Avion cu motor ia-ma si pe mine-n zbor:)

Mereu am fost fascinata de zbor, avioane, navete spatiale...Chiar visam sa ma marit cu un pilot sau astronaut.( in facultate am fost iubita unui viitor inginer in industria aero-spatiala, deci un pic din vis se implinise; cind facea practica pe aeroportul din Baneasa, ma duceam si eu sa ma sui in avioane). Mereu il puneam sa-mi explice cum functioneaza aparatele astea de zbor, cum e motorul, structura lor. Desigur ca mintea mea de umanista nu intelegea mare lucru, insa era o placere sa aflu cit mai mult despre avioanele mele preferate. De asemenea, mereu am fost atrasa de atmosfera din aeroporturi. Voiam la un moment dat sa ma fac stewardesa. Mi-a trecut pina la urma, mi-am dat seama ca nu ar fi de mine, eu care ma culc la 9 seara...si apoi meseria asta de flight attendant e un fel de chelner (asa o vad eu, cel putin) doar ca in aer, nu pe pamint. Primul meu zbor cu avionul a fost Bucuresti-Sibiu. Eram dezamagita ca avionul nu zburase deasupra norilor. Si era un avion Tarom, cam mic si cam damblagit. Cel mai mult mi-a placut sa merg la air show ( in Cincinnati, Ohio) sa vad spectacolul avioanelor alea supersonice...la un moment dat voiam sa sar si cu parasuta, intre timp insa, gradul meu de aventura s-a anihilat si acum nu cred ca as mai avea tupeul sa stau atirnata de o parasuta chiar daca as avea o plasa moale pe care sa aterizez. Cind ma aflu in aeroport, mereu analizez avioanele. Le vad ca pe niste capsule sau ca pe niste bombe. Turbulentele nu ma sperie, uneori imi plac, deoarece ma scot din amorteala. E minunat sa te plimbi printre nori, sa te uiti in jos si sa realizezi ce mica e lumea asta...e adevarat, nu mai e asa minunat sa dai nas in nas cu niste pasari aiurite care iti doboara capsula zburatoare.... De fapt, aici voiam eu sa ajung. Nu prea inteleg oamenii care au fobia asta de zbor. Am o colega care, inainte sa zboare, ia medicamente de calmare. Ma rog, o femeie mai merge sa aiba temeri de astea, dar un barbat? Ma apuca risul cind un barbat are teama de zbor (sau de dentist). In general, fac misto de barbatii fricosi si fug de ei (fuga fiind reciproca). Poza de sus e mai veche, de pe vremea cind eram mai mica si mai nelinistita, cu capul in nori si la propriu si la figurat si ma duceam la air shows sa casc gura la avioanele dansatoare pe cer. Apropos, mi-e dor sa zbor.Voi reveni curind cu fotografii noi si impresii de calatorie. Pina atunci, va sarut ca intotdeauna, adica cu drag!

PS: AICI sint 2 poze care imi plac mie.( intr-una ma aflam la Air Show, iar in a doua, ma intorceam la New York, din Olanda, unde o vizitasem pe verisoara mea draga)

LATER EDIT: Inmuguresc!!!