator pe strada ta... poate se transforma strada in ring de dans... abia astept...
pofta buna... joi... la curcan...

ina bixade spunea...

Cu privire la ce ai zis de metroul new yorkez...corect, Ovi!

Sint asa de bucuroasa ca sarbatorim ziua recunostintei.

Este sarbatoarea mea preferata. Si pentru ca nu sint gospodina, sint macar patrioata, asa ca mergem la Memorial World Trade Center.

Am auzit ca e peaceful si foarte placut cum au construit acolo. Dar o sa maninc sigur si curcan cu stuffing. Happy Thanksgiving!

Liana spunea...

Draga Ina, indiferent cat "bau-bau" exista in noi sau altii, ar trebui sa ne acordam mai mult timp pentru ierni traite de parca ar fi primavara. Daca viata e traita precum anotimpurile, ar trebui sa avem grija de primavara noastra, caci atunci e cel mai inocent, lipsit de griji si mai frumos anotimp din viata noastra. Daca am putea, daca am reusi toata viata sa fim muguri... ce bine ne-ar fi ! Asa-i ca vorbesc si eu in "dodii" ? Bineinteles ca toate anotimpurile sunt deosebite. Iart-o pe Liana, dar tocmai ce a mai trecut printr-o experienta. Doamne, de cand mi-am deschis blogul au murit 3 oameni. Ina, ajung o nebuna la vreun metrou? Pe tine te pup, virtual si cu drag, ca de obicei. Si-ti doresc primavara in suflet mereu !

Strumful spunea...

:), la Viena, singurii artisti de pe strazi si din metrou vorbeau dulcele grai...Valah.

Irina spunea...

Pe mine ma sperie nebunii,ca-s imprevizibili si...nebuni :)
Mi-amintesc cand eram copil si ne intorceam toti 4 intr-o seara de undeva, pe jos pe vremurile alea,ne-a iesit unul in fata cu o bârna lunga de fier,ridicata deasupra capului,gata sa dea in noi.L-a potolit taica-miu cumva,da' mi-amintesc sentimentul meu de teama si salbaticia sau nebunia lui.

bogdan spunea...

eh, din anumite puncte de vedere unele parti din Europa stau mai bine decat US la capitolul transport..cel putin la transportul pe calea ferata. dar uneori, vorba romanului, "n-ai cu cine..", mai ales daca incerci sa-i convingi pe republicani.

am vazut din intamplare ca mai scrii pe undeva (pastrez secretul, fii fara grija)

ina bixade spunea...

bogdan: te rog scrie-mi pe ibixade@yahoo.com unde anume ai vazut ca mai scriu, pentru ca Nu trebuia sa se vada:)(e doar un proiect de care nu sint convinsa ca ma voi tine) si vreau sa anunt administratorul sa corecteze setarea respectiva. Multumesc anticipat!

Florina spunea...

asa-i peste tot

marul spunea...

hmmm