vineri, 3 octombrie 2014

Carcasa spartă


Neavind parinti care sa ma apere, am crescut cu sentimentul viguros ca, n-am incotro, singura trebuie sa ma pazesc de cacacioasele vicisitudini, dezvoltind teoria clara: daca eu nu am grija de mine, nimeni nu are. Mi-a fost mereu frica de scandal, cucoane si scandalagii. Imi displac confruntarile si elimin cu usurinta persoanele care ar avea de gind, voit sau nu, sa-mi incurce existenta. Din fericire, foarte rar mi s-a intimplat sa ma tamponez de oameni tiganosi, sau de porci cu doua picioare (guiiitz, guiiitz). Insa, atunci cind sint provocata, in special cind teritoriul si linistea imi sint atacate, pot fi foarte scirboasa si batjocoritoare.

Dar nu verbal, cit mai ales, in scris sau, pur si simplu, prin actiune. (imi conturez cu tact, in secret si fara galagie, atacul). Prin urmare, cine vrea sa ma loveasca, sau sa ma doboare, trebuie sa o faca fizic, si nu prin cuvinte, pentru simplul fapt ca acestea nu ma sperie si nu ma descurajeaza. Filozofia mea de supravietuire este simpla: nu te deranjez, nu ma deranja!

Ultima mea scărmănătură cu o fiinta umana a avut loc acum vreo 4 ani. Aceasta fiinta s-a dovedit a fi o carcasă spartă! Intre noi era o prietenie disfunctionala din care voiam sa ies. Atit de mult mi-a sucit armonia, incapatinindu-se /sa se scoata/ din viata mea, incit am fost nevoita sa recurg la un act simplu: sa-i scriu o scrisoare in care sa-i exagerez defectele, uritenia, neputinta, lovind-o acolo unde furnica cel mai mult: in ego!

Provocata pina-n oase de nimicnicia descoperita, i-am intins si o cursa in care i-am produs, dinadins, iluzia ca va iesi victorioasa. In urma actului meu mirsav la care m-a silit si a scrisorii mele, am primit raspunsul, acesta fiind, de fapt, cea mai puternica urare pe care am primit-o vreodata de la un semen.
Am pastrat-o, pentru ca mi-au placut tensiunea si ecoul dispretului fata de mine, mi-a placut rezultatul actiunii mele zeflemiste, al cuvintelor mele, pentru ca da, mereu am crezut in puterea cuvintelor acide. Stiu, la prima vedere este o urare de om simplu, dar imi place intensitatea urii din ea: “Doresc din toata inima, sa mori rapusa de cele mai crincene boli".

Asa este, uneori, in viata, ni se strecoara oameni nepotriviti. Ei se ascund sub masti bine lustruite. Important este sa le demontam la timp si, in ceea ce ma priveste, pina acum, m-am descurcat foarte bine la asta. De aceea, viata mea este una linistita si pasnica! Oh, yes!

Niciun comentariu: